MIDAZOLAM ACCORD 1mg / ml soluție injectabilă/perfuzabilă în seringă preumplută prospect medicament

Midazolam Accord 1 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă în seringă preumplută

Fiecare ml de soluție conține clorhidrat de midazolam corespunzător cu midazolam 1 mg.

Fiecare seringă preumplută de 5 ml conține clorhidrat de midazolam corespunzător cu midazolam 5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: Conține 3,53 mg sodiu (sub formă de clorură de sodiu) per ml de soluție injectabilă sau perfuzabilă.

Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție injectabilă/perfuzabilă în seringă preumplută (gradație 0,1 ml)

Soluție limpede, incoloră până la galben pal, fără particule vizibile, cu un pH în intervalul 2,9 - 3,7 și 270 mOsm/kg până la 330 mOsm/kg osmolalitate.

Midazolam Accord este un medicament inductor al somnului cu acţiune de scurtă durată fiind indicat:

La adulți:

* SEDARE CU PĂSTRARE A STĂRII DE CONŞTIENŢĂ înainte și în timpul procedurilor de diagnosticare sau terapeutice cu sau fără anestezie locală

* ANESTEZIE

- Premedicație înainte de inducția anesteziei

- Inducția anesteziei

- Ca o componentă sedativă în anestezia combinată

* SEDARE ÎN UNITĂȚILE DE TERAPIE INTENSIVĂ

La copii:

* Sedare cu păstrare a stării de conștientă înainte și în timpul procedurilor de diagnosticare sau terapeutice cu sau fără anestezie locală

* Anestezie

- Premedicație înainte de inducția anesteziei

* Sedare în unitățile de terapie intensivă

Midazolam Accord este recomandat pentru a fi administrat la adulți și la copii cu vârsta de 12 ani și peste.

Doze standard

Midazolam este un sedativ puternic, care necesită creşterea treptată a dozei şi administrare lentă. Este recomandată strict creşterea treptată a dozei administrate pentru a obţine în siguranţă nivelul de sedare dorit, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă. La adulţii cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii slăbiți sau cu boli cronice şi la pacienţii copii şi adolescenţi, doza trebuie stabilită cu atenţie şi trebuie luaţi în considerare factorii de risc prezenți pentru fiecare pacient.

Dozele standard sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Detalii suplimentare sunt prezentate în textul care urmează după tabel.

Indicaţie Adulți <60 ani Adulți ≥60 ani/debilitați Copii (≥ 12 ani) sau cu boli cronice

Sedare cu i.v. i.v i.v păstrare a stării Doza inițială: 2-2,5 Doza inițială: 0,5-1 mg la fel ca la adulți de conștiență mg Treaptă de creștere a

Treapta de creștere a dozei : 0,5-1 mg i.m.

dozei: 1 mg Doza totală: <3,5 mg 0,05-0,15 mg/kg

Doza totală: 3,5-7,5 mg

Premedicație i.v. i.v. i.m.

în anestezie 1-2 mg în doze Doza inițială: 0,5 mg 0,07-0,1 mg/kg repetate Creștere treptată, lentă, la nevoie i.m.0,07-0,1 mg/kg i.m. 0,025-0,05 mg/kg

Inducție a i.v. i.v.

anesteziei 0,15-0,2 mg/kg 0,05-0,15 mg/kg (0,3-0,35 fără (0,15-0,3 fără premedicație) premedicație)

Sedare în i.v. doze administrate i.v. doze mai mici decât anestezia intermitent de 0,03-0,1 cele recomandate pentru combinată mg/kg sau adulți <60 ani perfuzie continuă a 0,03-0,1 mg/kg/h

Sedare în i.v. i.v.

UTI Doza de încărcare: 0,03-0,3 mg/kg în trepte de 1- Doza de încărcare: 0,05-0,2 2,5 mg - mg/kg

Doza de întreținere: 0,03-0,2 mg/kg/h Doza de întreținere: 0,03-0,12 mg/kg/h

Doza pentru sedare cu păstrarea stării de conștiență

Pentru sedarea cu păstrarea stării de conștiență înaintea intervenţiilor în scop diagnostic sau chirurgicale, midazolam este administrat i.v. Dozele trebuie individualizate şi crescute treptat şi nu trebuie administrate prin injectare unică în bolus sau rapidă. Instalarea sedării poate varia pentru fiecare pacient, în funcţie de statusul clinic al pacientului şi de modul de administrare (de exemplu viteza de administrare, doza administrată). Dacă este necesar, se pot administra doze suplimentare, după cum este necesar pentru fiecare pacient. Debutul efectului este la aproximativ 2 minute după injectare. Efectul maxim se obține după aproximativ 5-10 minute.

Administrarea i.v. a midazolam trebuie să fie lentă şi cu o viteză de aproximativ 1 mg în 30 secunde.

La adulții cu vârsta sub 60 de ani, doza inițială este de 2 până la 2,5 mg administrată cu 5 până la 10 minute înainte de începerea procedurii. Dozele suplimentare de 1 mg pot fi administrate după cum este necesar. Doza totală medie a fost stabilită în intervalul 3,5-7,5 mg midazolam. O doză totală mai mare de 5 mg nu este, de obicei, necesară.

La adulții cu vârsta peste 60 de ani, la pacienții slăbiți sau cu boli cronice, doza inițială trebuie redusă la 0,5-1,0 mg și administrată cu 5-10 minute înainte de începerea procedurii. Dozele suplimentare de 0,5-1 mg pot fi administrate după cum este necesar. Deoarece la aceşti pacienţi efectul corespunzător concentraţiei maxime poate fi atins mai puţin rapid, dozele suplimentare de midazolam trebuie crescute foarte lent şi cu atenţie. O doză totală mai mare de 3,5 mg nu este, de obicei, necesară.

Copii (≥ 12 ani):

Administrarea i.v.:

Doza de midazolam trebuie crescută lent la efectul clinic dorit. Doza inițială de midazolam trebuie administrată timp de 2 până la 3 minute. Trebuie să se aștepte încă 2 până la 5 minute pentru a evalua pe deplin efectul sedativ înainte de inițierea unei proceduri sau repetarea unei doze. Dacă este necesară sedare suplimentară, continuați să creșteți doza cu valori mici până când se atinge nivelul corespunzător de sedare.

* La copii și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste: trebuie administrate aceleași doze ca la adulți.

Administrarea i.m. : intervalul de dozaj este cuprins între 0,05 și 0,15 mg/kg. De obicei, nu este necesară o doză totală mai mare de 10,0 mg. Această cale de administrare trebuie utilizată numai în cazuri excepționale.

Doze pentru anestezie

Premedicația cu midazolam administrată cu puțin timp înainte de o procedură produce sedare (inducţia stării de somn sau somnolenţă şi reducerea stării de anxietate) și afectarea preoperatorie a memoriei.

Midazolam poate fi, de asemenea, administrat în asociere cu anticolinergice. Pentru această indicație, midazolam trebuie administrat i.v. sau i.m., adânc într-o zona cu masă musculară mare, cu 20 până la 60 de minute înainte de inducția anesteziei. Monitorizarea atentă și continuă a pacienților după administrarea premedicației este obligatorie, deoarece sensibilitatea interindividuală variază și pot apărea simptome de supradozaj.

Pentru sedarea preoperatorie și pentru diminuarea memoriei evenimentelor preoperatorii, doza recomandată pentru adulții cu status fizic ASA I și II și sub 60 de ani este de 1-2 mg i.v. repetată la nevoie, sau de 0,07 până la 0,1 mg/kg administrat i.m. Doza trebuie redusă și individualizată atunci când midazolamul este administrat adulților cu vârsta peste 60 de ani, debilitați sau cu boli cronice.

Doza inițială recomandată este de 0,5 mg i.v. și trebuie crescută lent, la nevoie. Se recomandă o doză de 0,025 până la 0,05 mg/kg administrată i.m. În cazul administrării concomitente de narcotice, doza de midazolam trebuie redusă. Doza obișnuită este de 2 până la 3 mg.

Copii cu vârsta de 12 ani și peste:

Administrare i.m.: Deoarece injectarea i.m. este dureroasă, această cale trebuie utilizată numai în cazuri excepționale. O doză cuprinsă între 0,07 și 0,1 mg/kg de midazolam administrată i.m. s-a dovedit a fi eficace și sigură.

Inducţie

Dacă midazolamul este administrat pentru inducția anesteziei înainte de administrarea altor agenți anestezici, răspunsul individual este variabil. Doza trebuie crescută treptat în funcție de efectul dorit, în funcție de vârsta și starea clinică a pacientului. Când midazolam este utilizat înainte sau în asociere cu alte medicamente utilizate în perfuzie sau inhalare pentru inducerea anesteziei, doza inițială a fiecărui agent trebuie redusă semnificativ, uneori până la 25% din doza inițială uzuală a medicamentelor.

Nivelul dorit de anestezie este atins prin creștere treptată a dozei, pas cu pas. Doza de inducție i.v. a midazolamului trebuie administrată lent în trepte. Fiecare creștere de cel mult 5 mg trebuie injectată timp de 20 până la 30 de secunde, permițând 2 minute între creșterile succesive.

La adulții cu vârsta sub 60 de ani, cu premedicație, de obicei va fi suficientă o doză i.v. de 0,15 până la 0,2 mg/kg.

* La adulții cu vârsta sub 60 de ani, fără premedicație, doza poate fi mai mare (0,3 până la 0,35 mg/kg i.v.). Dacă este necesar pentru a finaliza inducția, pot fi utilizate creșteri de aproximativ 25% din doza inițială a pacientului. În schimb, inducția poate fi completată cu anestezice prin inhalare. În cazuri rezistente, pentru inducție se poate utiliza o doză totală de până la 0,6 mg/kg, dar astfel de doze mai mari pot prelungi recuperarea.

* La adulții cu vârsta peste 60 de ani, fără premedicație, pacienți debilitați sau cu boli cronice, doza trebuie redusă semnificativ, de exemplu, până la 0,05 - 0,15 mg/kg administrată în 20 - 30 de secunde și permițând 2 minute pentru efect.

* Adulții cu vârsta peste 60 de ani, fără premedicație necesită de obicei mai mult midazolam pentru inducție; se recomandă o doză inițială de 0,15 până la 0,3 mg/kg. Pacienții fără premedicație cu boală sistemică severă sau altă debilitare, necesită, de obicei, mai puțin midazolam pentru inducție. O doză inițială de 0,15 până la 0,25 mg/kg va fi de obicei suficientă.

Sedarea în anestezie combinată

Midazolam poate fi administrat ca sedativ în anestezia combinată, fie prin utilizarea de doze suplimentare mici intermitente, administrate i.v. (între 0,03 şi 0,1 mg/kg), fie prin perfuzie continuă i.v. cu midazolam (între 0,03 şi 0,1 mg/kg şi oră), în general în asociere cu analgezice. Dozele şi intervalele dintre doze variază în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

La pacienţii cu vârsta peste 60 ani, pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice, vor fi necesare doze de întreţinere mai mici.

Sedare în unitățile de terapie intensivă

Nivelul dorit de sedare este atins prin creşterea treptată a dozelor de midazolam, urmată fie de perfuzie continuă fie de utilizarea intermitent în bolus, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă (vezi pct. 4.5).

Doza de încărcare i.v.: 0,03 până la 0,3 mg/kg trebuie administrată lent în doze crescătoare. Fiecare creștere de 1 până la 2,5 mg trebuie injectată timp de 20 până la 30 de secunde, permițând 2 minute între administrări succesive. La pacienții hipovolemici, cu vasoconstrictie sau hipotermici, doza de încărcare trebuie redusă sau omisă.

Când midazolam este administrat concomitent cu analgezice puternice, acestea trebuie administrate primele pentru ca efectul sedativ al midazolam să poată fi obţinut în siguranţă, adiţional sedării determinate de analgezic.

Doza de întreținere i.v.: dozele pot fi cuprinse între 0,03-0,2 mg/kg şi oră. La pacienţii hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici, doza de întreţinere trebuie scăzută. Nivelul de sedare trebuie evaluat regulat. În cazul sedării de lungă durată se poate dezvolta toleranţă şi este posibil să fie necesară creşterea dozei.

Copii cu vârsta de 12 ani și peste:

La pacienții pediatrici intubați și ventilați, pentru o doză de încărcare de 0,05 până la 0,2 mg/kg administrarea i.v. trebuie făcută lent, timp de cel puțin 2 până la 3 minute, până se ajunge la efectul clinic dorit. Midazolam nu trebuie administrat ca doză intravenoasă rapidă. Doza de încărcare este urmată de o perfuzie i.v. la 0,03 până la 0,12 mg/kg/oră (0,5 până la 2 μg/kg/min). Rata de perfuzare poate fi crescută sau scăzută (în general cu 25% din viteza de perfuzare inițială sau ulterioară), după cum este necesar, sau se pot administra doze i.v. suplimentare de midazolam pentru a crește sau a menține efectul dorit.

La inițierea unei perfuzii cu midazolam la pacienții compromiși hemodinamic, doza uzuală de încărcare trebuie titrată în trepte mici și pacientul monitorizat pentru instabilitate hemodinamică, de exemplu, hipotensiune arterială. Acești pacienți sunt, de asemenea, vulnerabili la efectele deprimante respiratorii ale midazolamului și necesită o monitorizare atentă a frecvenței respiratorii și a saturației oxigenului.

Utilizarea la grupele speciale de pacienți:

La pacienții cu insuficiență renală severă, midazolamul poate fi însoțit de sedare mai pronunțată și prelungită, inclusiv depresie respiratorie și cardiovasculară relevantă din punct de vedere clinic. Prin urmare, midazolamul trebuie dozat cu atenție la această grupă de pacienți și doza crescută treptat pentru efectul dorit.

Insuficienţa hepatică reduce clearance-ul midazolam administrat i.v. cu o creştere ulterioară a timpului de înjumătăţire plasmatică. Prin urmare, efectele clinice pot fi mai puternice şi prelungite. Doza necesară de midazolam poate fi redusă şi trebuie stabilită o monitorizare adecvată a semnelor vitale (vezi pct. 4.4)

Midazolam Accord nu trebuie administrat copiilor cu vârsta sub 12 ani, deoarece gradarea seringii preumplute nu permite administrarea corectă a medicamentului la această grupă de pacienți. Cu toate acestea, alte formulări cu midazolam sunt disponibile pentru utilizare în această grupă de pacienți.

În cazul în care cantitatea de medicament care urmează să fie injectată trebuie ajustată în funcție de greutatea corporală a pacientului, utilizați seringile gradate preumplute pentru a atinge volumul necesar prin eliminarea excesului înainte de injectare în caz de administrare i.v.

sau i.m. în bolus.

Midazolam nu trebuie utilizat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la benzodiazepine sau la orice excipient al medicamentului.

Administrarea acestui medicament pentru sedare cu păstrarea stării de conștiență la pacienții cu insuficiență respiratorie severă sau deprimare respiratorie acută.

Midazolam trebuie administrat numai de către medici cu experiență într-un cadru complet echipat pentru monitorizarea și susținerea funcției respiratorii și cardiovasculare și de către persoane instruite în mod special în recunoașterea și gestionarea evenimentelor adverse așteptate, inclusiv resuscitarea respiratorie și cardiacă. Au fost raportate reacții adverse cardiorespiratorii severe. Acestea au inclus depresie respiratorie, apnee, stop respirator și/sau stop cardiac. Astfel de incidente care pun viața în pericol sunt mai susceptibile să apară atunci când injecția este administrată prea rapid sau când se administrează o doză mare (vezi pct. 4.8).

Benzodiazepinele nu sunt recomandate pentru tratamentul primar al bolilor psihotice.

Este necesară o atenție deosebită pentru indicația de sedare cu păstrarea stării de conștiență la pacienții cu insuficiență respiratorie.

Când midazolam este utilizat pentru premedicație, observarea adecvată a pacientului după administrare este obligatorie, deoarece sensibilitatea interindividală variază și pot apărea simptome de supradozaj.

Se recomandă prudență deosebită atunci când se administrează midazolam pacienților cu risc crescut

* adulți cu vârsta peste 60 de ani

* pacienți cu boli cronice sau debilitați, de exemplu

* pacienți cu insuficiență respiratorie cronică

* pacienți cu insuficiență renală cronică, afectarea funcției hepatice (benzodiazepinele pot precipita sau exacerba encefalopatia la pacienții cu insuficiență hepatică severă) sau cu insuficiență cardiacă.

* copii și adolescenți, în special cei cu instabilitate cardiovasculară.

Acești pacienți cu risc ridicat necesită doze mai mici (vezi pct. 4.2) și trebuie monitorizați continuu pentru depistarea precoce a semnelor de modificări ale funcțiilor vitale.

Ca în cazul oricărei substanțe cu proprietăți deprimante ale SNC și/sau relaxante musculare, trebuie acordată o atenție deosebită administrării midazolam la un pacient cu miastenia gravis.

Toleranţă

A fost raportată o pierdere a eficacităţii midazolamului la administrarea pentru sedarea de lungă durată în unităţile de terapie intensivă (UTI).

Când midazolam este utilizat în sedarea de lungă durată în UTI, trebuie reţinut faptul că se poate dezvolta dependenţa fizică la midazolam. Riscul dezvoltării dependenţei creşte cu doza şi durata tratamentului. Este, de asemenea, mai mare la pacienţii cu istoric medical de abuz de alcool şi/sau de medicamente (vezi pct. 4.8).

Simptome ale sindromului de întrerupere

În timpul tratamentului prelungit cu midazolam în UTI, se poate dezvolta dependenţa fizică. De aceea, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome ale sindromului de întrerupere. Pot să apară următoarele simptome: cefalee, dureri musculare, anxietate, tensiune, agitaţie, stare de confuzie, iritabilitate, insomnie de rebound, dispoziţie schimbătoare, halucinaţii şi convulsii. Deoarece riscul apariţiei simptomelor de sevraj este mai mare după întreruperea bruscă a tratamentului, se recomandă scăderea gradată a dozelor.

Midazolam produce amnezie anterogradă (frecvent, acest efect este foarte dorit în situaţii cum sunt înaintea şi în timpul procedurilor chirurgicale sau de diagnostic), a cărei durată este direct proporţională cu doza administrată. Amnezia prelungită poate ridica probleme la pacienţii trataţi ambulator, care sunt externaţi după intervenţie. După administrarea midazolam parenteral, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai cu un însoţitor.

La administrarea de midazolam s-a raportat apariţia de reacţii paradoxale cum ar fi: agitaţie, mişcări involuntare (inclusiv convulsii tonice/clonice şi tremor muscular), hiperactivitate, ostilitate, furie, agresivitate, excitare paroxistică şi violenţă. Aceste reacţii pot să apară la doze mari şi/sau când injectarea se realizează rapid. Cea mai mare incidenţă a acestui tip de reacţii a fost raportată la copii şi vârstnici. Dacă aceste evenimente apar, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Eliminarea întârziată a midazolamului

Eliminarea midazolamului poate fi afectată la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care inhibă sau induc CYP3A4 și poate fi necesară ajustarea corespunzătoare a dozei de midazolam (vezi pct. 4.5).

Eliminarea midazolamului poate fi, de asemenea, întârziată la pacienții cu disfuncție hepatică, debit cardiac scăzut și la nou-născuți (vezi pct. 5.2).

Apnee în somn

Injectarea midazolamului trebuie utilizată cu precauție extremă la pacienții cu sindrom de apnee în somn, iar pacienții trebuie monitorizați în mod regulat.

La nou-născuţi trebuie evitată injectarea rapidă.

Nou-născuții au funcționalitate a organelor redusă și/sau imatură și sunt, de asemenea, vulnerabili la efectele respiratorii profunde și/sau prelungite ale midazolamului.

Au fost raportate evenimente hemodinamice adverse la copii și adolescenți cu instabilitate cardiovasculară; administrarea intravenoasă rapidă trebuie evitată la această categorie de pacienți.

Consumul concomitent de alcool/deprimante ale SNC:

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a midazolamului cu alcool sau/și deprimante ale SNC. O astfel de utilizare concomitentă are potențialul de a crește efectele clinice ale midazolamului, posibil incluzând sedare severă care ar putea duce la comă sau deces sau deprimare respiratorie relevantă din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.5).

Antecedente medicale de abuz de alcool sau droguri:

Midazolam ca alte benzodiazepine trebuie evitat la pacienții cu antecedente medicale de abuz de alcool sau droguri.

Criterii de externare

După administrarea midazolamului, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai la indicaţiile medicului şi dacă sunt acompaniaţi de un însoţitor. Este recomandat ca pacientul să fie însoţit acasă după externare.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, adică în esență 'nu conține sodiu'.

Midazolam este metabolizat de citocrom P450 3A4 (CYP3A4, CYP3A5).

Inhibitorii și inductorii CYP3A au potențialul de a crește și, respectiv, de a reduce concentrațiile plasmatice și, ulterior, efectele midazolamului necesitând astfel ajustări ale dozei în consecință.

Interacțiunile farmacocinetice cu inhibitori sau inductori CYP3A4 sunt mai pronunțate pe cale orală comparativ cu midazolam i.v., în special deoarece CYP3A4 se regăsește și în tractul gastro-intestinal superior. Acest lucru se datorează faptului că pentru calea orală atât clearance-ul sistemic, cât și disponibilitatea vor fi modificate, în timp ce pentru calea parenterală numai modificarea clearance-ului sistemic devine efectivă.

După o singură doză de midazolam i.v., consecința efectului clinic maxim datorat inhibării CYP3A4 va fi minoră, în timp ce durata efectului poate fi prelungită. Cu toate acestea, după administrarea prelungită a midazolamului, atât amploarea, cât și durata efectului vor fi crescute în prezența inhibării CYP3A4.

Nu există studii disponibile privind modularea CYP3A4 privind farmacocinetica midazolamului după administrarea intramusculară. După administrarea i.m. efectele modulării CYP3A4 nu trebuie să difere substanțial de cele observate la midazolam i.v.

Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a efectelor clinice și a semnelor vitale în timpul utilizării midazolamului, luând în considerare faptul că acestea pot fi mai puternice și pot dura mai mult după coadministrarea unui inhibitor CYP3A4, fie că este administrat o singură dată. În special, administrarea de doze mari sau perfuzii pe termen lung de midazolam la pacienții cărora li se administrează inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu în timpul terapiei intensive, poate duce la efecte hipnotice de lungă durată, recuperare întârziată și depresie respiratorie, necesitând astfel ajustări ale dozei.

Referitor la efectul inductor, trebuie luat în considerare că procesul de inducere necesită mai multe zile pentru a atinge nivelul maxim şi, de asemenea, câteva zile pentru a dispărea. Contrar tratamentului de lungă durată (mai multe zile) cu un inductor, se anticipează ca un tratament de scurtă durată să determine interacţiuni medicament-medicament cu midazolam mai puţin evidente. Cu toate acestea, pentru inductorii puternici nu poate fi exclus un efect inductor relevant chiar după un tratament de scurtă durată.

Nu se cunoaşte despre midazolam să modifice farmacocinetica altor medicamente.

Medicamente care inhibă CYP3A:

* Ketoconazol creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos de 5 ori, iar timpul de înjumătăţire plasmatică a crescut de aproximativ 3 ori. Administrarea parenterală a midazolam concomitent cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A, trebuie să se facă în unităţi de terapie intensivă (UTI) sau în spaţii similare care asigură monitorizarea clinică atentă şi controlul medical corespunzător în cazul deprimării respiratorii şi/sau sedării prelungite. Trebuie luate în considerare dozarea eşalonată şi ajustarea dozei, în special dacă este administrată mai mult de o singură doză de midazolam i.v. Aceeaşi recomandare poate fi de asemenea aplicată şi pentru alte antifungice azolice (vezi mai jos), întrucât au fost raportate efecte sedative crescute ale midazolam administrat i.v., deşi cu frecvenţă mai redusă.

* Voriconazol creşte expunerea la midazolam administrat intravenos de 3 ori, în timp ce timpul de înjumătăţire plasmatică creşte de aproximativ 3 ori.

* Atât fluconazol cât şi itraconazol cresc concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos de 2-3 ori, asociat cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică de 2,4 ori pentru itraconazol şi, respectiv, de 1,5 ori pentru fluconazol.

* Posaconazol creşte concentraţia plasmatică a midazolam administrat intravenos de aproximativ 2 ori.

Trebuie reţinut că, în cazul în care midazolam este administrat oral, expunerea va fi mult mai mare decât cele menţionate mai sus, în special în cazul administrării concomitente cu ketoconazol, itraconazol, voriconazol.

Midazolam injectabil nu este indicat pentru administrare orală.

* Eritromicina creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos de aproape 1,6-2 ori, asociat cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică a midazolam de 1,5-1,8 ori.

* Claritromicina creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam până la de 2,5 ori, asociat cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică a midazolam de 1,5-2 ori.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

* Telitromicina a crescut de 6 ori nivelurile plasmatice de midazolam administrat oral.

* Roxitromicina: Deoarece nu sunt disponibile informaţii privind administrarea concomitentă de roxitromicină cu midazolam i.v., efectul slab asupra timpului de înjumătăţire terminal al midazolam sub formă de comprimate (creştere cu 30%), indică faptul că efectele roxitromicinei asupra midazolam administrat intravenos pot fi minore.

Anestezice intravenoase

* Dispunerea midazolam admiistrat intravenos a fost, de asemenea, modificată de propofol administrat intravenos (ASC și timpul de înjumătățire cu creștere de 1,6 ori).

* Saquinavir şi alţi inhibitori de proteaze HIV: Administrarea concomitentă cu inhibitorii de proteaze HIV poate determina o creştere considerabilă a concentraţiei plasmatice de midazolam.

La administrarea concomitentă cu lopinavir potenţat cu ritonavir, concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos cresc de 5,4 ori, asociat cu o creştere similară a timpului de înjumătăţire plasmatică. Dacă midazolam este administrat pe cale parenterală concomitent cu inhibitori de proteaze HIV, ajustarea tratamentului trebuie să se facă conform secţiunii de mai sus pentru antifungice azolice, ketoconazol.

* Inhibitorii de protează ai VHC: Boceprevir și telaprevir reduc clearance-ul midazolamului. Acest efect a dus la o creștere de 3,4 ori a ASC pentru midazolam după administrarea i.v. și a prelungit de 4 ori timpul de înjumătățire la eliminare.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

* Pe baza datelor pentru alți inhibitori ai CYP3A4, concentrațiile plasmatice de midazolam trebuie să fie semnificativ mai mari atunci când midazolamul este administrat pe cale orală. Prin urmare, inhibitorii de protează nu trebuie administrați concomitent cu midazolam administrat pe cale orală.

Blocante ale canalelor de calciu

* Diltiazem: O singură doză de diltiazem administrată pacienților care urmează a fi supuşi unei intervenţii chirurgicale de bypass coronarian creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos cu aproximativ 25% şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit cu 43%. Această creștere este mai mică decât creșterea de 4 ori observată după administrarea orală de midazolam.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

* Verapamil crește concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral de 3 ori. Timpul de înjumătăţire plasmatică al midazolam a fost crescut cu 41%.

Diverse medicamente/Preparate din plante

* Atorvastatina creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos de 1,4 ori, comparativ cu grupul de control.

* Fentanilul administrat intravenos este un inhibitor slab al eliminării midazolamului: a crescut de 1,5 ori ASC și timpul de înjumătățire plasmatică al midazolamului i.v.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

* Nefazodona creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral de 4,6 ori, cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică de 1,6 ori.

* Dependent de doză, aprepitant creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral de 3,3 ori, după o doză de 80 mg/zi, asociat cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori.

Medicamente care induc CYP3A

* Rifampicina scade concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos cu aproximativ 60%, după 7 zile de administrare de rifampicină în doză de 600 mg o dată pe zi. Timpul de înjumătăţire plasmatică a scăzut cu aproximativ 50-60%.

* Ticagrelor este un inductor slab al CYP3A, dar are doar un efect mic asupra expunerilor la midazolam (-12%) și 4-hidroxi-midazolam (-23%), în cazul utilizării intravenoase de midazolam .

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

* Rifampicina scade concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral cu 96% la voluntarii sănătoşi şi efectele sale psihomotorii au fost pierdute aproape în totalitate.

* Carbamazepina/fenitoina: administrarea de doze repetate de carbamazepină sau fenitoină a determinat o scădere a concentraţiilor plasmatice ale midazolam administrat oral cu până la 90% şi o scurtare a timpului de înjumătăţire plasmatică cu 60%.

* Inducerea foarte pronunțată a CYP3A4 observată după administrarea mitotanului sau enzalutamidei a determinat o scădere semnificativă și stabilă a concentrațiilor plasmatice de midazolam la pacienții cu cancer. ASC a midazolamului administrat oral a fost redusă la 5% și, respectiv, la 14% din valorile normale

* Clobazam și efavirenz sunt inductori slabi ai metabolizării midazolamului și reduc ASC a midazolamului nemodificat cu aproximativ 30%. Aceasta are ca rezultat o creștere de 4-5 ori a raportului metabolit activ (α-hidroximidazolam)/moleculă părinte, dar relevanța clinică a acestei creșteri nu este cunoscută.

* Vemurafenibul modulează izoenzimele CYP și inhibă ușor CYP3A4: administrarea repetată a determinat o scădere medie cu 32% a expunerii la midazolam administrat oral (până la 80% la unele persoane).

Plante și alimente

* Sunătoarea scade concentraţiile plasmatice ale midazolam cu aproximativ 30-40 %, asociat cu o scădere a timpului de înjumătăţire plasmatică cu aproximativ 15-17%. În funcţie de tipul de extract de sunătoare, efectul inductor asupra CYP3A4 poate varia.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

* Quercetin (prezent, de asemenea, în Ginkgo biloba) și Panax ginseng - ambele au efecte inductoare enzimatice scăzute și determină o reducere de 20-30% a expunerii la midazolam după administrarea orală.

Deplasarea imediată de la nivelul situsurilor de legare de proteine

* Acid valproic: nu poate fi exclusă o creștere a concentrației de midazolam liber, din cauza deplasării pe de situsurilor de legare de proteinele din plasmă indusă de acidul valproic, chiar dacă relevanța clinică a unei astfel de interacțiuni nu este cunoscută.

Farmacodinamice:

Interacţiuni farmacodinamice medicament-medicament (IMM):

Administrarea în asociere a midazolam cu alte sedative/hipnotice şi deprimante ale SNC, inclusiv alcool, este probabil să determine o potenţare a sedării şi a deprimării respiratorii. Exemplele includ derivaţi de opioide (când sunt utilizate ca analgezice, antitusive sau tratamente de substituție), antipsihotice, alte benzodiazepine utilizate ca anxiolitice sau hipnotice, barbiturice, propofol, ketamină, etomidat; antidepresive sedative, antihistaminice H1 de generaţie veche şi medicamente antihipertensive cu acţiune centrală.

Alcoolul poate creşte considerabil efectul sedativ al midazolam. Consumul de alcool trebuie evitat cu insistență în cazul administrării de midazolam (vezi pct. 4.4).

Midazolam scade concentraţiile alveolare minime (CAM) ale anestezicelor inhalatorii.

Nu sunt disponibile date suficiente pentru a evalua siguranţa administrării midazolamului în timpul sarcinii. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, dar a fost observată toxicitate asupra fetusului, similar altor benzodiazepine. Nu sunt disponibile informaţii privind expunerea la midazolam în primele două trimestre de sarcină. S-a sugerat un risc crescut de malformații congenitale asociate cu utilizarea benzodiazepinelor în primul trimestru de sarcină.

S-a raportat că administrarea midazolamului în doze mari în ultimul trimestru de sarcină, în timpul naşterii sau utilizarea lui pentru inducţia anesteziei pentru operaţia cezariană determină reacţii adverse la mamă sau la făt (risc de inhalaţie la mamă, aritmii cardiace fetale, hipotonie, dificultăţi la supt, hipotermie şi deprimare respiratorie la nou-născut).

În plus, copiii ale căror mame au fost tratate cronic cu benzodiazepine în timpul ultimului trimestru de sarcină pot dezvolta dependenţă fizică, cu risc de apariţie a simptomelor de sevraj în perioada postnatală. În consecinţă, midazolamul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar, dar este de preferat să se evite utilizarea midazolamului în timpul operaţiei cezariene

În cazul administrării midazolamului pentru oricare intervenţie chirurgicală în cazul sarcinii aproape de termen, trebuie luat în considerare riscul pentru nou-născut.

Midazolamul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Mamele care alăptează trebuie sfătuite să întrerupă alăptarea pentru 24 ore după administrarea midazolamului.

Sedarea, amnezia, afectarea atenţiei şi afectarea funcţiei musculare pot influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Înainte de administrarea de midazolam, pacientul trebuie atenţionat să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până la recuperarea totală. Medicul trebuie să decidă când pot fi reluate aceste activităţi. Se recomandă ca pacientul să fie însoţit la întoarcerea acasă după externare.

În cazul în care se suprapune o durată insuficientă de somn sau consum de alcool, poate creşte probabilitatea ca starea de veghe să fie afectată.

Următoarele reacții adverse au fost raportate (frecvență necunoscută, nu poate fi estimată din datele disponibile) care apar atunci când se injectează midazolam:

Categoriile de frecvență sunt următoarele:

Foarte frecvente: ≥1/10;

Frecvente ≥1/100 la <1/10;

Mai puțin frecvente ≥1/1.000 la <1/100

Rare (≥1/10.000 la <1/1.000)

Foarte rare (<1/10.000)

Necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări ale sistemului imunitar frecvență necunoscută Hipersensibilitate, angioedem, șoc anafilactic

Tulburări psihice frecvență necunoscută Stare de confuzie, dezorientare, tulburări emoționale și de dispoziție, Modificări ale libidoului

Agitație*, ostilitate*, furie*, agresivitate*, stare de excitabilitate crescută*

Dependența fizică la medicament și sindrom de întrerupere

Tulburări ale sistemului nervos frecvență necunoscută Mișcări involuntare (inclusiv mișcări tonice/clonice și tremor muscular)*, hiperactivitate*

Sedare (prelungită și postoperatorie), scădere a stării de vigilență, somnolență, cefalee, amețeli, ataxie, amnezie anterogradă**, a cărei durată este direct proporțională cu doza administrată

Convulsii de sevraj

Tulburări cardiace frecvență necunoscută Stop cardiac, bradicardie, sindrom Kounis****

Tulburări vasculare frecvență necunoscută Hipotensiune arterială, vasodilatație, tromboflebită, tromboză

Tulburări respiratorii frecvență necunoscută Deprimare respiratorie, apnee, stop respirator, dispnee, laringospasm, sughiț

Tulburări gastro-intestinale frecvență necunoscută Greață, vărsături, constipație, xerostomie

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat frecvență necunoscută Erupție cutanată tranzitorie, urticarie, prurit

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare frecvență necunoscută Oboseală, eritem la locul injectării, durere la locul injectării

Leziuni, intoxicații și complicații legate de procedurile utilizate frecvență necunoscută Căderi, fracturi***

Circumstanțe sociale frecvență necunoscută Violență*

*Astfel de reacţii paradoxale la medicament au fost raportate în special în rândul copiilor şi vârstnicilor (vezi pct. 4.4).

**Amnezia anterogradă poate fi încă prezentă la sfârşitul procedurii şi, în unele cazuri, a fost raportată amnezia prelungită (vezi pct. 4.4).

Dependenţa: Utilizarea midazolam, chiar şi în doze terapeutice, poate să ducă la dezvoltarea dependenţei fizice. După administrarea i.v. prelungită, întreruperea, în special întreruperea bruscă a medicamentului, poate fi însoţită de simptome ale sindromului de întrerupere, incluzând convulsii de sevraj (vezi pct. 4.4). S-au raportat cazuri de abuz.

***Riscul de căderi și fracturi este crescut la cei care iau sedative concomitent (inclusiv băuturi alcoolice) și la vârstnici.

****în special după administrarea parenterală

Au apărut evenimente adverse cardiorespiratorii severe. Incidentele care pot pune viaţa în pericol sunt mult mai probabil să apară la adulţii cu vârsta peste 60 ani şi la cei cu insuficienţă respiratorie preexistentă sau cu funcţie cardiacă afectată, în special când injectarea se face prea rapid sau când se administrează doze mari (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro

Similar altor benzodiazepine, midazolam determină frecvent somnolenţă, ataxie, dizartrie şi nistagmus. Supradozajul cu midazolam pune rareori viața în pericol, dacă medicamentul este administrat în monoterapie, dar poate duce la areflexie, apnee, hipotensiune arterială, deprimare cardiorespiratorie şi rareori comă. Coma, dacă apare, durează de obicei câteva ore, dar la vârstnici aceasta poate dura mai mult şi poate fi ciclică. La pacienţii cu boli respiratorii, benzodiazepinele determină deprimare respiratorie mult mai severă.

Benzodiazepinele cresc efectele altor deprimante ale sistemului nervos central, inclusiv ale alcoolului.

Monitorizarea semnelor vitale ale pacientului şi instituirea măsurilor de suport sunt indicate în funcţie de starea clinică a pacientului. În particular, pacienţii pot necesita tratament simptomatic pentru efectele cardiorespiratorii sau ale sistemului nervos central.

Dacă este administrat oral, absorbţia ulterioară trebuie prevenită utilizând o metodă adecvată, de exemplu administrarea de cărbune activat în decurs de 1-2 ore. Pentru pacienţii somnolenţi, dacă este utilizat cărbunele activat, este absolut necesară protecţia căilor respiratorii. În cazul unei ingestii mixte, poate fi luat în considerare lavajul gastric, însă nu ca o metodă de rutină.

Dacă deprimarea SNC este severă, trebuie luată în considerare administrarea de flumazenil, un antagonist al benzodiazepinelor.

Acesta trebuie administrat doar sub o atentă monitorizare. Are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt (aproximativ 1 oră), prin urmare pacienţii cărora li se administrează flumazenil vor necesita monitorizare după ce efectele sale au dispărut. Flumazenil trebuie utilizat cu extremă precauţie în prezenţa medicamentelor care reduc pragul convulsivant (de exemplu antidepresivele triciclice). A se vedea informaţiile de prescriere ale flumazenil pentru informaţii suplimentare privind administrarea corectă a acestui medicament.

Grupa farmacoterapeutică: hipnotice și sedative (benzodiazepine și derivați), cod ATC: N05CD08.

Midazolamul este un medicament care induce somnul, caracterizat prin debut rapid şi durată scurtă de acţiune. De asemenea, prezintă proprietăţi anticonvulsivante, anxiolitice, hipnotice şi miorelaxante.

După administrarea în doză unică şi/sau în doze repetate, midazolam afectează funcţia psihomotorie, însă produce modificări hemodinamice minime.

Acțiunile centrale ale benzodiazepinelor sunt mediate de o creștere a neurotransmisiei GABAergice la sinapsele inhibitoare. În prezența benzodiazepinelor, afinitatea receptorului GABA pentru neurotransmițător este îmbunătățită prin modularea alosterică pozitivă, rezultând o acțiune crescută a

GABA eliberat pe fluxul transmembranar postsinaptic al ionilor de clor.

Midazolam este un derivat din grupul imidazobenzodiazepinelor. Baza liberă este o substanţă lipofilă, cu solubilitate redusă în apă. Nitrogenul bazic din poziţia 2 a inelului imidazobenzodiazepinic conferă capacitatea componentului activ al midazolam să formeze cu acizii săruri solubile în apă. Aceasta determină o soluţie injectabilă stabilă şi bine tolerată. Corelat cu metabolizarea rapidă, aceasta explică debutul rapid și durata scurtă a efectelor. Datorită toxicității sale scăzute, midazolamul are o gamă largă de efecte terapeutice

După administrarea i.m. sau i.v. apare amnezie anterogradă de scurtă durată (pacientul nu-și amintește evenimentele care au apărut în timpul efectului maxim al medicamentului).

Absorbția după injectarea i.m.

Absorbția midazolamului din țesutul muscular este rapidă și completă. Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse în 30 de minute. Biodisponibilitatea absolută după injectarea i.m. este de peste 90%.

Când midazolam este injectat i.v., aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcție de timp prezintă una sau două faze de distribuţie distincte. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de 0,7-1,2 l/kg. 96-98% din cantitatea de midazolam este legată de proteinele plasmatice.

Procentul majoritar de legare de proteinele plasmatice este reprezentat de legarea de albumină. Există o trecere lentă şi nesemnificativă a midazolam în lichidul cefalorahidian. La om, s-a demonstrat că midazolam traversează lent bariera placentară şi intră în circulaţia fetală. Cantităţi mici de midazolam se regăsesc în laptele matern. Midazolam nu este un substrat al transportatorilor pentru medicamente.

Midazolam este eliminat aproape în totalitate prin metabolizare. Procentul din doză captat de ficat este estimat a fi 30-60%. Midazolam este hidroxilat de către izoenzima 3A4 a citocromului P450 şi metabolitul major urinar şi plasmatic este 1’-hidroximidazolam (cunoscut și ca alfa-hidroximidazolam). Concentraţiile plasmatice de 1’-hidroximidazolam sunt de 12% din cele ale compusului parental. 1’-hidroximidazolam este activ farmacologic, dar contribuie foarte puţin (aproximativ 10%) la efectul midazolam administrat intravenos.

La voluntarii tineri și sănătoși, timpul de înjumătățire la eliminare al midazolamului variază între 1,5 și 2,5 ore. Timpul de înjumătățire plasmatică al metabolitului este mai scurt de 1 oră; prin urmare, după administrarea midazolamului, concentrația compusului părinte și a metabolitului principal scad în paralel. Clearance-ul plasmatic al midazolamului este în intervalul de 300-500 ml/min. Metaboliții midazolam sunt excretați în principal prin calea renală: 60-80% din doză este excretată în urină ca glucuroconjugat 1'-hidroximidazolam. Mai puțin de 1% din doză este recuperată în urină ca medicament neschimbat.

Când midazolamul este administrat prin perfuzie intravenoasă, cinetica eliminării sale nu diferă de cele care urmează injectării în bolus. Administrarea repetată de midazolam nu induce enzimele implicate în procesul de metabolizare a medicamentelor.

La adulții cu vârsta peste 60 de ani, timpul de înjumătățire plasmatică poate fi prelungit de până la patru ori.

Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea i.v. şi rectală este mai mic la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 10 ani (1-1,5 ore), în comparaţie cu adulţii. Diferenţa este în concordanţă cu un clearance metabolic crescut la copii.

Nou-născuți

La nou-născuții prematuri și la termen, timpul de înjumătățire plasmatică este, în medie, de 6-12 ore, probabil din cauza imaturității hepatice, iar clearance-ul este redus (vezi pct. 4.4). Nou-născuții cu insuficiență hepatică și renală asociate asfixiei prezintă un risc de concentrații plasmatice neobișnuit de mari ale midazolamului deoarece clearance-ul este semnificativ redus și variabil

Pacienți obezi

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este mai mare la pacienţii obezi decât la cei fără obezitate (5,9 ore comparativ cu 2,3 ore). Acest lucru este determinat de o creştere de aproximativ 50% a volumului de distribuţie corectat pentru greutatea totală a corpului. Clearance-ul nu este semnificativ diferit la pacienţii obezi faţă de cei fără obezitate.

Clearance-ul la pacienții cu ciroză poate fi redus, iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare poate fi mai lung în comparație cu cel de la voluntari sănătoși (vezi pct. 4.4).

Farmacocinetica midazolamului nelegat nu este modificată la pacienții cu insuficiență renală severă.

Metabolitul majoritar farmacologic inactiv al midazolam, 1’-hidroximidazolam glucuronoconjugat, care este excretat renal, se acumulează la pacienţii cu insuficienţă renală cronică severă. Această acumulare produce o sedare prelungită. Midazolam trebuie administrat cu prudență și dozele trebuie crescute treptat până la atingerea efectului dorit.

Pacienți cu afecțiuni severe

În cazul afecţiunilor severe, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al midazolamului este prelungit de până la 6 ori.

Pacienții cu insuficiență cardiacă

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă este prelungit, comparativ cu subiecţii sănătoşi (vezi pct. 4.4).

Nu există date preclinice relevante pentru medicul care prescrie medicamentul, care să fie suplimentare față de cele deja incluse în alte secțiuni ale RCP.

Clorură de sodiu

Acid clorhidric concentrat (ca solubilizator și pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Midazolam Accord nu trebuie diluat cu dextran 6% m/v (cu clorură de sodiu 0,9%) în glucoză.

Midazolam Accord nu trebuie amestecat cu soluții injectabile alcaline. Midazolam precipită în soluții care conțin bicarbonat.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

3 ani

Perioada de valabilitate după diluare

Stabilitatea chimică și fizică în utilizare a produsului diluat a fost demonstrată timp de 24 de ore la temperatura camerei (15 - 25°C) sau timp de 3 zile la +2 până la +8 °C.

Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să fie mai mare de 24 ore, la o temperatură cuprinsă între 2°C şi 8°C, cu excepţia cazului în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.

Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.

Seringă preumplută de 5 ml, din sticlă transparentă, cu marcaj de gradare (gradare la 0,1 ml), cu dop de plonjare bromobutilic, capac pentru vârf din butadien stiren și tija pistonului din polipropilenă.

Seringa preumplută din sticlă este ambalată în cutie.

Mărimi de ambalaj: 1 seringă preumplută

Compatibil cu următoarele soluții perfuzabile

* Soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %)

* Soluție de glucoză 50 mg/ml (5 %)

* Soluție de glucoză 100 mg/ml (10 %)

* Soluție de fructoză 50 mg/ml (5 %)

* Soluție Ringer

* Soluție Hartmann

Midazolam Accord este destinat numai pentru o singură utilizare. Aruncați orice conținut în exces. Nu se recomandă utilizarea acestui medicament pentru administrări multiple la pacienți identici sau diferiți.

Orice cantitate de produs neutilizat sau material rezidual, trebuie îndepărtată în conformitate cu cerinţele locale.

Soluția injectabilă trebuie examinată vizual înainte de administrare. Trebuie utilizate numai soluții fără particule vizibile.

În cazul perfuziei intravenoase continue, soluția injectabilă de Midazolam Accord poate fi diluată în intervalul 0,015 până la 0,15 mg cu una dintre soluțiile menționate mai sus.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa,

Polonia

13498/2020/01

Data primei autorizări: Septembrie 2020

Ianuarie 2024