NALDOREX 220mg comprimate filmate prospect medicament

Naldorex 220 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 220 mg, echivalent cu naproxen 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastru-gri deschis şi reflexe metalice, cu lățime de 4,2 mm - 4,6 mm şi lungime de 13,5 mm - 13,8 mm.

Naldorex 220 mg comprimate filmate este indicat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 de ani:

- pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii ușoare până la moderate (cum sunt cefaleea, durerile de dinți, durerile menstruale, durerile articulare, durerile musculare).

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani şi cu greutate corporală peste 50 kg

Doza recomandată pentru adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este de 1 comprimat filmat la interval de 8-12 ore.

Ca schemă de tratament alternativă, doza iniţială este de 2 comprimate filmate, urmată, dacă este necesar, de administrarea suplimentară a unui comprimat filmat după 8-12 ore.

Doza zilnică maximă este de 3 comprimate filmate.

Durata tratamentului este de 7 zile. Dacă durerea persistă sau dacă simptomatologia se modifică, se recomandă consult medical.

Doza maximă la pacienţii vârstnici este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de supradozaj (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, din cauza riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.

Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 și 4.4).

La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei, pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă hepatică este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, din cauza riscului de supradozaj. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Schema de tratament pentru adolescenți cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este similară cu cea pentru adulţi.

Naldorex 220 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozei în funcţie de greutatea corporală.

Siguranţa şi eficacitatea utilizării Naldorex la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid şi, preferabil, în timpul sau după masă.

Pentru pacienţii cu sensibilitate gastrică, este preferabilă administrarea în timpul mesei.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, polipi nazali, rinită, urticarie, reacții anafilactice sau anafilactoide asociate cu utilizarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

- Episod activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie digestivă (două sau mai multe episoade distincte, documentate, cu ulceraţii sau sângerare).

- Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu

- Insuficienţă hepatică severă.

- Insuficienţă renală severă.

- Insuficienţă cardiacă severă.

- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

- Accident vascular cerebral sau alte tipuri de sângerări.

- Copii cu vârsta sub 2 ani.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscul gastrointestinal şi cardiovascular prezentate mai jos).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Naldorex 220 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.

Naproxenul sodic inhibă agregarea plachetară și poate prelungi timpul de sângerare. Pacienţii cu tulburări de coagulare sau care utilizează medicamente cu efect asupra hemostazei trebuie să fie monitorizaţi cu atenție în timpul tratamentului cu Naldorex.

În timpul tratamentului cu Naldorex, trebuie monitorizate cu atenţie funcţia hepatică şi renală, mai ales la pacienţii vârstnici, la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică congestivă sau insuficiență renală cronică și la pacienți în tratament cu diuretice.

La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerare şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare administrarea în asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), această măsură fiind utilă, de asemenea, şi la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii tratați concomitent cu medicamente care pot creşte riscul ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii tratați cu Naldorex 220 mg comprimate filmate, terapia trebuie întreruptă.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 - reacţii adverse).

Se recomandă precauţie (discuţie cu medicul sau farmacistul) înainte de iniţierea tratamentului, la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu

AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei volemice, a hipertensiunii arteriale şi a edemelor.

Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a incidenței evenimentelor trombotice arteriale (de examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 600 mg pe zi, pentru a putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.

La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Riscul este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu naproxen sodic trebuie întrerupt.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

La pacienții cu și fără antecedente de hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sau medicamente ce conţin naproxen sodic pot să apară reacții de hipersensibilitate (inclusiv reacţii anafilactoide).

Acestea pot, de asemenea, să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, bronhospasm (de exemplu, astm bronşic), rinită, polipi nazali, boli alergice, tulburări respiratorii cronice, sau sensibilitate la acid acetilsalicilic. Acest lucru este valabil pentru pacienţii cu alergie diagnosticată la naproxen sodic sau alte AINS (manifestată, printre altele, cu reacții cutanate, prurit sau erupții cutanate tranzitorii). Reacțiile anafilactoide, inclusiv anafilaxia, pot fi letale.

Insuficiența hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala hepatică alcoolică cronică şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă administrarea dozei minime eficace.

Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este recomandat (vezi pct. 4.3).

Naldorex nu trebuie utilizat la copiii și adolescenții cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozelor în funcţie de greutatea corporală.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat “fără sodiu”.

Următoarele administrări concomitente nu sunt recomandate:

AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Datele clinice de farmacodinamie sugerează că utilizarea concomitentă de naproxen mai mult de o zi consecutiv poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra funcţiei plachetare şi că această acţiune inhibitorie poate persista până la câteva zile după oprirea tratamentului cu naproxen.

Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.

La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte. În timpul utilizării concomitente, trebuie monitorizată litemia şi doza trebuie ajustată.

Următoarele administrări concomitente necesită precauţii speciale:

Alte AINS, inclusiv inhibitori COX-2

Utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS creşte riscul leziunilor gastro-intestinale (vezi pct.

4.4.).

Diuretice, inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei

II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţii aflați în tratament concomitent cu naproxen sodic şi inhibitori ai ECA sau antagonişti ai angiotensinei II. De aceea, administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei concomitente şi, apoi, periodic.

Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte concentraţiile plasmatice ale zidovudinei și poate crește toxicitatea hematologică.

Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.

Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţii trataţi concomitent cu naproxen şi un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor fi ajustate dozele de medicament.

Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, în cazul administrării concomitente, toxicitatea metotrexatului poate creşte.

Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.

Administrarea concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.

Este recomandat ca tratamentul cu naproxen să se întrerupă cu 48 ore înainte de efectuarea testelor funcţiei suprarenale, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5-hidroxiindolacetic urinar.

Alimentele pot întârzia absorbția naproxenului sodic.

Alcoolul etilic poate crește riscul de hemoragie gastrointestinală asociată cu AINS.

Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.

Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut, de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi risc de mortalitate embriofetală.

Suplimentar, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea naproxenului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului sodic, cu excepția cazului de necesitate clară. În cazul în care naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică posibil, ca şi durata tratamentului. După expunerea la naproxen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de gestație, trebuie luată în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial. Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt dacă se găsește oligohidramnios sau constricție a canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

* toxicitate cardiopulmonară (închiderea/constricția prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

* disfuncţie renală (vezi mai sus); iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:

* prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte mici.

* inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea Naldorex nu este recomandată în timpul alăptării, deoarece naproxenul sodic este excretat în laptele matern.

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale ciclooxigenazei/sintezei prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la întreruperea tratamentului.

În mod normal, Naldorex nu are nicio influență sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În urma utilizării AINS, pot apărea ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi tulburări de vedere. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Datele din studiile clinice arată că incidenţa reacţiilor adverse la naproxen sodic în doză unică de 1 comprimat, doză unică de 2 comprimate și în cazul administrării de doze repetate, este comparabilă cu placebo.

Printre reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (care apar la mai mult de 1 din 100 de pacienţi) au fost cefalee (4,9%), greaţă (4,4%), amețeli (2,0%), vărsături (1,8%), și dispepsie (1,9%). Foarte rar apar reacții alergice severe.

- foarte frecvente (1/10)

- frecvente (1/100 şi <1/10)

- mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

- rare (1/10000 şi <1/1000)

- foarte rare (<1/10000)

- frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă frecvente necunoscută

Tulburări Granulocitopenie, hematologice trombocitopenie, şi limfatice anemie aplastică, anemie hemolitică

Tulburări ale Reacţii sistemului alergice imunitar (inclusiv edem facial, angioedem)

Tulburări Tulburări ale psihice somnului, agitaţie

Tulburări ale Cefalee, Reacţii sistemului ameţeli, meningitiforme nervos somnolenţă

Tulburări Tulburări de oculare vedere

Tulburări Tinitus, acustice şi tulburări de vestibulare auz

Tulburări Tahicardie, edeme, cardiace hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestivă

Tulburări Contuzie vasculare

Tulburări Dispnee, astm respiratorii, bronşic toracice şi mediastinale

Tulburări Greaţă, Diaree, Ulcer peptic, Colită, stomatită Gastrită gastro- dispepsie, constipaţie ulceraţie, intestinale pirozis, perforaţie vărsături, gastrointestinală, gastralgie, sângerare flatulenţă, gastrointestinală, durere hematemeză, abdominală, melenă, stomatită tulburări ulceroasă, colită abdominale acută agravată, boală Crohn agravată

Tulburări Icter, hepatită, hepatobiliare valori anormale ale testelor hepatice

Afecţiuni Erupţie Fotosensibilitate, cutanate şi ale cutanată alopecie, erupţie ţesutului tranzitorie, cutanată subcutanat prurit veziculo-buloasă, cum este sindromul

Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică

Tulburări Valori renale şi ale anormale ale căilor urinare testelor renale

Tulburări Frisoane, generale şi la edeme nivelul locului periferice de administrare

Cele mai frecvente reacții adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcere peptice, perforații sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate greață, vărsături, diaree, constipație, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puțin frecvent, a fost observată gastrită. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză și durata tratamentului.

În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Datele din studii clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a incidenței evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Reacțiile buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică, au fost raportate foarte rar.

Similar altor AINS, pot apărea reacții alergice anafilactice sau anafilactoide la pacienții cu sau fără expunere anterioară la medicamente din această clasă. Simptomele tipice ale unei reacții anafilactice includ: hipotensiune arterială severă și bruscă, tahi- sau bradicardie, fatigabilitate neobișnuită sau slăbiciune, anxietate, agitație, pierdere a conştienței, dificultăți la respirație sau deglutiţie, prurit, urticarie cu sau fără angioedem, eritem cutanat, greaţă, vărsături, dureri abdominale sub formă de crampe, diaree.

La copii este de așteptat ca frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse să fie aceleași ca la adulți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Raportând reacțiile adverse, puteți contribui la furnizarea de informații suplimentare privind siguranța acestui medicament.

După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, pot să apară durere abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi insuficienţă renală.

Sunt recomandate golirea gastrică şi tratament simptomatic. Administrarea promptă a unei cantităţi adecvate de cărbune activat (la o oră de la ingestia medicamentului) poate reduce absorbţia medicamentului.

Simptomele și tratamentul supradozajului sunt aceleași ca la adulți.

Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02.

Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi ţesuturi scad.

Naproxenul sodic are proprietăţi antiinflamatorii, analgezice și antipiretice. Majoritatea efectelor farmacologice ale naproxenului sodic, similar altor AINS, sunt considerate a fi mediate fie direct, fie indirect, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Similar altor AINS, in vitro, naproxenul sodic este un inhibitor puternic al fazei secundare a agregării plachetare.

Siguranța și eficacitatea naproxenului eliberat fără prescripţie medicală au fost evaluate în mai multe studii clinice comparative, dublu-orb, randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu dureri diverse, inclusiv după extracție dentară, dupa interventie chirurgicală, dismenoree, dureri musculare și dureri articulare din artroză. În toate studiile clinice a fost demonstrată o analgezie eficace și ameliorarea semnificativă a durerii, superioară comparativ cu placebo și comparabilă cu efectul ibuprofenului și paracetamolului.

După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia naproxenului este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de vedere analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic, concentraţiile plasmatice maxime de naproxen apar la 1 oră de la administrare.

Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea nu reduc şi cantitatea absorbită. Datorită timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare prelungit, efectul analgezic durează până la 12 ore.

Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după administrarea a până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de tratament.

La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi 49 mg/l.

La concentraţii plasmatice de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice. La concentraţii plasmatice şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte.

Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul inactiv 6-demetil-naproxen.

Aproximativ 95% din cantitatea de naproxen administrată este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu depinde de doză sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de concentraţiile plasmatice de naproxen, probabil din cauza creşterii proporţiei de substanţă activă nelegată de proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.

Concentrațiile plasmatice de naproxen cresc proporțional cu dozele până la doza de 500 mg. La doze mai mari, proporționalitatea scade; pe baza saturării legării naproxenului de proteinele plasmatice, clearance-ul creatininei este, de asemenea, crescut.

Excreția naproxenului scade în afecțiunile renale severe, dar la doze terapeutice nu a fost observată o acumulare substanțială de medicament.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, concentrația plasmatică a naproxenului nelegat este crescută.

Concentrația plasmatică a naproxenului nelegat este crescută, deși concentrația plasmatică totală este nemodificată.

Parametrii farmacocinetici sunt de așteptat să fie aceiași ca la adulți.

Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. După administrare orală, valorile DL50 au fost de aproximativ 0,5 g/kg la șobolan și peste 1,0 g/kg la șoareci, hamsteri și câini. Studiile toxicologice au demonstrat că şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de naproxen sodic; toxicitatea este mai accentuată la şobolan şi, în mod special, la câine. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-intestinal şi la nivel renal.

Nu au fost observate efecte semnificative asupra fertilităţii, cu toate că există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, pot determina o reducere a fertilității feminine printr-un efect asupra ovulaţiei; acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului.

Nu au fost observate efecte embriotoxice şi teratogene. Cu toate acestea, la administrarea naproxenului sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit, de asemenea, că naproxenul sodic poate prezenta reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal (închiderea prematură a ductului arterial, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară).

Nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene ale naproxenului.

Naproxen trece bariera placentară şi se distribuie în laptele matern.

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la doze suficient de mari comparativ cu dozele administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.

Povidonă K-30

Celuloză microcristalină

Talc

Stearat de magneziu

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 8000

Indigotină (E132)

Silicat de aluminiu şi potasiu (E555).

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20 sau 30 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Krka d.d. Novo mesto, Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

13113/2020/01-02-03

Autorizare - Septembrie 2013

Reînnoirea autorizaţiei - Aprilie 2020

Iulie 2024