NALDOREX 275mg comprimate filmate prospect medicament

Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 275 mg, echivalent cu naproxen 250 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 550 mg, echivalent cu naproxen 500 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Naldorex 275 mg: comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastru deschis.

Naldorex 550 mg: comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastră, cu o linie mediană pe una dintre feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Naldorex comprimate filmate este utilizat în tratamentul simptomatic al:

* poliartritei reumatoide, artrozei (artrită degenerativă), spondilitei anchilozante, artritei idopatice juvenile

* tulburărilor musculoscheletice acute (cum sunt entorsele şi întinderile musculare, traumatismele directe, durerea lombosacrată, tenosinovita şi bursita)

* gutei acute

* dismenoreei

* durerii acute postoperatorii şi tumefacţiilor (de exemplu după intervenţii chirurgicale, extracţii dentare).

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Intervalul de dozare de naproxen sodic este de 550 - 1100 mg, divizat în două doze zilnice. Doza de întreţinere de naproxen sodic poate fi ajustată la nivelul inferior sau superior al intervalului de dozare, în funcţie de răspusul pacientului la tratament. Nu trebuie depăşită doza unică de 1100 mg.

Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6 - 8 ore.

Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 825 mg, urmată de naproxen sodic 275 mg la interval de 8 ore.

Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg în doză unică, urmată de naproxen sodic 550 mg la interval de 12 ore sau, dacă este necesar, naproxen sodic 275 mg la interval de 6 - 8 ore.

Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6 - 8 ore.

Naldorex comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibil dozajul în funcţie de greutatea corporală.

La adolescenţii cu vârsta de cel puţin 16 ani şi greutatea corporală de cel puţin 50 kg, doza zilnică recomandată de naproxen sodic este de 550 - 825 mg, divizată în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei de peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei, pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei de sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid şi, preferabil, împreună cu alimentele.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).

Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent-hemoragie digestivă (două sau mai multe episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).

Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu AINS.

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Naldorex comprimate filmate şi AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi perforaţia gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), şi de asemenea şi la pacienţii care necesită doze scăzute de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Naldorex comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu istoric de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 - reacţii adverse).

Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este recomandat (vezi pct. 4.3).

Administrare unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a secreţiei prostaglandinelor şi poate precipita o insuficienţă renală. Pacienţi care prezintă cel mai mare risc sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei în tratament cu diuretice şi cei vârstnici.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă administrarea dozei minime eficace.

Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide şi a edemelor.

Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 275 mg, pentru a putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.

La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu Naldorex comprimate filmate trebuie întrerupt.

Utilizarea naproxenului sodic poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână însărcinate. La femeile care au probleme de fertilitate şi sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu naproxen sodic.

Utilizarea prelungită a oricărui antialgic în cefaleee poate agrava simptomele. Dacă o astfel de situaţie este prezentă sau suspectată, este necesar consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt. La pacienţii care prezintă cefalee frecventă sau zilnică în ciuda (sau tocmai din cauza) utilizării antialgicelor, trebuie suspectat abuzul medicamentos.

În general, administrarea repetată de antialgice, în special în asociere cu anumite substanţe active cu efect antialgic, poate duce la leziune renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală. Acest risc poate fi crescut în condiţii de solicitare fizică asociată cu pierderea de sare şi de deshidratare. De aceea, administrarea repetată trebuie evitată.

La utilizarea AINS şi consum concomitent de alcool etilic, pot creşte reacţiile adverse nedorite, în special cele care interesează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Acest medicament conține sodiu 25,00 mg per comprimat, echivalent cu 1,25% din doza maximă zilnică de 2 g sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 50.00 mg per comprimat, echivalent cu 2,5% din doza maximă zilnică de 2 g sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Datele clinice de farmacodinamie sugerează că utilizarea concomitentă de naproxen mai mult de o zi consecutiv poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra funcției plachetare și că această acțiune inhibitorie poate persista până la câteva zile după oprirea tratamentului cu naproxen.

Nu se cunoaște semnificația clinică a acestei interacțiuni.

La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte.

Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţii trataţi concomitent cu naproxen şi un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor fi ajustate dozele de medicament.

Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.

Naproxenul sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă, toxicitatea metotrexatului poate creşte.

Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire prin eliminare al naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.

Administrarea concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.

AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei

II şi a unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţii în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II.

De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.

Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei concomitente şi, apoi, periodic.

Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.

S-a sugerat că, cu 48 ore înaintea efectuării testelor funcţiei suprarenale, tratamentul cu naproxen ar trebui întrerupt, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5-hidroxiindolacetic urinar.

Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.

Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi a duratei tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului sodic decât în urgenţe. Dacă naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică posibil, ca şi durata tratamentului.

În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

* toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

* disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios.

iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:

* prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte scăzute.

* inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.

Utilizarea Naldorex comprimate filmate nu este recomandată în timpul alăptării.

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la întreruperea tratamentului.

Naldorex comprimate filmate nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La utilizarea AINS, pot apare ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi tulburări vizuale. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.

Cele mai frecvente evenimente adverse raportate au fost cele gastro-intestinale. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau sângerare gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, tulburări abdominale, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului.

În cazul tratamentului cu AINS, au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Foarte rar au fost raportate reacţii buloase, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică.

Reacţiile adverse care pot apare în timpul tratamentului cu naproxen sodic se clasifică în următoarele grupe de frecvenţă, după ordinea apariţiei:

- foarte frecvente (1/10)

- frecvente (1/100 şi <1/10)

- mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

- rare (1/10000 şi <1/1000)

- foarte rare (<1/10000)

- frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de grupe de organe:

Frecvente Mai puţin Frecvenţă necunoscută frecvente

Tulburări eozinofilie, anemie aplastică, anemie hematologice şi granulocitopenie, hemolitică limfatice leucopenie, trombocitopenie

Tulburări ale cefalee, vertij, depresie, vise meningită aseptică, disfuncţie sistemului ameţeli, anormale, scăderea cognitivă nervos somnolenţă capacităţii de concentrare, insomnie, slăbiciune

Tulburări tulburări oculare vizuale

Tulburări tinitus, hipoacuzie acustice şi tulburări de vestibulare auz

Tulburări edem, insuficienţă cardiace palpitaţii cardiacă congestivă

Tulburări vasculită vasculare

Tulburări dispnee pneumonie respiratorii, eozinofilică toracice şi mediastinale

Tulburări constipaţie, sângerare gastro- stomatită ulceroasă gastro- durere intestinală şi/sau intestinale abdominală, perforaţie gastrică, greaţă, hematemeză, dispepsie, melenă, vărsături diaree, stomatită

Tulburări creşterea hepatobiliare concentraţiilor enzimelor hepatice, icter

Afecţiuni prurit, erupţii alopecie, dermatită necroliză toxică epidermică, cutanate şi ale cutanate fotosensibilă eritem polimorf, reacţii de ţesutului tranzitorii, fotosensibilitate asemănătoare subcutanat echimoze, cu porfiria cutanată tardivă şi purpură epidermoliza buloasă, sindrom Stevens-Johnson, urticarie

Tulburări mialgie şi musculo- slăbiciune scheletice şi ale musculară ţesutului conjunctiv

Tulburări nefrită renale şi ale glomerulară, căilor urinare hematurie, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, disfuncţie renală, insuficienţă renală, necroză papilară renală

Tulburări sete, reacţii de angioedem, hiperglicemie, generale şi la hipersudoraţie hipersensibilitate, hipoglicemie nivelul locului tulburări de menstruale, administrare hiperpirexie (frisoane şi febră)

În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apare durere abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apare de asemenea hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi insuficienţă renală.

Sunt indicate: lavaj gastric, cărbune activat, antiacide, inhibitori ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni, misoprostol şi alte forme de tratament simptomatic.

Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02.

Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Prezintă proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi ţesuturi scad.

Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, naproxenul sodic poate determina microhemoragii gastro-intestinale şi leziuni gastro-intestinale, confirmate endoscopic. S-a stabilit ca provoacă mai puţine leziuni decât acidul acetilsalicilic şi indometacinul şi mai multe decât diflunisalul, etodolacul, nabumetona şi sulindacul. Studiile clinice au confirmat o toleranţa mai bună a naproxenului sodic comparativ cu acidul acetilsalicilic şi indometacinul, iar faţă de alte antiinflamatorii nesteroidiene, toleranţa nu prezintă deosebiri.

Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, naproxenul sodic inhibă de asemenea agregarea plachetară, însă la doze terapeutice, prezintă o influenţă minoră asupra timpului de sângerare.

Naproxenul sodic nu afectează funcţia renală normală; au existat numai câteva rapoarte de reacţii adverse la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă.

Naproxenul sodic nu prezintă acţiune uricozurică.

După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia naproxenului este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de vedere analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic, concentraţiile plasmatice maxime de naproxen apar la 1 până la 2 ore de la administrare, pe când după administrarea unei doze unice de naproxen, concentraţiile maxime apar la 2 până la 4 ore de la administrare, în funcţie de conţinutul gastric. Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea nu reduc şi cantitatea absorbită. Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după administrarea de până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de tratament. Concentraţiile plasmatice de naproxen cresc proporţional cu mărimea dozei, până la 500 mg. La doze mai mari, proporţia scade; datorită saturaţiei legării naproxenului de proteinele plasmatice, clearance-ul creatininei este de asemenea crescut.

La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi până la 49 mg/l.

La concentraţii de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice.

La concentraţii şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte; la o concentraţie de 47,3 mg/l, a fost determinată o proporţie de 2,4% naproxen nelegat de proteinele plasmatice. Datorită legării extensive de proteinele plasmatice, volumul de distribuţie este mic, totalizând numai 0,9 l/kg greutate corporală.

Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul inactiv 6-demetil-naproxen.

Aproximativ 95% din naproxen este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu depinde de doză sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de concentraţiile plasmatice de naproxen, probabil datorită creşterii proporţiei de substanţă activă nelegată de proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.

Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile toxicologice au demonstrat că şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de naproxen; toxicitatea este mai accentuată la şobolan şi în special la câine. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-intestinal şi la nivel renal.

Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii; de asemenea, nu au fost observate efecte embriotoxice şi teratogene. La administrarea naproxenului sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit, de asemenea, că naproxenul sodic poate prezenta reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal (închiderea prematură a ductului arterial, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară). Nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene ale naproxenului.

Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.

Au fost observate reacţii adverse în studiile non-clinice numai la doze suficient de mari comparativ cu dozele administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.

Povidonă K30

Celuloză microcristalină (E460)

Talc (E553b)

Stearat de magneziu (E470b)

Hipromeloză (E464)

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 8000

Indigotină (E132)

Nu este cazul.

Naldorex 275 mg comprimate filmate 3 ani

Naldorex 550 mg comprimate filmate 5 ani.

Păstraţi blisterul în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.

Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20, 30, 40, 60 comprimate filmate.

Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20, 30, 40, 50, 60 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Krka d.d. Novo mesto

Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto

Slovenia

13198/2020/01-05 13199/2020/01-06

Autorizare - Septembrie 2012

Data ultimei reȋnnoiri a autorizației: Mai 2020

Martie 2023

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro