MEROPENEM STERISCIENCE 500mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Meropenem Steriscience 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Meropenem Steriscience 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Meropenem Steriscience 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține meropenem trihidrat echivalent cu meropenem 500 mg.

Excipient cu efect cunoscut: Fiecare flacon conține 45 mg sodiu (sub formă de carbonat de sodiu).

Meropenem Steriscience 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține meropenem trihidrat echivalent cu 1000 mg meropenem.

Excipient cu efect cunoscut: Fiecare flacon conține sodiu 90 mg (sub formă de carbonat de sodiu)

Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.

O pulbere de culoare albă până la galben pal și fără aglomerări vizuale.

Meropenem Steriscience este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 3 luni și peste (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1):

* Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie asociată cu ventilația asistată;

* Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică;

* Infecţii complicate ale tractului urinar;

* Infecţii complicate intra-abdominale;

* Infecţii intra- şi post-partum;

* Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;

* Meningită bacteriană acută.

Tratamentul pacienţilor cu bacteriemie care apare în asociere cu, sau este posibil asociată cu oricare dintre infecţiile de mai sus.

Meropenem Steriscience poate fi utilizat în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecţie bacteriană.

Trebuie avute în vedere recomandările oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor.

Tabelele de mai jos prezintă recomandări generale privind schemele de tratament.

Doza a de meropenem administrată şi durata tratamentului trebuie să fie în funcție de tipul infecţiei tratate, inclusiv severitatea acesteia şi răspunsul clinic.

În tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cum sunt cele datorate determinate de speciibacteriene mai puțin susceptibile (de exemplu Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa sau Acinetobacter sp.) sau unor infectii foarte severe, o doză de până la 2000 mg de trei ori pe zi la adulţi şi adolescenţi şi o doză de până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii pot fi adecvate în mod special.

Aspecte suplimentare privind schema de tratament trebuie luate în considerare în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală (vezi mai jos).

Infecţie Doza administrată la interval de 8 ore

Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi 500 mg sau 1000 mg pneumonie asociată ventilaţiei asistate

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 2000 mg

Infecţii complicate ale tractului urinar 500 mg sau 1000 mg

Infecţii complicate intra-abdominale 500 mg sau 1000 mg

Infecţii intra- sau post-partum 500 mg sau 1000 mg

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 500 mg sau 1000 mg

Meningită bacteriană acută 2000 mg

Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 1000 mg

În general, Meropenem Steriscience este administrat prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6).

Alternativ, doze de până la 1000 mg pot fi administrate prin injecţie intravenoasă în bolus într-un interval de aproximativ 5 minute. Sunt disponibile date limitate privind siguranţa în ceea ce priveşte administrarea unei doze de 2000 mg la adulţi prin injectare intravenoasă în bolus.

Doza la adulţi şi adolescenţi trebuie ajustată când clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min, aşa cum este prezentat mai jos. Există date limitate care să susțină ajustarea similară a dozelor în cazul unei unități de doză de 2000 mg.

Clearance-ul Doză (pe baza intervalului de 'unitate” de Frecvenţă creatininei doză de 500 mg, 1000 mg sau 2000 mg, vezi mai (ml/min) sus) 26-50 o unitate de doză la interval de 12 ore 10-25 jumătate dintr-o unitate de doză la interval de 12 ore <10 jumătate dintr-o unitate de doză la interval de 24 ore

Meropenemul este eliminat prin hemodializă şi hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după terminarea şedinţei de hemodializă.

Nu există recomandări privind dozele în cazul administrării la pacienţii care efectuează ședințe de dializă peritoneală.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Doza la pacienţii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici cu funcţie renală normală sau cu valorile ale clearance-ului creatininei mai mari de 50 ml/min.

Copii cu vârsta sub 3 luni

Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni, iar schema de administrare optimă nu a fost stabilită. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate sugerează că o doză de 20 mg/kg la interval de 8 ore poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi pct. 5.2).

Copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 11 ani şi cu greutate corporală până la 50 kg

Schemele de administrare recomandate sunt indicate în tabelul următor:

Infecţie Doza de administrat la interval de 8 ore

Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi 10 sau 20 mg/kg pneumonie asociată ventilaţiei asistate

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 40 mg/kg

Infecţii complicate ale tractului urinar 10 sau 20 mg/kg

Infecţii complicate intra-abdominale 10 sau 20 mg/kg

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 10 sau 20 mg/kg

Meningită bacteriană acută 40 mg/kg

Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 20 mg/kg

Copii şi adolescenţi cu greutatea peste 50 kg

Trebuie administrată doza recomandată la adulţi.

Nu există experienţă la copiii cu insuficienţă renală.

În general, Meropenem Steriscience se administrează prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Alternativ, doze de Meropenem Steriscience de până la 20 mg/kg pot fi administrate în bolus intravenos timp de aproximativ 5 minute. Există date limitate privind siguranţa care să susțină administrareaunei doze de 40 mg/kg la copii, prin injectare intravenoasă în bolus.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipersensibilitate la alte antibiotice din clasa carbapenemelor.

Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică, reacţie cutanată severă) la orice alt tip de antibiotic betalactamic (de exemplu, penicilină sau cefalosporine).

Alegerea Meropenem Steriscience pentru tratamentul unui pacient trebuie să ia în considerare utilizarea adecvată a unui antibiotic din clasa carbapenemelor în funcţie de severitatea infecţiei, prevalenţa rezistenţei la alte antibiotice corespunzătoare şi riscul de selecţie a tulpinilor bacteriilor rezistente la carbapeneme.

Rezistența la Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter spp

Resistanță la peneme a Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter variază în cadrul

Uniunii Europene.. Medicii care prescriu sunt sfătuiți să ia în considerare prevalenţala nivel local a rezistenței acestor bacterii la peneme.

Similar tuturor antibioticelor betalactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional, cazuri letale (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice betalactamice pot fi, hipersensibili la meropenem. Înainte de iniţierea tratamentului cu meropenem, trebuie realizată o anamneză atentă privind reacţiile anterioare de hipersensibilitate la antibioticele betalactamice.

În cazul în care apare o reacţie alergică severă, trebuie întreruptă administrarea medicamentului şi trebuie administrate măsurile adecvate. Reacții adverse cutanate severe (RACS), precum sindromul

Steven-Johnson (SJS), necroliza epidermică toxică (NET), reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS), eritemul multiform (EM) și pustuloza exantematoasă acută generalizată (PEAG) au fost raportate la pacienții cărora li se administrează meropenem (vezi pct.

4.8.). Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, meropenemul trebuie întrerupt imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Colita asociată utilizării de antibiotice

Colita asociată utilizării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în cazul utilizării majorităţii antibioticelor, inclusiv meropenem şi pot varia ca severitate de la o formă uşoară până la o formă care poate pune viaţa în pericol. Ca urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de meropenem (vezi pct.

4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului şi administrarea terapiei specifice pentru

Clostridium difficile. Medicamentele care inhibă peristaltismul nu trebuie administrate.

Rar, au fost raportate crize convulsive în timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem (vezi pct. 4.8).

Leziuni hepatice induse de medicamente (DILI)

Funcția hepatică trebuie monitorizată cu atenție în timpul tratamentului cu meropenem, din cauza riscului de DILI (vezi pct. 4.8). Dacă apare DILI sever, întreruperea tratamentului trebuie considerată adecvată clinic. Meropenemul trebuie reintrodus numai dacă este evaluat ca fiind esențial pentru tratament.

Utilizarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice: în cazul pacienţilor cu tulburări hepatice preexistente li se va monitoriza funcţia hepatică în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a dozei (vezi pct. 4.2).

Seroconversie la testul antiglobulinic direct (test Coombs)

În timpul tratamentului cu meropenem este posibilă obţinerea unui rezultat pozitiv la testul Coombs direct sau indirect.

Utilizarea concomitentă cu acid valproic/valproat de sodiu/valpromidă

Utilizarea concomitentă a meropenemului cu acid valproic/valproat de sodiu/valpromidă nu este recomandată (vezi secțiunea 4.5).

Meropenem Steriscience conține sodiu.

Meropenem Steriscience 500 mg: Acest medicament conține 45 mg sodiu per flacon de 500 mg, echivalent cu 2,25% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.

Meropenem Steriscience 1000 mg: Acest medicament conține 90 mg sodiu per flacon de 1000 mg, echivalent cu 4,5% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2000 g de sodiu pentru un adult.

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunile medicamentoase , altele exceptînd probenecid. Probenecid se află în competiţie cu meropenem în procesul de secreţie tubulară activă şi inhibă astfel excreţia renală a meropenemului, având ca efect creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice ale meropenemului. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de meropenem şi probenecid.

Nu a fost studiat efectul potenţial al meropenemului asupra legării la proteine sau metabolizării altor medicamente. Cu toate acestea, proporţia legării la proteine este atât de mică încât nu se aşteaptă apariţia unor interacţiuni cu alţi compuşi ca urmare a acestui mecanism.

Au fost raportate scăderi ale concentraţiilor serice ale acidului valproic în cazul administrării sale concomitent cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100% a valorilor acidului valproic în aproximativ două zile. Datorită debutului rapid şi amplitudinii scăderii, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic/ valproat de sodiu/ valpromidă cu carbapeneme nu poate fi controlată şi, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a antibioticelor cu warfarină poate creşte efectele anticoagulante. Există multiple raportări privind creşterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate pe cale orală, inclusiv warfarină, la pacienţii trataţi concomitent cu antibiotice. Riscul poate varia în funcţie de infecţia subiacentă, vârstă şi starea generală a pacientului, astfel încât contribuţia antibioticului la creşterea INR (International Normalised Ratio- raportul international normalizat) este dificil de evaluat. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe durata şi imediat după administrarea concomitentă a antibioticelor cu un anticoagulant oral.

Studiile privind interacțiunile au fost efectuate doar la adulți.

Datele privind utilizarea meropenemului la femeia gravidă sunt absente sau limitate. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat evitarea utilizării meropenemului în timpul sarcinii.

A fost raportată excreția unor cantități mici de meropenem în laptele uman. Meropenem nu trebuie administrat femeilor care alăptează, cu excepția cazului în care potențialul beneficiu pentru mamă justifică potențialul risc pentru sugar.

La om nu sunt disponibile date despre meropenem privind fertilitatea . Nu au fost observate efecte adverse asupra fertilității la animale (vezi pct. 5.3.).

Nu au fost realizate studii privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Totuși, atunci când conduceți autovehicule sau operați utilaje trebuie să luați în considerare dureri de cap, parestezie și convulsii care au fost raportate pentru meropenem.

Rezumatulprofilului de siguranță

În cadrul unei analize care a inclus 4872 de pacienţi cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3%), erupţie cutanată tranzitorie (1,4%), greaţă/vărsături (1,4%) şi inflamaţie la locul injecţiei (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) şi creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).

În tabelul de mai jos sunt prezentate toate reacţiile adverse în funcţie de clasificarea pe sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1

Clasificarea pe aparate, sisteme

Frecvență Reacţie adversă şi și organe

Mai puțin

Infecții și infestări candidoză orală și vaginală frecvente

Frecvente trombocitemie

Tulburări hematologice și eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, limfatice Mai puțin neutropenie, agranulocitoză, anemie frecvente hemolitică

Tulburări ale sistemului Mai puțin angioedem, anafilaxie (vezi pct. 4.3 și 4.4) imunitar frecvente

Tulburări psihice Rare delir

Frecvente cefalee

Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin parastezie frecvente

Rare convulsii (vezi pct.4.4)

Frecvente diaree, vărsături, greață, dureri abdominale

Tulburări gastrointestinale Mai puțin colită asociată tratamentului cu antibiotice frecvente (vezi pct. 4.4) creșterea valorilor serice ale

Frecvente transaminazelor, ale fosfatazei alcaline, ale

Tulburări hepatobiliare lactat dehidrogenazei.

Mai puțin creșterea bilirubinemieii, Leziuni hepatice frecvente induse de medicamente*

Frecvente erupții cutanate, prurit

Mai puțin urticarie, necroliză epidermică toxică,

Afecțiuni cutanate și ale frecvente sindrom Stevens Johnson, eritem polimorf. țesutului subcutanat reacție medicamentoasă cu eozinofilie și

Cu frecvență simptome sistemice, pustuloză (sindrom necunoscută

DRESS).

Tulburări renale și ale căilor Mai puțin creştere a creatininemiei, creştere a uremiei urinare frecvente

Tulburări metabolice și de Mai puțin

Hipokaliemie nutriție frecvente

Frecvente inflamație, durere

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Mai puțin

Tromboflebită, durere la locul injectării frecvente

* DILI include hepatita și insuficiența hepatică.

Meropenem este autorizat pentru copii cu vârsta peste 3 luni şi adolescenţi. Nu există dovezi de risc crescut de reacții adverse la copii şi adolescenţi în baza datelor disponibile. Toate rapoartele primite au fost ȋn concordanţă cu evenimente observate la populația adultă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România:

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Supradozajul relativ este posibil la pacienţii cu insuficienţă renală dacă doza nu este ajustată conform celor descrise la pct. 4.2. Experienţa limitată de după punerea pe piaţă a medicamentului indică faptul că, dacă reacţiile adverse apar după supradozaj, ele sunt în conformitate cu profilul reacţiilor adverse descrise la pct. 4.8 şi sunt, în general, uşoare şi se rezolvă prin întreruperea sau reducerea dozei.

Trebuie luat în considerare tratamentul simptomatic.

La pacienţii cu funcţie renală normală, se produce o eliminare renală rapidă.

Meropenem şi metabolitul său sunt eliminaţi prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02

Meropenem îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitive şi Gram-negative, legându-se la proteinele care leagă penicilinele (PBPs - penicillin-binding proteins).

Efecte farmacodinamice/farmacocinetice (PK/PD)

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că timpul în care concentraţiile meropenemului depăşesc concentraţiile minime inhibitorii (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea.În modelele preclinice, activitatea meropenemului a fost demonstrată când concentraţiile plasmatice au depăşit CMI pentru organismul infectant pentru aproximativ 40% din intervalul de dozaj.Această ţintă nu a fost stabilită clinic.

Rezistenţa bacteriană la Meropenem Steriscience poate rezulta din: (1) scăderea permeabilităţii membranei externe a bacteriilor Gram-negative (datorată diminuării producţiei de porine) (2) reducerea afinităţii PBPs ţintă (3) creşterea expresiei componentelor pompei de eflux şi (4) producţia de beta-lactamaze care pot hidroliza carbapenemele.

În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infecţii determinate de bacterii rezistente la carbapeneme.

Nu există rezistenţă încrucişată între meropenem şi alte medicamente, cum sunt chinolonele, aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta rezistenţă la mai multe clase de medicamente antibacteriene când mecanismul implicat include impermeabilitate şi/sau pompă (pompe) de eflux.

Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.

Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing) pentru meropenem (2022 01, v 12.0)

Sensibilitate (S) Rezistență (R)

Organism (mg/L) (mg/L)

Enterobacterales (nu meningită) ≤ 2 > 8

Enterobacterales (meningită) ≤ 2 > 2

Pseudomonas spp. (nu meningită), P. aeruginosa ≤ 2 >

Pseudomonas spp. (meningită), P. aeruginosa ≤ 2 > 2

Acinetobacter spp. (not meningitis) ≤ 2 > 8

Acinetobacter spp. (meningitis) ≤ 2 > 2

Staphylococcus spp. note 1 note 1

Streptococcus groups A, B, C, G note 2 note 2

Streptococcus pneumoniae (nu meningită) ≤ 2 > 2

Viridans group streptococci ≤ 2 > 2

Streptococcus pneumoniae (meningită) ≤ 0.25 > 0.25

Haemophilus influenzae (nu meningită) ≤ 2 > 2

Haemophilus influenzae (meningită) ≤ 0.25 > 0.25

Moraxella. catarrhalis3 ≤ 2 > 2

Staphylococcus spp. note 3 note 3 3,4

Neisseria meningitidis ≤ 0.25 > 0.25

Bacteroides spp.5 ≤ 1 > 1

Prevotella spp. ≤ 0.25 > 0.25

Fusobacterium necrophorum ≤ 0.03 > 0.03

Clostridium perfringens ≤ 0.125 > 0.125

Cutibacterium acnes ≤ 0.125 > 0.125

Listeria monocytogenes ≤ 0.25 > 0.25

Aerococcus sanguinicola și urinae ≤ 0.25 > 0.25

Kingella kingae ≤ 0.03 > 0.03

Achromobacter xylosoxidans ≤1 > 4

Vibrio spp. ≤ 0.5 > 0.5

Bacillus spp. (cu excepția B. anthracis) ≤ 0.25 > 0.25

Burkholderia pseudomallei ≤ 2 > 2

Bacillus spp. (cu excepția B. anthracis) ≤ 0.25 > 0.25

Burkholderia pseudomallei ≤ 2 > 2

Valori critice legate de non-specii6 ≤ 2 > 8 1 Sensibilitatea stafilococilor la carbapeneme este dedusă din sensibilitatea la cefoxitină.

2 Sensibilitatea grupelor de streptococi A, B, C și G la cefalosporine este dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină.

3 Izolatele rezistente sunt foarte rare sau nu sunt încă raportate. Rezultatul identificării și al testului de sensibilitate antimicrobiană a oricărui astfel de izolat trebuie să fie confirmat, iar izolatul trebuie trimis la un laborator de referință.

4Valorile critice pentru infecțiile sistemice grave cu N. meningitidis (meningită cu sau fără septicemie) au fost determinate numai pentru meropenem.

5 Unele izolate cu o CMI de 1 mg/l pot găzdui gena cfiA.

6 Aceste valori critice sunt utilizate numai atunci când nu există valori critice specifice speciei sau alte recomandări (o liniuță sau o notă) în tabelele specifice speciei. Dacă MIC este mai mare decât valoarea critică rezistentă la PK-PD, sfătuiți utilizarea agentului. Dacă MIC este mai mică sau egală cu valoarea critică sensibilă la PK-PD, sugerați că agentul poate fi utilizat cu precauție. MIC poate fi, de asemenea, raportat, deși acest lucru nu este esențial. Includeți o notă conform căreia ghidul se bazează numai pe valorile critice PK-PD și includeți doza pe care se bazează valoarea critică PK-PD.

Izolatele pot fi raportate ca rezistente fără testare anterioară.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi în timp pentru speciile selectate şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special în tratamentul infecţiilor severe.

Dacă este necesar, se va apela la sfaturile experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului este incertă, cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.

Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experienţei clinice şi a recomandărilor terapeutice.

Aerobe Gram-pozitive

Enterococcus faecalis$

Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină)£

Staphylococcus sp. (tulpinile sensibile la meticilină), inclusiv Staphylococcus epidermidis

Streptococcus agalactiae (grup B)

Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus şi S. intermedius)

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (grup A)

Aerobe Gram-negative

Citrobacter freundii

Citrobacter koseri

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Haemophilus influenzae

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Morganella morganii

Neisseria meningitidis

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Serratia marcescens

Anaerobe Gram-pozitive

Clostridium perfringens

Peptoniphilus asaccharolyticus

Peptostreptococcus sp. (inclusiv P. micros, P. anaerobius, P. magnus)

Anaerobe Gram-negative

Bacteroides caccae

Grupul Bacteroides fragilis Prevotella bivia

Prevotella disiens

Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă

Aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecium$†

Aerobe Gram-negativ

Acinetobacter sp.

Burkholderia cepacia

Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme natural rezistente

Aerobe Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia

Legionella sp.

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetii

Mycoplasma pneumoniae $Specii care demonstrează sensibilitatea intermediară naturală £Toţi stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi şi la meropenem †Rata rezistenţei ≥ 50% într-una sau mai multe ţări din Uniunea Europeană.

Răpciuga ( morva sau glanders) și melioidoza (boala Whitmore) : utilizarea de meropenem la om se bazează pe datele de susceptibilitate ale B.mallei și B. pseudomallei in vitro și pe date umane limitate.

Medicii care trateaza aceste boli trebuie să se bazeze pe documente adoptate prin consensuri naționale și/sau internaționale în ceea ce privește tratamentul răpciugii și melioidozei.

La subiecţii sănătoşi, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 1 oră; valoarea medie a volumului de distribuţie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) şi valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg, scăzând până la 205 ml/min la doza de 2000 mg.

Dozele de 500, 1000 şi 2000 mg administrate într-o perfuzie cu durata de peste 30 minute determină valori medii ale Cmax de aproximativ 23, 49, respectiv 115 μg/ml, iar valorile ASC corespondente au fost de 39,3, 62,3 şi 153 μg.h/ml. După administrarea unei perfuzii cu durata de 5 minute, valorile

Cmax sunt de 52 şi 112 μg/ml după doze de 500, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la fiecare 8 ore subiecţilor cu funcţie renală normală nu produce acumularea dozelor de meropenem.

Un studiu care a înrolat 12 pacienţi cărora li s-a administrat după intervenţia chirurgicală 1000 mg

Meropenem Sterisciencepentru infecţiile intra-abdominale la fiecare 8 ore, a demonstrat o Cmax şi un timp de înjumătăţire plasmatică comparabile cu cele observate la subiecţii normali, dar un volum de distribuţie mai mare, cu o valoare de 27 l.

Valoarea medie a proporţiei de legare la proteinele plasmatice a meropenemului a fost de aproximativ 2% şi a fost independentă de concentraţie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai puţin) farmacocinetica este biexponenţială, aspect mult mai puţin evidenţiat după o perfuzie cu durata de 30 de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în multe lichide şi ţesuturi: inclusiv în plămâni, secreţii bronşice, bilă, lichid cerebrospinal, ţesuturi de la nivelul aparatului genital, la nivel cutanat, fascii, muşchi şi exudate peritoneale.

Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, generând un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstrează sensibilitate redusă la hidroliză de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară administrarea concomitentă a unui inhibitor de DHP-I.

Meropenemul este, în principal, excretat sub formă nemodificată pe cale renală; aproximativ 70% (50- 75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Un surplus de 28% este recuperat ca metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ 2% din doză. Clearance-ul renal măsurat şi efectul probenecidului arată că meropenemul este supus atât filtrării, cât şi secreţiei tubulare.

Insuficienţa renală rezultă din valorile plasmatice mai mari ale ASC şi un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung demonstrate pentru meropenem. Au existat creşteri ale ASC de 2,4 ori la pacienţii cu insuficienţă moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficienţei severe (ClCr 4-23 ml/min) şi de 10 ori la pacienţii hemodializaţi (ClCr <2 ml/min), comparativ cu subiecţii sănătoşi (ClCr >80 ml/min). ASC a metaboliţilor inactivi din punct de vedere microbiologic cu inel deschis a fost, de asemenea, considerabil crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă (vezi pct. 4.2).

Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ 4 ori mai mare decât la pacienţii cu anurie.

Un studiu care a înrolat pacienţi cu ciroză alcoolică nu a arătat niciun efect al afecţiunii hepatice asupra farmacocineticii meropenemului după doze repetate.

Pacienţi aduţi

Studiile cu privire la farmacocinetică efectuate la pacienţi nu au demonstrat diferenţe semnificative de farmacocinetică faţă de subiecţii sănătoşi cu funcţie renală echivalentă.Un model populaţional elaborat pe baza datelor provenite de la 79 de pacienţi cu infecţii intra-abdominale sau pneumonie a arătat că volumul central este dependent de greutate şi clearance-ul dependent de clearance-ul creatininei şi de vârstă.

Farmacocinetica la sugari şi copii cu infecţii trataţi cu doze de 10, 20 şi 40 mg/kg a evidenţiat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adulţi după administrarea unor doze de 500, 1000, respectiv 2000 mg. Comparaţia a demonstrat parametri farmacocinetici consecvenţi între doze şi timpi de înjumătăţire plasmatică similari cu cei observaţi la adulţi, cu excepţia celor mai tineri subiecţi (<6 luni t1/2 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost de 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) şi 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Aproximativ 60% din doză este excretată în urină după 12 ore, alte 12% fiind excretate sub forma metabolitului.

Concentraţiile meropenemului în LCR la copiii cu meningită sunt de aproximativ 20% din valorile plasmatice concomitente, deşi există variaţii inter-individuale semnificative.

Farmacocinetica meropenemului la nou-născuţii care necesită tratament antiinfecţios a demonstrat valori mai mari ale clearance-ului la nou-născuţii cu vârstă cronologică sau gestaţională mai mare, cu o medie generală a timpului de înjumătăţire plasmatică de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo bazată pe un model populaţional PK a demonstrat că o schemă de administrare de 20 mg/kg la 8 ore a dus la obţinerea a T>CMI de 60% pentru P. aeruginosa pentru 95% dintre prematuri şi 91% dintre copiii născuţi la termen.

Studiile cu privire la farmacocinetică la subiecţi vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65-80 ani) au demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu o reducere legată de vârstă a clearance-ului creatininei şi o reducere mai mică a clearance-ului non-renal. Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia celor cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.2).

Studiile la animale indică faptul că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezile histologice ale leziunilor tubulare renale au fost observate numai la şoareci şi câini,la doze de 2000 mg/kg şi mai mari, după o singură administrare şi la maimuţe la doze de 500 mg/kg într-un studiu cu durată de 7 zile.

Meropenemul este, în general, bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate în studiile privind toxicitatea după administrarea unei doze unice la rozătoare la doze mai mari de 1000 mg/kg.

DL50 al meropenemului administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg.

În studii cu doze repetate şi cu durata de până la 6 luni, au fost observate numai efecte minore, inclusiv o scădere a parametrilor eritrocitari la câini.

Nu au existat dovezi de potenţial mutagen într-o baterie de teste convenţionale şi nici dovezi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere sau de potenţial teratogen în studiile efectuate la şobolan cu doze de până la 750 mg/kg şi la maimuţe cu doze de până la 360 mg/kg.

Nu au existat dovezi de creştere a sensibilităţii la meropenem la pui, comparativ cu animalele adulte.

Formula pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile efectuate la animale.

În studiile efectuate la animale, singurul metabolit al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar.

Carbonat de sodiu steril

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

3 ani

Administrare intravenoasă în bolus

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării pentru o soluție preparată pentru injectare in bolus a fost demonstrată timp de 3 ore la 25 °C sau 6 ore în condiții de depozitare la frigider (2-8 °C).

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de reconstituire exclude riscul de contaminare microbiologică, produsul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de depozitare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

Administrarea intravenoasă aperfuziei

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a unei soluții preparate pentru perfuzie folosind soluție de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml) a fost demonstrată timp de 3 ore la 25 °C sau 24 de ore în condiții de depozitare la frigider (2-8 °C) .

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de reconstituire exclude riscul de contaminare microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de depozitare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

Soluția reconstituită de Meropenem Steriscience în soluție de glucoză (dextroză) 5% (50 mg/ml) trebuie utilizată imediat.

Nu congelați soluția reconstituită.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condiții de păstrare a medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.

Meropenem Steriscience 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Flacon din sticlă cu dop din cauciuc bromobutilic prevăzut cu sigiliu din aluminiu și capac din plastic albastru deschis.

Meropenem Steriscience 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Flacon din sticlă cu dop din cauciuc bromobutilic cu sigiliu din aluminiu și capac din plastic roșu.

Medicamentul este furnizat în ambalaje de 1 sau 10 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Administrare injectabilă

Meropenem Steriscience destinat administrării injectabile intravenoase în bolus trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile, sterilă. O soluție pentru injectare în bolus este preparată prin dizolvarea medicamentului Meropenem Steriscience în apă pentru preparate injectabile, sterilă până la o concentrație finală de 50 mg/ml.

Pentru administrare prin perfuzare intravenoasă, flaconul de Meropenem Steriscience poate fi reconstituit direct cu soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml) sau glucoză 5% (dextroză) (50 mg/ml). O soluție perfuzabilă este preparată prin dizolvarea medicamentului Meropenem Steriscience fie în soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), fie în soluție perfuzabilă de glucoză (dextroză) 50 mg/ml (5%) la o concentrație finală de 1 la 20 mg/ml.

Fiecare flacon este pentru o singură utilizare..

Pentru prepararea și administrarea soluției trebuie utilizate tehnici aseptice standard.

Soluția trebuie agitată înainte de utilizare.

Soluția trebuie inspectată vizual pentru particule și pierderii culorii înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluții incolore, până la galbenă, fără particule.

Soluția are un pH cuprins între 7,3 și 8,3.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

Steriscience B.V.

Kranenburgweg 135-A, 2583 ER Haga, Tările de Jos

14539/2022/01-02 14540/2022/01-02

Data primei autorizări: Iulie 2022

Aprilie 2026