METOCLOPRAMID TERAPIA 5mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Metoclopramid Terapia 5 mg/ml soluţie injectabilă

2 ml soluţie injectabilă conţin clorhidrat de metoclopramidă anhidru 10 mg sub formă de clorhidrat de metoclopramidă monohidrat 10,536 mg.

Fiecare mililitru conţine 5 mg clorhidrat de metoclopramidă anhidru.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare 2 ml soluţie injectabilă conţin metabisulfit de sodiu 2 mg şi clorură de sodiu 18 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluție limpede, incoloră, fără particule vizibile.

Metoclopramid Terapia 5 mg/ml soluţie injectabilă este indicat la adulţi pentru:

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor postoperatorii (PONV).

- Tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de migrena acută.

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV).

Metoclopramid Terapia 5 mg/ml soluţie injectabilă este indicat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani) pentru:

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (CINV), ca antiemetic de linia a doua.

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate (PONV), ca antiemetic de linia a doua.

Soluţia poate fi administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute).

Toate indicaţiile (pacienţi adulţi)

Pentru prevenirea PONV, se recomandă o doză unică de 10 mg.

Pentru tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de migrena acută şi pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV): se recomandă o doză unică de 10 mg, repetată de până la trei ori pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată este de 30 mg sau 0,5 mg/kg greutate corporală.

Durata tratamentului injectabil trebuie să fie cât mai scurtă, iar trecerea la tratamentul oral sau rectal trebuie făcută cât mai curând posibil.

Toate indicaţiile (copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani)

Doza recomandată este între 0,1 şi 0,15 mg/kg greutate corporală, repetată de până la trei ori pe zi, administrată pe cale intravenoasă. Doza maximă în 24 de ore este de 0,5 mg/kg greutate corporală.

Tabel de dozare

Vârsta Greutate corporală Doză Frecvenţă 1-3 ani 10-14 kg 1 mg De până la trei ori pe zi 3-5 ani 15-19 kg 2 mg De până la trei ori pe zi 5-9 ani 20-29 kg 2,5 mg De până la trei ori pe zi 9-18 ani 30-60 kg 5 mg De până la trei ori pe zi 15-18 ani Peste 60 kg 10 mg De până la trei ori pe zi

Durata maximă a tratamentului este de 48 de ore pentru tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate (PONV).

Durata maximă a tratamentului este de 5 zile pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (CINV).

Trebuie respectat un interval minim de 6 ore între două administrări, chiar şi în caz de vărsături sau respingere a dozei (vezi pct. 4.4).

La pacienţii vârstnici trebuie luată în considerare o scădere a dozei, pe baza funcţiei renale şi hepatice şi pe baza fragilităţii generale.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei ≤ 15 ml/minut), doza zilnică trebuie redusă cu 75%.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 15-60 ml/minut), doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).

Metoclopramida este contraindicată la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.

Hemoragie gastro-intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie gastro-intestinală, pentru care stimularea motilităţii gastro-intestinale constituie un risc.

Feocromocitom confirmat sau suspectat, datorită riscului de episoade de hipertensiune arterială severă.

Antecedente de dischinezie tardivă indusă de neuroleptice sau metoclopramidă.

Epilepsie (creşte frecvenţa şi intensitatea crizelor).

Asocierea cu levodopa sau agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5).

Antecedente cunoscute de methemoglobinemie cu metoclopramidă sau deficit de NADH citocrom b5.

Utilizarea la copiii cu vârsta sub 1 an, datorită riscului crescut de tulburări extrapiramidale (vezi pct. 4.4).

Metoclopramid nu trebuie utilizat în primele trei până la patru zile de la intervenții chirurgicale cum sunt piloroplastie sau anastomoza intestinală, deoarece contracțiile musculare puternice pot afecta în mod negativ vindecarea.

Dacă vărsăturile persistă, pacientul trebuie reevaluat pentru a exclude posibilitatea unor afecţiuni pre-existente, de exemplu iritaţie cerebrală.

Pot să apară tulburări extrapiramidale, în special la copii şi adulţi tineri şi/sau atunci când sunt utilizate doze mari. Aceste reacţii apar, de obicei, la începutul tratamentului şi pot să apară chiar şi după o administrare unică. În cazul apariţiei simptomelor extrapiramidale, administrarea de metoclopramidă trebuie întreruptă imediat. Aceste reacţii sunt, în general, complet reversibile după întreruperea tratamentului, dar pot necesita un tratament simptomatic (benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).

Intervalul de timp de cel puţin 6 ore specificat la pct. 4.2 trebuie respectat între administrările de metoclopramidă, chiar şi în caz de vărsături sau respingere a dozei, pentru a se evita supradozajul.

Tratamentul pe termen lung cu metoclopramidă poate provoca dischinezie tardivă, potenţial ireversibilă, în special la vârstnici. Tratamentul nu trebuie să depăşească 3 luni datorită riscului de dischinezie tardivă (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de dischinezie tardivă.

Sindromul neuroleptic malign a fost raportat atât la asocierea metoclopramidei cu neuroleptice, cât şi la administrarea metoclopramidei în monoterapie (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei sindromului neuroleptic malign, administrarea de metoclopramidă trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat un tratament corespunzător.

Se solicită atenţie sporită în cazul pacienţilor cu afecţiuni neurologice pre-existente şi la pacienţii trataţi cu alte medicamente cu acţiune centrală (vezi pct. 4.3).

Simptomele bolii Parkinson pot fi, de asemenea, exacerbate de către metoclopramidă.

Methemoglobinemia

A fost raportată methemoglobinemia, care poate fi determinată de deficitul de NADH citocrom b5 reductază. În aceste cazuri, metoclopramida trebuie întreruptă imediat şi definitiv şi trebuie iniţiate măsurile corespunzătoare (cum este tratamentul cu albastru de metil).

După administrarea de metoclopramidă prin injectare, în special pe cale intravenoasă, au fost raportate reacţii cardiovasculare grave, inclusiv cazuri de colaps circulator, bradicardie severă, infarct miocardic şi prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.8).

Se solicită atenţie deosebită la administrarea metoclopramidei, în special pe cale intravenoasă la populaţia vârstnică, la pacienţii cu tulburări de conducere cardiacă (inclusiv prelungirea intervalului QT), pacienţi cu dezechilibre electrolitice necorectate, bradicardie şi la pacienţii care utilizează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT.

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute), în vederea reducerii riscului de reacţii adverse (de exemplu, hipotensiune arterială, akatizie).

La pacienţii cu insuficienţă renală sau cu insuficienţă hepatică severă, se recomandă o reducere a dozei (vezi pct. 4.2).

Metoclopramid poate determina creșterea valorilor serice ale prolactinei.

Trebuie să se acorde atenție utilizării metoclopramid la pacienții cu antecedente de atopie (inclusiv astm) sau porfirie.

Metoclopramid nu trebuie utilizat în perioada postoperatorie imediată (până la 3-4 zile) după piloroplastie sau anastomoză intestinală, datorită contracțiilor gastrointestinale puternice ce pot afecta în mod negativ vindecarea.

O atenție deosebită trebuie acordată administrării metoclopramid intravenos la pacienți cu 'sindromul sinusului bolnav' sau cu alte tulburări de conducere cardiacă.

Au existat cazuri foarte rare de anomalii ale conducerii cardiace cu administrare intravenoasă de metoclopramid. Metoclopramid trebuie utilizat cu precauţie cu alte medicamente care afectează conducerea cardiacă.

Acest medicament conţine metabisulfit de sodiu. Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Levodopa sau agoniştii dopaminergici şi metoclopramida prezintă un antagonism reciproc (vezi pct. 4.3).

Asociere de evitat

Alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al metoclopramidei.

Asociere de luat în considerare

Datorită efectului prokinetic al metoclopramidei, absorbţia anumitor medicamente poate fi modificată.

Anticolinergice şi derivaţi ai morfinei

Anticolinergicele şi derivaţii morfinei pot avea un antagonism reciproc cu metoclopramida asupra motilităţii tractului digestiv.

Deprimante ale sistemului nervos central (derivaţi ai morfinei, anxiolitice, antihistaminice H1 sedative, antidepresive sedative, barbiturice, clonidină şi medicamente asociate)

Efectele sedative ale deprimantelor sistemului nervos central şi metoclopramidei sunt potenţate.

Neuroleptice

Metoclopramida împreună cu alte neuroleptice pot avea un efect aditiv asupra apariţiei tulburărilor extrapiramidale.

Utilizarea metoclopramidei împreună cu medicamente serotoninergice, cum sunt ISRS poate să crească riscul de apariţie a sindromului serotoninergic.

Metoclopramida poate să scadă biodisponibilitatea digoxinei. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice.

Metoclopramida creşte biodisponibilitatea ciclosporinei (Cmax cu 46% şi expunerea cu 22%). Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de ciclosporină. Nu se cunosc consecinţele clinice.

Mivacurium şi suxametoniu

Metoclopramida soluţie injectabilă poate să prelungească durata blocului neuro-muscular (prin inhibarea colinesterazei plasmatice).

În cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP2D6, cum sunt fluoxetina şi paroxetina, nivelurile de expunere ale metoclopramidei sunt crescute. Deşi semnificaţia clinică este incertă, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru reacţii adverse.

Metoclopramid poate reduce concentrațiile plasmatice ale atovaquonei.

Un volum mare de informaţii provenite de la femeile gravide (mai mult de 1000 de expuneri) nu a indicat toxicitate malformativă sau fetotoxicitate. Metoclopramida poate fi utilizată în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Datorită proprietăţilor farmacologice (similar altor neuroleptice), în cazul administrării metoclopramidei în ultimul trimestru al sarcinii, sindromul extrapiramidal la nou-născut nu poate fi exclus. Metoclopramida trebuie evitată în ultimul trimestru al sarcinii. Dacă se utilizează metoclopramida, trebuie efectuată monitorizarea neonatală.

Metoclopramida este excretată în laptele matern într-o cantitate scăzută. Reacţiile adverse la copilul alăptat nu pot fi excluse. De aceea, metoclopramida nu este recomandată în timpul alăptării. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării metoclopramidei la femeile care alăptează.

Metoclopramida poate provoca somnolenţă, ameţeală, diskinezie şi distonie care pot afecta vederea şi, de asemenea, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi limfatice Cu frecvenţă Methemoglobinemia, care poate fi necunoscută determinată de deficitul de NADH citocrom b5 reductază, în special la nou-născuţi (vezi pct. 4.4)

Sulfhemoglobinemia, în special la administrarea concomitentă de doze mari de medicamente cu sulf

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Bradicardie, în special cu formularea intravenoasă Cu frecvenţă Stop cardiac, care apare la scurt timp după necunoscută administrarea injectabilă şi care poate fi consecinţa bradicardiei (vezi pct. 4.4); Bloc atrio-ventricular, bloc sinusal, în special după administrarea intravenoasă; prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă;

Torsada vârfurilor

Tulburări endocrine* Mai puţin frecvente Amenoree, hiperprolactinemie Rare Galactoree Cu frecvenţă Ginecomastie necunoscută

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Diaree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Astenie

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate Cu frecvenţă Reacţii anafilactice (incluzând şoc necunoscută anafilactic, în special după administrarea intravenoasă)

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Somnolenţă Frecvente Tulburări extrapiramidale (în special la copii şi adulţi tineri şi/sau atunci când doza recomandată este depăşită, chiar şi după o administrare unică) (vezi pct. 4.4), parkinsonism, acatizie Mai puţin frecvente Distonie (inclusiv tulburări vizuale și crize oculogire), dischinezie, reducerea nivelului de conştienţă Rare Convulsii, în special la pacienţii epileptici Cu frecvenţă Dischinezie tardivă care poate fi persistentă, necunoscută în timpul tratamentului sau după tratament prelungit, în special la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4), sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice Frecvente Depresie Mai puţin frecvente Halucinaţii Rare Stare confuzională

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială, în special cu formularea intravenoasă Cu frecvenţă Şoc, sincopă după administrarea injectabilă, necunoscută hipertensiune arterială acută la pacienţii cu feocromocitom (vezi pct. 4.3)

Creştere tranzitorie a tensiunii arteriale

* Tulburări endocrine apărute în timpul tratamentului pe termen lung în legătură cu hiperprolactinemia (amenoree, galactoree, ginecomastie).

Următoarele reacţii, uneori asociate, apar mai frecvent atunci când se utilizează doze mari:

- simptome extrapiramidale: distonie acută şi dischinezie, sindrom parkinsonian, acatizie, chiar şi după o administrare unică a medicamentului, în special la copii şi adulţi tineri (vezi pct. 4.4).

- somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Pot să apară tulburări extrapiramidale, somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii şi stop cardio-respirator.

În caz de simptome extrapiramidale asociate sau nu supradozajului, tratamentul este doar simptomatic (benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).

În funcţie de starea clinică, trebuie efectuate un tratament simptomatic şi o monitorizare continuă a funcţiilor cardio-vasculare şi respiratorii.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul tulburărilor funcţionale gastrointestinale; propulsive, codul ATC: A03FA01.

Acţiunea metoclopramidei este strâns asociată cu controlul nervos parasimpatic al tractului gastro-intestinal superior, unde efectul este de susţinere a acţiunii peristaltice normale. Metoclopramida este un derivat de benzamidă care acţionează periferic pentru a intensifica acţiunile colinergice ale sinapselor muscarinice şi la nivelul sistemului nervos central pentru antagonizarea dopaminei.

Aceasta furnizează o abordare fundamentală pentru controlul acestor afecţiuni unde motilitatea gastro-intestinală afectată este un factor comun preexistent.

Medicamentul este metabolizat semnificativ la primul pasaj hepatic. Acesta este eliminat prin urină sub formă nemodificată iar metaboliţii sunt eliminaţi atât sub formă liberă cât şi conjugată. Medicamentul este de asemenea eliminat în laptele matern.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă, clearance-ul metoclopramidei este redus cu până la 70%, în timp ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut (aproximativ 10 ore pentru un clearance al creatininei de 10-50 ml/minut şi 15 ore pentru un clearance al creatininei <10 ml/minut).

La pacienţii cu ciroză hepatică, a fost observată acumularea metoclopramidei, asociată cu o reducere de 50% a clearance-ului plasmatic.

Nu sunt disponibile.

Clorură de sodiu

Metabisulfit de sodiu

Fosfat disodic dodecahidrat

Acid citric

Apă pentru preparate injectabile.

Metoclopramida este incompatibilă cu cefalotina sodică, cloramfenicolul sodic, bicarbonatul de sodiu.

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Cutie cu 5 fiole de sticlă brună prevăzute cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă.

Vezi pct. 4.2.

Terapia S.A.

Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca

România

10968/2018/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2018

Decembrie 2019