MERIOFERT PFS 900UI pulbere+solvent pentru soluție injectabilă prospect medicament

Meriofert PFS 900 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă

Fiecare flacon multidoză conţine pulbere liofilizată cu 900 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi 900 UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).

Gonadotropina umană de menopauză (hMG) este extrasă din urina femeilor aflate la postmenopauză.

Pentru a contribui la activitatea totală a LH este adăugată gonadotropină corionică umană (hCG), extrasă din urina femeilor gravide.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Pulbere în flacon: pulbere liofilizată sau pulbere liofilizată compactă, de culoare albă.

Solvent în seringă preumplută: soluţie limpede şi incoloră.

Inducerea ovulaţiei: pentru inducerea ovulaţiei la femei cu amenoree sau anovulaţie care nu au răspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.

Hiperstimulare ovariană controlată (HOC) în cadrul tehnologiei de reproducere asistată medical (TRA): inducerea dezvoltării foliculare multiple la femeile supuse tehnicilor de reproducere asistată, aşa cum este fertilizarea in vitro (FIV).

Tratamentul cu Meriofert PFS trebuie să fie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul problemelor de infertilitate.

Există mari variaţii inter- şi intra-individuale ale răspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene.

Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme terapeutice uniforme. Prin urmare, doza trebuie să fie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. Aceasta necesită ecografie şi poate include, de asemenea, monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estradiol.

Femei cu anovulaţie:

Obiectivul unui tratament cu Meriofert PFS este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur, din care ovulul va fi eliberat după administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).

Meriofert PFS poate fi administrat prin injectare zilnică. La femeile cu menstruaţie, tratamentul trebuie să înceapă în primele 7 zile ale ciclului menstrual.

O schemă terapeutică utilizată frecvent începe cu o doză de 75 până la 150 UI de FSH pe zi care, dacă este necesar, este crescută cu 37,5 UI (până la 75 UI), de preferat la intervale de 7 sau 14 zile, în scopul de a obţine un răspuns adecvat, dar nu excesiv.

Dozele maxime zilnice de hMG Meriofert PFS nu trebuie, în general, să depăşească 225 UI.

Tratamentul trebuie ajustat la răspunsul individual al pacientei, evaluat prin măsurarea dimensiunii foliculului prin ecografie şi/sau prin valoarea concentraţiilor plasmatice de estrogen.

Ulterior, este menţinută doza zilnică, până când se obţin condiţiile pre-ovulatorii. De obicei, sunt suficiente 7 până la 14 zile de tratament pentru a atinge această stare.

Administrarea Meriofert PFS este apoi întreruptă şi ovulaţia poate fi indusă prin administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).

În cazul în care numărul de foliculi respondenți este prea mare sau concentraţiile plasmatice de estradiol cresc prea repede, adică mai mult decât dublarea zilnică a concentrației de estradiol timp de două sau trei zile consecutiv, doza zilnică trebuie scăzută. Deoarece foliculii cu dimensiuni de peste 14 mm pot duce la sarcină, prezenţa mai multor foliculi pre-ovulatorii care depăşesc 14 mm semnalează riscul unei sarcini multiple. În acest caz, administrarea de hCG trebuie întreruptă, iar sarcina trebuie evitată, pentru a preveni o sarcină multiplă. Pacienta trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de tip barieră sau să se abţină de la a avea contact sexual până la declanşarea următoarei sângerări menstruale (vezi pct 4.4). Tratamentul trebuie reînceput în următorul ciclu terapeutic cu o doză mai mică decât în ciclul anterior.

În cazul în care o pacientă nu răspunde adecvat după 4 săptămâni de tratament, ciclul terapeutic trebuie abandonat, iar tratamentul trebuie reînceput la o doză iniţială mai mare decât în ciclul anterior.

Odată obţinut răspunsul ideal, o singură injecţie de 5 000 UI până la 10 000 UI de hCG trebuie administrată la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert PFS.

Se recomandă ca pacienta să aibă contact sexual în ziua injectării de hCG şi în ziua următoare.

Alternativ, poate fi efectuată inseminarea intrauterină.

Femeile supuse stimulării ovariene pentru inducerea dezvoltării foliculare multiple - ca parte a tehnologiei de reproducere asistată:

Scăderea secreţiei glandei pituitare cu scopul de a suprima valorile maxime de LH endogen şi pentru a controla concentraţiile bazale de LH se realizează acum în mod obişnuit prin administrarea unui agonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH agonist) sau prin administrarea unui antagonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH antagonist).

Într-un protocol utilizat în mod obişnuit, administrarea de Meriofert PFS începe la aproximativ două săptămâni după inițierea tratamentului cu agonist şi ambele tratamente sunt apoi continuate până la realizarea dezvoltării foliculare adecvate. De exemplu, după două săptămâni de scădere a secreţiei glandei pituitare induse de terapia cu agonist, sunt administrate 150-225 UI de Meriofert PFS în primele cinci-şapte zile. Doza este apoi ajustată, în funcţie de răspunsul ovarian al pacientei.

Un protocol alternativ pentru hiperstimularea ovariană controlată implică administrarea de 150 până la 225 UI de Meriofert PFS zilnic, începând din a 2-a sau a 3-a zi a ciclului. Tratamentul este continuat până se atinge o dezvoltare foliculară suficientă (evaluată prin monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estrogen şi/sau ecografic), cu ajustarea dozei conform răspunsului pacientei (de obicei, o doză nu mai mare de 450 UI pe zi). Dezvoltarea foliculară adecvată se obţine de obicei, în medie, în jurul celei de-a zecea zi de tratament (5 până la 20 zile).

Când este obţinut un răspuns optim, se administrează o injecţie unică de 5 000 UI până la 10 000 UI de hCG, la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert PFS, pentru inducerea maturării foliculare finale.

Recuperarea ovocitului se realizează 34-35 ore mai târziu.

Medicamentul nu este indicat pentru utilizare la copii și adolescenți.

Meriofert PFS este destinat pentru administrarea subcutanată.

Injectarea trebuie efectuată lent, pentru a preveni durerea indusă de injecţie şi pentru a reduce scurgerea de la locul injectării.

Locul de injectare trebuie schimbat, pentru a preveni lipoatrofia.

Deoarece flaconul conține o cantitate de medicament suficientă pentru câteva zile de tratament, sunt furnizate pentru administrare12 seringi gradate în unități FSH/LH, concepute pentru a extrage doza corectă de Meriofert PFS, exprimată în UI (unități). Meriofert PFS 900 UI poate fi recomandat pentru auto-administrare de către pacientă. Pacientele trebuie instruite cu privire la reconstituirea/tehnica de injectare adecvate, înainte de utilizare.

Pentru instrucțiuni cu privire la reconstituirea și administrarea medicamentului vezi pct. 6.6, precum și instrucțiunile de utilizare incluse în prospect.

* Hipersensibilitate la menotropină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1

* Mărire a ovarului sau chisturi care nu au legătură cu sindromul ovarian polichistic

* Sângerare ginecologică de cauză necunoscută

* Carcinom ovarian, uterin sau mamar

* Tumori de hipotalamus sau de glandă pituitară

Meriofert PFS este contraindicat când nu poate fi realizat un răspuns eficient, de exemplu:

* Insuficienţă ovariană primară

* Malformaţii ale organelor sexuale incompatibile cu sarcina

* Tumori fibroase ale uterului incompatibile cu sarcina

Pot apărea reacţii anafilactice, în special la pacientele cu hipersensibilitate cunoscută la gonadotropine.

Prima injecţie de Meriofert PFS trebuie efectuată întotdeauna sub supraveghere medicală directă şi în clinici cu facilităţi pentru resuscitare cardio-pulmonară.

Prima injecţie de Meriofert PFS trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.

Autoadministrările injectabile de Meriofert PFS trebuie să fie efectuate numai de către paciente motivate, instruite şi bine informate. Înainte de autoadministrarea injectabilă, pacientei trebuie să i se arate cum se efectuează o injecţie subcutanată, indicându-i locul în care se poate administra injecţia, precum şi modul de preparare al soluţiei injectabile.

Înainte de începerea tratamentului, infertilitatea cuplului trebuie evaluată în mod adecvat, luând în calcul contraindicaţiile unei sarcini prezentate mai sus. În plus, pacientele trebuie evaluate pentru hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, hiperprolactinemie şi tumori hipofizare sau hipotalamice, pentru care se administrează tratamente specifice adecvate.

Înainte de tratament trebuie efectuată o evaluare ecografică a dezvoltării foliculare şi determinarea concentraţiilor plasmatice de estradiol; acestea trebuie monitorizate la intervale regulate în timpul tratamentului. Acest lucru este deosebit de important la începutul stimulării (vezi mai jos).

În afară de dezvoltarea unui număr mare de foliculi, concentraţiile plasmatice de estradiol pot creşte foarte rapid, de exemplu, mai mult decât dublarea zilnică, pentru două sau trei zile consecutive şi pot atinge de valori excesiv de mari. Diagnosticul de hiperstimulare ovariană poate fi confirmat prin examinarea ecografică. În cazul apariţiei acestei hiperstimulări ovariane nedorite (adică nu face parte din hiperstimularea ovariană controlată din programele de reproducere asistate medical), administrarea de Meriofert PFS trebuie întreruptă. În acest caz trebuie evitată sarcina şi administrarea de hCG trebuie întreruptă, deoarece poate induce, pe lângă o ovulaţie multiplă, sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO). Simptomele clinice şi semnele sindromului de hiperstimulare ovariană uşoară sunt dureri abdominale, greaţă, diaree şi mărirea uşoară până la moderată a ovarelor şi apariţia chisturilor ovariene. În cazuri rare apare sindromul de hiperstimulare ovariană severă, care poate pune viaţa în pericol. Acesta este caracterizat prin chisturi ovariene mari (predispuse la ruptură), ascită, adesea hidrotorax şi creştere în greutate. În cazuri rare, poate să apară tromboembolism venos sau arterial în asociere cu SHSO (vezi pct 4.8).

La pacientele supuse procedurilor de TRA, riscul sarcinilor multiple este legat în principal de numărul embrionilor inserați. La pacientele care au urmat un tratament pentru inducerea ovulaţiei, incidenţa sarcinilor şi naşterilor multiple este crescută, comparativ cu concepţia naturală. Majoritatea sarcinilor multiple sunt gemelare. Pentru a reduce riscul sarcinii multiple, se recomandă monitorizarea atentă a răspunsului ovarian (vezi pct. 4.2).

Pierdere a sarcinii

Incidenţa avortului spontan este mai mare la pacientele tratate cu FSH, decât la populaţia generală, dar este comparabilă cu incidenţa întâlnită la femeile cu alte tulburări de fertilitate.

Deoarece femeile infertile care urmează proceduri de reproducere asistată, în special FIV, au adesea anomalii tubare, incidenţa sarcinilor ectopice poate fi crescută. De aceea, confirmarea ecografică precoce a faptului că sarcina este intrauterină și nu ectopică este importantă.

Neoplasme ale aparatului genital

Au fost raportate neoplasme ovariene şi ale altor organe ale aparatului reproducător, atât benigne cât şi maligne, la femei care au urmat mai multe regimuri terapeutice în cadrul tratamentului infertilității. Nu este încă stabilit dacă tratamentul cu gonadotropine creşte riscul de referinţă de apariţie al acestor tumori la femeile infertile.

Malformaţii congenitale

Prevalenţa malformaţiilor congenitale după TRA poate fi uşor mai mare decât după concepţia naturală.

Acest lucru este considerat a fi determinat de diferenţele dintre caracteristicile parentale (de exemplu, vârsta mamei, caracteristicile spermei) şi de incidența sarcinilor multiple.

Femeile cu factori de risc general cunoscuţi pentru evenimente tromboembolice, cum sunt antecedentele personale sau familiale, obezitate severă (indicele de masă corporală > 30 kg/m2) sau trombofilie, pot prezenta un risc crescut de evenimente tromboembolice venoase sau arteriale în timpul sau după tratamentul cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile administrării de gonadotropine trebuie puse în balanţă cu riscurile (vezi pct 4.8).

Pentru a avea sub control trasabilitatea acestui medicament biologic, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Meriofert PFS este o substanță cu activitate biologică, care poate determina reacții adverse non-grave până la grave (vezi pct. 4.8) și trebuie administrat doar de către medici cu experiență în tratamentul infertilității.

Informații suplimentare

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per soluție reconstituită, adică practic “nu conține sodiu”.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile între medicamente pentru Meriofert PFS la om. Deşi nu există experienţă clinică, este de aşteptat ca utilizarea concomitentă a Meriofert PFS 900 UI şi a citratului de clomifen să poată creşte răspunsul folicular. Atunci când se utilizează agonist GnRH pentru desensibilizarea hipofizară, poate fi necesară o doză mai mare de Meriofert PFS 900 UI pentru a obţine un răspuns folicular adecvat.

Meriofert PFS nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Nu a fost raportat niciun risc teratogen după stimularea ovariană controlată în utilizarea clinică cu gonadotropine urinare. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.

Meriofert PFS nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

În timpul alăptării secreţia de prolactină poate determina un răspuns slab la stimulare ovariană.

Meriofert PFS este indicat pentru utilizare în caz de infertilitate (vezi pct. 4.1).

Este puţin probabil ca Meriofert PFS să aibă o influenţă asupra capacității pacientei de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cea mai relevantă reacţie adversă la medicament (non-gravă) în studiile clinice cu Meriofert PFS este (în funcţie de doză) hiperstimularea ovariană (SHSO), în general uşoară, cu o creştere redusă a ovarelor, disconfort abdominal sau durere. Două cazuri de SHSO au fost grave.

Cele mai frecvente reacţii adverse asociate cu administrarea de Meriofert PFS au fost cefaleea şi distensia abdominală, precum şi greaţă, oboseală, ameţeli şi durere la locul de injectare.

Tabelul de mai jos prezintă principalele reacţii adverse (> 1%) la femeile tratate cu Meriofert PFS în studiile clinice, clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

În cadrul fiecărei clase de aparate, sisteme și organe, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente reacţii fiind primele, folosind următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/00 şi <1/100); rare (≥1/10 000 şi <1/00); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe* Frecvenţă Reacţie adversă la medicament

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee

Frecvente Ameţeală

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Distensie abdominală

Frecvente Disconfort abdominal, dureri abdominale, greaţă

Tulburări musculo-scheletice şi Frecvente Dureri de spate, senzaţie de greutate ale ţesutului conjunctiv

Tulburări ale aparatului genital Frecvente Sindromul de hiperstimulare ovariană, şi sânului dureri pelvine, sensibilitate a sânilor

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Durere la locul de injectare, reacţie la locul locului de administrare de injectare, oboseală, stare generală de rău, sete

Tulburări vasculare Frecvente Bufeuri

Rare Evenimente tromboembolice

*Este prezentat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumită reacţie; sinonimele sau afecţiunile înrudite nu sunt enumerate, dar ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare.

Din studiile publicate, următoarele reacţii adverse au fost observate la pacientele tratate cu gonadotropine umane de menopauză.

*Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO) în forma moderată până la severă, cu creștere marcată a ovarului și/sau apariția chisturi, durere abdominală acută, ascite (mai puțin frecvent), și complicații cum sunt efuziune pleurală, hipovolemie, torsiune ovariană și tulburări tromboembolice (rar) (vezi și pct. 4.4). În două studii clinice care au inclus 231 de paciente tratate cu Meriofert, au fost raportate două cazuri grave de SHSO (0,9%).

*Reacțiile alergice care au inclus și simptome generalizate au fost raportate după tratamentul cu medicamente care conțin gonadotrofine (vezi și pct. 4.4)

Reacțiile locale la nivelul locului de injectare cum sunt durere, înroșire, echimoză, tumefiere și/sau iritație sunt EA de așteptat după administrarea de gonadotrofine.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu sunt disponibile date despre toxicitatea acută a menotropinei la om, dar toxicitatea acută a preparatelor gonadotropinice urinare în studiile la animale s-a dovedit a fi foarte scăzută. O doză prea mare de menotropină poate duce la hiperstimularea ovarelor (vezi pct 4.4).

Grupa farmacoterapeutică: gonadotropine, codul ATC: G03GA02

Substanţa activă din Meriofert PFS este gonadotropina umană de menopauză cu puritate înaltă.

Activitatea FSH din Meriofert PFS se obţine din urina femeilor post-menopauză; activitatea LH se obţine din urina femeilor post-menopauză şi urina femeilor gravide. Preparatul este standardizat pentru a avea un raport de activitate FSH/LH de aproximativ 1.

În ovare, componenta FSH din HMG induce o creştere a numărului de foliculi în faza de creştere şi stimulează dezvoltarea acestora. FSH creşte producerea de estradiol în celulele granuloase, prin aromatizarea androgenilor care provin din celulele tecale, sub influenţa componentei LH.

Eficacitatea biologică a menotropinei este, în principal, datorată conţinutului său de FSH.

Farmacocinetica menotropinei după administrarea subcutanată prezintă o mare variabilitate inter-individuală.

Conform datelor colectate din studiile efectuate cu menotropină, după administrarea subcutanată a unei singure injecţii de 300 UI, concentraţia plasmatică maximă de FSH este atinsă după aproximativ 22 de ore. Concentraţiile plasmatice maxime de FSH (Cmax) au fost de 7,5 ± 2,8 UI/l, cu o ASC0-t de 485,0 ± 93,5 UI x oră /l. Ulterior, concentrația plasmatică scade, cu un timp de înjumătățire plasmatică de aproximativ 40 de ore. Valorile LH detectate sunt foarte mici (aproape de sau sub limita de detectare), având o variabilitate intra- și inter-individuală mare.

Excreţia de menotropină, în urma administrării, este predominant renală.

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacientele cu insuficienţă hepatică sau renală.

Nu au fost efectuate studii non-clinice cu Meriofert PFS.

Pulbere: lactoză monohidrat, polisorbat 20, fosfat disodic dihidrat, acid fosforic și hidroxid de sodiu

Solvent: metacrezol și apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani.

După reconstituire, soluția poate fi păstrată o perioadă de maximum 28 zile, la temperaturi care nu trebuie să depășească 25°C.

Înainte de reconstituire: a se păstra la 2-8°C.

Pentru condițiile de păstrare după reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.3.

A nu se congela înainte sau după reconstituire.

1 set conține:

- 1 flacon cu pulbere (sticlă tip I), cu dop din cauciuc bromobutilic siliconizat și capac detașabil (aluminiu și plastic colorat);

- 1 seringă preumplută cu solvent (sticlă tip I), cu capac (izopren și cauciuc bromobutilic) și piston (cauciuc clorobutilic și silicon), ambalată într-un blister din PVC împreună cu un ac pentru reconstituire;

- 12 tampoane îmbibate cu alcool;

- 12 seringi de unică folosință, cu ac fix inclus, pentru administrare subcutanată, gradate în unități

FSH/LH.

Fiecare flacon este pentru utilizare repetată.

Pulberea trebuie reconstituită imediat înainte de prima administrare injectabilă, utilizând o tehnică aseptică. Pentru reconstituire trebuie utilizat doar solventul furnizat în ambalaj.

Dopul din cauciuc al flaconului nu trebuie puncționat mai mult de 13 ori (o dată pentru reconstituire, de 12 ori pentru extragerea dozei).

Soluția reconstituită trebuie să fie limpede, incoloră și practic fără particule vizibile. Soluția nu trebuie administrată dacă conține particule sau dacă nu este limpede și incoloră.

Reconstituirea pulberii pentru soluție injectabilă

Prepararea soluției injectabile:

* Scoateți capacul seringii preumplute care conține solvent; atașați la seringă acul pentru reconstituire, cu capacul protector încă atașat.

* Scoateți capacul detașabil din plastic colorat al flaconului, împingându-l ușor cu policele, dezinfectați dopul din cauciuc cu un dezinfectant adecvat și lăsați-l să se usuce.

* Luați seringa, scoateți capacul protector al acului și introduceți acul în mijlocul dopului din cauciuc al flaconului. Adăugați solventul peste pulbere, golind seringa prin apăsarea fermă în jos a pistonului.

* Rotiți ușor flaconul, până când soluția este limpede. În general, pulberea se dizolvă imediat.

Verificați ca soluția reconstituită să fie limpede.

* Odată ce pulberea este dizolvată, luați una dintre seringile pentru o singură utilizare, cu ac fix inclus, scoateți capacul protector al acului și introduceți acul în mijlocul dopului din cauciuc al flaconului. Răsturnați flaconul și extrageți doza prescrisă de Meriofert PFS în seringa pentru administrare.

REȚINEȚI:

- Deoarece flaconul conține o cantitate de medicament suficientă pentru câteva zile de tratament, trebuie să vă asigurați că extrageți cantitatea de medicament prescrisă.

- Vă rugăm să nu îndepărtați opritorul (colierul alb) al seringii preumplute, deoarece acesta previne extragerea inadecvată a pistonului și îmbunătațește manevrarea seringii în cursul injectării.

Pentru instrucțiuni de utilizare detaliate, vezi prospectul (secțiunea 3).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale (după finalizarea injecţiei, toate acele şi seringile goale trebuie eliminate într-un recipient adecvat).

IBSA Farmaceutici Italia Srl

Via Martiri di Cefalonia 2 26900 Lodi,

Italia

14869/2023/01

Autorizare: Ianuarie 2023

Iulie 2024