Conținutul prospectului pentru medicamentul METAMIZOL KALCEKS 500mg / ml soluție injectabilă
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metamizol Kalceks 500 mg/ml soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml de soluție conține metamizol sodic monohidrat 500 mg.
O fiolă (2 ml) conține metamizol sodic monohidrat 1000 mg.
O fiolă (5 ml) conține metamizol sodic monohidrat 2500 mg.
1 ml de soluție injectabilă conține sodiu 32,71 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă (injecție).
Soluție limpede, cu culoare de la aproape incoloră la galben-brun, fără particule vizibile. pH-ul soluției este de 6,0-8,0 iar osmolalitatea este de 0,550-0,850 Osmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Durere acută severă sau durere cronică.
Febră care nu răspunde la alt tratament.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea intravenoasă sau intramusculară nu este recomandată decât atunci când administrarea orală nu este adecvată (de exemplu, în caz de vărsături, dificultăți la înghițire, etc.). Trebuie luat în considerare faptul că administrarea intravenoasă este asociată cu un risc crescut de reacții anafilactice/anfilactoide.
Un efect clar poate fi așteptat după 30 minute de la administrarea parenterală. Durata de acțiune este de obicei de 4 ore.
DozeSchema terapeutică și modul de administrare depind de efectul analgezic dorit și de starea pacientului.
Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei și de sensibilitatea individuală în ceea ce privește răspunsul la Metamizol Kalceks. Este esențial să se aleagă cea mai mică doză care controlează durerea şi febra.
În conformitate cu doza zilnică maximă, o doză unică poate fi administrată până la de 4 ori pe zi, la intervale de 6-8 ore.
Adulți și adolescențiLa adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani (> 53 kg) se poate administra o doză de până la 1000 mg metamizol, sub forma unei doze unice.
Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate și dozele maxime zilnice, în funcție de greutate sau vârstă:
Tabelul 1
Greutate corporală Doză unică Doza zilnică maximă kg vârstă ml mg ml mg 5-8 3-11 luni 0,1-0,2 50-100 0,4-0,8 200-400 9-15 1-3 ani 0,2-0,5 100-250 0,8-2,0 400-1000 16-23 4-6 ani 0,3-0,8 150-400 1,2-3,2 600-1600 24-30 7-9 ani 0,4-1,0 200-500 1,6-4,0 800-2000 31-45 10-12 ani 0,5-1,4 250-700 2,0-5,6 1000-2800 46-53 13-14 ani 0,8-1,8 400-900 3,2-7,2 1600-3600 >53 ≥15 ani 1,0-2,0* 500-1000* 4,0-8,0* 2000-4000*
* Dacă este necesar, doza unică poate fi crescută la 5 ml (ceea ce corespunde unei doze de metamizol 2500 mg), iar doza zilnică poate fi crescută la 10 ml (ceea ce corespunde unei doze de metamizol 5000 mg).
Grupe speciale de paciențiVârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu un clearance redus creatininei
Doza trebuie scăzută la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu un clearence redus al creatininei, deoarece eliminarea produșilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.
Insuficiență hepatică și renalăDeoarece viteza de eliminare este scăzută în caz de insuficiență renală sau hepatică, trebuie evitată administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesară scăderea dozei atunci când este administrat numai pentru o perioadă scurtă de timp . Până în prezent, nu există suficientă experiență legată de utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.
Copii și adolescențiPentru schema terapeutică vezi tabelul 1.
La copii și adolescenți cu vârsta până la 14 ani, se poate administra o doză de 8-16 mg metamizol per kg corp, sub forma unei doze unice. În caz de febră, la copii este suficientă, în general, o doză de 10 mg metamizol per kilogram corp .
Mod de administrarePentru administrare intravenoasă, intramusculară.
Este necesar a se asigura faptul că administrarea medicamentului este întreruptă la primele semne de reacție anafilactică/anafilactoidă (vezi pct. 4.8). În timpul administrării parenterale pacientul trebuie să fie în poziție orizontală și sub strică supraveghere medicală.
Pentru a reduce la minimum riscul de apariție a unei reacții de hipotensiune arterială, injecția intravenoasă trebuie administrată foarte lent, cu nu mai mult de 1 ml (500 mg de metamizol) pe minut.
Deoarece nu este exclus ca reacția hipotensivă ce urmează unei administrări să fie dependentă de doză, administrarea parenterală de doze unice mai mari de 1g de metamizol trebuie evaluată cu precauție (vezi pct. 4.4).
Din cauza reacțiilor adverse, acest medicament nu este potrivit pentru administrarea pe termen lung (luni).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă, la alte pirazolone (de exemplu fenazonă, propifenazonă) sau pirazolidine (de exemplu fenilbutazonă, oxifenbutazonă), inclusiv antecedente de agranulocitoză după administrarea unora dintre aceste substanțe, sau la oricare dintre excipienți enumerați la pct. 6.1;
- hipotensiune arterială sau instabilitate hemodinamică;
- funcționare insuficientă a măduvei osoase (de exemplu după chimioterapie) sau afectare a hematopoezei;
- astm bronșic declanșat de analgezice sau intoleranță la analgezice cu manifestări de tipul urticarie-angioedem, adică pacienți cu antecedente cunoscute de apariție a bronhospasmului sau a altor reacții anafilactoide (de exemplu urticarie, rinită, angioedem) după administrarea de salicilați, paracetamol, sau alte analgezice non-narcotice, de exemplu diclofenac, indometacin, naproxen;
- porfirie hepatică acută intermitentă (risc de crize de porfirie);
- defecte congenitale ale glucozo-6-fosfat dehidrogenazei (risc de hemoliză);
- trimestrul trei de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
AgranulocitozăAgranulocitoza provocată de metamizol este o afecțiune imuno-alergică foarte rară, care durează cel puțin o săptămână. Aceasta poate pune viața în pericol sau poate fi chiar letală. Manifestările reacțiilor de agranulocitoză nu depind de doză și pot apare în orice moment al tratamentului. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă tratamentul imediat și să își contacteze medicul dacă li se pare că au oricare dintre următoarele simptome asociate cu neutropenia (<1500 neutrofile/mm3): febră, frisoane, durere în gât, ulcerații în cavitatea bucală.
În caz de neutropenie tratamentul trebuie întrerupt imediat și este necesar să se efectueze analize de sânge care să includă formula leucocitară. Analizele sanguine trebuie să rămână sub observație până când valorile formulei leucocitare revin la valorile anterioare tratamentului.
PancitopenieÎn caz de pancitopenie, tratamentul trebuie suspendat imediat și trebuie efectuate analize complete de sânge, care trebuie monitorizate permanent, până când se îmbunătățesc.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat sfatul medicului în cazul în care prezintă semne și simptome care sugerează afecțiuni sanguine (de exemplu slăbiciune generală, infecție, febră persistentă, echimoze, sângerări, paloare) în timpul tratamentului cu metamizol.
Reacții cutanate severeS-au raportat reacții adverse care pot pune viața în pericol, cum sunt sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) în asociere cu administrarea de metamizol. Dacă pacientul dezvoltă semne sau simptome de SSJ sau NET (cum sunti erupții cutanate care se agravează, deseori cu vezicule și leziuni ale mucoaselor), tratamentul cu metamizol trebuie suspendat imediat și nu trebuie reluat niciodată.
Pacienții trebuie instruiți asupra semnelor și simptomelor reacțiilor cutanate și starea lor trebuie supravegheată cu atenție, în special în primele săptămâni de tratament.
Șoc anafilactic
Șocul anafilactic apare în special la pacienți susceptibili, ca urmare metamizolul trebuie prescris cu precauție la pacienți cu astm bronșic sau atopii (vezi pct. 4.3).
Reacții anafilactice/anafilactoide
Când se alege metoda de administrare, este necesar să se ia în calcul faptul că administrarea parenterală este asociată cu un risc mai mare de reacții anafilactice/anafilactoide.
Este necesară întreruperea injectării medicamentului la primele semne de reacție anafilactică/anafilactoidă (vezi pct. 4.8) pentru a reduce riscul de reacție hipotensivă izolată la minimum.
Există un risc semnificativ de reacții anafilactoide severe induse de metamizol la următorii pacienți (vezi pct. 4.3):
- pacienți cu astm bronșic, în special la cei care au și rinită polipomatoasă;
- pacienți cu urticarie cronică;
- pacienți cu hipersensibilitate la alcool, adică pacienții care răspund chiar și la cele mai mici cantități de alcool prin strănut, lăcrimare sau înroșire a feței. Intoleranța la alcool poate fi un simptom al sindromului de astm bronșic indus de analgezice nediagnosticat anterior;
- pacienți cu hipersensibilitate la coloranți (de exemplu tartrazină) sau conservanți (de exemplu benzoați).
Istoricul medical complet al pacientului trebuie efectuat cu atenție înainte de administrarea de metamizol. În cazul pacienților predispuși la riscuri specifice de reacții anafilactoide, metamizolul poate fi administrat doar după evaluarea atentă a riscurilor potențiale și beneficiilor ale tratamentului.
Dacă administrarea metamizolului a fost luată în considerare chiar și în aceste circumstanțe, trebuie asigurate măsurile adecvate și supravegherea medicală necesare pentru a aborda terapeutic un posibil șoc.
Reacții hipotensive izolate
Administrarea de metamizol poate provoca reacții hipotensive izolate (vezi pct. 4.8).
Aceste reacții par a fi dependente de doză, iar apariția lor este mai probabilă la administrarea parenterală. Adițional, riscul de apariție a a acestui tip de reacții hipotensive severe este crescut dacă:
- injecția intravenoasă este administrată rapid;
- la pacienții cu hipotensiune arterială, depleție volemică sau deshidratare, circulație instabilă sau insuficiență circulatorie incipientă;
- la pacienții cu febră mare.
Întrucât nu poate fi exclus faptul că reacția hipotensivă după injecție depinde de doză, trebuie luate în considerare foarte atent indicațiile pentru administrarea parenterală a unei doze unice mai mari de 1 g de metamizol (vezi pct. 4.2).
Administrarea de metamizol trebuie evaluată în mod corespunzător iar în cazul în care se administrează metamizol chiar și în aceste circumstanțe, este necesară supravegherea medicală strictă.
Sunt necesare măsuri preventive (stabilizarea hemodinamică), pentru a reduce riscul de reacții hipotensive.
La pacienții la care este absolut necesar să se evite orice reducere a tensiunii arteriale, adică pacienții cu boală cardiacă coronariană severă sau pacienții cu stenoză semnificativă la nivelul vaselor sanguine care alimentează creierul, metamizolul poate fi administrat doar sub stricta supraveghere a funcțiilor circulatorii.
La pacienții cu insuficiență renală și/sau hepatică se recomandă evitarea dozelor mari de metamizol, deoarece rata de eliminare a metamizolului la acești pacienți este redusă (vezi pct. 4.2).
Este necesar să se asigure faptul că injectarea medicamentului este întreruptă la primul semn de reacție anfilactică/anafilactoidă (vezi pct. 4.8) iar riscul de reacție hipotensivă izolată este redus la minim prin administrarea injecției intravenoase foarte lent (nu mai mult de 1 ml/minut) (vezi pct. 4.2).
Metamizol Kalceks conține sodiu
La doză zilnică de până la 0,7 ml, acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg), adică practic ”nu conține sodiu”.
Dacă se administrează o doză zilnică de 0,8 ml sau mai mare (echivalent cu mai mult de 1 mmol de sodiu) trebuie luată în considerare următoarea atenționare: acest medicament conține sodiu 32,71 mg per ml de soluție, echivalent cu 1,64% din consumul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metamizolul poate cauza scăderea concentrației plasmatice de ciclosporină; concentrațiile plasmatice de ciclosporină trebuie monitorizate când se administrează concomitent cu metamizol.
Metamizolul poate crește hemotoxicitatea metotrexatului, în special la pacienții vârstnici. Este necesară evitarea administrării concomitente.
Administrarea concomitentă a metamizolului cu acidul acetilsalicilic poate reduce eficacitatea acidului salicilic în prevenirea agregării trombocitare. Ca urmare, se recomandă precauție la pacienții care utilizează doze mici de acid acetilsalicilic pentru prevenirea infarctului miocardic.
Metamizolul poate cauza reducerea concentrațiilor plasmatice ale bupropionei și creșterea concentrației plasmatice ale metabolitului activ al acesteia, hidroxibupropiona. În consecință, trebuie exercitată prudență la administrarea concomitentă a metamizolului cu bupropiona.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaSunt disponibile numai date limitate în ceea ce privește utilizarea metamizolului la femeile gravide.
Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului trimestru de sarcină (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice.
În anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină poate fi acceptabilă, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate acestea, în general, nu este recomandată utilizarea de metamizol în timpul primului și celui de al doilea trimestru de sarcină. Administrarea în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu fetotoxicitate (afectare renală și îngustare a canalului arterial) și prin urmare, este contraindicată utilizarea de metamizol în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul utilizării accidentale de metamizol în cel de-al treilea trimestru de sarcină, trebuie verificate lichidul amniotic și canalul arterial cu ajutorul ecografiei și ecocardiografiei.
Metamizolul traversează bariera placentară.
La animale, metamizolul a determinat toxicitate asupra funcției de reproducere dar nu și teratogenicitate (vezi pct. 5.3).
AlăptareaProdușii de metabolizare a metamizolului trec în laptele matern în cantități considerabile și nu poate fi exclus un risc pentru copilul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în special, administrarea repetată a metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze unice de metamizol, mamele sunt sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
La dozele recomandate, acest medicament nu afectează capacitatea pacientului de reacție și concentrare. Dozele mai mari decât cele recomandate pot cauza deteriorarea capacității de concentrare și reacție, în special în combinație cu alcool.
4.8 Reacţii adverse
Reacțiile adverse sunt prezentate în tabelul 2, clasificate după frecvența de apariție, utilizând convenția
MedDRA: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 2
Tulburări hematologice și limfaticeRare Anemie aplastică, agranulocitoză și pancitopenie, inclusiv cazuri letale, leucopenie și trombocitopenie.1
Foarte rare Agranulocitoză cu modificări inflamatorii ale mucoaselor (de exemplu mucoasa orofaringiană, anorectală, genitală), gât iritat, febră (persistentă sau care reapare).2
Sedimentarea globulelor roșii foarte crescută, în timp ce mărirea ganglionilor limfatici este moderată sau absentă.
Trombocitopenie (tendință de sângerare și apariția de peteșii pe piele sau mucoase).
Tulburări ale sistemului imunitarRare Anafilaxie, reacții anafilactice/anafilactoide:
simptome la nivelul pielii și mucoaselor (cum sunt prurit, senzație de arsură, înroșire, urticarie, tumefiere), dispnee, și mai puțin frecvent, simptome intestinale. În cazuri severe: urticarie generalizată, angioedem sever (inclusiv angioedem al laringelui), bronhospasm sever, aritmie cardiacă, scădere marcată a tensiunii arteriale (care este uneori precedată de o creștere a tensiunii arteriale) și șoc circulator. 3
Crize de astm bronșic (la pacienții cu sindrom de astm bronșic indus de analgezice).
Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis.
Tulburări vasculareCu frecvență necunoscută Reacții hipotensive izolate.4
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanatRare Erupție cutanată tranzitorie
Cu frecvență necunoscută Exantem, Sindrom Stevens-Johnson sau
Sindrom Lyell (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale și ale căilor urinareFoarte rare Agravare a insuficienței renale.5
Cu frecvență necunoscută Nefrită interstițială.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrareCu frecvență necunoscută Durere și reacție locală (uneori incluzând flebită).
1 Aceste reacții trebuie considerate a fi de natură imunologică. Acestea pot să apară în pofida utilizării anterioare repetate fără complicații a metamizolului.
2 La pacienții tratați concomitent cu antibiotice simptomele tipice ale agranulocitozei pot fi minimale.
3 Poate apare în pofida utilizării anterioare repetate fără complicații a metamizolului; poate apare în timpul injectării sau câteva ore mai târziu; cu toate acestea, apare cel mai frecvent în prima oră după administrare. 4 Reacții hipotensive izolate tranzitorii (posibil induse farmacologic, fără alte semne asociate de reacții anafilactice/anafilactoide ) pot apare după utilizare; în cazuri rare aceste reacții se pot manifesta ca o scădere marcată a tensiunii arteriale. Injectarea intravenoasă rapidă poate crește riscul de apariție a unei astfel de reacții hipotensive.
5 Poate apare în special la pacienții cu antecedente de boli renale, deteriorarea acută a funcției renale (insuficiență renală acută, în unele cazuri cu oligurie, anurie sau proteinurie). În cazuri rare poate apare nefrita interstițială acută.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei
Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
SimptomeAu fost raportate următoarele simptome ca urmare a unui supradozaj acut: reacții cum sunt greață, vărsături, durere abdominală, deteriorare a funcției renale/insuficiență renală acută ( de exemplu, determinată de nefrita interstițială), în cazuri rare simptome ale sistemului nervos central (amețeală, somnolență, comă, convulsii) și de scădere marcată a tensiunii arteriale (care uneori progresează la șoc circulator), și de asemenea aritmie cardiacă (tahicardie). Excreția uni metabolit inofensiv (acidul ribonic) poate provoca colorarea urinei în roșu, după administrarea de doze foarte mari.
TratamentNu există un antidot specific. Principalul metabolit al metamizolului, 4-N-metilaminoantipirină poate fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau plasmafereză.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice și antipiretice, pirazolone, codul ATC: N02BB02
Metamizolul este un medicament de tip pirazolonic non-adictiv, cu efecte analgezice, antipiretice și spasmolitice.
Mecanismul său de acțiune nu este înțeles pe deplin. Unele date sugerează că metamizolul și principalul său metabolit 4-N-metilaminoantipirina pot avea un mecanism de acțiune central și periferic combinat.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 14 minute.
Principalul metabolit este 4-N-metilaminoantipirina (MAA). În principal MAA, și într-o anumită măsură 4-aminoantipirina (AA) contribuie la efectul clinic. Valoarea ASC pentru AA este de aproximativ 25% din valoarea ASC pentru MAA. Metaboliții 4-N-acetilaminoantipirina (AAA) și N-4-formilaminoantipirina (FAA) nu au efect clinic. Farmacocinetica tuturor metaboliților nu este liniară. Având în vedere semnificația clinică a acestor descoperiri sunt necesare studii adiționale.
Acumularea de metaboliți în timpul tratamentului pe termen scurt are semnificație clinică redusă.
Gradul de legare de proteinele plasmatice este de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru
FAA și 14% pentru AAA.
Aproximativ 96% din doza marcată radioactiv administrată intravenos a fost excretată în urină și aproximativ 6% în materiile fecale. Din aceste cantități, 3% ± 1% a fost MAA, 6 % ± 3 % - AA, 26% ± 8% - AAA, 23% ± 4% - FAA.
VârstniciLa pacienții vârstnici, expunerea (ASC) a crescut de 2 sau 3 ori.
Insuficiență renalăPacienții cu insuficiență renală nu au fost studiați extensiv. Datele clinice disponibile sugerează că eliminarea anumitor metaboliți (AAA și FAA) este încetinită.
Insuficiență hepaticăLa pacienții cu ciroză hepatică, timpul de înjumătățire plasmatică pentru MAA și FAA, după administrarea unei doze unice, a crescut de 3 ori (10 ore), în timp ce timpii de înjumătățire plasmatică pentru AA și AAA au rămas nemodificați.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acutăDoza minimă LD de metamizol pentru șoareci și șobolani: aproximativ 4000 mg/kg greutate corporală în cazul administrării orale, respectiv 2300 mg de metamizol per kg greutate corporală sau 400 mg de
MAA per kg greutate corporală în cazul administrării intravenoase.
Semnele de intoxicație includ tahipnee, sedare și convulsii pre-mortale.
Toxicitate cronicăAdministrarea de injecții intravenoase cu metamizol la șobolani (150 mg/kg/zi) și câini (50 mg/kg/zi) a fost tolerată după o perioadă de 4 săptămâni.
Studii de toxicitate cronică după administrarea orală au fost efectuate la șobolani și la câini, pentru o perioadă de 6 luni. Dozele zilnice de până la 300 mg/kg e greutate corporală la șobolani și de până la 100 mg/kg greutate corporală la câini nu au cauzat semne de intoxicație. Administrarea de doze mai mari a cauzat la ambele specii modificări ale valorilor analizelor de biochimie și hemosideroză la nivel splenic și hepatic; de asemenea, s-au observat semne de anemie și de toxicitate asupra măduvei osoase.
MutagenicitateÎn literatura de specialitate s-au detaliat atât rezultate pozitive cât și negative. Cu toate acestea, studiile in vitro și in vivo cu material specific sortat Hoechst nu au prezentat nicio dovadă de efecte mutagene.
CarcinogenicitateNu s-au observat efecte carcinogene ale metamizolului în studiile efectuate în timul vieții la șobolani, precum și studiile anatomopatologice la șobolani post-mortem.
Toxicitate asupra funcției de reproducereStudiile efectuate la șobolani și iepuri nu au indicat potențial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Soluție de acid clorhidric (pentru ajustarea pH) 1 M
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6 din cauza incompatibilităților posibile.
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
2 sau 5 ml de soluție în fiole din sticlă brună, clasa hidrolitică de tip I.
Mărimi de ambalaj: 5, 10 sau 100 de fiole.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Soluția injecatbilă poate fi diluată cu soluție de glucoză 5%, soluție de clorură de sodiu 0,9% sau soluție Ringer. Aceste soluții trebuie administrate imediat, deoarece stabilitatea lor este limitată.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
AS KALCEKS
Krustpils iela 53, Rīga, LV-1057, Letonia
Tel.: +371 67083320
E-mail: kalceks@kalceks.lv
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI