Prospect MILGAMMA N 40mg / 90mg / 0.25mg capsule moi

Milgamma N capsule moi

Fiecare capsulă moale conţine benfotiamină 40 mg, clorhidrat de piridoxină 90 mg, cianocobalamină 250 μg.

Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol 7,8925 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule moi

Capsule moi de formă oblongă din gelatină moale, cu coajă opacă, bicoloră alb/roz, conținând gel cu aromă de vanilie, cu dimensiunile 15 x 5 mm.

Afecţiuni de diferite etiologii ale sistemului nervos periferic, de exemplu afecţiuni inflamatorii şi dureroase ale nervilor periferici, polineuropatie diabetică şi alcoolică, paralizie de nerv facial, nevralgie de trigemen, sindroame radiculare, sindrom cervico-brahial, erizipel şi altele.

Se recomandă şi în cazurile de convalescenţă prelungită şi în geriatrie.

Doza recomandată este de o capsulă moale de 3 - 4 ori. În cazuri mai puţin severe şi în cazul unei ameliorări semnificative, se recomandă reducerea dozei la 1 - 2 capsule moi zilnic.

Capsulele moi se administrează întregi, după mese, cu puţin lichid.

Hipersensibilitate la substanțele active, alune, soia sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Persoanelor cu deficit de B12 care sunt expuse riscului de atrofie optică Leber.

Deoarece excesul de cobalamină este eliminat prin rinichi, vitamina B12 se poate acumula în special la pacienții cu boală renală în stadiu terminal (sub dializă). Nivelurile serice de vitamina B12 trebuie monitorizate în mod regulat, iar programul de tratament trebuie ajustat pentru a menține nivelurile serice adecvate de vitamina B12.

Din cauza lipsei datelor de farmacocinetică, siguranță și eficacitate la pacienții cu insuficiență hepatică, poate fi necesară o monitorizare mai atentă a pacientului.

Datorită conținutului de piridoxină, tratamentul cu doze mari de Milgamma N pot duce la dezvoltarea neuropatiei atunci când sunt utilizate pentru o perioadă prelungită (mai mult de 6 luni) (vezi pct. 4.8 și 4.9). În cazul în care apar semne neuropatice, cum ar fi amorțeală, parestezie, senzații de arsură sau instabilitate a mersului, administrarea de Milgamma N trebuie întreruptă imediat.

Aces medicament conține 7,89 mg sorbitol per capsulă.

Tiamina este dezactivată de 5-fluoruracil, care inhibă fosforilarea tiaminei la pirofosfat de tiamină, ceea ce crește riscul de deficit chiar și la pacienții fără deficit anterior. Poate fi necesară ajustarea dozei de tiamină.

Utilizarea adjuvantă a Milgamma N cu unele medicamente anticancerigene (de exemplu, pemetrexed sau altretamină) a fost asociată cu reducerea efectelor adverse legate de chimioterapie.

Dozele terapeutice de piridoxină diminuează efectul terapeutic al produselor care conțin levodopa. Prin urmare, pacienții cu boala Parkinson tratați cu L-dopa nu trebuie să primească vitamina B6 în doze mai mari decât necesarul zilnic. Această recomandare nu se aplică în cazul asocierii cu un inhibitor periferic al decarboxilezei.

Administrarea simultană de antagoniști ai piridoxinei (de exemplu, hidralazină, izoniazidă (INH), D-penicilamină, cicloserină), alcool, precum și utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale care conțin estrogen pot duce la un deficit de piridoxină.

Absorbția vitaminei B12 poate fi afectată de utilizarea concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni (de exemplu, omeprazol), blocanților receptorilor histaminei H2 (de exemplu, cimetidină), colchicinei, aminoglicozidelor (de exemplu, neomicină), acidului aminosalicilic, medicamentelor antiepileptice, sărurilor de potasiu și metildopei, precum și a alcoolului.

Concentrațiile serice de vitamina B12 pot fi scăzute la pacienții care iau contraceptive orale, metformin și medicamente antipsihotice (cum sunt olanzapina și risperidona).

Cloramfenicolul poate reduce efectele vitaminei B12 la pacienții cu anemie.

Expunerea prelungită la oxid nitric poate provoca un deficit funcțional de vitamina B12 și posibile efecte adverse neurologice grave, chiar și cu niveluri normale de vitamina B12.

Nu există sau există o cantitate limitată de date despre utilizarea vitaminelor B1, B6 și B12 la femeile însărcinate.

Studiile pe animale sunt insuficiente în ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.

5.3).

Milgamma N nu este recomandat în timpul sarcinii.

Tiamina, piridoxina și cianocobalamina sunt excretate în laptele uman. Nu sunt suficiente informații despre efectele acestor substanțe active la nou-născuți/sugari. S-a demonstrat că o doză zilnică totală de 450-600 mg de piridoxină timp de 5-7 zile inhibă lactația.

Milgamma N nu trebuie administrat în timpul alăptării.

Nu există date clinice privind influența Milgamma N asupra fertilității.

Milgamma N nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacitatății de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale pielii și țesutului subcutanat

Foarte rare: erupții cutanate asemănătoare acneei.

Tulburări generale și la locul de administrare

Frecvență necunoscută: febră.

Rare: reacţii de hipersensibilitate care se pot manifesta sub formă de urticarie, erupții cutanate sau prurit pe zone extinse ale corpului, șoc anafilactic.

Cu frecvenţă necunoscută: tulburări gastro-intestinale (greață sau alte tulburări gastro-intestinale).

Cu frecvenţă necunoscută: neuropatie senzorială periferică (după utilizarea pe termen lung, vezi pct. 4.4 și 4.9).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În cazul administrării orale de benfotiamină și cianocobalamină, nu sunt de așteptat simptome de supradozaj datorită indicelui lor terapeutic larg. Simptomele de intoxicație sau supradozaj sunt necunoscute pentru aceste vitamine.

Dozele mari de vitamina B6 pot provoca efecte neurotoxice dacă sunt administrate pentru o perioadă scurtă de timp (doze mai mari de 1 g/zi). Cu toate acestea, dozele de 100 mg pe zi pot provoca neuropatie dacă sunt administrate pe o perioadă mai mare de 6 luni. Un supradozaj se manifestă în esență sub forma unei polineuropatii senzoriale, posibil însoțită de ataxie. Dozele extrem de mari pot duce la convulsii.

Dacă s-au administrat doze acute de clorhidrat de piridoxină mai mari de 150 mg/kg greutate corporală, se recomandă inducerea vărsăturilor și administrarea de cărbune activ. Vărsăturile sunt cele mai eficiente în primele 30 de minute după ingestie și pot fi necesare măsuri medicale intensive.

Grupa farmacoterapeutică: vitamina B1 în combinaţii cu vitamina B6 şi/sau B12, codul ATC: A11DBN1.

Vitaminele complexului B au un efect benefic asupra afecţiunilor inflamatorii şi degenerative ale nervilor şi ale sistemului locomotor. Acestea sunt administrate nu numai în cazul existenţei unor deficite vitaminice, dar, în doze înalte, prezintă şi efecte farmacologice care se concretizează în efectele analgezice, antialergice şi stimulatoare ale circulaţiei sangvine pe care le prezintă Milgamma N.

În cadrul unui studiu dublu orb, placebo controlat, s-a constatat faptul că Milgamma N a determinat o ameliorare clinic relevantă la pacienţii cu polineuropatie diabetică manifestă. Această îmbunătăţire a evoluţiei bolii a constat în ameliorarea sindromului dureros şi a tulburărilor de sensibilitate (Ledermann, Therapiewoche 20, 1989). Un studiu dublu orb, controlat placebo, a relevat o ameliorare semnificativă a vitezei de conducere nervoasă în urma administrării unei combinaţii terapeutice din benfotiamină, vitamină B6 şi vitamină B12, la pacienţii cu polineuropatie diabetică. Acest efect pozitiv a fost validat şi de observaţiile care au fost efectuate pe o perioadă de 9 luni de la finalul studiului (Stracke şi colaboratorii 1996).

Benfotiamina reprezintă o formă mai activă şi mai dezvoltată a vitaminei B1. Această substanţă se caracterizează printr-un număr de avantaje faţă de vitamina B1.

Benfotiamina se absoarbe de 3-5 ori mai rapid decât dozele echivalente de clorhidrat de tiamină. Procentul de benfotiamină absorbit creşte proporţional cu doza administrată. Studiile recente au arătat că clorhidratul de tiamină se poate absorbi într-o cantitate de maxim 10 mg.

După administrarea de benfotiamină, rata de metabolizare la co-carboxilaza activă este de 2-5 ori mai mare decât cea obţinută după administrarea unei doze egale de vitamină B1.

Benfotiamina este mult mai rezistentă la acţiunea tiaminazei.

Nici chiar după administrarea unor doze foarte mari de benfotiamină, nu au fost observate reacţii anafilactice.

În timp ce tiamina hidroclorid inhibă peristaltica intestinală, benfotiamina are un uşor efect stimulator asupra musculaturii netede.

Benfotiamina este inodoră şi fără gust. După administrarea de benfotiamină, nu apare modificarea mirosului pielii care apare după administrarea de vitamină B1.

Vitamina B6 reglează procesele de metabolizare ale proteinelor, lipidelor şi glucidelor. Efectul său neurotrop este utilizat, de exemplu, pentru tratamentul neuropatiilor. Datorită efectelor sale asupra celulelor nervoase de la nivel cerebral, simptomele extrapiramidale vor fi atenuate.

Vitamina B12 este indispensabilă pentru metabolismul celular, procesele hematoformatoare normale şi funcţionarea sistemului nervos. Ea catalizează sinteza biologică a acizilor nucleici şi, prin aceasta, formarea nucleilor celulari. În doze mari, vitamina B12 are efecte analgezice, antialergice şi stimulatoare ale circulaţiei sangvine.

După administrarea orală de benfotiamină, în intestin are loc o defosforilare indusă de fosfataze, rezultând S-benzoiltiamina (SBT). Această substanţă este liposolubilă, având o permeabilitate crescută. S- benzoiltiamina este absorbită sub formă de tiamină. Această formă este mai bine absorbită decât derivaţii hidrosolubili de tiamină şi trece din circulaţie în celule unde se formează tiamina, printr-un proces de debenzoilare, aceasta metabolizându-se la co-carboxilază sub acţiunea tiaminkinazei. Aproximativ 1 mg tiamină este degradat zilnic în organism, iar excesul de tiamină este eliminat pe cale urinară.

Co-carboxilaza este, printre altele o co-enzimă a piruvatdehidrogenazei care joacă un rol important în procesele de glicoliză oxidativă. Deoarece furnizarea de energie către neuroni este produsă, în principal, prin glicoliza oxidativă, furnizarea unor cantităţi suficiente de tiamină este esenţială pentru buna funcţionare a sistemului nervos. În cazul in care glicemia este crescută, creşte şi necesarul de tiamină. În cazul administrării benfotiaminei, se ating concentraţii intracelulare ale tiaminei şi coenzimelor sale active mai mari decât cele obţinute după administrarea orală a derivaţilor hidrosolubili de tiamină.

Concentraţiile plasmatice mici de co-carboxilază determină acumularea în sânge şi ţesuturi a produşilor intermediari cum sunt piruvatul, lactatul şi cetoglutaratul. Ţesutul muscular, sistemul nervos central şi miocardul sunt deosebit de sensibile la acţiunea acestor substanţe. Benfotiamina inhibă acumularea acestor substanţe toxice. Chiar după administrarea orală a unei singure doze de benfotiamină, se obţine efect analgezic.

În scopul stabilirii nivelului vitaminei B6 se utilizează testul încărcării cu triptofan. După administrarea orală a 0,1 g L-Triptofan/kg, eliminarea acidului xanturenic este de regulă mai mică de 30 mg/24 ore. O creştere a ratei de eliminare a acidului xanturenic denotă existenţa unui deficit de vitamină B6. Piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina sunt absorbite rapid şi sunt fosforilate şi oxidate cu formarea de piridoxal-5-fosfat (PALP) şi de piridoxal. Principalul produs al degradării este reprezentat de acidul 4 -piridoxic.

Vitamina B12 conţinută în alimentele ingerate se leagă de factorul intrinsec (FI), această glicoproteină fiind sintetizată de celulele parietale gastrice. Complexul vitamina B12 - factor intrinsec este rezistent la enzimele proteolitice şi ajunge la nivelul ileonului distal, unde se leagă de receptori specifici care favorizează absorbţia vitaminei. Vitamina B12 difuzează prin mucoasă la nivelul capilarelor sangvine şi se leagă de proteina transportoare, transcobalamină. Acest complex difuzează apoi rapid ajungând în ficat, măduvă osoasă şi în alte celule proliferative.

Absorbţia vitaminei B12 este afectată în cazul absenţei factorului intrinsec, la pacienţii cu malabsorbţie sau cu afecţiuni intestinale, după gastrectomie sau în cazul existenţei unor procese autoimune. În general, din alimentele ingerate, se absorb doar aproximativ 1,5 - 3,5 g vitamină B12.

Vitamina B12 se elimină prin bilă şi intră în circuitul enterohepatic. Vitamina B12 traversează bariera feto-placentară.

Biodisponibilitatea evident superioară a benfotiaminei a fost demonstrată în cadrul unui studiu comparativ de către BITSCH efectuat la 12 bărbaţi tineri (1990). Benfotiamina este resorbită proporţional cu doza administrată. Spre deosebire de tiamină, această substanţă nu este supusă unei cinetici de saturare. Spre deosebire de vitamina B1 hidrosolubilă din care pot fi resorbite maxim 10 mg, biodisponibilitatea benfotiaminei este de 100%. În afară de acest fapt benfotiamina este reţinută la nivel tisular o perioadă mai lungă de timp.

Benfotiamina este mult superioară şi altor derivaţi liposolubili ai tiaminei. În 1992 BITSCH a arătat în cadrul unui studiu comparativ încrucişat, faptul că, după administrarea orală de benfotiamină, valoarea ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) era 4 ori mai mare comparativ cu cea corespunzătoare unei administrări echivalente de fursultiamină. Concentraţia plasmatică maximă de tiamină (cmax) era, după administrarea de benfotiamină, mai mult decât dublă faţă de valoarea înregistrată în cazul fursultiaminei.

Pentru determinarea valorii vitaminei B1 se realizează măsurarea activităţii enzimatice dependente de tiamin difosfatază la nivel eritrocitar. Un exemplu este acela al determinării reactivităţii transcetolazei. Concentraţiile plasmatice se situează la valori cuprinse între 2 şi 4 g.

Pentru adulţi valorile plasmatice ale PALP sunt în medie de 1,2 g/100 ml. În sânge, concentraţia de vitamină

B6 este în medie de 6 mol/100 ml. Hipervitaminozele sau efectele secundare nu au fost semnalate nici măcar în cazul administrării unor doze zilnice mai mari de 1 g timp de săptămâni şi luni de zile.

În general, concentraţia plasmatică a vitaminei B12 este de 200 - 900 pg vitamina B12/ml, iar în cazul unei carenţe vitaminice, aceasta este mai mică de 200 pg vitaminei B12/ml. Procentul de vitamina B12 liberă reprezintă doar 0,1% din cantitatea totală de vitamină. Necesarul zilnic de vitamină B12 este de aproximativ 1 g. Vitamina B12 necirculantă se depozitează în principal la nivelul ficatului. În cazul unui conţinut total de 3-5 mg vitamina B12, procentul depozitat hepatic este de 50 - 90%.

Absorbţia vitaminei B12 este inhibată de diferite substanţe cum sunt colchicina, etanolul şi neomicina (în cazul administrării parenterale). De asemenea, antidiabeticele orale de tipul biguanidelor, acidul para-aminosalicilic, precum şi cloramfenicolul şi vitamina C interferă cu absorbţia vitaminei B12. Timpul de înjumătăţire plasmatică al cianocobalaminei este de 123 ore.

Datele existente până în prezent nu au evidenţiat potenţial mutagen, carcinogen sau de toxicitate asupra funcţiei de reproducere al benfotiaminei şi cianocobalaminei.

Grăsimi solide de semisinteză (trigliceride saturate, catenă C8-C18)

Ulei de rapiţă rafinat

Lecitină de soia

Etilvanilină

Glicerol

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Gelatină

Glicerol 85%

Karion 83 soluţie 70% (conţine 2-4% manitol, 27-35% sorbitol şi 61-71% amidon hidrogenat parţial hidrolizat)

Dioxid de titan (E 171)

Oxid roşu de fer (E 172)

Nu este cazul.

18 luni

La temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere PVC-PVdC a câte 10 caspule moi

Cutie cu 5 blistere PVC-PVdC a câte 10 caspule moi

Cutie cu 10 blistere PVC-PVdC a câte 10 caspule moi

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Wörwag Pharma GmbH & Co. KG

Flugfeld-Allee 24, 71034 Böblingen, Germania

9457/2016/01-02-03

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2016

Decembrie 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .