Prospect MOPETIA 50mg SUSPENSIE INJECTABILĂ CU ELIBERARE PRELUNGITĂ ÎN SERINGĂ PREUMPLUTĂ
Indicat în: schizofrenie; tulburare bipolară
Cale de administrare: injectabilă
Substanța: paliperidonă (antipsihotic)
ATC: N05AX13 (Sistemul nervos | Antipsihotice | Alte antipsihotice)
Poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Poate provoca amețeli sau vertij.
Poate crește glicemia.
Poate crește riscul de tulburări de ritm cardiac.
Poate crește riscul de convulsii.
Poate provoca somnolență sau scăderea vigilenței.
Paliperidona este un medicament antipsihotic utilizat pentru tratamentul schizofreniei și al tulburării schizoafective. Acesta aparține clasei de antipsihotice atipice și acționează prin reglarea activității neurotransmițătorilor din creier, cum ar fi dopamina și serotonina.
Medicamentul este administrat oral sau sub formă de injecții cu eliberare prelungită, conform indicațiilor medicului. Este important să respectați doza prescrisă și să nu întrerupeți tratamentul fără consultarea medicului.
Efectele secundare pot include somnolență, amețeli, creștere în greutate, tulburări gastrointestinale sau, în cazuri rare, sindrom neuroleptic malign.
Pacienții trebuie să informeze medicul despre orice alte medicamente utilizate sau afecțiuni preexistente, cum ar fi bolile cardiovasculare sau diabetul, pentru a asigura siguranța utilizării paliperidonei.
Date generale despre MOPETIA 50mg
- Substanța: paliperidonă
- Data ultimei liste de medicamente: 01-01-2026
- Codul comercial: W71568001
- Concentrație: 50mg
- Forma farmaceutică: SUSPENSIE INJECTABILĂ CU ELIBERARE PRELUNGITĂ ÎN SERINGĂ PREUMPLUTĂ
- Cantitate: 1
- Prezentare produs: cutie x1 seringa preumpluta din sticla incolora de tip i prevazuta cu piston cu opritor+2 ace cu susp inj cu elib prel
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Forme farmaceutice disponibile pentru paliperidonă
Concentrațiile disponibile pentru paliperidonă
- 1000mg
- 100mg
- 12mg
- 150mg
- 175mg
- 25mg
- 263mg
- 350mg
- 3mg
- 50mg
- 525mg
- 6mg
- 700mg
- 75mg
- 9mg
Prospect MOPETIA 50mg
Conținutul prospectului pentru medicamentul MOPETIA 50mg SUSPENSIE INJECTABILĂ CU ELIBERARE PRELUNGITĂ ÎN SERINGĂ PREUMPLUTĂ
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mopetia 50 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Mopetia 75 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Mopetia 100 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Mopetia 150 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
50 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Fiecare seringă preumplută conține palmitat de paliperidonă echivalentă cu paliperidonă 50 mg.
75 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Fiecare seringă preumplută conține palmitat de paliperidonă echivalentă cu paliperidonă 75 mg.
100 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Fiecare seringă preumplută conține palmitat de paliperidonă echivalentă cu paliperidonă 100 mg.
150 mg suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută
Fiecare seringă preumplută conține palmitat de paliperidonă echivalentă cu paliperidonă 150 mg.
Excipient(i) cu efect cunoscut:
50 mg suspensie injectabilă cu eliberare prelungită în seringi preumplute
Fiecare seringă preumplută conține polisorbat 6 mg.
75 mg suspensie injectabilă cu eliberare prelungită în seringi preumplute
Fiecare seringă preumplută conține polisorbat 9 mg.
100 mg suspensie injectabilă cu eliberare prelungită în seringi preumplute
Fiecare seringă preumplută conține polisorbat 12 mg.
150 mg suspensie injectabilă cu eliberare prelungită în seringi preumplute
Fiecare seringă preumplută conține polisorbat 18 mg
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită în seringă preumplută.
Suspensia este de culoare albă până la aproape albă. Suspensia are pH neutru (aproximativ 7,0).
Suspensie injectabilă
Administrare intramusculară (IM)
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mopetia este indicat în tratamentul de întreținere al schizofreniei la pacienţii adulți stabilizați cu paliperidonă sau risperidonă.
La pacienţii adulți selectați cu schizofrenie și care au răspuns anterior la administrarea orală de paliperidonă sau risperidonă, Mopetia poate fi administrată fără stabilizare anterioară cu tratament pe cale orală dacă simptomele psihotice sunt ușoare până la moderate și este necesar un tratament injectabil pe termen lung.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul de inițiere recomandat cu Mopetia este o doză de 150 mg în ziua 1 de tratament și o doză de 100 mg o săptămână mai târziu (ziua 8), ambele doze administrate în mușchiul deltoid pentru a atinge rapid concentrații terapeutice (vezi pct. 5.2). A treia doză trebuie administrată la o lună după a doua doză de inițiere. Doza lunară de întreținere recomandată este de 75 mg; anumiți pacienți pot beneficia de doze mai mici sau mai mari din intervalul recomandat cuprins între 25 și 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului. Pacienţii supraponderali sau obezi pot necesita doze la limita superioară a intervalului (vezi pct. 5.2). După a doua doză de inițiere, dozele lunare de întreținere pot fi administrate fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal.
Ajustarea dozei de întreținere poate fi efectuată lunar. Atunci când se fac ajustări ale dozei trebuie luate în considerare caracteristicile Mopetia cu eliberare prelungită (vezi pct. 5.2), deoarece efectul complet al dozelor de întreținere poate fi discret timp de câteva luni.
Trecerea de la paliperidonă orală cu eliberare-prelungită sau risperidonă orală la Mopetia
Tratamentul cu Mopetia trebuie inițiat conform indicațiilor, a se vedea pct. 4.2 la început. În timpul tratamentului de întreținere cu Mopetia administrat lunar, pacienții stabilizați anterior cu doze diferite de paliperidonă comprimate cu eliberare-prelungită pot obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) pentru paliperidonă administrată injectabil. Dozele de întreținere cu
Mopetia necesare pentru a obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) sunt prezentate după cum urmează:
Doze de paliperidonă comprimate cu eliberare-prelungită și Mopetia necesare pentru obținerea unei expuneri similare cu cea din faza de echilibru plasmatic cu paliperidonă ca tratament de întreținere
Doza anterioară de paliperidonă comprimate cu Mopetia injectabil
Eliberare-prelungită 3 mg zilnic 25-50 mg lunar 6 mg zilnic 75 mg lunar 9 mg zilnic 100 mg lunar 12 mg zilnic 150 mg lunar
Tratamentul anterior cu paliperidonă și risperidonă oral poate fi întrerupt în momentul inițierii tratamentului cu Mopetia. Unii pacienți pot beneficia de oprirea treptată a tratamentului. Unii pacienți schimbați de pe doze mai mari de paliperidonă oral (de exemplu, 9-12 mg pe zi) la Mopetia injectabil intramuscular gluteal pot avea expunere plasmatică mai redusă în primele 6 luni după schimbare. De aceea, ca alternativă în primele 6 luni luați în considerare administrarea injectabilă în mușchiul deltoid.
Schimbarea de la risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită la Mopetia
La trecerea pacienților de pe tratamentul cu risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită se inițiază tratamentul cu Mopetia în locul următoarei injecții programate. După aceasta, administrarea Mopetia trebuie continuată la intervale lunare. Nu este necesar regimul dozelor de inițiere la interval de o săptămână incluzând administrarea injectabilă intramusculară (ziua 1 și respectiv, ziua 8), descris mai sus, la pct. 4.2. Pacienţii stabilizați anterior cu diferite doze de risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită pot obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) pentru paliperidonă în timpul tratamentului de întreținere cu doze lunare de Mopetia, după cum urmează:
Dozele de risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită și Mopetia necesare pentru obținerea unei expuneri similare cu cea din faza de echilibru plasmatic cu paliperidonă ca tratament de întreținere
Doza anterioară de risperidonă injectabilă cu Mopetia injectabil acțiune prelungită 25 mg la interval de 2 săptămâni 50 mg lunar 37.5 mg la interval de 2 săptămâni 75 mg lunar 50 mg la interval de 2 săptămâni 100 mg lunar
Întreruperea medicamentelor antipsihotice trebuie făcută în concordanță cu informațiile de prescriere corespunzătoare. Dacă tratamentul cu Mopetia este întrerupt, trebuie avute în vedere caracteristicile sale de eliberare-prelungită. Nevoia de a continua administrarea medicamentului pentru simptome extrapiramidale prezente (SEP) trebuie reevaluată periodic.
Dozele omise
Evitarea omiterii dozelor
Se recomandă ca a doua doză de inițiere cu Mopetia să fie administrată la o săptămână după prima doză. Pentru a evita omiterea unei doze, pacienții pot lua a doua doză cu 4 zile înainte sau după intervalul de o săptămână (ziua 8). În mod similar, după regimul de inițiere, se recomandă ca a treia injecție și următoarele injecții să fie administrate în fiecare lună. Pentru a evita omiterea unei doze lunare, pacienților li se poate administra injecția cu până la 7 zile înainte sau după termenul de o lună.
Dacă data planificată pentru a doua injecție cu Mopetia (ziua 8 ± 4 zile) este omisă, reinițierea recomandată depinde de perioada de timp care a trecut de la prima injecție administrată pacientului.
A doua doză de inițiere omisă (< 4 săptămâni de la prima injecție)
Dacă de la prima injecție au trecut mai puțin de 4 săptămâni, pacientului trebuie să i se administreze a doua injecție de 100 mg cât mai rapid posibil, în mușchiul deltoid. O a treia injecție de Mopetia de 75 mg, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, se va administra la 5 săptămâni de la prima injecție (independent de momentul celei de-a doua injecții). În continuare trebuie urmat ciclul lunar normal de injecții, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.
A doua doză de inițiere omisă (4-7 săptămâni de la prima injecție)
Dacă de la prima injecție cu Mopetia au trecut între 4 și 7 săptămâni, reluați dozarea cu două injecții de 100 mg după cum urmează:
1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai rapid posibil 2. o altă injecție în mușchiul deltoid după o săptămână 3. reluarea ciclului lunar normal de injectare, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.
A doua doză de inițiere omisă (> 7 săptămâni de la prima injecție)
Dacă de la prima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 7 săptămâni, se inițiază dozarea conform indicațiilor pentru prima inițiere recomandată cu Mopetia, de mai sus.
Doza lunară de întreținere omisă (de la 1 lună până la 6 săptămâni)
După inițiere, ciclul recomandat de administrare a injecțiilor cu Mopetia este lunar. Dacă de la ultima injecție au trecut mai puțin de 6 săptămâni, doza stabilită anterior trebuie administrată cât mai curând posibil, urmată de injecții la intervale lunare.
Doza lunară de întreținere omisă (> 6 săptămâni până la 6 luni)
Dacă de la ultima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 6 săptămâni, recomandarea este după cum urmează:
Pentru pacienţii stabilizați cu doze între 25 și 100 mg:
1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai curând posibil cu aceeași doză cu care pacientul a fost stabilizat anterior 2. o altă injecție în mușchiul deltoid (aceeași doză) după o săptămână (ziua 8) 3. reluarea ciclului lunar normal de injecții fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.
Pentru pacienţii stabilizați cu doză de 150 mg:
1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai curând posibil cu o doză de 100 mg 2. o altă injecție în mușchiul deltoid după o săptămână (ziua 8) cu o doză de 100 mg 3. reluarea ciclului lunar normal de injecții fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.
Doza lunară de întreținere omisă (> 6 luni)
Dacă de la ultima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 6 luni, inițiați administrarea conform recomandărilor pentru tratamentul de inițiere cu Mopetia, de mai sus.
Grupe speciale de paciențiVârstnici
Eficacitatea și siguranța la vârstnicii cu vârsta > 65 ani nu au fost stabilite.
În general, doza de Mopetia recomandată la pacienţii vârstnici cu funcție renală normală este aceeași ca la pacienții adulți mai tineri cu funcție renală normală. Cu toate acestea, din cauza faptului că pacienţii vârstnici pot avea o funcție renală diminuată, poate fi necesară ajustarea dozelor (vezi
Insuficiență renală de mai jos, pentru recomandările privind dozele la pacienţii cu disfuncție renală).
Insuficiență renalăMopetia nu a fost studiat sistematic la pacienţii cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei ≥ 50 până la < 80 ml/min), tratamentul de inițiere recomandat cu Mopetia este cu o doză de 100 mg în ziua 1 de tratament și 75 mg o săptămână mai târziu, ambele administrate în mușchiul deltoid. Doza lunară de întreținere recomandată este de 50 mg, cu un interval cuprins între 25 și 100 mg, în funcție de tolerabilitatea pacientului și/sau eficacitatea tratamentului.
Mopetia nu este recomandat în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Insuficiență hepaticăPe baza experienței cu paliperidona orală la pacienţii cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu a fost studiată administrarea paliperidonei la pacienţii cu insuficiență hepatică severă, în cazul acestor pacienți se recomandă precauție (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescențiSiguranța şi eficacitatea Mopetia la copii și adolescenți cu vârsta < 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.
Mod de administrareMopetia este numai pentru administrare intramusculară. Nu trebuie administrat în niciun alt mod. Se va injecta lent, profund în mușchiul deltoid sau gluteal. Fiecare injecție trebuie administrată de către un cadru medical calificat. Administrarea trebuie să se efectueze într-o singură injecție. Doza nu trebuie administrată în injecții divizate.
Dozele de inițiere din zilele 1 și 8 trebuie administrate ambele în mușchiul deltoid, în scopul obținerii rapide a concentrațiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). După a doua doză de inițiere, dozele lunare de întreținere pot fi administrate fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal. O trecere de la mușchiul gluteal la cel deltoid (și invers) trebuie luată în considerare în cazul durerilor la locul de injectare, dacă disconfortul la locul de injectare nu este bine tolerat (vezi pct. 4.8). Se recomandă, de asemenea, alternanța între pârțile stângă și dreaptă (vezi mai jos).
Pentru instrucțiunile de utilizare și manipulare a medicamentului Mopetia, a se vedea prospectul (informații destinate profesioniștilor din domeniul sănătății).
Administrarea în mușchiul deltoid
Dimensiunea recomandată a acului pentru administrarea inițială și de întreținere a Mopetia la nivelul mușchiului deltoid este determinată de greutatea pacientului. Pentru cei cu greutate ≥ 90 kg, se recomandă acul de seringă de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Pentru cei cu greutate <90 kg, se recomandă acul de seringă de 1 inci, calibru 23 (25,4 mm x 0,64 mm). Injecțiile în mușchiul deltoid trebuie alternate între cei doi mușchi deltoizi.
Administrarea în mușchiul gluteal
Dimensiunea recomandată a acului de seringă pentru administrarea de întreținere a Mopetia la nivelul mușchiului gluteal este de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Administrarea trebuie efectuată în cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Injecțiile în mușchiul gluteal trebuie alternate între cei doi mușchi gluteali.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la risperidonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea la pacienţii aflați într-o stare de agitație acută sau stare psihotică severă
Mopetia nu trebuie utilizat pentru gestionarea stărilor de agitație acută sau a stărilor psihotice severe în care trebuie asigurat controlul imediat al simptomelor.
Intervalul QTSe recomandă precauție atunci când paliperidona este prescrisă pacienților cu afecțiuni cardiovasculare cunoscute sau antecedente familiale de QT prelungit și în cazul utilizării concomitente cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT.
Sindrom neuroleptic malignSindromul neuroleptic malign (SNM), caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate a sistemului nervos vegetativ, conștientă alterată și concentrații serice mari ale creatinfosfokinazei, a fost raportat în asociere cu administrarea de paliperidonă. Semnele clinice suplimentare pot include mioglobinuria (rabdomioliza) și insuficiența renală acută. Dacă un pacient dezvoltă semne sau simptome care indică SNM, administrarea paliperidonei trebuie întreruptă.
Dischinezie tardivă/simptome extrapiramidale
Medicamentele cu proprietăți antagoniste fată de receptorii dopaminergici au fost asociate cu inducerea dischineziei tardive caracterizată prin mișcări ritmice, involuntare, predominant la nivelul limbii și/sau fetei. Dacă apar semne și simptome de dischinezie tardivă, trebuie avută în vedere întreruperea administrării tuturor antipsihoticelor, incluzând paliperidona.
Precauția este necesară la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex.
metilfenidat), cât și paliperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).
Leucopenie, neutropenie și agranulocitozăÎn cazul administrării Mopetia, s-au raportat cazuri de leucopenie, neutropenie și agranulocitoză. În perioada de supraveghere de după punerea pe piață, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienți). Pacienţii cu antecedente de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite sau cu leucopenie/neutropenie indusă de medicamente trebuie monitorizați pe perioada primelor luni de terapie și trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Mopetia la primul semn de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite, în absența altor factori cauzatori. Pacienţii cu neutropenie semnificativă clinic trebuie monitorizați cu atenție pentru prezența febrei sau a altor semne și simptome de infecție și trebuie tratați cu promptitudine dacă apar astfel de semne sau simptome. La pacienţii cu neutropenie severă (numărul absolut de neutrofile < 1 X 109/l) trebuie să se întrerupă tratamentul cu Mopetia și trebuie urmărit numărul de leucocite până la recuperare.
Reacții de hipersensibilitateÎn timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate rareori cazuri de reacții anafilactice la pacienții care au tolerat anterior risperidonă sau paliperidonă administrată oral (vezi pct 4.1 și 4.8).
Dacă apar reacții de hipersensibilitate, întrerupeți utilizarea Mopetia; inițiați măsuri generale de susținere, corespunzătoare clinic și monitorizați pacientul, până când semnele și simptomele se rezolvă (vezi pct 4.3 și 4.8).
Hiperglicemie și diabetul zaharat
În timpul tratamentului cu paliperidonă s-au raportat hiperglicemie, diabet zaharat și exacerbare a diabetului zaharat preexistent, inclusiv comă diabetică și cetoacidoză. Se recomandă monitorizarea corespunzătoare, în concordanță cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice. Pacienţii tratați cu Mopetia trebuie monitorizați pentru apariția simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie și slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizați regulat pentru a identifica afectarea controlului glicemic.
Creștere ponderalăA fost raportată o creștere ponderală semnificativă în timpul tratamentului cu Mopetia. Greutatea corporală trebuie măsurată în mod regulat.
Utilizare la pacienți cu tumori dependente de prolactină
Studiile pe culturi tisulare sugerează că prolactina poate stimula creșterea celulară în cazul tumorilor mamare la om. Deși până în prezent studiile clinice și epidemiologice nu au demonstrat o asociere clară cu administrarea de medicamente antipsihotice, la pacienţii cu istoric medical relevant se recomandă precauție. Paliperidona trebuie utilizată cu precauție la pacienţii cu o tumoră pre-existentă posibil dependentă de prolactină.
Hipotensiune arterială ortostaticăPaliperidona poate induce hipotensiune arterială ortostatică la anumiți pacienți, din cauza activității de blocare a receptorilor alfa. Pe baza datelor colectate din trei studii controlate cu placebo, cu durata de 6 săptămâni, cu doze fixe cu paliperidonă comprimate orale cu eliberare-prelungită (3, 6, 9 și 12 mg), hipotensiunea ortostatică a fost raportată la 2,5 % din subiecții tratați cu paliperidonă cu administrare orală, comparativ cu 0,8 % din subiecții la care s-a administrat placebo. Mopetia trebuie utilizat cu precauție la pacienţii cu afecțiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic sau ischemie, tulburări de conducere), afecțiuni cerebrovasculare sau stări care predispun pacientul la hipotensiune (de exemplu deshidratare sau hipovolemie).
ConvulsiiMopetia trebuie utilizat cu precauție la pacienţii cu istoric de convulsii sau alte afecțiuni care pot scădea pragul convulsivant.
Insuficiență renalăConcentrațiile plasmatice ale paliperidonei sunt crescute la pacienţii cu insuficiență renală și, prin urmare, ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu insuficientă renală ușoară. Mopetia nu este recomandat în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance al creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.2 și 5.2).
Insuficiență hepaticăNu există date disponibile pentru pacienţii cu insuficiență hepatică severă (clasificarea Child-Pugh clasa C). La acești pacienți se recomandă precauție dacă se utilizează paliperidona.
Pacienţii vârstnici cu demență
Mopetia nu a fost studiat la pacienţii vârstnici cu demență. Mopetia trebuie utilizat cu precauție la pacienţii vârstnici cu demență cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Experiența cu risperidonă prezentată mai jos este luată în considerare de asemenea și pentru paliperidonă.
Mortalitatea generală
Într-o meta-analiză care a evaluat17 studii clinice controlate, pacienţii vârstnici cu demență tratați cu alte medicamente antipsihotice atipice, incluzând risperidonă, aripiprazol, olanzapină și quetiapină, au prezentat un risc crescut de mortalitate în comparație cu cei la care s-a administrat placebo. Printre cei tratați cu risperidonă, mortalitatea a fost 4 % comparativ cu 3,1 % pentru placebo.
Reacții adverse cerebrovasculareÎn studiile clinice randomizate, controlate cu placebo s-a observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de apariție a reacțiilor adverse cerebrovasculare la populația cu demență în cazul administrării anumitor medicamente antipsihotice atipice, incluzând risperidonă, aripiprazol și olanzapină.
Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut.
Boala Parkinson și demența cu corpi LewyMedicii trebuie să evalueze raportul risc-beneficiu atunci când prescriu Mopetia pacienților cu boală
Parkinson sau demență cu corpi Lewy (DLB), deoarece ambele grupe de pacienți pot prezenta risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum și o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice.
Manifestarea acestei sensibilități crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus pe lângă simptomele extrapiramidale.
PriapismS-a raportat că medicamentele antipsihotice (incluzând risperidona) cu efecte blocante alfa-adrenergice induc priapismul. În timpul monitorizării după punerea pe piață priapismul a fost raportat și în cazul paliperidonei cu administrare orală, care este metabolitul activ al risperidonei. Pacienţii trebuie informați să solicite asistență medicală de urgență în cazul în care priapismul nu s-a rezolvat într-un interval de 4 de ore.
Reglarea temperaturii corporaleMedicamentelor antipsihotice li s-a atribuit perturbarea capacității organismului de a scădea temperatura corporală la nivel central. În cazul prescrierii Mopetia se recomandă o îngrijire adecvată a pacienţilor care vor fi supuși situațiilor care pot contribui la o creștere a temperaturii corporale la nivel central, de exemplu activitatea fizică intensă, expunerea la căldură extremă, administrarea concomitentă de medicamente cu activitate anticolinergică sau deshidratarea.
Tromboembolism venosAu fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) asociate utilizării medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacienţii tratați cu medicamente antipsihotice prezintă de obicei factori de risc dobândiți pentru TEV, trebuie identificați toți factorii de risc posibili pentru TEV înainte și în timpul tratamentului cu Mopetia și trebuie luate măsuri de prevenție.
Efect antiemeticS-a observat un efect antiemetic în studiile preclinice cu paliperidonă., Dacă acest efect apare la om poate masca semnele și simptomele de supradozaj ale anumitor medicamente sau afecțiuni cum ar fi obstrucția intestinală, sindromul Reye și tumorile cerebrale.
AdministrareSe recomandă atenție pentru a evita injectarea accidentală de Mopetia într-un vas de sânge.
Sindrom de iris flasc intraoperatorSindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervențiilor chirurgicale pentru cataractă la unii pacienți aflați în tratament cu medicamente cu efecte blocante alfa 1a-adrenergice, precum Mopetia (vezi pct. 4.8).
SIFI poate crește riscul complicațiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale și post-operator.
Chirurgul oftalmolog trebuie anunțat înaintea intervenției chirurgicale despre utilizarea în prezent sau în trecut a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1a-adrenergice. Nu a fost stabilit potențialul beneficiu al opririi tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice înainte de intervenția chirurgicală pentru cataractă și acesta trebuie evaluat, comparativ cu riscul opririi terapiei antipsihotice.
ExcipiențiAcest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.
Acest medicament conține 12 mg de polisorbat în fiecare ml, ceea ce este echivalent cu 12 mg/ml.
Polisorbații pot cauza reacții alergice. Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți orice alergie cunoscută.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie atunci când se prescrie Mopetia împreună cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT, de exemplu antiaritmice clasa IA (de exemplu quinidină, disopiramidă) și antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol), unele antihistaminice, alte antipsihotice și unele antimalarice (meflochina). Această listă are caracter orientativ și nu este completă.
Posibilitatea ca Mopetia să influențeze alte medicamente
Nu este de așteptat ca paliperidona să cauzeze interacțiuni farmacocinetice importante clinic cu medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P-450.
Ca urmare a efectelor paliperidonei în principal asupra sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.8),
Mopetia trebuie utilizat cu precauţie în combinație cu alte medicamente care acționează la nivel central, de exemplu anxiolitice, majoritatea antipsihoticelor, hipnotice, opioide, etc. sau alcool etilic.
Paliperidona poate antagoniza efectul levodopei și al altor agonişti ai dopaminei. Dacă această combinație este considerată necesară, în special în boală Parkinson în stadiu terminal, trebuie prescrisă cea mai mică doză eficace pentru fiecare tratament.
Din cauza potențialului său de a induce hipotensiune arterială ortostatică (vezi pct. 4.4), poate fi observat un efect aditiv când Mopetia este administrat împreună cu alte medicamente care au acest potențial, de exemplu alte medicamente antipsihotice, antidepresive triciclice.
Se recomandă precauţie dacă paliperidona este combinată în tratament cu alte medicamente cunoscute pentru scăderea pragului convulsiv (de exemplu, fenotiazine sau butirofenone, antidepresive triciclice sau ISRS, tramadol, meflochină etc.)
Administrarea pe cale orală de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită la starea de echilibru (12 mg o dată pe zi) concomitent cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (500 mg până la 2000 mg o dată pe zi) nu a modificat farmacocinetica la starea de echilibru pentru valproat.
Nu s-a efectuat niciun studiu de interacțiune între paliperidonă și litiu, însă este puțin probabil să apară o interacțiune farmacocinetică.
Potențialul altor medicamente de a influența Mopetia
Studiile in vitro indică faptul că CYP2D6 și CYP3A4 pot fi minim implicate în metabolizarea paliperidonei, dar nu există dovezi nici in vitro, nici in vivo că aceste izoenzime au un rol semnificativ în metabolizarea paliperidonei. Nu a fost demonstrat niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii paliperidonei în cazul administrării orale concomitente a paliperidonei cu paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6.
Administrarea orală concomitentă a paliperidonei cu eliberare-prelungită o dată pe zi cu carbamazepina de 200 mg de două ori pe zi a determinat o scădere cu aproximativ 37 % a Cmax medii și a ASC la starea de echilibru pentru paliperidonă. Această scădere este determinată, în cea mai mare parte, de o creștere cu 35 % a clearance-ului renal al paliperidonei, cel mai probabil ca urmare a inducerii gp-P renale de către carbamazepină. O scădere minoră a cantității de substanță activă excretată în urină sub formă nemodificată sugerează că a existat un efect minor asupra metabolizării la nivelul CYP sau a biodisponibilităţii paliperidonei în timpul administrării concomitente cu carbamazepină. La doze mai mari de carbamazepină pot apărea scăderi mai mari ale concentrațiilor plasmatice de paliperidonă.
La inițierea tratamentului cu carbamazepină, doza de Mopetia trebuie reevaluată și crescută la nevoie
În mod contrar, la întreruperea tratamentului cu carbamazepină, doza de Mopetia trebuie reevaluată și scăzută dacă este necesar.
Administrarea concomitentă a unei doze unice de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită de 12 mg cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (două comprimate de 500 mg o dată pe zi) a crescut Cmax și ASC de paliperidonă cu aproximativ 50 %, posibil ca rezultat al absorbției orale crescute. Întrucât nu s-a observat niciun efect asupra clearance-ului sistemic, nu este de așteptat o interacțiune semnificativă clinic între divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită și
Mopetia injectată intramuscular. Această interacțiune nu a fost studiată pentru paliperidonă.
Utilizarea concomitentă de Mopetia cu risperidonă sau paliperidonă orală
Deoarece paliperidona este metabolitul principal activ al risperidonei, este necesară prudență atunci când Mopetia este administrat concomitent cu risperidonă sau paliperidonă orală pe termen lung.
Datele de siguranță privind utilizarea concomitentă de paliperidonă cu alte medicamente antipsihotice sunt limitate.
Utilizarea concomitentă de Mopetia cu medicamente psihostimulante
Utilizarea concomitentă de medicamente psihostimulante (de exemplu metilfenidat) cu paliperidonă poate cauza simptome extrapiramidale la schimbarea oricărui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea paliperidonei în timpul sarcinii. Palmitatul de paliperidonă injectat intramuscular și paliperidona administrată oral nu au fost teratogene în studiile efectuate la animale dar s-au observat alte tipuri de efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).
Nou-născuții expuși la paliperidonă pe durata trimestrului trei de sarcină au risc de reacții adverse care includ simptome extrapiramidale și/sau de sevraj care pot varia ca severitate și durată după naștere. Au fost raportate agitație, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolență, insuficiență respiratorie sau tulburări de alimentație. În consecință, nou-născuții trebuie monitorizați cu atenție. Mopetia nu trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă este strict necesar.
AlăptareaPaliperidona este excretată în laptele matern în așa măsură încât efectele asupra sugarului alăptat sunt posibile dacă femeile care alăptează primesc doze terapeutice. Mopetia nu trebuie administrat la femei care alăptează.
FertilitateaNu s-au observat efecte semnificative în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paliperidona poate avea influență mică sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje din cauza efectelor posibile la nivelul sistemului nervos și a efectelor vizuale, precum sedare, somnolență, sincopă, vedere încețoșată (vezi pct. 4.8). Prin urmare, pacienţii care nu își cunosc sensibilitatea individuală la Mopetia trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate în studiile clinice au fost insomnia, cefaleea, anxietatea, infecțiile la nivelul tractului respirator superior, reacțiile la nivelul locului de administrare, parkinsonismul, creșterea ponderală, acatizia, agitația, sedarea/somnolența, greața, constipația, amețeala, durerea musculo-scheletică, tahicardia, tremorul, durerea abdominală, vărsăturile, diareea, oboseala intensă și distonia. Dintre acestea, acatizia și sedarea/somnolența par a fi dependente de doză.
Lista tabelară a reacțiilor adverseÎn continuare sunt prezentate toate reacțiile adverse care au fost raportate în studiile clinice efectuate cu palmitat de paliperidonă. Se aplică următorii termeni și următoarele frecvente: foarte frecvente (≥ 1/10; frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacții adverse
Clasificare pe Frecvență aparate, sisteme şi Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență organe frecvente frecvente necunoscutăa Infecții și infestări infecție la nivelul pneumonie, bronșită, infecție la nivelul tractului respirator infecție la nivelul ochilor, superior, infecții ale tractului respirator, acarodermatită tractului urinar, sinuzită gripă cistită, infecție la nivelul urechii, amigdalită, onicomicoză, celulită, abcese subcutanate
Tulburări scădere a numărului neutropenie, agranulocitoză hematologice de celule albe, anemie trombocitopenie, și limfatice creștere a numărului de eozinofile
Tulburări ale hipersensibilitate reacție anafilactică sistemului imunitar
Tulburări hiperprolactinemieb secreție inadecvată endocrine de hormon antidiuretic, glicozurie prezentă
Tulburări hiperglicemie, diabet zaharatd, cetoacidoză intoxicație cu apă metabolice și creștere ponderală, hiperinsulinemie, diabetică, de nutriție scădere ponderală, apetit alimentar hipoglicemie, apetit alimentar crescut, anorexie, polidipsie scăzut concentrație plasmatică crescută a colesterolului, concentraţie
Tulburări insomniee agitaţie, depresie, tulburări ale catatonie, tulburare de psihice anxietate somnului, manie, stare alimentaţie scădere a libidoului, confuzională, asociată nervozitate, somnambulism, somnului coșmaruri aplatizare afectivă, anorgasmie
Tulburări ale parkinsonismc, dischinezie tardivă, sindrom comă diabetică csistemului acatizie , sincopă, neuroleptic nervos sedare/somnolență, hiperactivitate malign, distoniec, amețeli, psihomotorie, amețeli ischemie dischineziec, posturale, perturbări cerebrală, absență tremor, cefalee ale atenției, dizartrie, a răspunsului la disgeuzie, stimuli, pierdere a hipoestezie, conștiinței, parestezie scădere a nivelului de conștientă, convulsiid, tulburări de echilibru, coordonare anormală, titubații ale capului Reacții adverse
Clasificare pe Frecvență aparate, sisteme şi Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență organe frecvente frecvente necunoscutăa Tulburări vedere încețoșată, glaucom, sindrom de iris oculare conjunctivită, tulburări flasc xeroftalmie de motilitate a (intraoperator) globilor oculari, mişcări oculogire, fotofobie, creşterea secreţiei lacrimale, hiperemie oculară
Tulburări vertij, tinitus, durere acustice și auriculară vestibulare
Tulburări tachicardie bloc atrioventricular, fibrilație atrială, cardiace tulburări de aritmie sinusală conducere, electrocardiogramă cu QT prelungit, sindrom de tahicardie posturală ortostatică, bradicardie, electrocardiogramă anormală, palpitații
Tulburări hipertensiune hipotensiune embolie ischemie vasculare arterială, pulmonară, hipotensiune arterială tromboză venoasă, ortostatică hiperemie facială
Tulburări tuse, congestie dispnee, sindrom de apnee hiperventilaţie, respiratorii, nazală durere în somn, congestie pneumonie de toracice şi faringolaringiană, pulmonară, aspirație, epistaxis congestie a mediastinale disfonie tractului respirator, raluri wheezing.
Tulburări durere abdominală, disconfort abdominal, pancreatită, ileus gastrointestinale vărsături, greață, gastroenterită, obstrucție constipație, diaree. disfagie, intestinală, dispepsie, durere xerostomie, limbă umflată, dentară flatulență incontinență fecală, fecalom, cheilită
Tulburări transaminaze crescute gama-glutamiltransferază, icter hepatobiliare crescută enzime hepatice crescute Reacții adverse
Clasificare pe Frecvență aparate, sisteme şi Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență organe frecvente frecvente necunoscutăa Afecțiuni urticarie, prurit, erupție sindromul cutanate și ale erupție cutanată medicamentoasă, Stevens- țesutului tranzitorie, alopecie, hiperkeratoză, Johnson/necroliză eczemă, xerodermie, dermatită subcutanat epidermică eritem, acnee seboreică, toxică, angioedem, modificări de culoare a pielii,,
Tulburări durere creştere a rabdomioliză postură anormală musculoscheletice și musculoscheletice, concentraţiei inflamație a ale ţesutului durere lombară, plasmatice a articulațiilor conjunctiv artralgie creatinin-fosfokinazei, spasme musculare.
rigiditate articulară, slăbiciune musculară
Tulburări incontinență urinară, retenție urinară renale și ale polakiurie, disurie căilor urinare
Condiții în legătură sindrom de cu sarcina, perioada abstinență la puerperală și nou-născut perinatală (vezi pct. 4.6)
Tulburări ale amenoree, disfuncție erectilă, priapism, aparatului genital și tulburări de ejaculare, disconfort la ale sânului tulburări menstrualee, nivelul sânului, ginecomastie, indurație la nivelul galactoree, disfuncție sânului, mărire de sexuală, mastodinie, volum a sânului, secreție vaginală
Tulburări generale febră, astenie, edem facial, edeme, hipotermie, scădere a și la nivelul locului oboseală, reacții la creștere a ,frisoane, sete, temperaturii de administrare nivelul locului de temperaturii sindrom de corporale, administrare corporale, mers întrerupere, necroză la anormal, durere abces la nivelul nivelul locului toracică, disconfort locului de de administrare, toracic, stare generală administrare, ulcer la nivelul de rău, indurație celulită la nivelul locului de locului de administrare administrare, noduli la nivelul locului de administrare, hematom la nivelul locului de administrare
Leziuni, intoxicații cădere și complicații legate de procedurile utilizate a Frecvența reacțiilor adverse este clasificată ca 'necunoscută deoarece nu au fost observate în cadrul studiilor clinice cu palmitat de paliperidonă. Acestea provin fie din raportări spontane de după punerea pe piață și frecvența acestora nu poate fi stabilită sau provin din date obținute din studiile clinice cu risperidonă (orice formă farmaceutică) sau cu paliperidonă orală și/sau din raportări după punerea pe piață. b A se vedea 'Hiperprolactinemia” mai jos. c A se vedea 'Simptome extrapiramidale” mai jos. d În studiile controlate cu placebo, diabetul zaharat s-a raportat la 0,32% dintre subiecții tratați cu paliperidonă, comparativ cu o rată de 0,39% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidența generală din toate studiile clinice a fost de 0,65%, la toți subiecții tratați cu paliperidonă e Insomnia include: insomnie inițială, insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Edemele includ:
edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu. Tulburările menstruale includ: menstruație întârziată, menstruație neregulată, oligomenoree
Efecte adverse observate la formele farmaceutice care conțin risperidonă
Paliperidona este un metabolit activ al risperidonei, prin urmare, profilurile reacțiilor adverse ale acestor componente (atât formele farmaceutice cu administrarea orală cât și formele farmaceutice injectabile) sunt relevante unul pentru celălalt.
Descrierea reacțiilor adverse selectateReacție anafilactică
Rareori, au fost raportate cazuri de reacții anafilactice după injecția cu paliperidonă în timpul experienței de după punerea pe piață la pacienți care au tolerat anterior risperidonă sau paliperidonă administrată oral (vezi pct. 4.4).
Reacții la nivelul locului de injectareCea mai frecventă reacție adversă asociată cu locul administrării raportată a fost durerea. Majoritatea acestor reacții raportate au fost ușoare până la moderate. Subiecții în observație menționează că durerea la locul administrării evaluată pe scala analog vizuală a avut tendință la scădere în frecvență și intensitate în timp, în toate studiile de Fază 2 și Fază 3 cu paliperidonă. Injecțiile la nivelul mușchiului deltoid au fost percepute ușor mai dureroase decât injecțiile corespondente la nivelul mușchiului gluteal. Alte reacții la locul injecției au fost în majoritatea cazurilor ușoare ca intensitate și au inclus indurație (frecvent), prurit (mai puțin frecvent) și noduli (rar).
Simptome extrapiramidale (SEP)SEP includ o analiză cumulată a următorilor termeni: parkinsonism (include hipersecreție salivară, rigiditate musculo-scheletică, parkinsonism, hipersalivaţie, rigiditate în roată dințată, bradikinezie, hipokinezie, facies de mască, încordare musculară, akinezie, rigiditate a cefei, rigiditate musculară, mers parkinsonian și reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus), acatizie (include acatizie, agitație, hiperkinezie și sindromul picioarelor neliniștite), dischinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză și mioclonus), distonie (include distonie, hipertonie, torticolis, contracții musculare involuntare, contractură musculară, blefarospasm, mișcări oculogire, paralizie linguală, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual și trismus) și tremor. Trebuie remarcat faptul că a fost inclus un număr mai mare de simptome care nu sunt neapărat de origine extrapiramidală.
Creștere ponderalăÎn studiul cu durata de 13 săptămâni cu o doză de inițiere de 150 mg, procentul subiecților cu creștere ponderală anormală de ≥ 7% a prezentat o corelație cu doza, cu o incidență de 5% în grupul placebo comparativ cu ratele de 6%, 8% şi13 % în grupurile de tratament cu paliperidonă de 25 mg, 100 mg și respectiv de 150 mg.
Într-un studiu clinic deschis cu durata de 33 de săptămâni pentru prevenirea recăderilor pe termen lung, pe perioada de tranziție/întreținere, 12% dintre pacienţii tratați cu paliperidonă au îndeplinit acest criteriu (creștere în greutate ≥ 7% față de obiectivul final al fazei dublu-orb); modificarea ponderală medie (deviație standard, DS) fată de valoarea de referință a studiului deschis a fost de +0,7 (4,79) kg.
HiperprolactinemieÎn studiile clinice, la pacienţii de ambele sexe care au primit paliperidonă s-au observat creșteri medii ale prolactinei serice. Reacțiile adverse care pot sugera creșterea nivelurilor de prolactină (de exemplu amenoreea, galactoreea, tulburări menstruale, ginecomastia) au fost raportate în general la < 1% din subiecți.
Efecte de clasăLa administrarea medicamentelor antipsihotice pot apărea prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare (fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară), moarte subită inexplicabilă, stop cardiac și torsada vârfurilor.
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând cazuri de embolie pulmonară și cazuri de tromboză venoasă profundă asociate cu administrarea medicamentelor antipsihotice (cu frecvență necunoscută).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În general, semnele și simptomele așteptate sunt acelea care rezultă din accentuarea efectelor farmacologice cunoscute la paliperidonă, adică somnolența și sedarea, tahicardia și hipotensiunea arterială, prelungirea intervalului QT și simptomele extrapiramidale. La un pacient a fost raportat torsada vârfurilor și fibrilația ventriculară în cazul supradozajului cu paliperidonă orală. În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Abordarea terapeuticăÎn evaluarea nevoilor de tratament și recuperare trebuie luate în considerare caracteristica de eliberare prelungită și timpul de înjumătățire prin eliminare pentru paliperidonă. Nu există niciun antidot specific pentru paliperidonă. Trebuie aplicate măsuri generale de susținere. Eliberați și mențineți căile respiratorii libere și asigurați ventilația și oxigenarea adecvată.
Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat și trebuie să includă monitorizare electrocardiografică continuă pentru aritmii posibile. Hipotensiunea arterială și colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri adecvate, cum ar fi administrarea intravenoasă de soluții perfuzabile și/sau medicamente simpatomimetice. Pentru simptomele extrapiramidale severe trebuie administrate medicamente anticolinergice. Supravegherea atentă și monitorizarea trebuie continuate până la recuperarea pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Psiholeptice, alte antipsihotice, codul ATC: N05AX13
Mopetia conține un amestec racemic dextrogir (+)- și levogir (-) de paliperidonă.
Mecanism de acțiunePaliperidona este un agent blocant selectiv al efectelor monoaminei, ale cărui proprietăți farmacologice sunt diferite de cele ale neurolepticelor clasice. Paliperidona se leagă puternic de receptorii serotoninergici 5-HT2 și dopaminergici D2. Paliperidona blochează de asemenea, receptorii adrenergici alfa 1 și, într-o măsură mai mică, receptorii histaminergici H1 și adrenergici alfa 2.
Activitatea farmacologică a enantiomerilor dextrogir (+)- și levogir (-) ai paliperidonei este similară calitativ și cantitativ.
Paliperidona nu se leagă de receptori colinergici. Deși paliperidona este un puternic antagonist D2, se consideră că ameliorează simptomele prezente de schizofrenie, și cauzează mai puțin catalepsie și scădere a funcțiilor motorii decât medicamentele neuroleptice clasice. Efectul dominant de inhibare a recaptării serotoninei la nivelul sistemului nervos central poate diminua tendința paliperidonei de a cauza efecte adverse extrapiramidale.
Eficacitate clinicăTratamentul acut al schizofreniei
Eficacitatea paliperidonei în tratamentul acut al schizofreniei a fost stabilită în patru studii pe termen scurt pentru schizofrenie (unul de 9 săptămâni și trei de 13 săptămâni), controlate cu placebo, dublu-orb, randomizate, cu doză fixă, la pacienți adulți spitalizați, cu recădere în episod acut, care îndeplineau criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. În aceste studii, dozele fixe de paliperidonă au fost administrate în zilele 1, 8 și 36 în cazul studiului de 9 săptămâni și suplimentar în ziua 64 în studiile de 13 săptămâni. Nu a fost necesară o suplimentare cu un antipsihotic oral în timpul tratamentului acut al schizofreniei cu paliperidonă. Obiectivul final primar de eficacitate a fost definit ca o scădere a scorurilor totale pe Scala Sindroamelor Pozitive și Negative (PANSS), așa cum sunt prezentate în tabelul de mai jos. PANSS este un inventar validat multi-element compus din cinci factori pentru evaluarea simptomelor pozitive, simptomelor negative, gândirii dezorganizate, ostilității necontrolate /agitației și anxietății/depresiei.
Funcționalitatea a fost evaluată cu ajutorul Scalei de Performanță Personală și Socială (PSP). PSP este o scală clinică nominală validată care măsoară funcționalitatea personală și socială în patru domenii:
activitățile sociale utile (muncă și studiu), relațiile personale și sociale, îngrijirea personală și comportamentele disruptive și agresive.
Într-un studiu cu durata de 13 săptămâni (n=636) care compară trei doze fixe de paliperidonă (administrare inițială de 150 mg în mușchiul deltoid urmată de 3 doze în mușchiul gluteal sau deltoid a câte 25 mg/4 săptămâni, 100 mg/4 săptămâni sau de 150 mg/4 săptămâni) cu placebo, toate cele trei doze de paliperidonă au fost superioare placebo-ului în termeni de îmbunătățire a scorului total
PANSS. În acest studiu, atât la dozele de 100 mg/4 săptămâni, cât și de 150 mg/4 săptămâni, dar nu și la cele de 25 mg/4 săptămâni, grupurile de tratament au demonstrat superioritatea statistică comparativ cu placebo pentru scorul PANSS. Aceste rezultate susțin eficacitatea pe toată durata tratamentului și a scorului PANSS, acestea fiind observate încă din ziua 4 cu o diferență semnificativă față de placebo în grupurile la care s-au administrat 25 mg și 150 mg de paliperidonă până la ziua 8.
Rezultatele celorlalte studii au demonstrat rezultate semnificative statistic în favoarea paliperidonei, cu excepția unui studiu la care s-a utilizat doza de 50 mg (vezi tabelul de mai jos).
Scor total pe scala sindroamelor pozitive și negative în schizofrenie (PANSS) - Modificări de la valorile inițiale la momentul final - LOCF (ultima observație raportată) pentru studiile R092670-SCH-201, R092670-PSY-3003,
R092670-PSY-3004 și R092670-PSY-3007: Set de analiză a eficacității primare Placebo 25 mg 50 mg 100 mg 150 mg
R092670-PSY-3007* n = 160 n = 155 n = 161 n = 160
Valoare medie la 86,8 (10,31) 86,9 (11,99) 86,2 (10,77) 88,4 (11,70) momentul inițial (DS)
Valoarea medie a -2,9 (19,26) -8,0 (19,90) -- -11,6 (17,63) -13,2 (18,48) modificării (DS)
Valoare P (vs. placebo) -- 0,034 < 0,001 < 0,001
R092670-PSY-3003 n = 132 n = 93 n = 94 n = 30
Valoare medie la 92,4 (12,55) 89,9 (10,78) 90,1 (11,66) 92,2 (11,72) momentul inițial (DS)
Valoarea medie a -4,1 (21,01) -- -7,9 (18,71) -11,0 (19,06) -5,5 (19,78) modificării (DS)
Valoare P (vs. placebo) -- 0,193 0,019 --
R092670-PSY-3004 n = 125 n = 129 n = 128 n = 131
Valoare medie la 90,7 (12,22) 90,7 (12,25) 91,2 (12,02) 90,8 (11,70) momentul inițial (DS) --
Valoarea medie a -7,0 (20,07) -13,6 (21,45) -13,2 (20,14) -16,1 (20,36) modificării (DS)
Valoare P (vs. placebo) -- 0.015 0,017 < 0,001
R092670-SCH-201 n = 66 n = 63 n = 68
Valoare medie la 87,8 (13,90) 88,0 (12,39) 85,2 (11,09) momentul inițial (DS) --
Valoarea medie a 6,2 (18,25) -- -5,2 (21,52) -7,8 (19,40) modificării (DS)
Valoare P (vs. placebo) -- 0,001 < 0,0001
* Pentru studiul R092670-PSY-3007 s-a administrat o doză de inițiere de 150 mg tuturor pacienților din grupurile de tratament cu paliperidonă în ziua 1, urmată apoi de doza alocată.
Notă: Modificarea negativă a scorului indică ameliorare.
Menținerea controlului simptomelor și întârzierea recăderilor din schizofrenie
Eficacitatea paliperidonei în menținerea controlului simptomatologiei și întârzierea recăderilor din schizofrenie a fost stabilită într-un studiu pe termen lung, dublu-orb, controlat cu placebo, cu doză flexibilă, în care au fost implicați 849 de subiecți adulți care îndeplineau criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. Acest studiu a inclus o fază deschisă cu durata de 33 de săptămâni de tratament acut și de stabilizare, o fază randomizată, dublu-orb, controlată cu placebo pentru observarea recăderilor și o perioadă de extensie deschisă cu durata de 52 de săptămâni. În acest studiu, dozele utilizate de paliperidonă au fost de 25, 50, 75 și 100 mg administrate lunar; doza de 75 mg a fost permisă numai în perioada de extensie deschisă de 52 de săptămâni. Subiecții au primit inițial doze flexibile (25-100 mg) de paliperidonă pe durata unei perioade de tranziție de 9 săptămâni, urmată de o perioadă de menținere de 24 de săptămâni, în care subiecții trebuiau să aibă un scor PANSS de ≤ 75. Ajustarea dozelor a fost permisă numai în primele 12 săptămâni ale perioadei de menținere. Un total de 410 pacienți stabilizați au fost randomizați fie în grupul cu paliperidonă (durată medie de 171 zile [interval de la 1 zi la 407 zile]), fie în grupul placebo (durată medie 105 zile [interval de la 8 zile la 441 zile]) până când au prezentat o revenire a simptomelor schizofreniei pe durata variabilă a fazei dublu-orb.
Studiul a fost oprit prematur din motive de eficacitate, deoarece s-a observat un interval semnificativ mai lung până la recădere (p < 0,0001, figura 1) la pacienţii tratați cu paliperidonă în comparație cu placebo (rată de risc = 4,32; 95% IÎ: 2,4-7,7).
Figura 1: Estimarea Kaplan-Meier a intervalului până la recădere - analiză interimară (set de analiză interimară pentru intenția de tratament)
Copii și adolescențiAgenția Europeană pentru Medicamente a amânat obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu paliperidonă la toate subgrupurile de copii și adolescenți în schizofrenie. Vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbția și distribuția
Palmitatul de paliperidonă este un precursor ester palmitat al paliperidonei. Datorită solubilității extrem de scăzute în apă, palmitatul de paliperidonă se dizolvă lent după injectarea intramusculară înainte de a fi hidrolizat la paliperidonă și absorbit în circulația sistemică. În urma unei doze unice intramusculare, concentrațiile plasmatice ale paliperidonei cresc treptat pentru a atinge concentrațiile plasmatice maxime la un Tmax median de 13 zile. Eliberarea substanței active începe încă din ziua 1 și durează cel puțin 4 luni.
După injecția intramusculară cu doze unice (25-150 mg) în mușchiul deltoid, în medie, a fost observată o Cmax cu 28% mai mare comparativ cu injectarea în mușchiul gluteal. Cele două injecții intramusculare inițiale în mușchiul deltoid cu doza de 150 mg în ziua 1 și doza de 100 mg în ziua 8 ating rapid concentrațiile terapeutice. Profilul de eliberare și schema de administrare a paliperidonei au ca efect eliberarea concentrațiilor terapeutice susținute. Expunerea totală la paliperidonă a fost proporțională cu doza pentru doze cuprinse între 25 mg și 150 mg, și mai puțin proporțională cu doza la Cmax pentru doze care depășesc 50 mg. Valoarea medie a raportului între concentrația maximă la starea de echilibru și concentrația Cthrough, pentru o doză de 100 mg de paliperidonă, a fost 1,8 după administrare în mușchiul gluteal și 2,2 după administrare în mușchiul deltoid. Timpul de înjumătățire median aparent după administrarea dozelor de paliperidonă cuprinse între 25 mg și 150 mg a variat de la 25 zile până la 49 de zile.
Biodisponibilitatea absolută a palmitatului de paliperidonă în urma administrării de paliperidonă este de 100 %.
În urma administrării palmitatului de paliperidonă, enantiomerii dextrogir (+) și levogir (-) ai paliperidonei suferă o interconversie încât raportul între ASC pentru enantiomerul dextrogir (+) și
ASC pentru enantiomerul levogir (-) atinge o valoare de aproximativ 1,6-1,8.
Proteinele plasmatice se leagă în proporție de 74% în amestecul racemic de paliperidonă.
Metabolizarea și eliminarea
La o săptămână de la administrarea unei doze unice orale de 1 mg de paliperidonă cu eliberare imediată marcată cu izotopul radioactiv al carbonului C14, 59% din doză a fost excretată nemodificată în urină, indicând faptul că paliperidona nu este metabolizată majoritar în ficat. Aproximativ 80% din doza marcată radioactiv administrată a fost regăsită în urină și 11% în fecale. In vivo au fost identificate patru căi metabolice dintre care niciuna nu a metabolizat mai mult de 6,5% din doză:
dealchilarea, hidroxilarea, dehidrogenarea și scindarea benzisoxazolului. Deși studiile in vitro au sugerat un rol pentru CYP2D6 și CYP3A4 în metabolizarea paliperidonei, nu există dovezi că aceste izoenzime joacă un rol semnificativ în metabolismul paliperidonei in vivo. Analizele de farmacocinetică populațională nu indică diferențe sesizabile al clearance-ului aparent al paliperidonei după administrarea orală de paliperidonă între metabolizatorii rapizi și cei lenți ai substraturilor de
CYP2D6. Studiile in vitro pe microzomii hepatici umani au demonstrat că paliperidona nu inhibă considerabil metabolizarea medicamentelor la nivelul izoenzimelor citocromului P450, care includ
CYP1A2, CYP2A6, CYP2C8/9/10, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4 și CYP3A5.
Studiile in vitro au demonstrat că paliperidona este un substrat al gp-P și un inhibitor slab al gp-P la concentrații mari. Nu sunt disponibile date in vivo, iar semnificația clinică nu este cunoscută.
Palmitatul de paliperidonă injectabil cu acțiune pe termen lung versus paliperidona orală cu eliberare prelungită
Paliperidona suspensie injectabilă cu eliberare prelungită este conceput pentru a elibera paliperidonă timp de o lună în timp ce paliperidona orală cu eliberare prelungită se administrează zilnic.
Regimul de inițiere pentru suspensia injectabilă cu eliberare prelungită (150 mg/100 mg în mușchiul deltoid în ziua 1/ziua 8) a fost conceput pentru obținerea rapidă a concentrațiilor de paliperidonă la starea de echilibru la inițierea tratamentului fără administrare orală suplimentară.
În general nivelurile plasmatice pentru inițierea completă cu paliperidonă suspensie injectabilă cu eliberare prelungită se încadrează în intervalul de expunere observat cu paliperidona orală de 6-12 mg cu eliberare prelungită. Utilizarea regimului de inițiere cu paliperidonă suspensie injectabilă cu eliberare prelungită a permis pacienților să rămână în această fereastră de expunere a paliperidonei orale cu eliberare prelungită de 6-12 mg chiar și în zilele dinaintea dozei (ziua 8 și ziua 36). Din cauza diferenței între profilurile farmacocinetice medii dintre cele două medicamente, se recomandă precauţie atunci când se efectuează o comparație directă a proprietăților lor farmacocinetice.
Insuficiență hepaticăPaliperidona nu este metabolizată majoritar în ficat. Deși paliperidona suspensie injectabilă cu eliberare prelungită nu a fost studiată la pacienţii cu insuficiență hepatică, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată. Într-un studiu cu paliperidonă orală efectuat la subiecți cu insuficiență hepatică moderată (clasificarea Child-Pugh clasa B), concentrațiile de paliperidonă plasmatică liberă au fost similare cu cele ale subiecților sănătoși. Paliperidona nu a fost studiată la pacienţii cu insuficiență hepatică severă.
Insuficiență renalăA fost studiată administrarea unei doze unice orale de 3 mg de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită, la pacienţii cu grade diferite de afectare a funcției renale. Eliminarea paliperidonei a scăzut odată cu scăderea clearance-ului estimat al creatininei. Clearance-ul total al paliperidonei a fost scăzut la pacienţii cu afectare a funcției renale în medie cu 32% în cazul insuficienței renale ușoare (ClCr = 50 până la < 80 ml/min), cu 64% în cazul celei moderate (ClCr = 30 până la < 50 ml/min) și cu 71% în cazul insuficienței renale severe (ClCr = 10 până la < 30 ml/min), corespunzător unei creșteri medii a expunerii (ASCinf) de 1,5, 2,6 și respectiv de 4,8 ori comparativ cu subiecții sănătoși. Se recomandă scăderea dozei de paliperidonă suspensie injectabilă cu eliberare prelungită pe baza unui număr limitat de observații la pacienţii cu insuficiență renală ușoară și simulări farmacocinetice (vezi pct. 4.2).
VârstniciAnaliza de farmacocinetică populațională nu a relevat diferențe farmacocinetice corelate cu vârsta.
Indicele de masă corporală (IMC)/greutatea corporală
Studiile de farmacocinetică cu palmitat de paliperidonă au demonstrat concentrații plasmatice ușor mai scăzute (10-20%) ale paliperidonei la pacienţii supraponderali sau obezi comparativ cu pacienţii cu greutate normală (vezi pct. 4.2).
RasaAnaliza de farmacocinetică populațională a datelor provenind din studiile cu paliperidonă orală nu a demonstrat diferențe legate de rasă în farmacocinetica paliperidonei după administrarea de paliperidonă suspensie injectabilă cu eliberare prelungită.
SexulNu au fost observate diferențe semnificative clinic între bărbați și femei.
Statusul de fumător
Pe baza studiilor in vitro care utilizează enzime hepatice umane s-a demonstrat că paliperidona nu este un substrat pentru CYP1A2; prin urmare, fumatul nu are un efect asupra farmacocineticii paliperidonei. Efectul fumatului asupra farmacocineticii paliperidonei nu a fost studiat pentru paliperidonă suspensie injectabilă cu eliberare-prelungită. O analiză de farmacocinetică populațională cu paliperidonă orală comprimate cu eliberare prelungită a demonstrat o expunere ușor mai scăzută la paliperidonă a fumătorilor comparativ cu nefumătorii. Este puțin probabil ca diferența să aibă semnificație clinică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate cu doze repetate de palmitat de paliperidonă injectabilă intramuscular (forma farmaceutică cu administrare 1 dată pe lună) și pentru paliperidonă administrată oral la șobolan și câine a demonstrat în principal efecte farmacologice precum sedare și efecte mediate de prolactină la nivelul glandei mamare și organelor genitale. La animalele tratate cu palmitat de paliperidonă s-a observat o reacție inflamatorie la locul injecției intramusculare. Uneori s-au format abcese.
În studiile asupra funcției de reproducere la șobolan, efectuate cu risperidonă orală, care este transformată în mare parte în paliperidonă la șobolan și om, s-au observat efecte adverse asupra greutății la naștere și supraviețuirii puilor. Nu s-au observat embriotoxicitate sau malformații în urma administrării intramusculare a palmitatului de paliperidonă la femele gestante de șobolan până la cea mai mare doză (160 mg/kg corp/zi) care corespunde nivelului de expunere la om de 4,1 ori mai mare decât doza maximă recomandată de 150 mg. Administrați la femele gestante, alți antagoniști ai dopaminei au cauzat efecte negative asupra dezvoltării motorii și capacității de învățare la pui.
Palmitatul de paliperidonă și paliperidona nu au produs efecte genotoxice. În studiile de carcinogenitate cu risperidonă pe cale orală la șobolan și șoarece a fost observată creșterea incidenței adenoamelor glandei hipofizare (la șoarece), adenoamelor pancreasului endocrin (la șobolan) și adenoamelor glandei mamare (la ambele specii). Potențialul carcinogen al palmitatului de paliperidonă injectabilă intramuscular a fost evaluat la șobolan. S-a constatat o creștere semnificativă statistic a incidenței adenocarcinoamelor glandei mamare la femelele de șobolan la doze de 10, 30 și 60 mg/kg corp/lună. Masculii de șobolan au prezentat o creștere semnificativă statistic a incidenței adenoamelor și carcinoamelor glandei mamare la doze de 30 și 60 mg/kg corp/lună, ceea ce reprezintă creșterea de 1,2 și 2,2 ori a nivelului de expunere față de doza maximă recomandă la om de 150 mg. Aceste tumori se pot datora prezenței antagonismului dopaminergic D2 prelungit și hiperprolactinemiei. Semnificația acestor tumori observate la rozătoare în ceea ce privește riscul pentru om nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Polisorbat 20
Macrogoli
Acid citric monohidrat
Fosfat disodic
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Seringă preumplută (sticlă transparentă de tip I) cu un piston cu opritor, cu dispozitiv de blocare a pistonului și capac pentru vârf (cauciuc bromobutilic) cu un ac prevăzut cu sistem de siguranță de 22G, 1 ½ inci (38,1 mm x 0,72 mm) și un ac prevăzut cu sistem de siguranță de 23G, 1 inci (25,4 mm x 0,64 mm).
Dimensiuni de ambalaj: cutia conține 1 seringă preumplută și 2 ace.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2025