N-PARACETAMOL 500mg comprimate prospect medicament

Paracetamol Meduman 500 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine paracetamol 500 mg .

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimate

Comprimate rotunde, cu suprafețe plate, de culoare albă, cu un șant median pe una dintre fețe, diametru de 13 mm.

Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cu diferite localizări: cefalee (inclusiv migrenă), artralgii (dureri articulare), lombalgii (dureri de spate), algii dentare (dureri dentare), dismenoree (dureri menstruale).

Tratamentul simptomatic al febrei.

Doza maximă zilnică nu trebuie depășită din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 și 4.9).

Adulți şi adolescenţi cu greutatea corporală peste 50 kg (>15 ani): 1-2 comprimate (500 mg-1 g) o dată la fiecare 4 până la 6 ore, după cum este necesar.

În general, nu este necesar să se depășească 3 g paracetamol pe zi (6 comprimate în 24 de ore).

Doza maximă este de 4 g paracetamol (8 comprimate în 24 de ore).

Dozele pentru copii și adolescenți trebuie determinate în funcție de greutatea corporală și trebuie folosite formele farmaceutice adecvate.

Informația cu privire la vârsta copiilor în relaţie cu greutatea corporală, redată mai jos, are doar un caracter orientativ.

Dozele recomandate pentru copii sunt de 10-15 mg/kg corp la fiecare 4-6 ore, de 3 până la 4 ori în decurs de 24 de ore. Doza maximă pentru copii este de 60 mg/kg/24 de ore, împărțită în 4 doze.

Copii cu greutatea corporală peste 40 kg (>12 ani):

Un comprimat (500 mg) la fiecare 4-6 ore. Doza maximă este de 2,5 g (5 comprimate în 24 de ore).

Intervalul dintre doze trebuie să fie întotdeauna de cel puțin 4 ore.

Administrare orală. Comprimatul se adaugă într-un pahar cu apă și trebuie dizolvat complet înainte de administrare.

Afectarea funcției hepatice, consumul cronic de alcool:

La pacienții cu funcție hepatică deteriorată sau sindrom Gilbert, doza trebuie redusă sau intervalul dintre doze trebuie crescut (vezi pct. 4.4).

Afectarea funcției renale:

La pacienții cu insuficiență renală, doza trebuie redusă:

Rata filtrării glomerulare Doza 10-15 ml/minut 500 mg la fiecare 6 ore < 10 ml/minut 500 mg la fiecare 8 ore

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.6.1.

Intoleranţă la paracetamol, insuficienţă hepatică sau renală, deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.

Utilizarea prelungită sau frecventă este descurajată.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol.

Supradozajul prin ingestia mai multor doze luate într-o singură priză poate afecta grav ficatul.

Utilizarea prelungită, cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală poate fi dăunătoare.

La adolescenţii trataţi cu 60 mg paracetamol/kg zilnic, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată cu excepţia cazului când tratamentul nu este eficace.

Se impune prudenţă la administrarea paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă, insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (inclusiv sindrom Gilbert), insuficienţă hepatică severă, hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţiile hepatice, deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, anemie hemolitică, abuz de alcool etilic, deshidratare şi malnutriţie cronică (vezi pct. 4.2.).

Riscul supradozajului este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. Se impun precauţii în caz de alcoolism cronic. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 grame.

Se va evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Trebuie consultat medicul în caz de febră ridicată, sau semne de infecţie secundară sau persistenţa simptomelor.

Se impun precauţii la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, din cauza reacţiei uşoare de bronhospasm indus de paracetamol (reacţie încrucişată), care a fost raportată la mai puţin de 5% din pacienţii testaţi.

Studiile efectuate nu au evidenţiat probleme specifice privind administrarea la copii. Trebuie utilizate formele farmaceutice adecvate şi dozele recomandate.

Nu sunt probleme specifice vârstei.

În caz de supradozaj este necesară asistenţă medicală imediată, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de leziuni hepatice (vezi pct. 4.9).

Efectele altor medicamente asupra paracetamol

În cazul utilizării concomitente a paracetamolului cu medicamente cu efect inductor enzimatic, de exemplu hipnotice şi antiepileptice (glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) şi rifampicină, poate creşte riscul afectării hepatice. Acelaşi lucru este valabil şi pentru consumul cronic de alcool etilic.

În cazul utilizării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.

Colestiramina scade absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de paracetamol.

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă.

Administrarea de lungă durată a paracetamolului concomitent cu AINS (în principal acid acetilsalicilic) în doze mari, creşte riscul nefropatiei şi altor reacţii adverse renale. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului.

În cazul utilizării concomitente a paracetamolului şi zidovudinei a fost raportată o accentuare a tendinţei de apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament nu trebuie utilizat concomitent cu zidovudina numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Probenecidul determină o scădere la aproape jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic. În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol.

Efectele paracetamol asupra altor medicamente

În cazul administrării cronice de warfarină sau de derivaţi de cumarină concomitent cu paracetamol în doze mari (peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări hemoragice. Prin urmare, în cazul tratamentului concomitent, este de preferat să se monitorizeze mai frecvent timpul de protrombină.

În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.

Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire a eliminării acestuia, asociată cu creşterea toxicităţii.

Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi ale glicemiei determinată prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază

O cantitate mare de date privind femeile gravide nu indică nicio toxicitate malformativă, nicio toxicitate feto/neonatală. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic, totuși trebuie utilizat la cea mai mică doză eficace, pentru cel mai scurt timp posibil și la cea mai mică frecvență posibilă.

Cantități scăzute de paracetamol sunt excretate în laptele uman. Nu s-au raportat reacții adverse la sugarii alăptați. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul alăptării, atât timp cât nu se depășește doza recomandată. În cazul utilizării pe termen lung, trebuie manifestată prudență.

Paracetamolul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse observate în urma studiilor clinice au o frecvenţă scăzută şi provin ca urmare a unei expuneri restrânse a pacienţilor. De aceea, reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă, la doze terapeutice/recomandate sunt prezentate în funcţie de clasificarea pe sisteme şi frecvenţă.

Reacţiile adverse sunt prezentate conform frecvenţei de apariţie folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată în urma raportărilor spontane din informaţiile obţinute după punerea pe piaţă.

Rare: Tulburări ale trombocitelor, tulburări ale celulelor stem.

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenia, neutropenie, anemie hemolitică.

Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate cutanată, angioedem, anafilaxie.

Tulburări metabolice şi limfatice

Foarte rare: hipoglicemia.

Rare: depresie, confuzie, halucinaţii.

Rare: ameţeli, tremor, cefalee.

Rare: edeme.

Rare: vedere anormală.

Foarte rare: bronhospasm la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic şi la alte antiinflamatoare nesteroidiene.

Rare: hemoragie, durere abdominală, diaree, greaţă, vărsături.

Rare: anomalii ale funcţiei hepatice, insuficienţă hepatică, necroză hepatică, icter.

Foarte rare: hepatotoxicitate.

Rare: prurit, erupţii cutanate tranzitorii, transpiraţii, purpură, urticarie.

Foarte rare: sindrom Stevens Johnson, necroliza toxică epidermică.

Foarte rare: insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie.

Rare: supradozaj şi intoxicaţie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

La doze excesive, capacitatea de conjugare a ficatului poate fi redusă după ce o parte importantă din doză este metabolizată prin oxidare. În cazul în care rezervele de glutation sunt epuizate, metaboliții intermediari activi se leagă ireversibil de macromoleculele hepatice. Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt observabile, în general, după câteva zile. Prin urmare, este esențial să se înceapă tratamentul cu un antidot cât de repede posibil astfel încât să se prevină sau să se reducă la minimum deteriorarea hepatică, după administrarea dozelor toxice.

Vezi mai jos subcapitolul “Tratament” pentru informații cu privire la concentrațiile plasmatice toxice.

Intoxicații letale au fost produse de 5 g paracetamol administrate în decurs de 24 de ore la copii de până la 3,5 ani, 15-20 g pentru adulți și 10 g pentru pacienții cu alcoolism. În general, doza toxică pentru un adult este de 140 mg/kg și doza toxică pentru copii este de 175 mg/kg. Înfometarea, deshidratarea, tratamentul medicamentos cu inductori ai enzimelor hepatice (antiepileptice, prometazina, etc.) și consumul cronic ridicat de alcool sunt factori de risc și pot determina deteriorare hepatică pronunțată, chiar și la doze reduse. Chiar și supradoza “terapeutică” sub-acută a condus la intoxicații grave, dozele aflându-se în intervalul 6 g/zi timp de o săptămână, 20 g pentru 2-3 zile, etc.

În primele ore după ingerare și apoi în următoarele 1-2 zile pot apărea dureri abdominale, greață și vărsături. După 2-3 zile pot apărea și semne ale afectării hepatice cu valori plasmatice crescute ale transaminazelor, valori în scădere ale protrombinei, coagulopatie, icter, stare generală de rău, hipoglicemie, hipokaliemie, hipofosfatemie, acidoză metabolică, coagulare diseminată în vasele de sânge. Insuficiență hepatică și comă hepatică cu manifestări. Afectarea hepatică atinge de obicei apogeul după 4-6 zile. Afectarea renală vine secundar afectării hepatice sau ca singură sau principală manifestare toxică în primele 24-72 de ore ale supradozajului. Au fost raportate pancreatita și deteriorarea toxică miocardică însoțită de aritmie și insuficiență cardiacă. La concentrații extrem de mari, au existat rapoarte cu privire la pierderea conștienței, combinată cu acidoză și hiperglicemie.

Dacă este necesar, se va efectua lavajul gastric și administrarea de cărbune activat. Concentrațiile plasmatice de paracetamol trebuie măsurate la 4 ore după ingerare, sau mai târziu. Răspuns acut.

Valori scăzute false pot fi determinate dacă s-a administrat deja acetilcisteină. În cazul în care s-a administrat un antidiareic, o nouă probă trebuie prelevată la două ore după prelevarea celei dintâi (concentrații de vârf întârziate). Inițierea tratamentului cu acetilcisteină în primele 8-10 ore furnizează protecție completă împotriva deteriorării hepatice, după care efectul este diminuat. Se poate utiliza acetilcisteina dacă concentrația de paracetamol este peste următoarele niveluri, la momentele respective după expunere: 1000 micromol/l la 4 ore, 700 micromol/l la 6 ore și 450 micromol/l la 9 ore. În cazul existenței simultate a alcoolismului, înfometării, deshidratării, funcției hepatice deteriorată sau tratamentului cu medicamente care induc enzimele hepatice, acestea pot fi premise pentru stabilirea pragului pentru tratamentul cu antidot pentru aproximativ ¾ din nivelurile menționate. Metoda de administrare este adaptată circumstanțelor (nivel de conștiență, tendința la vărsături, etc.). Cu toate acestea s-a demonstrat că administrarea intravenoasă de acetilcisteină este mai eficace și sigură. Doza de acetilcisteină: intravenos, inițial 150 mg/kg în 200-300 ml soluție perfuzabilă izotonă timp de 15 minute, apoi 50 mg/kg în 500 ml soluție de glucoză 50 mg/ml timp de 4 ore și apoi 6,25 mg/kg și oră timp de 16 ore (75 mg/kg dizolvate în 500 ml soluție izotonă de glucoză și administrate timp de 12 ore). Dacă este necesar, volumele de lichide pot fi reduse. Pentru informații cu privire la o anumită schemă de tratament, adresați-vă Biroului (local) de Informare Toxicologică. În situații excepționale, acetilcisteina poate fi administrată oral în cazul în care calea intravenoasă nu este disponibilă. Pentru informații, adresați-vă Biroului (local) de Informare Toxicologică. Acetilcisteina poate furniza un anumit grad de protecție chiar și după 10 ore, dar în astfel de cazuri trebuie administrat tratament prelungit. De asemenea, acetilcisteina reduce mortalitatea în eventualitatea manifestării insuficienței hepatice induse de paracetamol (vă rugăm să discutați cu Biroul de

Informare Toxicologică). Este necesară monitorizarea cu atenție a funcțiilor hepatică și renală, statusului de coagulare, statusului de lichide și electrolitic. Deseori este necesar tratamentul insuficienței hepatice și renale în cazurile unde termenul limită pentru administrarea eficace a tratamentului cu antidot a fost depășit și sunt prezente concentrații plasmatice toxice. Hemoperfuzia poate fi indicată în circumstanțe speciale. În cazuri extreme, poate fi necesar transplantul hepatic.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide; codul ATC: N02BE01.

Efectul analgezic şi antipiretic este maxim la 1-3 ore şi durează 3-4 ore de la administrare.

Acţiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi în mai mică măsură la nivel periferic. Ca antipiretic acţionează probabil prin inhibarea formării prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglator din hipotalamus. Acţiunea antiinflamatoare este foarte mică, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din periferie.

Paracetamolul se absoarbe rapid şi aproape complet din tubul digestiv. Absorbţia poate fi redusă de asocierea cu alimente bogate în carbohidraţi şi favorizată de ingestia unei cantităţi suficiente de lichid.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25%.

Substanţa se distribuie larg în organism, traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.

Metabolizarea are loc la nivel hepatic, 90-95% prin glucurono- şi sulfoconjugare. Un metabolit intermediar al paracetamolului, se poate acumula în caz de supradozaj; acesta este hepatotoxic şi posibil nefrotoxic. La doze uzuale terapeutic, acest metabolit este detoxificat prin conjugare cu glutationul, devenind netoxic.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2-3 ore. Nu se modifică în caz de insuficienţă renală, dar poate fi prelungit în caz de supradozaj, în unele afecţiuni hepatice, la vârstnici şi la nou-născuţi; la copii, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi mai scurt.

Durata acţiunii este de 3-4 ore, fiind maximă între 1 şi 3 ore.

Eliminarea se face prin metabolizare hepatică. Prin urină se elimină sub formă de metaboliţi şi sub formă nemetabolizată 3%.

Se poate elimina prin hemodializă, hemoperfuzie şi dializă peritoneală.

Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.

Vârstnici: capacitatea de conjugare nu este modificată

Studiile non-clinice şi utilizarea clinică îndelungată nu au evidenţiat aspecte specifice care să limiteze utilizarea paracetamolului.

Amidon de porumb

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Laurilsulfat de sodiu

Talc

Stearat de magneziu

Povidonă K 30

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi/sau umiditate.

Cutie cu un flacon de polietilenă, închis cu dop; flaconul conține 20 comprimate.

Fără cerințe speciale.

MEDUMAN S.A.

Str. Aleea Eroilor nr. 28, Vişeu de Sus, Judeţul Maramureş, România

12802/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2019

Decembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .