MIRTAZAPINA AUROBINDO 30mg comprimate orodispersabile prospect medicament

Mirtazapină Aurobindo 15 mg comprimate orodispersabile

Mirtazapină Aurobindo 30 mg comprimate orodispersabile

Mirtazapină Aurobindo 45 mg comprimate orodispersabile

Fiecare comprimat orodispersabil conţine mirtazapină 15 mg.

Excipient cu efect cunoscut: aspartam 3 mg.

Fiecare comprimat orodispersabil conţine mirtazapină 30 mg.

Excipient cu efect cunoscut: aspartam 6 mg.

Fiecare comprimat orodispersabil conţine mirtazapină 45 mg.

Excipient cu efect cunoscut: aspartam 9 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate orodispersabile

Mirtazapină Aurobindo 15 mg comprimate orodispersabile:

Comprimate orodispersabile rotunde (cu diametru de 6,5 mm), albe, marcate cu '36” pe o parte şi 'A” pe cealaltă parte şi gravate cu o margine circulară.

Mirtazapină Aurobindo 30 mg comprimate orodispersabile:

Comprimate orodispersabile rotunde (cu diametru de 8,0 mm), albe, marcate cu '37” pe o parte şi 'A” pe cealaltă parte şi gravate cu o margine circulară.

Mirtazapină Aurobindo 45 mg comprimate orodispersabile:

Comprimate orodispersabile rotunde (cu diametru de 9,5 mm), albe, marcate cu '38” pe o parte şi 'A” pe cealaltă parte şi gravate cu o margine circulară.

Mirtazapina este indicată pentru tratamentul episoadelor de depresie majoră.

Doza zilnică eficace este de obicei cuprinsă între 15 şi 45 mg; doza de început este de 15 sau 30 mg.

Mirtazapina începe să-şi exercite efectele în general după 1-2 săptămâni de tratament. Tratamentul cu o doză adecvată trebuie să producă un răspuns pozitiv în 2-4 săptămâni. În cazul unui răspuns insuficient, doza poate fi crescută până la nivelul dozei maxime. Dacă nu se obţine un răspuns după alte 2-4 săptămâni, tratamentul trebuie oprit.

Pacienții cu depresie trebuie tratați pentru o perioadă suficientă de timp, de cel puțin 6 luni, pentru a se asigura că sunt lipsiți de simptome.

Se recomandă întreruperea tratamentului cu mirtazapină treptat, pentru a evita simptomele de sevraj (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată este aceeaşi ca pentru adulţi. La pacienţii vârstnici o creştere a dozei trebuie făcută sub o strictă supraveghere pentru a obţine un răspuns sigur şi satisfăcător.

Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei < 40 ml/min). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie mirtazapină la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie mirtazapină la această categorie de pacienţi, în special cu insuficienţă hepatică severă, deoarece pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost investigaţi (vezi pct. 4.4).

Mirtazapina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru că eficacitatea nu a fost demonstrată în două studii clinice pe termen scurt (a se vedea pct. 5.1) și din cauza problemelor de siguranță (vezi pct. 4.4, pct. 4.8 și 5.1).

Mirtazapina are un timp de înjumătăţire prin eliminare de 20-40 de ore şi de aceea mirtazapina este adecvată pentru administrare o dată pe zi. Este de preferat să fie administrată într-o singură doză seara la culcare. De asemenea, mirtazapina poate fi administrat în două prize pe parcursul zilei (o dată dimineaţa şi o dată seara, doza mai mare trebuie administrată seara).

Comprimatele trebuie administrate oral. Comprimatele se dezintegrează rapid şi pot fi înghiţite fără apă.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Utilizarea concomitentă a mirtazapinei cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (vezi pct.4.5).

Mirtazapina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.

Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate în studii clinice mai frecvent printre copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În cazul în care, bazat pe necesitate clinică, este luată totuşi decizia de tratament, pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung pentru copii şi adolescenţi, în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei metaanalize a studiilor clinice placebo controlate efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.

Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc crescut, trebuie să fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi aparținătorilor) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii suicidară precum şi la obligaţia de a solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.

Cu privire la posibilitatea de suicid, în special la începutul tratamentului, pacientului trebuie să i se pună la dispoziţie numai un număr mic de comprimate de Mirtazapina, pentru reducerea riscului de supradozare.

Deprimarea funcţiei măduvei osoase

În timpul tratamentului cu mirtazapină a fost raportată deprimarea funcţiei măduvei osoase, manifestată de obicei ca granulocitopenie sau agranulocitoză. Agranulocitoza reversibilă a fost raportată rar în studiile clinice cu mirtazapină. În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză, majoritatea reversibile, dar în unele situaţii letale.

Aproape toate cazurile letale au fost la pacienţii cu vârsta de peste 65 de ani. Medicul trebuie să fie atent la apariţia de simptome cum sunt febră, dureri în gât, stomatită sau alte semne de infecţie; când apar asemenea simptome, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie efectuată hemoleucograma.

Icter

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apare icterul.

Situaţii care necesită supraveghere

Stabilirea cu prudenţă a dozelor, precum şi monitorizarea atentă şi regulată este necesară la pacienţii cu:

- epilepsie şi sindrom organic cerebral: Deşi experienţa clinică indică faptul că în timpul tratamentului cu mirtazapină convulsiile epileptice apar rar, similar altor antidepresive, tratamentul cu mirtazapină trebuie inițiat cu atenţie la pacienţii cu antecedente de convulsii.

Tratamentul trebuie întrerupt la orice pacient la care apar convulsii, sau dacă există o creştere a frecvenţei convulsiilor.

- insuficienţă hepatică: după o doză orală unică de 15 ml mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a fost scăzut cu aproximativ 35% la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, comparat cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu aproximativ 55%.

- insuficienţă renală: după o doză orală unică de 15 mg mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a scăzut cu aproximativ 30% şi respectiv 50% la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 40 ml/min) şi severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), comparativ cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu aproximativ 55% şi, respectiv 115%. Nu au fost observate diferenţe semnificative la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) comparativ cu grupul de control.

- afecţiuni cardiace cum ar fi tulburările de conducere, angina pectorală şi infarctul miocardic recent, când trebuie luate măsurile de precauţie uzuale şi medicamentele concomitente trebuie administrate atent.

- tensiune arterială scăzută

- diabet zaharat: La pacienţii cu diabet zaharat antidepresivele pot afecta controlul glicemiei.

Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau a antidiabeticelor orale şi se recomandă o monitorizare atentă.

Similar altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:

- Agravarea simptomelor psihotice poate apărea când antidepresivele sunt administrate la pacienţii cu schizofrenie sau alte tulburări psihotice; pot fi intensificate gândurile paranoide.

- Când este tratată faza depresivă a tulburării bipolare, aceasta poate trece în faza maniacală. Pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie trebuie atent monitorizaţi. Mirtazapina trebuie întreruptă la orice pacient care intră în faza maniacală.

- Deşi Mirtazapina nu determină dependenţă, experienţa după punerea pe piaţă arată că întreruperea bruscă a tratamentului după administrarea de lungă durată poate conduce uneori la simptome de întrerupere. Majoritatea reacţiilor de întrerupere sunt uşoare şi autolimitate. Printre diversele simptome de întrerupere raportate, cele mai frecvent raportate sunt ameţeli, agitaţie, anxietate, cefalee şi greaţă. Deşi acestea au fost raportate ca simptome de întrerupere, se poate considera că aceste simptome pot fi legate de boala subiacentă. Aşa cum este prezentat la pct. 4.2, se recomandă întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină.

- Trebuie avut grijă la pacienţii cu tulburări de micţiune precum hipertrofia de prostată şi la pacienţii cu glaucom acut cu unghi îngust şi presiune intraoculară crescută (deşi nu sunt anticipate probleme deoarece Mirtazapina posedă doar o foarte slabă activitate anticolinergică).

- Acatizia/agitaţia psihomotorie: utilizarea antidepresivelor s-a asociat cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte percepută subiectiv ca neplăcută sau care produce suferinţă şi prin nevoia de mişcare însoţită frecvent de incapacitatea de a sta liniştit aşezat sau în picioare. Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.

- Utilizarea postmarketing a mirtazapinei a arătat cazuri de prelungire a intervalului QT, Torsade de

Pointes, tahicardie ventriculară și moarte subită. Majoritatea raportărilor au apărut în asociere cu supradozarea sau la pacienți cu alți factori de risc de prelungire a intervalului QT, inclusiv utilizarea concomitentă a medicamentelor ce prelungesc intervalul QT (a se vedea cap. 4.5 și cap. 4.9). Este necesară atenție atunci când mirtazapina este prescrisă la pacienți cu boli cunoscute cardiovasculare sau istorie în prelungirea intervalului QT și la utilizarea concomitentă de alte produse ce prelungesc acest interval QT.

Hiponatremia, probabil datorită unei secreţii inadecvate a hormonului antidiuretic (SIADH), a fost raportată foarte rar în asociere cu utilizarea de mirtazapină. Este necesară prudenţă la pacienţii cu risc, cum ar fi pacienţii vârstnici sau pacienţi trataţi concomitent cu medicamente cunoscute că determină hiponatremie.

Interacţiunea cu substanţele cu acţiune serotoninergică: sindromul serotoninergic poate apărea când inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt utilizaţi concomitent cu alte substanţe cu acţiune serotoninergică (vezi pct. 4.5). Simptome ale sindromului serotoninergic pot fi hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale statusului mintal care includ confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă cu evoluţie spre delir şi comă. Se recomandă prudenţă şi o monitorizare clinică atentă atunci când aceste substanţe active sunt combinate cu mirtazapină. Tratamentul cu mirtazapină trebuie întrerupt dacă apar astfel de evenimente şi iniţiat tratament de susţinere simptomatic.

Din experienţa după punerea pe piaţă se pare că sindromul serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu mirtazapină în monoterapie (vezi pct. 4.8).

Persoanele vârstnice sunt adesea mai sensibili, în special în ceea ce priveşte reacţiile adverse ale antidepresivelor. În timpul studiilor clinice cu mirtazapină, reacţiile adverse nu au fost raportate mai frecvent la pacienţii vârstnici decât la celelalte grupe de vârstă.

Aspartam

Mirtazapină Aurobindo conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Fiecare comprimat cu mirtazapină 15 mg, 30 mg şi 45 mg corespunde la fenilalanină 3 mg, 6 mg şi respectiv 9 mg. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

- Mirtazapina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni după întreruperea terapiei cu inhibitori MAO. Invers, trebuie să treacă aproximativ două săptămâni înainte ca pacienţii trataţi cu mirtazapină să poată începe tratamentul cu inhibitori

MAO (vezi pct. 4.3).

- În plus, similar ISRS, administrarea concomitentă cu alte substanţe serotoninergice (L-triptofan, triptani, tramadol, linezolid, albastru de metilen, ISRS, venlafaxină, litiu şi preparate pe bază de plante care conţin sunătoare - Hypericum perforatum) poate determina apariţia de efecte asociate serotoninei (sindrom serotoninergic: vezi pct. 4.4) . Se recomandă prudenţă şi este necesară monitorizare clinică mai atentă când aceste substanţe sunt prescrise împreună cu mirtazapina.

- Mirtazapina poate amplifica proprietăţile sedative ale benzodiazepinelor şi ale altor sedative (în special majoritatea antipsihoticelor, antagonişti antihistaminici H1, opiacee). Este necesară precauţie când aceste medicamente sunt prescrise în asociere cu mirtazapina.

- Mirtazapina poate amplifica efectul de deprimare a SNC al alcoolului etilic. Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu mirtazapină.

- Mirtazapina administrată în doze de 30 mg o dată pe zi a determinat creşteri mici, dar semnificative statistic ale raportului normalizat internaţional (INR) la pacienții trataţi cu warfarină. Deoarece la doze mai mari de mirtazapină nu poate fi exclus un efect mai pronunţat, este recomandată monitorizarea INR-ului în cazul tratamentului concomitent cu warfarină şi mirtazapină.

- Riscul de prelungire a intervalului QT și/au aritmii ventriculare (de exemplu Torsade de Pointes) poate crește cu utilizarea concomitentă de medicamente ce prelungesc intervalul QT (de exemplu unele antipsihotice și antibiotice).

- Carbamazepina şi fenitoina, inductori ai CYP3A4, cresc clearance-ul mirtazapinei de aproape două ori, ceea ce determină o scădere de 60% şi, respectiv 45% a concentraţiilor plasmatice medii de mirtazapină. Când la terapia cu mirtazapină este adăugată carbamazepina sau alt inductor al metabolizării hepatice (cum este rifampicina), poate fi necesară creşterea dozei de mirtazapină. Dacă este întrerupt tratamentul cu astfel de medicamente, poate fi necesară scăderea dozei de mirtazapină.

- Administrarea concomitentă a ketoconazolului, inhibitor puternic al CYP3A4, creşte concentraţia plasmatică maximă şi ASC pentru mirtazapină cu aproximativ 40% şi, respectiv 50%.

- Când se administrează cimetidină (inhibitor slab al CYP1A2, CYP2D6 şi CYP3A4) împreună cu mirtazapina, concentraţia plasmatică medie de mirtazapină poate creşte cu mai mult de 50%.

Este necesară prudenţă şi poate fi necesară scăderea dozei când se administrează concomitent mirtazapină cu inhibitori puternici de CYP3A4, inhibitori de protează HIV, antifungice azolice, eritromicină, cimetidină sau nafazodonă.

- Studiile de interacţiune nu au arătat niciun efect farmacocinetic relevant în tratamentul concomitent cu mirtazapină şi paroxetină, amitriptilină, risperidonă sau litiu.

Au fost efectuate studii de interacțiune doar la adulți.

Datele limitate ale utilizării mirtazapinei la femeile gravide nu au indicat un risc crescut pentru malformaţii congenitale. Studiile la animale nu au arătat niciun efect teratogen cu relevanţă clinică, totuşi s-a observat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou-născuţi (HTPPNN). Deşi nu au fost efectuate studii care să investigheze asocierea HTPPNN cu administrarea mirtazapinei, acest risc potenţial nu poate fi exclus având în vedere mecanismul de acţiune asemănător (creşterea concentraţiei de serotonină).

Studiile la animale şi datele limitate disponibile la om au arătat că mirtazapina se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici. Decizia de a continua/ întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu mirtazapină trebuie să fie luată ţinând cont de beneficiile alăptării la sân pentru copil şi de beneficiile terapiei cu Mirtazapina pentru femeie.

Studiile de toxicitate non-clinice, asupra funcției de reproducere la animale nu au arătat nici un efect asupra fertilității.

Mirtazapina are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Mirtazapina poate influenţa concentrarea şi vigilenţa (în special în faza iniţială a tratamentului).

Pacienţii trebuie să evite activităţile potenţial periculoase, care necesită vigilenţă şi o bună concentrare, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, oricând sunt afectaţi.

Pacienţii cu depresie prezintă o serie de simptome care sunt asociate cu afecţiunea în sine. Prin urmare, uneori este dificil de precizat care dintre simptome sunt rezultatul bolii şi care apar ca urmare a tratamentului cu Mirtazapina.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, care apar la mai mult de 5% dintre pacienţii trataţi cu

Mirtazapina în studii clinice randomizate placebo controlate (vezi mai jos) sunt somnolenţă, sedare, xerostomie, creştere ponderală, creşterea apetitului alimentar, ameţeală şi fatigabilitate.

Toate studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi (incluzând şi alte indicaţii decât tulburarea depresivă majoră), au fost evaluate pentru reacţii adverse ale Mirtazapina. Metaanaliza a evaluat 20 de studii, cu o durată planificată a tratamentului de până la 12 săptămâni, cu 1501 pacienţi (134 de persoane-ani) la care s-au administrat doze de mirtazapină de până la 60 mg şi 850 de pacienţi (79 persoane-ani) la care s-a administrat placebo. Fazele de extensie ale acestor studii au fost excluse pentru a menţine compatibilitatea cu placebo.

Tabelul 1 prezintă incidenţa pe categorii a reacţiilor adverse care au apărut în studiile clinice semnificativ statistic mai frecvent în timpul tratamentului cu Mirtazapina faţă de placebo, la care s-au adăugat reacţiile adverse raportate spontan. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate spontan se bazează pe frecvenţa de raportare a respectivelor evenimente în studiile clinice. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate spontan fără corespondent în studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi au fost clasificate ca având 'frecvenţă necunoscută”.

Tabel 1. Reacţii adverse ale mirtazapinei

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă sisteme şi frecvente (≥ 1/100 şi < frecvente (≥ 1/10000 necunoscută (care organe (≥ 1/10) 1/10) (≥ 1/1000 şi < şi<1/1000) nu poate fi 1/100) estimată din datele disponibile)

Tulburări - Deprimarea hematologice funcţiei măduvei şi limfatice osoase (granulocitopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, trombocitopenie)

- Eozinofilie

Tulburări - Secreţie endocrine inadecvată de hormon antidiuretic

Tulburări - Creşterea - Hiponatremie metabolice şi apetitului de nutriţie alimentar1

- Creştere ponderală1

Tulburări - Vise - Coşmaruri2 - Agresivitate - Ideaţie suicidară6 psihice anormale - Manie - Comportament

- Confuzie - Agitaţie2 suicidar6 Anxietate2,5 - Halucinaţii

Insomnie3,5 - Agitaţie psihomotorie (inclusiv acatizie, hiperkinezie)

Tulburări ale - Somnolenţă - Letargie1 - Parestezie2 - Mioclonie - Convulsii sistemului 1,4 - Ameţeli - Sindromul (leziuni) nervos - Sedare1,4 - Tremor picioarelor - Sindrom

- Cefalee2 neliniştite serotoninergic

- Sincopă - Parestezie orală

- Dizartrie

Tulburări - - vasculare Hipotensiun Hipotensiune e arterială arterială2 ortostatică

Tulburări - Xerostomie - constipație1 - Hipoestezie - Edeme la nivelul gastro- - Greaţă3 orală gurii - intestinale - Diaree2 Hipersalivaţie

- Vărsături2

Tulburări - Creşteri ale hepatobiliare activităţii transaminazelor serice

Afecţiuni - Exantem2 - Sindrom Steven-cutanate şi Johnson ale ţesutului - Dermatită subcutanat buloasă

- Eritem multiform

- Necroză cutanată toxică

Tulburări - Artralgie rabdomioliză musculo- - Mialgie scheletice şi - Dorsalgie1 ale ţesutului conjunctiv

Tulburări Retenție urinară renale și urinare

Tulburări - Edeme - Somnambulism generale şi la periferice1 nivelul locului - de Fatigabilitate administrare

Investigații Creșterea kreatininkinazei 1 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului cu Mirtazapina faţă de placebo. 2 În studiile clinice aceste evenimente au apărut mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de Mirtazapina, totuşi fără a avea semnificaţie statistică. 3 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de Mirtazapina. 4 N.B. reducerea dozei nu determină, în general, reducerea somnolenţei/sedării, dar poate compromite eficacitatea antidepresivă. 5 În timpul tratamentului cu antidepresive în general, pot să apară sau să se agraveze anxietatea şi insomnia (care pot fi simptome ale depresiei). A fost raportată apariţia sau agravarea anxietăţii şi insomniei în timpul tratamentului cu mirtazapină. 6 Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar în timpul terapiei cu mirtazapină sau imediat după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

În investigaţiile diagnostice din studiile clinice a fost observată o creştere temporară a transaminazelor şi gama-glutamiltransferazelor (totuşi reacţiile adverse asociate nu au fost raportate statistic semnificativ mai frecvent decât cu placebo).

Următoarele reacții adverse au fost observate frecvent în studii clinice la copii şi adolescenţi: creştere ponderală, urticarie şi hipertrigliceridemie (vezi de asemenea pct. 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Experienţa de până acum în ceea ce priveşte supradozajul cu Mirtazapina în monoterapie indică faptul că simptomele sunt de obicei uşoare. Deprimarea sistemului nervos central cu dezorientare şi sedare prelungită a fost raportată, împreună cu tahicardie şi hiper- sau hipotensiune arterială uşoară. Totuşi există posibilitatea unor evoluţii mai grave (inclusiv decese) la doze mult mai mari decât doza terapeutică, în special în cazul unui supradozaj cu mai multe substanţe. Au fost raportate de asemenea cazuri de Torsada vârfurilor în cazuri de prelungire a intervalului QT.

Cazurile de supradozaj trebuie tratate prin administrarea tratamentului simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale adecvate. Cărbunele activat sau lavajul gastric trebuie, de asemenea, luate în considerare.

Acțiunile corespunzătoare, așa cum sunt descrise pentru adulți, ar trebui să fie luate în cazul unei supradoze la copii și adolescenți.

Grupa farmacoterapeutică: Antidepresive, alte antidepresive, codul ATC: N06AX11

Mecanism de acţiune/efecte farmacodinamice

Mirtazapina este un antagonist-α2 presinaptic cu acţiune centrală, care măreşte neurotransmisia serotoninergică şi noradrenergică centrală. Creşterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată specific prin receptorii 5-HT1, deoarece receptorii 5-HT2 şi 5-HT3 sunt blocaţi de mirtazapină. Se presupune că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la activitatea antidepresivă, enantiomerul

S(+) prin blocarea receptorilor α2 şi 5-HT2 şi enantiomerul R(-) prin blocarea receptorilor 5-HT3.

Activitatea antagonistă a mirtazapinei faţă de receptorii histaminici H1 este asociată cu proprietăţile sedative. Practic nu are activitate anticolinergică şi la doze terapeutice are doar efecte limitate asupra aparatului cardiovascular.

Două studii clinice dublu orb randomizate, placebo controlate la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 7 şi 18 ani cu tulburare depresivă majoră (n-259) în care au fost utilizate doze flexibile în primele 4 săptămâni (15-45 mg mirtazapină) urmate de doze fixe (15, 30 sau 45 mg mirtazapină) timp de alte 4 săptămâni nu au demonstrat diferenţe semnificative între mirtazapină şi placebo în ceea ce priveşte criteriile de evaluare primar şi toate cele secundare. O creştere ponderală semnificativă (≥7%) a fost observată la 48,8% dintre subiecţii trataţi cu mirtazapină comparativ cu 5,7% în braţul placebo. Au fost, de asemenea, observate frecvent urticarie (11,8% faţă de 6,8%) şi hipertrigliceridemie (2,9% faţă de 0%) au fost de asemenea observate.

După administrarea orală de Mirtazapina, substanţa activă mirtazapina este rapid şi bine absorbită (biodisponibilitatea ≈ 50 %) atingând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ două ore.

Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85%.

Căile de metabolizare principale sunt demetilarea şi oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că izoenzimele CYP2D6 şi CYP1A2 ale citocromului P450 sunt implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce

CYP3A4 este considerată a fi responsabilă de formarea metaboliţilor N-dimetil şi N-oxid. Metabolitul dimetil este activ farmacologic şi pare a avea acelaşi profil farmacocinetic ca substanța de bază.

Mirtazapina este metabolizată în proporţie mare şi eliminată pe cale urinară şi prin materiile fecale după câteva zile. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore; timpi de înjumătăţire mai mari de până la 65 de ore au fost înregistraţi ocazional, iar timpi de înjumătăţire mai mici au fost observaţi la bărbaţii tineri. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este suficient pentru a justifica administrarea dozei o dată pe zi. Starea de echilibru este atinsă după 3-4 zile, după care nu mai există acumulare.

Mirtazapina prezintă o farmacocinetică liniară în limita dozelor recomandate. Ingestia de alimente nu are efect asupra farmacocineticii mirtazapinei.

Clearance-ul mirtazapinei poate fi redus ca rezultat al insuficienței renale sau hepatice.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţial carcinogenic. În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu s-au observat efecte teratogene. La o expunere sistemică de două ori mai mare decât expunerea terapeutică maximă la om, a existat o creştere a pierderii postimplantare, scăderea greutăţii la naştere a puilor şi reducerea supravieţuirii puilor în primele trei zile de lactaţie la şobolan.

Mirtazapina nu a avut efecte genotoxice într-o serie de teste pentru mutaţii genetice, pentru leziuni cromozomiale şi ale ADN. Tumorile glandei tiroide observate în studiile de carcinogenitate la şobolan şi neoplasmele hepatocelulare observat în studiile de carcinogenitate la şoarece, sunt considerate a fi răspunsuri specifice speciei, non-genotoxice, asociate cu tratamentul de lungă durată cu doze mari de inductori enzimatici hepatici.

Crospovidonă (tip B)

Manitol (E 421)

Celuloză microcristalină PH 101 și PH 112

Aspartam (E 951)

Dioxid se siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Aromă căpşuni şi guarana [maltodextrină, propilenglicol, aromatizanți artificiali, acid acetic (< 1%)]

Aromă de mentă [aromatizanți artificiali, amidon de porumb modificat]

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Blister perforat pentru eliberarea unei unităţi dozate din PA-Al-PVC/Al-Poliester/hârtie

Mărimi de ambalaj 6, 18, 30, 48, 90 şi 96 comprimate orodispersabile

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Șos. București-Ploiești nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A., sector 1,

București, România

Mirtazapină Aurobindo 15 mg 7960/2015/01-02-03-04-05-06

Mirtazapină Aurobindo 30 mg 7961/2015/01-02-03-04-05-06

Mirtazapină Aurobindo 45 mg 7962/2015/01-02-03-04-05-06

Reînnoirea autorizației - Iulie 2015

Decembrie 2017