MOTILIUM 10mg comprimate filmate prospect medicament

Motilium 10 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine domperidonă 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 54,2 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape crem, marcate cu 'JANSSEN” pe una dintre feţe şi cu 'M/10” pe cealaltă faţă.

Motilium este indicat pentru ameliorarea simptomelor de greaţă şi a vărsăturilor.

Motilium trebuie utilizat în cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată necesară pentru a controla greața și vărsăturile.

Se recomandă ca medicamentul Motilium să se administreze oral înainte de mese. Dacă este administrat după mese, absorbția medicamentului este puțin întârziată.

Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s-a luat o doză programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programate vor fi luate în mod normal. Nu se va lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fost luată.

În mod obișnuit, durata maximă a tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână.

Adulţi şi adolescenţi (ȋn vârstă de 12 ani sau mai mult, cu greutatea de 35 kg sau mai mult)

Un comprimat de 10 mg de cel mult trei ori pe zi, în doză maximă de 30 mg pe zi.

Nou-născuți, sugari, copii (cu vârsta sub 12 ani) și adolescenți cu greutatea sub 35 kg

Din cauza necesității de a asigura o dozare precisă, comprimatele nu sunt adecvate pentru copiii și adolescenții cu greutate mai mică de 35 kg.

Motilium este contraindicat în cazurile de insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3). Cu toate acestea, nu este necesară modificarea dozei în cazul insuficienței hepatice ușoare (vezi pct. 5.2).

Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale severe, la administrarea repetată, numărul de doze de Motilium trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei.

Domperidona este contraindicată în următoarele situaţii:

 Hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.  Tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom).  Pacienți cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2).  Pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc, pacienți cu dezechilibre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi insuficiență cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4).

 Administrare concomitentă cu medicamentele pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).  Administrare concomitentă cu inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele de prelungire QT ale acestora) (vezi pct. 4.5).

Acest medicament nu trebuie administrat în cazurile în care stimularea motilităţii gastrice poate fi nocivă: hemoragie gastro-intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie a tubului digestiv.

Utilizare în timpul alăptării

Cantitatea totală de domperidonă excretată în laptele matern uman este mai mică de 7 micrograme pe zi, în cazul administrării dozei maxime recomandate. Nu se cunosc efectele asupra sugarului. Ca urmare, acest medicament nu este recomandat la femeile care alăptează.

Utilizare la sugari

Reacțiile adverse neurologice sunt rare (vezi pct. 4.8). Deoarece funcţiile metabolice şi bariera hemato-encefalică nu sunt pe deplin dezvoltate în primele luni de viață există un risc mai mare de reacții adverse neurologice la copiii mici. De aceea, la nou-născuți, sugari și copii mai mici se recomandă ca doza să fie stabilită cu precizie și urmată cu strictețe.

Supradozarea poate provoca simptome extrapiramidale la copii, dar trebuie luate în considerare și alte cauze.

Domperidona este asociată cu prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă. Pe parcursul supravegherii de după punerea pe piață, au existat cazuri foarte rare de prelungire a QT și torsada vârfurilor în cazul pacienților tratați cu domperidonă. Aceste rapoarte se refereau la pacienți cu factori de risc intricaţi, anomalii electrolitice și tratamente concomitente, care este posibil să fi fost factori contributivi (vezi pct. 4.8).

Studiile epidemiologice au arătat că domperidona a fost asociată cu un risc crescut de aritmii ventriculare grave sau moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct. 4.8). S-a observat un risc mai mare la pacienții mai în vârstă de 60 de ani, pacienții care au luat doze mai mari de 30 mg și pacienții care au luat concomitent medicamente pentru prelungirea intervalului QT sau inhibitori ai CYP3A4.

În cazul adulților, adolescenţilor și copiilor, domperidona trebuie utilizată în cea mai mică doză eficace.

Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc, în cazul pacienților cu dezechilibre electrolitice semnificative (hipokaliemie, hiperkaliemie, hipomagneziemie) sau bradicardie sau în cazul pacienților cu afecțiuni cardiace preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, din cauza riscului crescut de aritmie ventriculară (vezi pct. 4.3). Dezechilibrele electrolitice (hipokaliemia, hiperkaliemia, hipomagneziemia) și bradicardia sunt afecțiuni care se știe că cresc riscul proaritmic.

Tratamentul cu domperidonă trebuie oprit dacă apar semne sau simptome care pot fi asociate cu aritmia cardiacă, iar pacienții trebuie să consulte medicul.

Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat orice simptome cardiace.

Utilizare în insuficienţa hepatică

Întrucât domperidona este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Utilizare în insuficienţa renală

Timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale severe. La administrarea repetată, numărul de doze de domperidonă trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței. Poate fi necesară și reducerea dozei.

Administrare în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4

Administrarea în asociere cu ketoconazol administrat oral, eritromicină sau alţi inhibitori puternici ai

CYP3A4, care determină prelungirea intervalului QTc trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de levodopa

Deşi nu se consideră necesară ajustarea dozei de levodopa, a fost observată o creștere a concentrației plasmatice de levodopa (max 30-40%), atunci când domperidona a fost administrată concomitent cu levodopa. Vezi pct 4.5.

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Principala cale de metabolizare a domperidonei implică izoenzima CYP3A4. Datele obţinute in vitro sugerează că administrarea concomitentă a medicamentelor care inhibă semnificativ această enzimă poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de domperidonă.

Risc crescut de apariție a prelungirii intervalului QT din cauza interacțiunilor farmacodinamice și/sau farmacocinetice.

Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe este contraindicată

Medicamentele care determină o prelungire a intervalului QTc

- antiaritmice de clasa IA (de exemplu, disopiramidă, hidrochinidină, chinidină)

- antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodaronă, dofetilidă, dronedaronă, ibutilidă, sotalol)

- unele antipsihotice (de exemplu, haloperidol, pimozidă, sertindol)

- unele antidepresive (de exemplu, citalopram, escitalopram)

- unele antibiotice (de exemplu, eritromicină, levofloxacină, moxifloxacină, spiramicină)

- unele medicamente antifungice (de exemplu, pentamidină)

- unele medicamente antimalarice (mai ales halofantrină, lumefantrină)

- unele medicamente gastrointestinale (de exemplu, cisapridă, dolasetron, prucalopridă)

- unele antihistaminice (de exemplu, mechitazină, mizolastină)

- unele medicamente utilizate împotriva cancerului (de exemplu, toremifen, vandetanib, vincamină)

- alte medicamente (de exemplu, bepridil, difemanil, metadonă) (vezi pct. 4.3).

Inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele acestora de prelungire QT), de exemplu:

- inhibitori de proteaze

- antifungice azolice sistemice

- unele macrolide (eritromicină, claritromicină și telitromicină) (vezi pct. 4.3).

Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe nu este recomandată

Inhibitori moderați ai CYP3A4, de exemplu, diltiazem, verapamil și unele macrolide. (vezi pct. 4.3)

Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe necesită precauție

Precauția este necesară cu medicamente care induc bradicardie și hipokaliemie, precum și cu următoarele macrolide implicate în prelungirea intervalului QT: azitromicină și roxitromicină (claritromicina este contraindicată, fiind un inhibitor potent al CYP3A4).

Levodopa: Creșterea concentrațiilor plasmatice ale levodopa (max 30-40%). Vezi pct 4.4.

Lista de substanțe de mai sus este reprezentativă, dar nu completă.

Studii privind interacțiunile farmacocinetice/farmacodinamice separate, in vivo, cu ketoconazol pe cale orală sau eritromicină orală la subiecți sănătoși a confirmat o inhibare marcată a metabolismului domperidonei la prima trecere mediată prin CYP3A4 de către aceste medicamente.

Administrând oral o combinație de 10 mg domperidonă de patru ori pe zi și ketoconazol 200 mg de două ori pe zi a fost observată o prelungire a QTc de 9.8 msec pe parcursul perioadei de observație, cu modificări la punctele de timp individuale variind între 1,2 la 17,5 msec. Administrând oral o combinație de domperidonă 10 mg de patru ori pe zi și eritromicină 500 mg de trei ori pe zi, QTc mediu peste perioada de observație a fost prelungit cu 9,9 msec, cu modificări la punctele de timp individuale variind 1.6-14.3 ms. Atât Cmax și cât şi ASC de domperidonă la starea de echilibru au crescut de aproximativ trei ori în fiecare dintre aceste studii de interacțiune. Ȋn aceste studii monoterapia cu 10 mg domperidonă administrată oral de patru ori pe zi, a determinat creșteri ale QTc de 1,6 msec (studiu ketoconazol) și 2,5 ms (studiu eritromicina), în timp ce monoterapia cu ketoconazol (200 mg de două ori pe zi) a dus la o creștere a QTc de 3.8 și respectiv 4.9 msec, peste perioada de observație.

După punerea pe piaţă, sunt disponibile date limitate cu privire la utilizarea domperidonei la gravide.

Un studiu la şobolan a arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la administrarea unei doze mari, toxică pentru mamă (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Ca urmare, acest medicament trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă acest lucru este justificat de beneficiul terapeutic anticipat.

Domperidona este excretată în laptele matern, iar sugarii alăptați primesc mai puțin de 0,1% din doza maternă ajustată la greutate. După expunerea prin intermediul laptelui matern, nu poate fi exclusă apariția unor reacţii adverse, în special cardiace. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/renunța la terapia cu domperidonă trebuie luată ținând cont de beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru mamă. Trebuie dat dovadă de prudență în cazul factorilor de risc de prelungire a intervalului QTc la sugarii alăptați.

Acest medicament nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Siguranța Motilium a fost evaluată în studii clinice și în experiența după punerea pe piață. Studiile clinice au inclus 1275 pacienți cu dispepsie, tulburări de reflux gastro-esofagian (BRGE), sindromul de colon iritabil (SCI), greață și vărsături sau alte condiții conexe în 31 studii dublu-orb, controlate cu placebo. Toți pacienții au avut cel puțin 15 ani și au primit cel puțin o doză de Motilium (domperidonă). Doza zilnică totală medie a fost de 30 mg (interval 10 până la 80 mg) și durata medie de expunere a fost de 28 zile (interval 1-28 zile). Studiile în gastropareză diabetică sau simptome secundare chimioterapiei sau parkinsonismului au fost excluse.

Reacţiile adverse ale medicamentului sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţa de apariţie, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Frecvenţă necunoscută

Aparate, sisteme şi Rare

Frecvente Mai puţin Foarte rare (care nu poate fi organe (clasificarea (≥1/10000 şi (≥1/100 şi frecvente (<1/10000) estimată pe baza MedDRA ) <1/1000) <1/10) (≥1/1000 şi datelor < 1/100) disponibile) anafilaxie, reacţii

Tulburări ale reacţii alergice şi anafilactice, sistemului imunitar angioedem incluzând şoc anafilactic creştere a concentraţiei

Tulburări endocrine plasmatice a prolactinei pierderea agitaţie,

Tulburări psihice libidoului, nervozitate anxietate reacţii exacerbare a extrapiramidale, sindromului

Tulburări ale convulsii, picioarelor sistemului nervos somnolenţă, neliniştite la cefalee pacienţii cu boala

Parkinson Crize oculogire

Tulburări oculare aritmii ventriculare, prelungirea intervalului QTc,

Tulburări cardiace torsada vârfurilor, moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct. 4.4) xerostomie diaree crampe tulburări

Tulburări gastro- intestinale gastro-intestinale tranzitorii intestinale

Afecţiuni cutanate prurit, erupţii urticarie şi ale ţesutului cutanate subcutanat tranzitorii

Tulburări renale şi retenţie urinară ale căilor urinare galactoree,

Tulburări ale durere ginecomastie, aparatului genital şi mamară, amenoree ale sânului tensiune mamară

Tulburări generale astenie şi la nivelul locului de administrare

Investigaţii anomalii ale diagnostice testelor hepatice

Întrucât hipofiza este localizată în afara barierei hematoencefalice, domperidona poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de prolactină. În cazuri rare, această hiperprolactinemie poate determina reacţii adverse neuro-endocrine cum sunt galactoreea, ginecomastia şi amenoreea.

Aceste reacţii adverse sunt spontan şi complet reversibile la întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse extrapiramidale apar în principal la nou-născuţi şi sugari.

Alte reacţii adverse legate de sistemul nervos central sunt convulsii, agitație și somnolență, de asemenea, foarte rare şi în principal raportate la sugari şi copii.

În 45 studii în care domperidona a fost utilizată ȋn doze mai mari, pe durată mai lungă și pentru indicatii suplimentare, inclusiv gastropareză diabetică, frecvența evenimentelor adverse (în afară de xerostomie) a fost considerabil mai mare. Acest lucru a fost evident mai ales pentru evenimente previzibile farmacologic legate de creșterea prolactinei. În plus față de reacțiile enumerate mai sus au fost de asemenea observate acatizie, galactoree, creştere mamară, umflare mamară, depresie, hipersensibilitate, tulburări de lactație și menstruație neregulată.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 - RO

Tel:+4 0757 117 259

Fax:+4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Supradozajul a fost raportat în principal la sugari şi copii. Simptomele supradozajului pot include agitaţie, conştienţă alterată, convulsii, somnolenţă, dezorientare şi reacţii extrapiramidale.

În cazul unui supradozaj, trebuie administrat imediat tratamentul simptomatic standard. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT.

Nu există antidot specific pentru domperidonă, dar în cazul unui supradozaj, pot fi utile lavajul gastric, precum şi administrarea cărbunelui activat. Se recomandă supraveghere medicală atentă şi terapie de susţinere a funcţiilor vitale.

Pentru controlul reacţiilor extrapiramidale pot fi utile medicamentele anticolinergice şi antiparkinsoniene.

Grupa farmacoterapeutică: propulsive, codul ATC: A03FA03.

Domperidona este un antagonist dopaminergic, cu proprietăţi antiemetice. Domperidona nu traversează bariera hematoencefalică.

La pacienţii care utilizează domperidonă, în special la adulţi, reacţiile adverse extrapiramidale sunt foarte rare, dar domperidona favorizează eliberarea prolactinei din glanda hipofiză. Efectul său antiemetic se poate datora unei combinaţii de efecte periferice (gastrochinetice) şi antagonizării receptorilor dopaminergici din zona trigger chemoreceptoare, care se află în afara barierei hematoencefalice în area postrema. Studiile clinice la animale şi concentraţiile mici detectate la nivelul creierului indică un efect al domperidonei asupra receptorilor dopaminergici, predominant periferic.

Studiile la om au arătat că administrarea orală a domperidonei creşte presiunea la nivelul esofagului inferior, îmbunătăţeşte motilitatea antro-duodenală şi accelerează golirea gastrică. Nu are efect asupra secreţiei gastrice.

În conformitate cu reglementările ICH-E14, a fost efectuat un studiu aprofundat privind intervalul QT.

Acest studiu a cuprins un placebo, un comparator activ și un grup de control pozitiv și a fost efectuat pe subiecți sănătoși, cu o doză maximă de domperidonă de până la 80 mg pe zi, administrată în doze de 10 sau 20 mg de patru ori pe zi. Acest studiu a dus la descoperirea unei diferențe maxime de interval QTc între domperidonă și placebo utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS) în modificarea față de valoarea inițială de 3,4 milisecunde pentru 20 mg de domperidonă administrată de patru ori pe zi în ziua a patra. Intervalul de încredere bilateral de 90% (de la 1,0 la 5,9 milisecunde) nu a depășit 10 milisecunde. Nu s-a observat niciun efect asupra duratei intervalului QTc relevant clinic în acest studiu când domperidona a fost administrată în doze de până la 80 mg/zi (adică mai mult decât dublul dozei maxime recomandate). Cu toate acestea, două studii anterioare de interacțiune medicament-medicament au indicat unele dovezi ale prelungirii intervalului QTc când domperidona a fost administrată ca monoterapie (10 mg de patru ori pe zi). Cea mai mare diferență medie sincronizată a intervalului QTcF dintre domperidonă și placebo a fost de 5,4 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la -1,7 la 12,4) și respectiv 7,5 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la 0,6 la 14,4).

Domperidona este absorbită rapid după administrarea pe cale orală, concentrațiile plasmatice maxime apărând la aproximativ 1 oră după administrare. Valorile Cmax și ASC ale domperidonei au crescut proporțional cu doza în intervalul de dozare dintre 10 și 20 mg. S-a observat o acumulare de două sau trei ori a ASC pentru domperidonă în cazul dozării repetate de patru ori pe zi (la fiecare 5 ore) a domperidonei timp de 4 zile.

Deși biodisponibilitatea domperidonei este sporită la subiecții normali când este administrată după o masă, pacienții cu probleme gastro-intestinale ar trebui să ia domperidona cu 15-30 de minute înainte de masă. Aciditatea gastrică redusă împiedică absorbția domperidonei. Biodisponibilitatea orală este scăzută de către administrarea anterioară concomitentă de cimetidină și bicarbonat de sodiu.

Domperidona administrată oral nu pare să se acumuleze sau să inducă propria metabolizare; concentraţia plasmatică maximă de 21 ng/ml la 90 de minute după două săptămâni de administrarea orală a 30 mg domperidonă pe zi, a fost aproximativ aceeaşi cu cea de 18 ng/ml obţinută după administrarea primei doze. Domperidona se leagă în proporţie de 91-93% de proteinele plasmatice.

Studiile de distribuţie a medicamentului marcat radioactiv efectuate la animale, au demonstrat o distribuţie largă la nivel tisular, dar concentraţii mici la nivelul creierului. La şobolan, au fost detectate cantităţi mici de medicament la nivelul placentei.

Domperidona este metabolizată rapid şi în proporţie mare la nivel hepatic prin hidroxilare şi N-dezalchilare. Studiile metabolice in vitro cu inhibitori utilizaţi în scop diagnostic, au arătat că CYP3A4 este o izoenzimă majoră a citocromului P-450 implicată în N-dezalchilarea domperidonei, în timp ce

CYP3A4, CYP1A2 şi CYP2E1 sunt implicate în hidroxilarea aromatică a domperidonei.

Eliminarea prin urină şi fecale reprezintă 31, respectiv 66% din doza orală. Proporţia de medicament eliminat nemodificat este mică (10% din eliminarea prin materiile fecale şi aproximativ 1% din excreţia urinară). Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea orală a unei doze unice este de 7-9 ore la voluntarii sănătoşi dar este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (scor Pugh între 7 și 9, clasa Child-Pugh B), valorile

ASC și Cmax ale domperidonei sunt mai mari de 2,9 ori, respectiv de 1,5 ori decât la subiecții sănătoși.

Fracția liberă este crescută cu 25%, iar timpul terminal de înjumătățire plasmatică prin eliminare este prelungit de la 15 la 23 de ore. Subiecții cu insuficiență hepatică ușoară pot avea o expunere sistemică ceva mai redusă comparativ cu subiecții sănătoși pe baza valorilor Cmax și ASC, fără nicio schimbare în fixarea proteică sau timpul terminal de înjumătățire plasmatică. Nu au fost studiați subiecți cu insuficiență hepatică severă. Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3).

În cazul subiecților cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m2), timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al domperidonei a crescut de la 7,4 la 20,8 ore, dar nivelurile plasmatice ale medicamentului au fost mai mici decât la voluntarii sănătoși.

Având în vedere că doar o cantitate foarte mică de medicament nemodificat (aproximativ 1%) este excretat prin rinichi, este puţin probabilă necesitatea ajustării unei doze unice la pacienţii cu insuficienţă renală.

Totuși, la administrarea repetată, numărul de doze trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei.

Studiile electrofiziologice in vitro și in vivo cu domperidonă au arătat un risc global moderat de prelungire a intervalului QT la om. În experimentele in vitro pe celule izolate transfectate cu HERG și pe miocite izolate de cobai, rapoartele expunerilor au fost cuprinse între 26 de ori și 47 de ori, pe baza valorilor CI50 care inhibă curentul prin canalele ionice prin intermediul KIr, comparativ cu concentraţiile plasmatice ale formei libere la om după administrarea dozei zilnice maxime de 10 mg de trei ori pe zi. Limitele de siguranță pentru prelungirea duratei potenţialului de acţiune din experimentele in vitro pe celule cardiace izolate au depăşit de 45 de ori concentraţiile plasmatice ale formei libere obţinute la om la doza maximă zilnică (10 mg administrate de 3 ori pe zi). Limitele de siguranță obținute in vitro pe modele proaritmice (țesut cardiac izolat perfuzat Langendorff) au depășit concentrațiile plasmatice obținute la om după doza maximă (10 mg administrate de 3 ori pe zi) de 9 până la 45 de ori. În cazul modelelor in vivo, nivelurile fără efecte pentru prelungirea intervalului QTc la câine și inducerea de aritmii în cazul unui model de iepure, ambele modele fiind sensibilizate la torsada vârfurilor, au depășit concentrațiile plasmatice libere obținute la om după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi) de peste 22 de ori, respectiv de peste 435 de ori. În modelul de cobai anesteziat prin infuzii intravenoase lente, nu au existat efecte asupra QTc la concentrații plasmatice totale de 45,4 ng/ml, care sunt de trei ori mai mari decât nivelurile plasmatice totale obținute la om după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi). Relevanța ultimului studiu pentru om în urma expunerii la domperidonă administrată oral nu este sigură.

În prezenţa inhibării metabolismului prin intermediul CYP3A4, concentraţiile plasmatice libere ale domperidonei pot creşte de până la 3 ori.

La doză mare, toxică pentru mamă (de peste 40 de ori mai mare decât doza recomandată la om), au fost observate efecte teratogene la şobolan. Nu s-au observat efecte teratogene la şoarece şi la iepure.

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Amidon de cartof pregelatinizat

Povidonă K90

Stearat de magneziu

Ulei hidrogenat din seminţe de bumbac

Laurilsulfat de sodiu

Hipromeloză

Laurilsulfat de sodiu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu 1 blister din PVC/Al cu 10 comprimate filmate

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Fără cerinţe speciale.

S.C. Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România

2068/2009/01-02

Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2009

Septembrie, 2017