MONTELUKAST ACTAVIS 10mg comprimate filmate prospect medicament

Montelukast Teva 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine montelukast sodic, echivalent la montelukast 10 mg.

Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 128,6 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate rotunde, de culoare bej, marcate cu '93' pe una dintre feţe și cu '7426' pe cealaltă față a comprimatului, cu diametrul de aproximativ 8,5 mm.

Montelukast Teva este indicat în tratamentul astmului bronşic, ca terapie adăugată la pacienţi cu vârsta ≥ 15 ani cu astm bronşic persistent uşor până la moderat, insuficient controlat de tratamentul cu corticosteroizi administraţi inhalator şi la care beta-agoniştii cu durată scurtă de acţiune administraţi 'la nevoie” asigură un control insuficient al astmului bronşic.

La acei pacienţi cu astm bronşic cu vârsta ≥ 15 ani, la care montelukast este indicat pentru tratamentul astmului bronşic, Montelukast Teva poate să determine, de asemenea, ameliorarea simptomatică a rinitei alergice sezoniere.

Montelukast Teva este, de asemenea, indicat pentru profilaxia astmului bronşic la pacienţii cu vârsta de 15 ani şi peste, a cărui componentă predominantă este bronhospasmul indus de efortul fizic.

Doza recomandată pentru adulții și adolescenții cu vârsta ≥ 15 ani cu astm bronşic sau cu astm bronşic şi rinită alergică sezonieră concomitentă, este de un comprimat de 10 mg pe zi, administrat seara.

Efectul terapeutic al Montelukast Teva asupra parametrilor de evaluare a astmului bronşic apare după o zi. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu Montelukast Teva chiar dacă astmul bronşic este controlat, ca şi în timpul perioadelor de agravare a astmului bronşic. Montelukast Teva nu trebuie utilizat concomitent cu alte medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă, montelukast.

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici sau la pacienţi cu insuficienţă renală sau cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu există date referitoare la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Doza este similară atât la pacienţii de sex masculin, cât şi cei de sex feminin.

Tratamentul cu montelukast în raport cu alte medicamente antiastmatice

Montelukast poate fi adăugat la schema terapeutică preexistentă.

Corticosteroizi inhalatori: Tratamentul cu Montelukast Teva poate fi utilizat ca terapie adăugată la pacienţii care nu sunt controlaţi în mod corespunzător cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie şi administrarea 'la nevoie” a beta-agoniştilor cu acţiune de scurtă durată. Montelukast

Teva nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizii administraţi inhalator (vezi pct.

4.4).

A nu se administra Montelukast Teva 10 mg comprimate filmate la copii cu vârsta mai mică de 15 ani.

Siguranţa şi eficacitatea Montelukast Teva 10 mg comprimate filmate la copii cu vârsta mai mică de 15 ani nu au fost stabilite.

Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 14 ani, pot fi disponibile alte forme farmaceutice şi concentraţii de montelukast.

Sunt disponibile comprimate masticabile de 5 mg pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani.

Sunt disponibile comprimate masticabile de 4 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani.

Sunt disponibile granule orale de 4 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani.

Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid. Montelukast Teva poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu utilizeze niciodată montelukast administrat oral pentru tratamentul crizelor de astm bronşic şi să aibă la îndemână medicamentele pentru situaţii de urgenţă adecvate pentru tratamentul crizelor. În cazul apariţiei unei crize de astm bronşic trebuie utilizat un beta-agonist cu durată scurtă de acţiune administrat inhalator. Pacienţii trebuie să solicite cât mai repede posibil sfatul medicului curant dacă necesită mai multe administrări decât în mod obişnuit ale beta-agonistului cu durată scurtă de acţiune administrat inhalator.

Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administraţi inhalator sau oral.

Nu există date care să demonstreze faptul că doza de corticosteroizi administraţi oral poate fi scăzută în cazul în care montelukastul este administrat concomitent.

În cazuri rare, la pacienţii trataţi cu medicamente antiastmatice incluzând montelukast, poate să apară eozinofilie sistemică, uneori însoţită de simptome clinice de vasculită caracteristice sindromului

Churg-Strauss, o afecţiune care este frecvent tratată cu corticosteroizi administraţi sistemic. Aceste cazuri au fost asociate uneori cu scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu corticosteroizi administraţi oral. Totuşi o relaţie cauzală cu antagoniştii receptorilor pentru leucotriene nu a fost stabilită, medicii trebuie să fie atenţi la apariţia eozinofiliei, erupţiei vasculitice, agravării simptomelor pulmonare, apariţia complicaţiilor cardiace şi/sau a neuropatiei. Pacienţii care dezvoltă astfel de simptome trebuie reexaminaţi, iar tratamentul evaluat.

Tratamentul cu montelukast nu influenţează necesitatea ca pacienţii cu astm bronşic declanşat de acid acetilsalicilic să evite administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene.

Au fost raportate evenimente neuropsihice, cum sunt modificări de comportament, depresie și ideație suicidară, la toate grupele de vârstă care au utilizat montelukast (vezi pct. 4.8).

Simptomele pot fi grave și pot continua dacă tratamentul nu este întrerupt. Prin urmare, tratamentul cu montelukast trebuie întrerupt dacă apar simptome neuropsihice în timpul tratamentului.

Sfătuiți pacienții și/sau îngrijitorii să fie atenți la evenimente neuropsihice și instruiți-i să se adreseze medicului dacă apar aceste modificări de comportament

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de total lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe capsulă, adică practic 'nu conține sodiu”.

Montelukast poate fi administrat în asociere cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza terapeutică recomandată de montelukast nu a determinat efecte importante clinic asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolonă, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină şi warfarină.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat concomitent fenobarbital. Deoarece montelukastul este metabolizat pe calea CYP3A4, 2C8 şi 2C9 este necesară prudenţă, în special la copii, în cazul în care montelukastul este administrat concomitent cu inductori ai izoenzimei CYP3A4, 2C8 şi 2C9 cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină.

Studiile in vitro au demonstrat faptul că montelukastul este un inhibitor puternic al CYP2C8. Totuşi, datele obţinute dintr-un studiu clinic privind interacţiunile medicamentoase în care s-a administrat montelukast şi rosiglitazonă (un substrat test reprezentativ pentru medicamentele metabolizate în principal pe calea CYP2C8) au demonstrat faptul că montelukastul nu inhibă CYP2C8 in vivo. Ca urmare, nu se anticipează ca montelukastul să influenţeze în mod considerabil metabolizarea medicamentelor metabolizate pe calea acestei izoenzime (de exemplu paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă).

Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un substrat al CYP 2C8 şi într-o proporţie mai mică al 2C9 şi 3A4. În studiu clinic privind interacţiunile medicamentoase dintre montelukast şi gemfibrozil (un inhibitor atât al CYP 2C8 cât şi 2C9), gemfibrozilul creşte concentraţia sistemică a montelukastului de 4,4 ori. În mod normal nu se ajustează doza de montelukast la administrarea concomitentă cu gemfibrozil sau alţi inhibitori puternici al CYP2C8, dar medicul trebuie să fie atent la un potenţial crescut al reacţiilor adverse.

Bazat pe datele in vitro, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase cu inhibitori mai slabi ai

CYP 2C8 (de ex. trimetoprim). Administrarea concomitentă cu itraconazol, un inhibitor puternic a

CYP 3A4 nu duce la mărirea concentraţiei sistemice a montelukast.

Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte nocive asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare/fetale.

Datele disponibile din studiile de cohortă prospective și retrospective publicate cu utilizarea montelukast la femeile gravide care evaluează defecte majore la naștere nu au stabilit un risc asociat cu medicamentul. Studiile disponibile au limitări metodologice, inclusiv dimensiuni mici ale eșantionului, în unele cazuri, colectarea datelor retrospective și grupuri de comparare inconsecvente.

Montelukast poate fi utilizat în timpul sarcinii numai dacă tratamentul este considerat esenţial.

Studiile efectuate la şobolani au arătat faptul că montelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte dacă montelukast/metaboliții acestuia sunt excretați în laptele uman.

Montelukast poate fi utilizat în timpul alăptării numai dacă tratamentul este considerat esenţial.

Montelukast nu are influență sau are influenţă neglijabilă asupra capacității pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, la unele persoane s-au raportat somnolenţă sau ameţeli.

Montelukast a fost evaluat în cadrul studiilor clinice la pacienţi cu astm bronşic persistent după cum urmează:

- comprimate filmate 10 mg la aproximativ 4000 de pacienţi adulţi şi adolescenţi, cu vârsta de 15 ani şi peste, cu astm bronşic

- comprimatele filmate 10 mg la aproximativ 400 de pacienţi adulţi şi adolescenţi, cu vârsta de 15 ani şi peste, cu astm bronşic şi rinită alergică sezonieră,

- comprimatele masticabile 5 mg la aproximativ 1750 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, cu astm bronşic.

- comprimatele masticabile 4 mg la 851 de pacienţi copii, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani.

- granule 4 mg la 175 de pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.

Montelukast a fost evaluat într-un studiu clinic la pacienţi cu astm bronşic intermitent după cum urmează:

- granule şi comprimate masticabile 4 mg la 1038 de pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani.

Următoarele reacţii adverse legate de medicament au fost raportate frecvent (> 1/100 şi < 1/10) în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţi cu astm bronşic trataţi cu montelukast şi cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo:

Clasificare Pacienţi adulţi şi Pacienţi copii şi Pacienţi copii cu Pacienţi copii pe adolescenţi cu adolescenţi cu vârsta cuprinsă vârsta cuprinsă sisteme şi vârsta de 15 ani şi vârsta cuprinsă între 2 între 6 luni şi 2 organe peste (două studii între 6 şi 5 ani (un studiu ani clinice cu durata şi 14 ani (un clinic cu durata de (un studiu clinic de 12 săptămâni; studiu clinic cu 12 săptămâni; cu durata 6 n=795) durata de 8 n=461) săptămâni; săptămâni; n=201) (un studiu clinic n=175) (două studii cu durata de 48 clinice cu săptămâni; n=278) durata de 56 săptămâni; n=615)

Tulburări ale cefalee cefalee hiperkinezie sistemului nervos

Tuburări astm bronşic respiratorii, toracice şi mediastinale

Tulburări dureri abdominale dureri abdominale diaree gastro- intestinale

Afecţiuni dermatită cutanate şi eczematiformă, ale ţesutului erupţii cutanate subcutanat tranzitorii

Tulburări sete generale şi la nivelul locului de administrare

În cadrul studiilor clinice efectuate la un număr limitat de pacienţi, tratamentul de lungă durată, de până la 2 ani în cazul pacienţilor adulţi şi de până la 12 luni în cazul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, profilul de siguranţă nu s-a modificat.

În total, 502 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani au fost trataţi cu montelukast pentru cel puţin 3 luni, 338 pentru 6 luni sau mai mult şi 534 pacienţi pentru 12 luni sau mai mult. Profilul de siguranţă nu s-a modificat nici la aceşti pacienţi în cazul tratamentului prelungit.

Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă sunt enumerate în tabelul de mai jos, în funcţie de

Clasificarea pe Sisteme şi Organe şi Reacţiile adverse specifice. Categoriile de frecvenţă au fost estimate pe baza studiilor clinice relevante.

Clasificare pe sisteme şi Reacţii adverse Categorie de frecvenţă* organe

Infecţii şi infestări infecţie la nivelul căilor Foarte frecvente respiratorii superioare†

Tulburări hematologice şi creşterea tendinţei de sângerare Rare limfatice trombocitopenie Foarte rare

Tulburări ale sistemului reacţii de hipersensibilitate Mai puţin frecvente imunitar incluzând anafilaxie infiltrat eozinofilic hepatic Foarte rare

Tulburări psihice tulburări de somn incluzând Mai puţin frecvente coşmaruri, insomnie, somnambulism, anxietate, agitaţie incluzând comportament agresiv sau ostilitate, depresie, hiperactivitate psihomotorie (inclusiv iritabilitate, agitaţie, tremor**) tulburări de atenţie, afectare a Rare memoriei, tic halucinaţii, comportament şi Foarte rare ideaţie suicidară (sinucidere), simptome obsesiv-compulsive, disfemie

Tulburări ale sistemului nervos ameţeli, somnolenţă, Mai puţin frecvente parestezie/hipoestezie, convulsie

Tulburări cardiace palpitaţii Rare

Tulburări respiratorii, toracice şi epistaxis Mai puţin frecvente mediastinale Sindromul Churg-Strauss (SCS) Foarte rare (vezi pct. 4.4) eozinofilie pulmonară Foarte rare

Tulburări gastro-intestinale diaree‡, greaţă‡, vărsături‡ Frecvente xerostomie, dispepsie Mai puţin frecvente

Tulburări hepato-biliare valori crescute ale Frecvente transaminazelor serice (ALT,

AST) hepatită (incluzând colestatică, Foarte rare hepatocelulară şi afectare hepatică de tip mixt)

Afecţiuni cutanate şi ale erupţie cutanată tranzitorie‡ Frecvente ţesutului subcutanat echimoze, urticarie, prurit Mai puţin frecvente angioedem Rare eritem nodos, eritem polimorf Foarte rare

Tulburări musculo-scheletice şi artralgie, mialgie incluzând Mai puţin frecvente ale ţesutului conjunctiv crampe musculare

Tulbrări renale și urinare enurezis la copii Mai puţin frecvente

Tulburări genearle şi la nivelul febr㇠Frecvente locului de administrare astenie/fatigabilitate, stare Mai puţin frecvente generală de rău, edem

*Categorie de frecvenţă: Definită pentru fiecare Reacţie Adversă prin incidenţa raportată bazată pe datele din studiile clinice: Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10,000 şi <1/1000), Foarte Rare (<1/10,000).

**Categorie de frecvenţă: rară †Aceste reacţii adverse, raportate ca Foarte frecvente la pacienţii la care s-a administrat montelukast, au fost raportate de asemenea ca Foarte frecvente la pacienţii la care s-a administrat placebo în studiile clinice.

‡Aceste reacţii adverse, raportate ca Frecvente la pacienţii la care s-a administrat montelukast, au fost raporate de asemenea ca Frecvente la pacienţii la care s-a administrat placebo în studiile clinice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

În cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţi cu astm bronşic cronic, montelukast a fost administrat în doze de până la 200 mg/zi la pacienţi adulţi, timp de 22 de săptămâni, iar în cadrul studiilor de scurtă durată, montelukastul a fost administrat în doze de până la 900 mg/zi timp de aproximativ o săptămână, fără reacţii adverse consecutive cu importanţă clinică.

În experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului şi în cadrul studiilor clinice efectuate cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi şi copii cu doze de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 de luni). Simptomele clinice observate şi rezultatele investigaţiilor de laborator au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă la copii şi adolescenţi şi pacienţi adulţi. În majoritatea cazurilor de supradozaj raportate nu au existat reacţii adverse.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate care au apărut au fost în concordanţă cu profilului de siguranţă pentru montelukast şi au inclus dureri abdominale, somnolenţă, sete, cefalee, vărsături şi hiperactivitate psihomotorie.

Nu sunt disponibile informaţii specifice referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast.

Nu se cunoaşte dacă montelukastul este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente sistemice pentru tratamentul afecţiunilor obstructive ale căilor respiratorii, antagonişti ai receptorilor pentru leukotriene, codul ATC: R03DC03.

Cisteinil-leukotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoizi inflamatori puternici eliberaţi din diverse celule, incluzând mastocite şi eozinofile. Aceşti mediatori proastmatici importanţi se leagă de receptorii cisteinil-leukotrienelor (CysLT). Receptorii CysLT de tip 1 (CysLT1) sunt prezenţi la om la nivelul căilor respiratorii (incluzând celulele musculare netede şi macrofagele de la nivelul căilor respiratorii) şi în alte celule proinflamatoare (incluzând eozinofile sau anumite celule stem mieloide).

CysLT au fost corelaţi cu fiziopatologia astmului bronşic şi rinitei alergice. În astmul bronşic, efectele mediate de leukotriene includ bronhospasm, secreţie mucoasă, permeabilitate vasculară şi recrutarea eozinofilelor.

În rinita alergică sezonieră cisteinil-leukotrienele sunt eliberate la nivelul mucoasei nazale după expunerea la alergen, atât în timpul fazei precoce, cât şi în faza tardivă a reacţiei şi sunt asociate cu simptome ale rinitei alergice. S-a demonstrat că provocarea intranazală cu CysLT creşte rezistenţa căilor respiratorii intranazale şi simptomele de obstrucţie nazală.

Montelukast este o substanţă activă cu administrare orală care prezintă selectivitate crescută pentru receptorul CysLT1 de care se leagă cu afinitate crescută.

În cadrul studiilor clinice montelukast inhibă bronhoconstricţia determinată de LTD4 inhalată chiar la doze de 5 mg. Bronhodilataţia a fost observată la două ore după administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de administrarea unui beta-agonist a fost aditiv celui determinat de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât şi pe cea tardivă a bronhoconstricţiei cauzate de expunerea la antigen. Comparativ cu placebo, montelukast, a scăzut numărul de eozinofile din sângele periferic la copii şi adolescenţi şi pacienţi adulţi. Într-un alt studiu clinic, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul de eozinofile de la nivelul căilor respiratorii (măsurat în spută) şi în sângele periferic, îmbunătăţind astfel controlul simptomelor astmului bronşic.

În studiile efectuate la adulţi, administrarea montelukastului în doze zilnice de 10 mg o dată pe zi a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a VEMS matinal (modificare faţă de valoarea iniţială, 10,4% faţă de 2,7%), a debitului expirator maximal (PEFR) măsurat înainte de prânz (AM) (modificare faţă de valoarea iniţială, 24,5 l/min faţă de 3,3 l/min) şi o reducere semnificativă a utilizării totale de beta-agonişti (modificare faţă de valoarea iniţială, -26,1% faţă de -4,6%) comparativ cu placebo.

Îmbunătăţirea scorurilor simptomelor de astm bronşic din timpul zilei şi nopţii, raportate de către pacienţi, a fost semnificativ superioară, comparativ cu placebo.

Studiile efectuate la adulţi au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea un efect clinic aditiv efectului corticosteroizilor inhalatori (modificare % faţă de valoarea iniţială pentru beclometazonă inhalatorie în asociere cu montelukast, comparativ cu beclometazonă a VEMS: 5,43% faţă de 1,04%; utilizarea de beta-agonist: -8,70% faţă de 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată inhalator (200 micrograme de 2 ori pe zi, administrată cu ajutorul unui dispozitiv de tip spacer), montelukastul a demonstrat un răspuns iniţial mai rapid, deşi în cursul studiului cu durata de 12 săptămâni beclometazona a determinat un efect general al tratamentului superior (modificare procentuală faţă de valoarea iniţială pentru montelukast comparativ cu beclometazona pentru VEMS:

7,49% faţă de 13,3%; utilizarea de beta-agonist: -28,28% faţă de -43,89%). Totuşi, comparativ cu beclometazona, un procent mare de pacienţi trataţi cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar (de exemplu 50% dintre pacienţii trataţi cu beclometazonă au prezentat o îmbunătăţire a VEMS cu aproximativ 11% sau mai mult faţă de valoarea iniţială, în timp ce aproximativ 42% dintre pacienţii trataţi cu montelukast au obţinut acelaşi răspuns).

A fost efectuat un studiu clinic pentru a evalua efectul montelukastului în tratamentul simptomatic al rinitei alergice sezoniere la pacienţi adulţi şi adolescenţi cu vârsta ≥ 15 ani cu astm bronşic şi rinită alergică sezonieră concomitentă. În cadrul acestui studiu, administrarea montelukast 10 mg comprimate o dată pe zi a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă statistic a scorului simptomelor zilnice de rinită, comparativ cu placebo. Scorul simptomelor zilnice de rinită reprezintă valoarea medie între scorul simptomelor de la nivel nazal din cursul zilei (media scorurilor congestiei nazale, rinoreei, strănutului, mâncărimii la nivelul nasului) şi scorul simptomelor de la nivel nazal din cursul nopţii (media scorurilor congestiei nazale după trezire, dificultăţi la adormire, număr de treziri în cursul nopţii). Evaluările globale efectuate de pacienţi şi de către medic ale rinitei alergice în ansamblu au fost îmbunătăţite semnificativ comparativ cu placebo. Evaluarea eficacităţii în astmul bronşic nu a constituit un criteriu principal de evaluare al acestui studiu clinic.

În cadrul unui studiu clinic cu durata de 8 săptămâni efectuat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, administrarea montelukast 5 mg o dată pe zi a îmbunătăţit semnificativ funcţia respiratorie comparativ cu placebo (VEMS 8,71% faţă de 4,16%, modificare faţă de valoarea iniţială; debitul expirator maximal măsurat AM: 27,9 l/min faţă de 17,8 l/min, modificare faţă de valoarea iniţială) şi scăderea utilizării beta-agoniştilor 'la nevoie” (-11,7% faţă de +8,2%, modificare faţă de valoarea iniţială).

În cadrul unui studiu clinic cu durata de 12 săptămâni efectuat la adulţi a fost demonstrată scăderea semnificativă a bronhospasmului indus de efortul fizic (BIE) (scăderea maximă a VEMS de 22,33% în cazul montelukast, comparativ cu 32,40% în cazul placebo; timpul până la recuperarea în limita de 5% din VEMS măsurat înainte de efort a fost de 44,22 min comparativ cu 60,64 min). Acest efect s-a menţinut pe toată durata de 12 săptămâni a studiului. Scăderea BIE a fost, de asemenea, demonstrată în cadrul unui studiu clinic cu durată scurtă, efectuat la copii şi adolescenţi (scăderea maximă a VEMS 18,27% faţă de 26,11%; timpul până la recuperarea în limita de 5% din VEMS măsurat înainte de efort 17,76 min faţă de 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat la sfârşitul intervalului, în cadrul unei scheme de administrare cu doză unică.

La pacienţii cu astm bronşic declanşat de acid acetilsalicilic cărora li se administrează concomitent tratament cu corticosteroizi pe cale inhalatorie şi/sau orală, tratamentul cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat îmbunătăţirea semnificativă a controlului simptomelor astmului bronşic (modificare medie faţă de valoarea iniţială a VEMS de 8,55% faţă de -1,74% şi reducerea cantităţii totale de β-agonişti utilizaţi - modificare faţă de valoarea iniţială de -27,78% comparativ cu 2,09%).

Montelukastul este rapid absorbit după administrare orală. Pentru comprimatele filmate de 10 mg, valoarea medie a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) este atinsă la 3 ore (Tmax) după administrarea în condiţii de repaus alimentar la adulţi. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este de 64%. Biodisponibilitatea după administrare orală şi Cmax nu sunt influenţate de o masă standard.

Siguranţa şi eficacitatea au fost demonstrate în cadrul studiilor clinice în care comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat independent de orarul meselor.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă în două ore după administrarea în condiţii de repaus alimentar la adulţi. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este de 73% şi scade la 63% după o masă standard.

Montelukast se leagă în proporţie de peste 99% de proteinele plasmatice. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este în medie de 8-11 litri. Studiile efectuate la şobolani cărora li s-a administrat montelukast marcat radioactiv indică o trecere minimă prin bariera hemato-encefalică. În plus, concentraţiile de substanţă marcată radioactiv la 24 de ore după administrarea dozei au fost minime în toate celelalte ţesuturi.

Montelukastul este metabolizat în proporţie crescută. În cadrul studiilor clinice în care s-au administrat doze terapeutice, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru, atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi.

Citocromul P4502C8 este principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea montelukast. În plus, CYP3A4 şi 2C9 pot avea o contribuţie minoră, cu toate că itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, nu a fost demonstrat să schimbe proprietăţile farmacocinetice ale montelukastului la subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat 10 mg montelukast zilnic. Rezultatele altor studii efectuate in vitro pe microsomi hepatici umani indică faptul că izoenzimele 3A4, 2C9, 1A2, 2A6, 2C19, sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de concentraţiile plasmatice terapeutice de montelukast.

Contribuţia metaboliţilor la efectul terapeutic al montelukast este minimă.

Clearance-ul plasmatic al montelukastului este în medie de 45 ml/min la adulţii sănătoşi. După administrarea unei doze orale de montelukast marcat radioactiv, 86% din substanţa marcată radioactiv a fost recuperată în materiile fecale colectate timp de 5 zile, iar < 0,2% a fost recuperată în urină.

Această constatare, corelată cu estimarea biodisponibilităţii montelukastului după administrare orală, indică faptul că montelukastul şi metaboliţii săi sunt excretaţi aproape exclusiv prin bilă.

Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece montelukastul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară, nu se anticipează ca la pacienţii cu insuficienţă renală să fie necesară ajustarea dozei. Nu există date referitoare la profilul farmacocinetic al montelukastului la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh > 9).

În cazul administrării unor doze mari de montelukast (de 20 şi de 60 de ori mai mari decât doza recomandată la adult) a fost observată scăderea concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat în cazul administrării dozelor recomandate, de 10 mg o dată pe zi.

În studii privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări uşoare ale valorilor concentraţiilor serice ale ALT, glucozei, fosforului şi trigliceridelor care au fost tranzitorii. Semnele de toxicitate la animale au fost: secreţie salivară crescută, simptome gastro-intestinale, scaune moi şi dezechilibre electrolitice. Acestea au apărut la doze care au determinat expuneri sistemice de 17 ori mai mari decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice. La maimuţe, reacţiile adverse au apărut la doze începând cu 150 mg/kg şi zi (care au determinat o expunere de 232 de ori mai mare decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice).

În cadrul studiilor efectuate la animale, montelukastul nu a influenţat potenţialul fertil sau performanţa reproductivă la expuneri sistemice de 24 de ori mai mari decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice. În studiile privind fertilitatea efectuate la femele de şobolan a fost observată scăderea uşoară a greutăţii puilor la doze de 200 mg/kg şi zi (care au determinat o expunere de 69 de ori mai mare decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice).

În studiile efectuate la iepuri a fost observată o incidenţă crescută a osificării incomplete, comparativ cu animalele de control, la expuneri sistemice de 24 de ori mai mari decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice. La şobolani nu au fost observate malformaţii. La animale, s-a demonstrat că montelukastul traversează bariera placentară şi este excretat în lapte.

Niciun deces nu a survenit după administrarea pe cale orală a unei doze unice de montelukast sodic de până la 5000 mg/kg la şoareci şi şobolani (15000 mg/m2 la şoareci şi 30000 mg/m2 la şobolani), doza maximă testată. Această doză a fost echivalentă cu o doză de 25000 de ori mai mare decât doza zilnică recomandată la un om adult (raportat la un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

S-a demonstrat că montelukastul nu este fototoxic la şoareci pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile la doze de până la 500 mg/kg şi zi (de aproximativ 200 de ori mai mari faţă de expunerea sistemică).

În cadrul testelor in vitro şi in vivo montelukastul nu a determinat nici efecte mutagene, nici carcinogene.

Lauril sulfat de sodiu

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Amidon pregelatinizat

Amidon glicolat de sodiu tip A

Stearat de magneziu

Hidroxipropilceluloză

Hipromeloză (E 464)

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Oxid roşu de fer (E 172)

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Blister din OPA-Al-PVC/Al

Cutii cu 7, 28, 30, 56, 60, 98, 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

A se păstra în ambalajul original, protejat de lumină şi umiditate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările legale.

Teva B.V.

Swensweg 5, 2031 GA Haarlem

Țările de Jos

8421/2015/01-02-03-04-05-06-07

Reînnoire Autorizaţie - Noiembrie 2015

August 2024