METOCLOPRAMID HAMELN 5mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Metoclopramid hameln 5 mg/ml soluţie injectabilă

Fiecare ml de soluţie conţine clorhidrat de metoclopramidă 5,00 mg sub formă de clorhidrat de metoclopramidă monohidrat.

Fiecare fiolă a 2 ml soluţie conţine clorhidrat de metoclopramidă 10 mg sub formă de clorhidrat de metoclopramidă monohidrat.

Fiecare ml de soluţie conţine sodiu până la 3,19 mg - vezi pct. 4.4.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă (injecţie).

Acest medicament este o soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile. pH 3,0 - 5,0

Osmolalitate 270 - 310 mOsmol/kg

Metoclopramid hameln este indicat la adulţi pentru:

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor postoperatorii (PONV).

- Tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de migrena acută.

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV).

Metoclopramid hameln este indicat la copii şi adolescenţi (1-18 ani) pentru:

- Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (CINV), ca antiemetic de linia a doua.

- Tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate (PONV), ca antiemetic de linia a doua.

Pentru alte indicații, utilizarea la copii și adolescenți nu este recomandată.

Pacienţi adulţi (toate indicaţiile)

Pentru prevenirea PONV, se recomandă o doză unică de 10 mg. Pentru tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de migrena acută şi pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV): se recomandă o doză unică de 10 mg, repetată de până la trei ori pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată este de 30 mg sau 0,5 mg/kg greutate corporală.

Durata tratamentului injectabil trebuie să fie cât mai scurtă posibil, iar trecerea la tratamentul oral sau rectal trebuie făcută cât mai curând posibil.

Durata maximă recomandată a tratamentului este de 5 zile.

Pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani (toate indicaţiile)

Doza recomandată este între 0,1 şi 0,15 mg/kg greutate corporală, repetată de până la trei ori pe zi, administrată pe cale intravenoasă. Doza maximă în 24 de ore este de 0,5 mg/kg greutate corporală.

Tabel de dozare

Vârsta Greutate corporală Doză Frecvenţă 1-3 ani 10-14 kg 1 mg De până la trei ori pe zi 3-5 ani 15-19 kg 2 mg De până la trei ori pe zi 5-9 ani 20-29 kg 2,5 mg De până la trei ori pe zi 9-18 ani 30-60 kg 5 mg De până la trei ori pe zi 15-18 ani Peste 60 kg 10 mg De până la trei ori pe zi

Durata maximă a tratamentului este de 48 de ore pentru tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate (PONV).

Durata maximă a tratamentului este de 5 zile pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (CINV).

Soluţia poate fi administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute).

Trebuie respectat un interval minim de 6 ore între două administrări, chiar şi în caz de vărsături sau respingere a dozei (vezi pct. 4.4).

La pacienţii vârstnici trebuie luată în considerare o scădere a dozei, pe baza funcţiei renale şi hepatice şi pe baza fragilităţii generale.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei ≤ 15 ml/minut), doza zilnică trebuie redusă cu 75%.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 15-60 ml/minut), doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).

Clorhidratul de metoclopramidă este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.

- Hemoragie gastro-intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie gastro-intestinală, pentru care stimularea motilităţii gastro-intestinale constituie un risc.

- Feocromocitom confirmat sau suspectat, datorită riscului de episoade de hipertensiune arterială severă.

- Antecedente de dischinezie tardivă indusă de neuroleptice sau metoclopramidă.

- Epilepsie (frecvenţa şi intensitatea crizelor crescută).

- Boala Parkinson

- Asocierea cu levodopa sau agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5).

- Antecedente cunoscute de methemoglobinemie cu clorhidrat de metoclopramidă sau deficit de

NADH citocrom b5.

- Utilizarea la copiii cu vârsta sub 1 an, datorită riscului crescut de tulburări extrapiramidale (vezi pct. 4.4).

Pot să apară tulburări extrapiramidale, în special la copii şi adulţi tineri şi/sau atunci când sunt utilizate doze mari. Aceste reacţii apar, de obicei, la începutul tratamentului şi pot să apară chiar şi după o administrare unică. În cazul apariţiei simptomelor extrapiramidale, administrarea de metoclopramidă trebuie întreruptă imediat. Aceste reacţii sunt, în general, complet reversibile după întreruperea tratamentului, dar pot necesita un tratament simptomatic (benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).

Intervalul de timp de cel puţin 6 ore specificat la pct. 4.2 trebuie respectat între administrările de clorhidrat de metoclopramidă, chiar şi în caz de vărsături sau respingere a dozei, pentru a se evita supradozajul.

Tratamentul pe termen lung cu metoclopramidă poate provoca dischinezie tardivă, potenţial ireversibilă, în special la vârstnici. Tratamentul nu trebuie să depăşească 3 luni datorită riscului de dischinezie tardivă (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de dischinezie tardivă.

Sindromul neuroleptic malign a fost raportat atât la asocierea metoclopramidei cu neuroleptice, cât şi la administrarea metoclopramidei în monoterapie (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei sindromului neuroleptic malign, administrarea de clorhidrat de metoclopramidă trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat un tratament corespunzător.

Se solicită atenţie sporită în cazul pacienţilor cu afecţiuni neurologice pre-existente şi la pacienţii trataţi cu alte medicamente cu acţiune centrală (vezi pct. 4.3).

Simptomele bolii Parkinson pot fi, de asemenea, exacerbate de către clorhidratul de metoclopramidă.

Methemoglobinemia

A fost raportată methemoglobinemia, care poate fi determinată de deficitul de NADH citocrom b5 reductază. În aceste cazuri, clorhidratul de metoclopramidă trebuie întrerupt imediat şi definitiv şi trebuie iniţiate măsurile corespunzătoare (cum este tratamentul cu albastru de metil).

După administrarea de metoclopramidă prin injectare, în special pe cale intravenoasă, au fost raportate reacţii cardiovasculare grave, inclusiv cazuri de colaps circulator, bradicardie severă, infarct miocardic şi prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.8).

Se solicită atenţie deosebită la administrarea metoclopramidei, în special pe cale intravenoasă la populaţia vârstnică, la pacienţii cu 'sindromul sinusului bolnav” sau alte tulburări de conducere cardiacă (inclusiv prelungirea intervalului QT), pacienţi cu dezechilibre electrolitice necorectate, bradicardie şi la pacienţii care utilizează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasă IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice (vezi pct. 4.8)).

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute), în vederea reducerii riscului de reacţii adverse (de exemplu, hipotensiune arterială, akatizie).

La pacienţii cu insuficienţă renală sau cu insuficienţă hepatică severă, se recomandă o reducere a dozei (vezi pct. 4.2).

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg ) per fiolă (2 ml), adică practic 'nu conţine sodiu”.

Levodopa sau agoniştii dopaminergici şi clorhidratul de metoclopramidă prezintă un antagonism reciproc (vezi pct. 4.3).

Asociere de evitat

Alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al clorhidratului de metoclopramidă.

Asociere de luat în considerare

Datorită efectului prokinetic al clorhidratului de metoclopramidă, absorbţia anumitor medicamente poate fi modificată.

Anticolinergice şi derivaţi ai morfinei

Anticolinergicele şi derivaţii morfinei pot avea un antagonism reciproc cu clorhidratul de metoclopramidă asupra motilităţii tractului digestiv.

Deprimante ale sistemului nervos central (derivaţi ai morfinei, anxiolitice, antihistaminice H1 sedative, antidepresive sedative, barbiturice, clonidină şi medicamente asociate)

Efectele sedative ale deprimantelor Sistemului Nervos Central şi clorhidratului de metoclopramidă sunt potenţate.

Neuroleptice

Clorhidratul de metoclopramidă împreună cu alte neuroleptice pot avea un efect aditiv asupra apariţiei tulburărilor extrapiramidale.

Utilizarea clorhidratului de metoclopramidă împreună cu medicamente serotoninergice, cum sunt

ISRS poate să crească riscul de apariţie a sindromului serotoninergic.

Clorhidratul de metoclopramidă poate să scadă biodisponibilitatea digoxinei. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice.

Clorhidratul de metoclopramidă creşte biodisponibilitatea ciclosporinei (Cmax cu 46% şi expunerea cu 22%). Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de ciclosporină. Nu se cunosc consecinţele clinice.

Mivacurium şi suxametoniu

Metoclopramida soluţie injectabilă poate să prelungească durata blocului neuro-muscular (prin inhibarea colinesterazei plasmatice).

În cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP2D6, cum sunt fluoxetina şi paroxetina, nivelurile de expunere ale clorhidratului de metoclopramidă sunt crescute. Deşi semnificaţia clinică este incertă, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru reacţii adverse.

Un volum mare de informaţii provenite de la femeile gravide (mai mult de 1000 de expuneri) nu a indicat toxicitate malformativă sau fetotoxicitate. Clorhidratul de metoclopramidă poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Datorită proprietăţilor farmacologice (similar altor neuroleptice), în cazul administrării clorhidratului de metoclopramidă în ultimul trimestru al sarcinii, sindromul extrapiramidal la nou-născut nu poate fi exclus. Clorhidratul de metoclopramidă trebuie evitat în ultimul trimestru al sarcinii. Dacă se utilizează clorhidratul de metoclopramidă, trebuie efectuată monitorizarea neonatală.

Metoclopramida este excretată în laptele matern într-o cantitate scăzută. Reacţiile adverse la copilul alăptat nu pot fi excluse. De aceea, clorhidratul de metoclopramidă nu este recomandată în timpul alăptării. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării clorhidratului de metoclopramidă la femeile care alăptează.

Clorhidratul de metoclopramidă are o influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Clorhidratul de metoclopramidă poate provoca somnolenţă, ameţeală, diskinezie şi distonie care pot afecta vederea şi, de asemenea, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţii adverse organe

Tulburări hematologice şi limfatice Cu frecvenţă Methemoglobinemia, care poate fi determinată de necunoscută deficitul de NADH citocrom b5 reductază, în special la nou-născuţi (vezi pct. 4.4)

Sulfhemoglobinemia, în special la administrarea concomitentă de doze mari de medicamente cu sulf

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin Hipersensibilitate frecvente

Cu frecvenţă Reacţii anafilactice (incluzând şoc anafilactic), în necunoscută special după administrarea intravenoasă

Tulburări endocrine* Mai puţin Amenoree, Hiperprolactinemie frecvente

Rare Galactoree

Cu frecvenţă Ginecomastie necunoscută

Tulburări psihice Frecvente Depresie

Mai puţin Halucinaţii frecvente

Rare Stare confuzională

Cu frecvenţă Idei suicidare necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Somnolenţă

Frecvente Tulburări extrapiramidale (în special la copii şi adulţi tineri şi/sau atunci când doza recomandată este depăşită, chiar şi după o administrare unică) (vezi pct. 4.4), Parkinsonism, Acatizie

Mai puţin Distonie (inclusiv tulburări vizuale și crize frecvente oculogire), dischinezie, reducerea nivelului de conştienţă

Rare Convulsii, în special la pacienţii epileptici

Cu frecvenţă Dischinezie tardivă care poate fi persistentă, în necunoscută timpul tratamentului sau după tratament prelungit, în special la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4),

Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)

Tulburări cardiace Mai puţin Bradicardie, în special cu formularea intravenoasă frecvente

Cu frecvenţă Stop cardiac, care apare la scurt timp după necunoscută administrarea injectabilă şi care poate fi consecinţa bradicardiei (vezi pct. 4.4); Bloc atrio-ventricular,

Bloc sinusal, în special după administrarea intravenoasă; Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă; Torsada vârfurilor

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială, în special cu formularea intravenoasă

Cu frecvenţă Şoc, sincopă după administrarea injectabilă. necunoscută Hipertensiune arterială acută la pacienţii cu feocromocitom (vezi pct. 4.3)

Creştere tranzitorie a tensiunii arteriale

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Diaree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Astenie

* Tulburări endocrine apărute în timpul tratamentului pe termen lung în legătură cu hiperprolactinemia (amenoree, galactoree, ginecomastie).

Următoarele reacţii, uneori asociate, apar mai frecvent atunci când se utilizează doze mari:

- Simptome extrapiramidale: distonie acută şi dischinezie, sindrom parkinsonian, acatizie, chiar şi după o administrare unică a medicamentului, în special la copii şi adulţi tineri (vezi pct. 4.4).

- Somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Pot să apară tulburări extrapiramidale, somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii şi stop cardio-respirator.

În caz de simptome extrapiramidale asociate sau nu supradozajului, tratamentul este doar simptomatic (benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).

În funcţie de starea clinică, trebuie efectuate un tratament simptomatic şi o monitorizare continuă a funcţiilor cardio-vasculare şi respiratorii.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor funcţionale gastrointestinale;

Propulsive, codul ATC: A03FA01.

Clorhidratul de metoclopramidă este un derivat de benzamidă. Printre diferitele sale proprietăți este utilizat pentru proprietăţile sale antiemetice. Efectul antiemetic este rezultatul a două mecanisme care acționează la nivel central:

- antagonismul receptorilor dopaminergici D2 în zona declanșatoare a chemoreceptorului și în centrul de vărsături din medulla implicate în vărsături induse de apomorfină;

- antagonismul receptorilor serotoninergici 5HT3 și agonismul receptorilor 5HT4 implicați în vărsături induse de chimioterapie.

În plus față de acțiunea principală, printr-un mecanism de acțiune periferic, metoclopramida are un efect stimulator asupra motilității digestive. Există un efect anti-dopaminergic și o întărire a acțiunii acetilcolinei, care are ca rezultat o golire gastrică accelerată și o creștere a presiunii sfincterului esofagian inferior. Clorhidratul de metoclopramidă nu are nicio influență asupra secreției gastrice.

După administrarea intramusculară, biodisponibilitatea relativă în comparație cu administrarea intravenoasă este de 60 până la 100%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 0,5 până la 2 ore.

Volumul de distribuție este de 2-3 l/kg; 13-22% este legat de proteinele plasmatice.

Metoclopramida este excretată în principal în urină, atât sub formă nemodificată, cât și sub formă de conjugaţi sulfat sau glucuronid. Principalul metabolit este sulf conjugat N-4.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 5 până la 6 ore, indiferent de calea de administrare.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă, clearance-ul metoclopramidei este redus cu până la 70%, în timp ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut (aproximativ 10 ore pentru un clearance al creatininei de 10-50 ml/minut şi 15 ore pentru un clearance al creatininei <10 ml/minut).

La pacienţii cu ciroză hepatică, a fost observată acumularea metoclopramidei, asociată cu o reducere de 50% a clearance-ului plasmatic.

Testele efectuate pe subiecţi animale nu au evidenţiat niciun risc pentru siguranţă la om. Aceasta se bazează pe datele din studiile farmacologice cu privire la siguranță și la datele privind toxicitatea după administrare repetată, genotoxicitate, carcinogenitate și toxicitate asupra funcției de reproducere.

Clorură de sodiu

Acid citric monohidrat

Citrat de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.

Păstrați fiola în cutie pentru a fi protejată de lumină.

Fiole din sticlă neutră incoloră de tip I a câte 2 ml soluţie injectabilă ambalate ȋn cutii de carton ce conţin câte 10 fiole ȋn fiecare.

Fără cerințe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

hameln pharma gmbh

Inselstraße 1, 31787, Hameln,

Germania

14269/2022/01

Data primei autorizări - Ianuarie 2022

Ianuarie 2022