MEROPENEM AUROBINDO 1g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Meropenem Aurobindo 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Meropenem Aurobindo 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Meropenem Aurobindo 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:

Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat 570,78 mg, corespunzător la meropenem anhidru 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 104 mg carbonat de sodiu aproximativ 2,0 mmol sodiu (aproximativ 45 mg).

Meropenem Aurobindo 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:

Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat 1141,56 mg carbonat de sodiu corespunzător la meropenem anhidru 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine 208 mg carbonat de sodiu aproximativ 4,0 mmol sodiu (aproximativ 90 mg).

Fiecare ml de soluție reconstituită conține meropenem 50 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.

Pulbere cristalină de culoare albă până la slab gălbuie.

pH-ul medicamentului după reconstituire este cuprins între 7.3 și 8.3

Meropenem Aurobindo este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 3 luni și peste (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1):

* Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi pneumonie nosocomială;

* Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică;

* Infecţii complicate ale tractului urinar;

* Infecţii complicate intra-abdominale;

* Infecţii intra- şi post-partum;

* Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;

* Meningită bacteriană acută.

Meropenem Aurobindo poate fi utilizat în tratarea pacienților cu neutropenie, însoțită de febră, suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană.

Tratamentul pacienţilor cu bacteriemie care apare în asociere cu, sau se suspectează a fi asociat cu, oricare dintre infecţiile de mai sus.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor.

Tabelele de mai jos prezintă recomandări generale privind dozele.

Doza administrată de meropenem şi durata tratamentului trebuie să ia în considerare tipul infecţiei ce trebuie tratată, inclusiv severitatea acesteia şi răspunsul clinic.

În tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cum sunt cele datorate speciilor bacteriene mai puțin susceptibile (de exemplu Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa sau Acinetobacter sp.), o doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulţi şi adolescenţi şi de până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii poate fi în mod particular adecvată.

Consideraţii suplimentare privind dozele sunt necesare atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă renală (vezi mai jos).

Infecţie Doza de administrat la interval de 8 ore

Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi 500 mg sau 1 g pneumonie asociată ventilaţiei asistate

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 2 g

Infecţii complicate ale tractului urinar 500 mg sau 1 g

Infecţii complicate intra-abdominale 500 mg sau 1 g

Infecţii intra- sau post-partum 500 mg sau 1 g

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 500 mg sau 1 g

Meningită bacteriană acută 2 g

Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 1 g

De regulă, meropenemul este administrat prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6).

Alternativ, doze de până la 1 g pot fi administrate prin injecţie intravenoasă în bolus timp de aproximativ 5 minute. Sunt disponibile date limitate privind siguranţa în ceea ce priveşte administrarea unei doze de 2 g la adulţi ca injecţie intravenoasă în bolus.

Doza la adulţi sau adolescenţi trebuie ajustată când clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min, aşa cum este prezentat mai jos. Există date limitate care să vină în sprijinul administrării acestor doze ajustate pentru o unitate de doză de 2 g.

Clearance-ul creatininei Doză (pe baza intervalului de 'unitate” de Frecvenţă (ml/min) doză de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi mai sus) 26-50 o unitate de doză la interval de 12 ore 10-25 jumătate dintr-o unitate de doză la interval de 12 ore <10 jumătate dintr-o unitate de doză la interval de 24 ore

Meropenemul este eliminat prin hemodializă şi hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după terminarea şedinţei de hemodializă.

Nu există recomandări privind dozele în cazul administrării la pacienţiice efectuează ședințe de dializă peritoneală.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Doza la pacienţii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici cu funcţie renală normală sau la care valorile clearance-ului creatininei sunt mai mari de 50 ml/min.

Copii cu vârsta sub 3 luni

Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni, iar schema de administrare optimă nu a fost stabilită. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate sugerează că o doză de 20 mg/kg la interval de 8 ore poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi pct. 5.2).

Copii cu vârsta între 3 luni şi 11 ani şi cu greutate corporală până la 50 kg

Schemele de administrare recomandate sunt indicate în tabelul următor:

Infecţie Doza de administrat la interval de 8 ore

Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi 10 sau 20 mg/kg pneumonie asociată ventilaţiei asistate

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 40 mg/kg

Infecţii complicate ale tractului urinar 10 sau 20 mg/kg

Infecţii complicate intra-abdominale 10 sau 20 mg/kg

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 10 sau 20 mg/kg

Meningită bacteriană acută 40 mg/kg

Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 20 mg/kg

Copii şi adolescenţi cu greutatea peste 50 kg

Trebuie administrată doza de la adulţi.

Nu există experienţă la copiii cu insuficienţă renală.

De regulă, meropenem se administrează în perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Alternativ, doze de meropenem de până la 20 mg/kg pot fi administrate în bolus intravenos timp de aproximativ 5 minute. Există date limitate privind siguranţa care să vină în sprijinul administrării unei doze de 40 mg/kg la copii, ca injecţie intravenoasă în bolus.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Meropenem Aurobindo pudră pentru soluție injectabilă/perfuzabilă, este o pulbere cristalină de culoare albă până la slab gălbuie.

Soluția reconstituită este clară ușor gălbuie.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipersensibilitate la alte antibiotice din grupa carbapenemelor.

Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice, reacţii cutanate severe) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu, penicilină sau cefalosporine).

Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient trebuiesă ia în considerare utilizarea adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în funcţie de severitatea infecţiei, prevalenţa rezistenţei la alte antibiotice corespunzătoare şi riscul de selecţie a bacteriilor rezistente la carbapeneme.

Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter spp resistance

Resistanță la peneme ale Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter variază în toată Uniunea Europeană.Prescriptorii sunt sfătuiți să ia în considerare prelevanța locală de rezistență la aceste bacterii și peneme.

Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi în cazuri rare letale (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, penicilină sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem. Înainte de iniţierea tratamentului cu meropenem, trebuie realizată o anamneză atentă privind reacţiile de hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.

În cazul în care apare o reacţie alergică severă, trebuie întreruptă administrarea medicamentului şi trebuie administrate măsurile adecvate.

La pacienții cărora li s-a administrat meropenem au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), cum sunt sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidemică toxică (NET), reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), eritem polimorf (EP) și pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi pct. 4.8). Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea meropenem trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ.

Antibiotice asociate cu colite

Colita asociată utilizării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate la utilizarea majorităţii antibioticelor, inclusiv meropenem şi pot varia ca severitate de la o formă uşoară până la o formă care poate pune viaţa în pericol. Ca urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de meropenem (vezi pct.

4.8). Întreruperea tratamentului şi administrarea terapiei specifice pentru Clostridium difficile trebuie luate în considerare. Medicamentele care inhibă peristaltismul nu trebuie administrate.

Rar, au fost raportate crize convulsive în timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem (vezi pct. 4.8).

Monitorizarea funcției hepatice

Funcţia hepatică trebuie monitorizată atent pe durata tratamentului cu meropenem datorită riscului de toxicitate hepatică (afectarea funcţiei hepatice cu colestază şi citoliză) (vezi pct. 4.8).

Utilizarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice: pacienţilor cu tulburări hepatice preexistente li se va monitoriza funcţia hepatică în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a dozei (vezi pct. 4.2).

Test direct antiglobulin (test Coombs) seroconversie

În timpul tratamentului cu meropenem pot apărea rezultate pozitive ale testului Coombs direct sau indirect.

Tratament concomitant cu acid valproic/valproate de sodiu/valpromidă

Tratamentul concomitent cu meropenem şi acid valproic/valproat de sodiu// valpromidă nu este recomandat (vezi pct. 4.5).

Meropenem Aurobindo 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:

Acest medicament conține 45 mg sodiu per doză, echivalentul a 2,25% din doza zilnică de 2g recomandată de OMS pentru un adult.

Meropenem Aurobindo 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:

Acest medicament conține 90 mg sodiu per doză, echivalentul a 4,5% din doza zilnică de 2g recomandată de OMS pentru un adult.

Doza zilnică maximă a acestui produs este echivalentă cu ≥ 27% din doza zilnică recomandată de

OMS pentru sodiu.

Meropenem Aurobindo este considerat a avea un nivel ridicat de sodiu. Acest lucru ar trebui luat în considerare în special pentru cei care tin o dietă cu conținut scăzut de sare.

Nu au fost realizate studii specificede interacţiune medicamentoasă cu alte medicamente în afară de probenecid.

Probenecid se află în competiţie cu meropenem în procesul de secreţie tubulară activă şi inhibă astfel excreţia renală a meropenemului, având ca efect creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice ale meropenemului. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de meropenem şi probenecid.

Nu a fost studiat efectul potenţial al meropenemului asupra legării la proteine sau metabolizării altor medicamente. Cu toate acestea, proporţia legării la proteine este atât de mică încât nu se aşteaptă apariţia unor interacţiuni cu alţi compuşi ca urmare a acestui mecanism.

Au fost raportate scăderi ale concentraţiilor serice ale acidului valproic în cazul administrării sale concomitent cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100% a valorilor acidului valproic în aproximativ două zile. Datorită debutului rapid şi amplitudinii scăderii, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic/ valpromidă cu carbapeneme nu poate fi controlată şi, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a antibioticelor cu warfarină poate creşte efectele anticoagulante. Există multiple raportări privind creşterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate pe cale orală, inclusiv warfarină, la pacienţii trataţi concomitent cu antibiotice. Riscul poate varia în funcţie de infecţia subiacentă, vârstă şi statusul general al pacientului, astfel încât contribuţia antibioticului la creşterea INR (International Normalised Ratio- raportul international normalizat) este dificil de evaluat. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe durata şi imediat după administrarea concomitentă a antibioticelor cu un anticoagulant oral.

Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.

Datele privind utilizarea meropenemului la femeia gravidă sunt absente sau limitate. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării meropenemului în timpul sarcinii.

A fost raportată excreția unor cantități mici de meropenem în laptele uman. Meropenem nu trebuie administrat femeilor care alăptează, cu excepția cazului în care potențialul beneficiu pentru mamă justifică potențialul risc pentru sugar.

Nu au fost realizate studii privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Totuși, atunci când conduceți autovehicule sau operați pe utilaje trebuie să luați în considerare dureri de cap, parestezie și convulsii care au fost raportate pentru meropenem.

Sumarul profilului de siguranțăÎntr-o analiză a 4872 de pacienţi cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reacţiile adverse legate de meropenem cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3%), erupţie cutanată tranzitorie (1,4%), greaţă/vărsături (1,4%) şi inflamaţie la locul injecţiei (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) şi creştereavalorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).

În tabelul de mai jos sunt enumerate toate reacţiile adverse în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente candidoză orală şi vaginală

Tulburări hematologice şi Frecvente trombocitemie limfatice Mai puţin frecvente eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente angioedem, anafilaxie (vezi pct. 4.3 imunitar și pct. 4.4)

Tulburări psihice Rare Delir

Tulburări ale sistemului Frecvente cefalee nervos Mai puţin frecvente parestezie

Rare convulsii (vezi pct. 4.4)

Tulburări gastro-intestinale Frecvente diaree, vărsături, greaţă, durere abdominală

Mai puţin frecvente colită asociată utilizării antibioticelor (vezi pct. 4.4)

Tulburări hepatobiliare Frecvente creştere a valorilor serice ale transaminazelor, creştere a valorilor serice ale fosfatazei alcaline, creştere a concentraţiei plasmatice de lactat-dehidrogenază Mai puţin frecvente creştere a bilirubinemiei

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente erupţie cutanată tranzitorie, prurit ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf (vezi pct 4.4), urticarie Cu frecvență necunoscută Reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice pustuloză exantematoasă generalizată acută (vezi pct. 4.4)

Afecţiuni renale şi urinare Mai puţin frecvente creştere a creatininemiei şi uremiei

Tulburări generale şi la Frecvente inflamaţie, durere nivelul locului de Mai puţin frecvente tromboflebită, administrare durere la locul injecţiei

Meropenem este indicat copiilor şi adolescenţilor cu vârste peste 3 ani. Nu există dovezi de risc crescut de reacții adverse la copii şi adolescenţi în baza datelor disponibile. Toate rapoartele primite au fost doar cu evenimente observate la populația adultă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Supradozajul relativ poate fi posibil la pacienţii cu insuficienţă renală dacă doza nu este ajustată conform descrierii de la pct. 4.2. Experienţa limitată de după punerea pe piaţă a medicamentului indică faptul că, dacă reacţiile adverse apar după supradozaj, ele sunt în conformitate cu profilul reacţiilor adverse descrise la pct. 4.8 şi sunt, în general, uşoare şi se rezolvă prin întreruperea sau reducerea dozei. Trebuie luat în considerare tratamentul simptomatic.

La pacienţii cu funcţie renală normală, se produce o eliminare renală rapidă.

Meropenem şi metabolitul său sunt eliminaţi prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02

Meropenem îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitive şi Gram-negative, legându-se la proteinele care leagă penicilinele (PBPs - penicillin-binding proteins).

Efecte farmacodinamice/farmacocinetice (PK/PD)

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că timpul în care concentraţiile meropenemului depăşesc concentraţiile minime inhibitorii (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea.În modelele preclinice, activitatea meropenemului a fost demonstrată când concentraţiile plasmatice au depăşit CMI pentru organismul infectant pentru aproximativ 40% din intervalul de dozaj.Această ţintă nu a fost stabilită clinic.

Rezistenţa bacteriană la meropenem poate rezulta din: (1) scăderea permeabilităţii membranei externe a bacteriilor Gram-negative (datorată diminuării producţiei de porine) (2) reducerea afinităţii PBPs ţintă (3) creşterea expresiei componentelor pompei de eflux şi (4) producţia de beta-lactamaze care pot hidroliza carbapenemele.

În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infecţii determinate de bacterii rezistente la carbapeneme.

Nu există rezistenţă încrucişată între meropenem şi alte medicamente, cum sunt chinolonele, aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta rezistenţă la mai multe clase de medicamente antibacteriene când mecanismul implicat include impermeabilitate şi/sau pompă (pompe) de eflux.

Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.

Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (2015-01-01, v 5)

Microorganism Sensibil (S) (mg/l) Rezistent (R) (mg/l)

Enterobacteriaceae ≤ 2 > 8

Pseudomonas ≤ 2 > 8

Acinetobacter ≤ 2 > 8

Streptococcus degrupA, B, C, G Notă6 Notă6

Streptococcus pneumoniae1 ≤ 2 > 2

Streptococi viridans2 2 2

Enterococcus -- --

Staphylococcus Notă3 Notă3

Haemophilus influenzae1,2şi Moraxella ≤ 2 > 2 catarrhalis2

Neisseria meningitidis2,4 ≤ 0,25 > 0,25

Anaerobe Gram-pozitive cu excepția Clostridium ≤ 2 > 8 difficile

Anaerobe Gram-negative ≤ 2 > 8

Listeria monocytogenes ≤ 0,25 >0,25

Valori critice farmacocinetică/farmacodinamică ≤ 2 > 8 (nelegate de specii)5 1 Valorile critice ale meropenemului pentru Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae în cazul pacienţilor cu meningită sunt 0,25mg/l (sensibili) și 1mg/ml (rezistent). 2 Tulpinile cu valori CMI peste valoarea critică S/I sunt rare sau încă neraportate. Testele pentru identificare şi testarea sensibilităţii antimicrobiene efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate trebuie repetate şi,dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până la apariţia unor dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu valori CMI peste valoarea critică a rezistenţei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente. 3 Sensibilitatea stafilococilor la carbapenem se deduce din sensibilitatea la cefoxitină. 4 Valorile critice ale meropenemului se referă exclusiv la meningită. 5 Din datele furnizate de PK/PD (farmacodinamie/farmacocinetică) în principal nu au fost determinate puncte de întrerupere legate de non-specii, și oricum ele sunt independente de distribuțiile

CMI (concentraţiei minime inhibitorii) ale anumitor specii. Ele sunt utilizate numai pentru organismele care nu au puncte de întrerupere specifice. Punctele de întrerupere aferente legate de non-specii se bazează pe următoarele dozaje: punctele de întrerupere EUCAST se aplică meropenemului 1000 mg x 3 zilnic, administrat intravenos pe o perioadă de 30 de minute, ca doză minimă. Doza zilnică de 2 g x 3 a fost luată în considerare în tratamentul infecţiilor severe şi la stabilirea valorii critice I/R. 6Sensibilitatea la beta-lactamice a streptococilor de grup A, B, C, G este dedusă din sensibilitatea la penicilină.

- - Nu se recomandă testarea sensibilităţii la specia care este o ţintă slabă pentru terapia medicamentoasă.

Izolatele pot fi raportate ca rezistente fără testare anterioară.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi în timp pentru speciile selectate şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special în tratamentul infecţiilor severe.

Dacă este necesar, se va apela la sfaturile experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului este incertă, cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.

Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experienţei clinice şi a recomandărilor terapeutice.

Aerobe Gram-pozitive

Enterococcus faecalis$

Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină)£

Staphylococcus sp. (tulpinile sensibile la meticilină), inclusiv Staphylococcus epidermidis

Streptococcus agalactiae (grup B)

Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus şi S. intermedius)

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (grup A)

Aerobe Gram-negative

Citrobacter freundii

Citrobacter koseri

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Haemophilus influenzae

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Morganella morganii

Neisseria meningitidis

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Serratia marcescens

Anaerobe Gram-pozitive

Clostridium perfringens

Peptoniphilus asaccharolyticus

Peptostreptococcus sp. (inclusiv P. micros, P. anaerobius, P. magnus)

Anaerobe Gram-negative

Bacteroides caccae

Grupul Bacteroides fragilis

Prevotella bivia

Prevotella disiens

Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă

Aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecium$†

Aerobe Gram-negativ

Acinetobacter sp.

Burkholderia cepacia

Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme natural rezistente

Aerobe Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia

Legionella sp.

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetii

Mycoplasma pneumoniae $Specii care demonstrează sensibilitatea intermediară naturală £Toţi stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi şi la meropenem †Rata rezistenţei ≥ 50% într-una sau mai multe ţări din Uniunea Europeană.

Răpciuga ( morva sau glanders) și melioidoza (boala Whitmore) : utilizarea de meropenem la om se bazează pe datele de susceptibilitate ale B.mallei și B. pseudomallei in vitro și pe date umane limitate.

Medicii care trateaza aceste boli trebuie să se bazeze pe documente adoptate prin consensuri naționale și/sau internaționale în ceea ce privește tratamentul răpciugii și melioidozei.

La subiecţii sănătoşi, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 1 oră; valoarea medie a volumului de distribuţie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) şi valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg, scăzând până la 205 ml/min la doza de 2 g.

Dozele de 500, 1000 şi 2000 mg administrate într-o perfuzie cu durata de peste 30 minute determină valori medii ale Cmax de aproximativ 23, 49, respectiv 115 μg/ml, iar valorile ASC corespondente au fost de 39,3, 62,3 şi 153 μg.h/ml. După administrarea unei perfuzii cu durata de 5 minute, valorile

Cmax sunt de 52 şi 112 μg/ml după doze de 500, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la fiecare 8 ore subiecţilor cu funcţie renală normală nu produce acumularea dozelor de meropenem.

Un studiu care a înrolat 12 pacienţi cărora li s-a administrat după intervenţia chirurgicală 1000 mg meropenem pentru infecţiile intra-abdominale la fiecare 8 ore, a demonstrat o Cmax şi un timp de înjumătăţire plasmatică comparabile cu cele observate la subiecţii normali, dar un volum de distribuţie mai mare, cu o valoare de 27 l.

Valoarea medie a proporţiei de legare la proteinele plasmatice a meropenemului a fost de aproximativ 2% şi a fost independentă de concentraţie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai puţin) farmacocinetica este biexponenţială, aspect mult mai puţin evidenţiat după o perfuzie cu durata de 30 de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în multe lichide şi ţesuturi: inclusiv în plămâni, secreţii bronşice, bilă, lichid cerebrospinal, ţesuturi de la nivelul aparatului genital, la nivel cutanat, fascii, muşchi şi exudate peritoneale.

Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, generând un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstrează sensibilitate redusă la hidroliză de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară administrarea concomitentă a unui inhibitor de DHP-I.

Meropenemul este, în principal, excretat sub formă nemodificată pe cale renală; aproximativ 70% (50-75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Un surplus de 28% este recuperat ca metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ 2% din doză. Clearance-ul renal măsurat şi efectul probenecidului arată că meropenemul este supus atât filtrării, cât şi secreţiei tubulare.

Insuficienţa renală rezultă din valorile plasmatice mai mari ale ASC şi un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung demonstrate pentru meropenem. Au existat creşteri ale ASC de 2,4 ori la pacienţii cu insuficienţă moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficienţei severe (ClCr 4-23 ml/min) şi de 10 ori la pacienţii hemodializaţi (ClCr <2 ml/min), comparativ cu subiecţii sănătoşi (ClCr >80 ml/min). ASC a metaboliţilor inactivi din punct de vedere microbiologic cu inel deschis a fost, de asemenea, considerabil crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă (vezi pct. 4.2).

Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ 4 ori mai mare decât la pacienţii cu anurie.

Un studiu care a înrolat pacienţi cu ciroză alcoolică nu a arătat niciun efect al afecţiunii hepatice asupra farmacocineticii meropenemului după doze repetate.

Pacienţi aduţi

Studiile cu privire la farmacocinetică efectuate la pacienţi nu au demonstrat diferenţe semnificative de farmacocinetică faţă de subiecţii sănătoşi cu funcţie renală echivalentă.Un model populaţional elaborat pe baza datelor provenite de la 79 de pacienţi cu infecţii intra-abdominale sau pneumonie a arătat că volumul central este dependent de greutate şi clearance-ul dependent de clearance-ul creatininei şi de vârstă.

Farmacocinetica la sugari şi copii cu infecţii trataţi cu doze de 10, 20 şi 40 mg/kg a evidenţiat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adulţi după administrarea unor doze de 500, 1000, respectiv 2000 mg. Comparaţia a demonstrat parametri farmacocinetici consecvenţi între doze şi timpi de înjumătăţire plasmatică similari cu cei observaţi la adulţi, cu excepţia celor mai tineri subiecţi (<6 luni t1/2 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost de 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) şi 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Aproximativ 60% din doză este excretată în urină după 12 ore, alte 12% fiind excretate sub forma metabolitului.

Concentraţiile meropenemului în LCR la copiii cu meningită sunt de aproximativ 20% din valorile plasmatice concomitente, deşi există variaţii inter-individuale semnificative.

Farmacocinetica meropenemului la nou-născuţii care necesită tratament antiinfecţios a demonstrat valori mai mari ale clearance-ului la nou-născuţii cu vârstă cronologică sau gestaţională mai mare, cu o medie generală a timpului de înjumătăţire plasmatică de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo bazată pe un model populaţional PK a demonstrat că o schemă de administrare de 20 mg/kg la 8 ore a dus la obţinerea a T>CMI de 60% pentru P. aeruginosa pentru 95% dintre prematuri şi 91% dintre copiii născuţi la termen.

Studiile cu privire la farmacocinetică la subiecţi vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65-80 ani) au demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu o reducere legată de vârstă a clearance-ului creatininei şi o reducere mai mică a clearance-ului non-renal. Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia celor cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.2).

Studiile la animale indică faptul că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezile histologice ale leziunilor tubulare renale au fost observate numai la şoareci şi câini,la doze de 2000 mg/kg şi mai mari, după o singură administrare şi la maimuţe la doze de 500 mg/kg într-un studiu cu durată de 7 zile.

Meropenemul este, în general, bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate în studiile privind toxicitatea după administrarea unei doze unice la rozătoare la doze mai mari de 1000 mg/kg.

DL50 al meropenemului administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg.

În studii cu doze repetate şi cu durata de până la 6 luni, au fost observate numai efecte minore, inclusiv o scădere a parametrilor eritrocitari la câini.

Nu au existat dovezi de potenţial mutagen într-o baterie de teste convenţionale şi nici dovezi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere sau de potenţial teratogen în studiile efectuate la şobolan cu doze de până la 750 mg/kg şi la maimuţe cu doze de până la 360 mg/kg.

Nu au existat dovezi de creştere a sensibilităţii la meropenem la pui, comparativ cu animalele adulte.

Formula pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile efectuate la animale.

În studiile efectuate la animale, singurul metabolit al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar.

Carbonat de sodiu anhidru

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

2 ani.

Administrare intravenoasă în bolus

Soluţia pentru injectarea în bolus se prepară prin dizolvarea pulberii pentru soluție perfuzabilă/ injectabilă Meropenem Aurobindo în apă pentru preparate injectabile pentru a obține o concentraţia finală de 50 mg/ml.

Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării soluţiei pentru injectarea în bolus a fost demonstrată pentru 3 ore la temperaturi cuprinse între 15-25 0C sau până la 8 ore daca a fost păstrată la frigider (2-8

C). Din punct de vedere microbiologic, soluția injectabilă trebuie utilizată imediat, cu excepția cazurilor în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.

Dacă soluţia injectabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi condiţiile până la folosire revine utilizatorului.

Soluţia perfuzabilă se prepară prin dizolvarea pulberii pentru soluție perfuzabilă/injectabilă

Meropenem Aurobindo în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau în soluţie perfuzabilă de glucoză (dextroză) 5% pentru a obține o concentraţie finală de 1 la 20 mg/ml.

Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării soluţiei perfuzabile preparată folosind soluţie de clorură de sodiu 0,9 % a fost demonstrată pentru 6 ore la temperaturi cuprinse între 15-25oC sau 24 ore la temperaturi cuprinse între 2-8 0C. Soluţia preparată trebuie folosită în cel mult 2 ore după ce a fost păstrată la frigider.

Din punct de vedere microbiologic, soluția perfuzabilă trebuie utilizată imediat, cu excepția cazurilor în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.

Dacă soluţia perfuzabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi condiţiile până la folosire revine utilizatorului.

Soluţia reconstituită de Meropenem Aurobindo în glucoză (dextroză) 5% trebuie utilizată imediat, de exemplu într-o oră după reconstituire.

Nu congelați soluția reconstituită.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Meropenem Aurobindo 500 mg:

674,78 mg pudră în flacon din sticlă transparentă, tubulară (clasa hidrolitica I) având volumul de 30 ml, închis cu dop din cauciuc brombutilic cu capsă de aluminiu și disc din polipropilenă de culoare albastră.

Meropenem Aurobindo 1 g:

1349,56 mg pudră în flacon din sticlă transparentă, tubulară (clasa hidrolitica I) având volumul de 30 ml, închis cu dop din cauciuc brombutilic cu capsă de aluminiu și disc din polipropilenă de culoare albă.

Medicamentul este disponibil în ambalaje de 1 sau 10 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Injecţie

Meropenem Aurobindo utilizat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus trebuie reconstituit cu apă sterile pentru preparate injectabile.

Perfuzie

Pentru perfuzia intravenoasă, flacoanele de meropenem pot fi reconstituite direct cu soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau cu soluţie de glucoză 5% pentru perfuzie, până la o concentraţie finală de 1 până la 20 mg/ml.

Fiecare flacon este destinat unei singure utilizări.

Tehnicile standard aseptice trebuie utilizate pentru pregătirea şi administrarea soluţiei.

Soluţia reconstituită trebuie agitată bine înainte de utilizare. În soluţie nu trebuie să fie vizibile particule înainte de utilizare. Pot fi utilizate numai soluţii limpezi, incolore saugălbui.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti, România

Meropenem Aurobindo 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:

8556/2016/01-02

Meropenem Aurobindo 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:

8557/2016/01-02

Data primei autorizări: Ianuarie 2016

Ianuarie 2024