MERIOFERT 75UI pulbere+solvent pentru soluție injectabilă prospect medicament

Meriofert 75 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă

Meriofert 150 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă

Fiecare flacon liofilizat conţine 75 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi 75

UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).

Gonadotropina corionică umană (hCG), un hormon prezent în mod natural în urina femeilor însărcinate, este adăugat pentru a contribui la activitatea totală a LH.

Fiecare flacon liofilizat conţine 150 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi 150 UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).

Gonadotropina corionică umană (hCG), un hormon prezent în mod natural în urina femeilor însărcinate, este adăugat pentru a contribui la activitatea totală a LH.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Pulbere: pulbere liofilizată albă până la aproape albă.

Solvent: soluţie limpede şi incoloră.

Inducerea ovulaţiei: pentru inducerea ovulaţiei la femei cu amenoree sau anovulaţie care nu au răspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.

Hiperstimulare ovariană controlată (HOC) într-o tehnologie de reproducere asistată medical (TRA): inducerea dezvoltării foliculare multiple la femeile supuse tehnicilor de reproducere asistată aşa cum este fertilizarea in vitro (FIV).

Tratamentul cu Meriofert ar trebui să fie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul problemelor de infertilitate.

Există mari variaţii inter- şi intra-individuale ale răspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene.

Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme uniforme de dozare. Doza trebuie, prin urmare, să fie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. Aceasta necesită ecografie şi poate include, de asemenea, monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estradiol.

Femei cu anovulaţie:

Obiectivul unui tratament cu Meriofert este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur din care ovulul va fi eliberat după administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).

Meriofert poate fi administrat prin injectare zilnică. La pacientele cu menstruaţie, tratamentul ar trebui să înceapă în primele 7 zile ale ciclului menstrual.

Un protocol folosit frecvent începe cu o doză de 75 până la 150 UI de FSH pe zi care, dacă este necesar, este mărită cu 37,5 UI (până la 75 UI), la intervale de 7 sau 14 zile de preferinţă, în scopul de a obţine un răspuns adecvat, dar nu excesiv.

Dozele maxime zilnice de HMG Meriofert nu ar trebui, în general, să depăşească 225 UI.

Tratamentul trebuie ajustat la răspunsul individual al pacientei, evaluat prin măsurarea dimensiunii foliculului prin ecografie şi/sau nivelului de estrogen.

Doza zilnică este apoi menţinută până când se obţin condiţiile pre-ovulatorii. De obicei, 7 până la 14 zile de tratament sunt suficiente pentru a atinge această stare.

Administrarea de Meriofert este apoi întreruptă şi ovulaţia poate fi indusă prin administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).

În cazul în care numărul de foliculi care răspund este prea mare sau concentraţiile plasmatice de estradiol cresc prea repede, adică mai mult decât dublarea zilnică de estradiol timp de două sau trei zile consecutiv, doza zilnică trebuie scăzută. Deoarece foliculii de peste 14 mm pot duce la sarcină, prezenţa mai multor foliculi pre-ovulatorii care depăşesc 14 mm semnalează riscul unei sarcini multiple. În acest caz hCG trebuie întreruptă, iar sarcina trebuie evitată pentru a preveni o sarcină multiplă. Pacientul trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de barieră sau să se abţină de la a avea contact sexual până la declanşarea următoarei sângerări menstruale (vezi pct 4.4). Tratamentul trebuie reînceput în următorul ciclu de tratament cu o doză mai mică decât în ciclul anterior.

În cazul în care o pacientă nu răspunde adecvat după 4 săptămâni de tratament, ciclul trebuie abandonat, iar tratamentul trebuie reînceput la o doză iniţială mai mare decât în ciclul anterior.

Odată obţinut răspunsul ideal, o singură injecţie de 5000 UI până la 10000 UI de hCG trebuie administrată la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert.

Se recomandă ca pacienta să aibă contact sexual în ziua injectării de hCG şi în ziua următoare.

Alternativ, poate fi efectuată inseminarea intrauterină.

Femeile supuse stimulării ovariene pentru inducerea dezvoltării foliculare multiple - ca parte a tehnologiei de reproducere asistată:

Scăderea secreţiei glandei pituitare, pentru a suprima valorile maxime de LH endogen şi pentru a controla concentraţiile bazale de LH se realizează acum în mod obişnuit prin administrarea unui agonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH agonist) sau prin administrarea unui antagonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH antagonist).

Într-un protocol utilizat în mod obişnuit, administrarea de Meriofert începe la aproximativ două săptămâni după începerea tratamentului cu agonist şi ambele tratamente sunt apoi continuate până la realizarea dezvoltării foliculare adecvate. De exemplu, după două săptămâni de scădere a secreţiei glandei pituitare cu agonist, sunt administrate 150-225 UI de Meriofert în primele cinci-şapte zile.

Doza este apoi ajustată în funcţie de răspunsul ovarian al pacientei.

Un protocol alternativ pentru hiperstimularea ovariană controlată implică administrarea de 150 până la 225 UI de Meriofert zilnic, începând din a 2-a sau a 3-a zi a ciclului. Tratamentul este continuat până se va atinge o dezvoltare foliculară suficientă (evaluată prin monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estrogen şi/sau ecografic), cu ajustarea dozei conform răspunsului pacientului (de obicei, nu mai mare de 450 UI pe zi). Dezvoltarea foliculară adecvată se obţine de obicei, în medie, în jurul celei de-a zecea zi de tratament (5 până la 20 zile).

Când este obţinut un răspuns optim, se administrează o injecţie unică de 5000 UI până la 10000 UI de hCG la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert, pentru inducerea maturării foliculare finale.

Recuperarea ovocitului se realizează 34-35 ore mai târziu.

Medicamentul nu este indicat pentru utilizare la copii și adolescenți.

Meriofert este destinat pentru administrarea subcutanată şi intramusculară.

Pulberea trebuie reconstituită imediat înainte de utilizare cu solventul furnizat.

Pentru a preveni injecţiile dureroase şi pentru a reduce scurgerea de la locul injectării Meriofert trebuie administrat lent subcutanat. Locul de injectare subcutanată trebuie alternat pentru a preveni lipoatrofia. Orice soluţie neutilizată trebuie aruncată.

Injecţiile subcutanate pot fi autoadministrate de către pacient, cu condiţia ca instrucţiunile şi recomandările medicului să fie strict urmate.

- Hipersensibilitate la Menotropină sau la oricare dintre excipienţi

- Mărirea ovarului sau chisturi care nu au legătură cu sindromul ovarian polichistic

- Sângerare ginecologică de cauză necunoscută

- Carcinom ovarian, uterin sau mamar

- Tumori de hipotalamus sau de glandă pituitară

Meriofert este contraindicat când nu poate fi realizat un răspuns eficient, de exemplu:

- Insuficienţă ovariană primară

- Malformaţii ale organelor sexuale incompatibile cu sarcina

- Tumori fibroase ale uterului incompatibile cu sarcina

Pot apărea reacţii anafilactice, în special la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la gonadotropine.

Prima injecţie de Meriofert trebuie efectuată întotdeauna sub supraveghere medicală directă şi în clinici cu facilităţi pentru resuscitare cardio-pulmonară.

Prima injecţie de Meriofert trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.

Autoadministrările injectabile de Meriofert ar trebui să fie efectuate numai de către paciente motivate, instruite şi bine informate. Înainte de autoadministrarea injectabilă, pacientei trebuie să i se arate cum se efectuează o injecţie subcutanată, indicându-i locul în care se poate administra injecţia, precum şi modul de preparare al soluţiei de injectat.

Înainte de începerea tratamentului, infertilitatea cuplului trebuie evaluată având în vedere contraindicaţiile adecvate şi prezumtive ale unei sarcini. În special, pacienţii trebuie evaluaţi pentru hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, hiperprolactinemie şi tumori hipofizare sau hipotalamice, pentru care sunt oferite tratamente specifice adecvate.

Înainte de tratament trebuie efectuată o evaluare ecografică a dezvoltării foliculare şi determinarea concentraţiilor plasmatice de estradiol; acestea trebuie monitorizate la intervale regulate în timpul tratamentului. Acest lucru este deosebit de important la începutul stimulării (vezi mai jos).

În afară de dezvoltarea unui număr mare de foliculi, concentraţiile plasmatice de estradiol pot creşte foarte rapid, de exemplu, mai mult decât dublarea zilnică pentru două sau trei zile consecutive şi atingerea de valori excesiv de mari. Diagnosticul de hiperstimulare ovariană poate fi confirmat prin examinarea ecografică. În cazul apariţiei acestei hiperstimulări ovariane nedorite (care nu face parte din hiperstimularea ovariană controlată în programe de reproducere asistate medical), administrarea de Meriofert trebuie întreruptă. În acest caz trebuie evitată sarcina şi administrarea de hCG trebuie întreruptă, deoarece poate induce, pe lângă o ovulaţie multiplă, sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO). Simptomele clinice şi semnele sindromului de hiperstimulare ovariană uşoară sunt durerile abdominale, greaţă, diaree şi mărirea uşoară până la moderată a ovarelor şi apariţia chisturilor ovariene. În cazuri rare apare sindromul de hiperstimulare ovariană severă, care poate pune viaţa în pericol. Acesta este caracterizat prin chisturi ovariene mari (predispuse la ruptură), ascită, adesea hidrotorax şi creşterea în greutate. În cazuri rare, tromboembolism venos sau arterial poate să apară în asociere cu SHSO (vezi pct 4.8).

La pacientele supuse procedurilor de TRA, riscul sarcinilor multiple este legat în principal de numărul embrionilor înlocuiţi. La pacientele care au suferit un tratament pentru inducerea ovulaţiei, incidenţa sarcinilor şi naşterilor multiple este crescută comparativ cu concepţia naturală. Majoritatea sarcinilor multiple sunt gemelare. Pentru a reduce riscul sarcinii multiple, se recomandă monitorizarea atentă a răspunsului ovarian.

Incidenţa avortului spontan este mai mare la pacientele tratate cu FSH decât la populaţia generală, dar este comparabilă cu incidenţa întâlnită la femeile cu alte tulburări de fertilitate.

Deoarece femeile infertile care beneficiază de reproducere asistată, în special FIV, au adesea anomalii tubare, incidenţa sarcinilor ectopice poate fi crescută. De aceea, confirmarea ecografică precoce a faptului că sarcina este intrauterină este importantă.

Neoplasme ale aparatului genital

Au fost raportate neoplasme ovariene şi ale altor organe ale aparatului reproducător atât benigne cât şi maligne, la femei care au urmat mai multe regimuri terapeutice pentru infertilitate. Nu este încă stabilit dacă tratamentul cu gonadotropine creşte riscul de referinţă de apariţie al acestor tumori la femeile infertile.

Malformaţii congenitale

Prevalenţa malformaţiilor congenitale după TRA poate fi uşor mai mare decât după concepţia naturală. Acest lucru este considerat a fi din cauza diferenţelor dintre caracteristicile parentale (de exemplu, vârsta mamei, caracteristicile spermei) şi datorită sarcinilor multiple.

Femeile cu factori de risc general recunoscuţi pentru evenimente tromboembolice, cum sunt antecedentele personale sau familiale, obezitate severă (indicele de masă corporală > 30 kg/m2) sau trombofilie, pot prezenta un risc crescut de evenimente tromboembolice venoase sau arteriale în timpul sau după tratamentul cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile administrării de gonadotropine trebuie puse în balanţă cu riscurile (vezi pct 4.8).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile între medicamente pentru Meriofert la om. Deşi nu există experienţă clinică, este de aşteptat ca utilizarea concomitentă a Meriofert 75-150 UI şi a citratului de clomifen să poată creşte răspunsul folicular. Atunci când se utilizează GnRH agonist pentru desensibilizarea hipofizară, poate fi necesară o doză mai mare de Meriofert de 75-150 UI pentru a obţine un răspuns folicular adecvat.

Meriofert nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Nu a fost raportat niciun risc teratogen după stimularea ovariană controlată în utilizarea clinică cu gonadotropine urinare. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.

Meriofert nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

În timpul alăptării secreţia de prolactină poate determina un răspuns slab la stimulare ovariană.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, este puţin probabil ca Meriofert să aibă o influenţă asupra performanţei pacientului de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cea mai relevantă reacţie adversă la medicament în studiile clinice cu Meriofert este (în funcţie de doză) hiperstimularea ovariană (SHSO), în general uşoară cu o creştere ovariană mică, disconfort abdominal sau durere. Un singur caz de SHSO a fost sever.

Cele mai frecvente reacţii adverse asociate cu administrarea de Meriofert au fost cefaleea şi distensia abdominală, precum şi greaţă, oboseală, ameţeli şi durere la locul de injectare.

Tabelul de mai jos prezintă principalele reacţii adverse (> 1%) la femeile tratate cu Meriofert în studiile clinice în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente reacţii fiind primele, folosind următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10,000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe* Frecvenţă Reacţie adversă la medicament

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee

Frecvente Ameţeală

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Distensie abdominală

Frecvente Disconfort abdominal, dureri abdominale, greaţă

Tulburări musculo-scheletice şi Frecvente Dureri de spate, senzaţie de greutate ale ţesutului conjunctiv

Tulburări ale aparatului genital Frecvente Sindromul de hiperstimulare ovariană, şi sânului dureri pelvine, sensibilitatea sânilor

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Durere la locul de injectare, reacţie la locul locului de administrare de injectare, oboseală, stare generală de rău, sete

Tulburări vasculare Frecvente Hiperemie facială tranzitorie

*Este prezentat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumită reacţie; sinonime sau afecţiunile înrudite nu sunt enumerate, dar ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare.

Din studiile publicate, următoarele reacţii adverse au fost observate la pacientele tratate cu gonadotropine umane de menopauză.

*Hiperstimularea ovariană severă (SHSO sever), cu creştere ovariană marcată şi formarea de chisturi, dureri abdominale acute, ascită, revărsat pleural, hipovolemie, şoc şi tulburări tromboembolice. (Vezi şi pct. 4.4)

* Torsiunea de ovar, de obicei în asociere cu cazuri severe de SHSO

* Efracţia chisturilor ovariene cu hemoragie intraperitoneală, au fost raportate rezultate fatale cauzate de efracţia chisturilor.

*După tratamentul cu medicamente ce conţin gonadotropină au fost raportate, de asemenea, reacţii alergice cu simptome generalizate. (Vezi şi pct. 4.4)

Reacţiile locale la nivelul locului de injectare, cum ar fi durere, roşeaţă, învineţire, umflare şi/sau iritaţie sunt reacţii adverse prevăzute după administrarea de gonadotropine.

Frecvenţa acestor evenimente este prevăzută a fi mai mare în cazul administrării pe cale intramusculară decât în cazul administrării subcutanate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu sunt disponibile date despre toxicitatea acută a menotropinei la om, dar toxicitatea acută a preparatelor gonadotropinice urinare în studiile pe animale s-a dovedit a fi foarte scăzută. O doză prea mare de menotropină poate duce la hiperstimularea ovarelor (vezi pct 4.4).

Grupa farmacoterapeutică: Gonadotropine.

Codul ATC: G03GA02

Substanţa activă din Meriofert este gonadotropină umană de menopauză de înaltă puritate.

Activitatea FSH din Meriofert se obţine din urina femeilor post-menopauză; activitatea LH se obţine din urina femeilor post-menopauză şi urina femeilor gravide. Preparatul este standardizat pentru a avea un raport de activitate FSH/LH de aproximativ 1.

In ovare, componenta FSH din HMG induce o creştere a numărului de foliculi în creştere şi stimulează dezvoltarea lor. FSH creşte producţia de estradiol în celulele granuloase prin aromatizarea androgenilor care provin din celulele tecale sub influenţa componentei LH.

Eficacitatea biologică a menotropinei este, în principal datorată conţinutului său de FSH.

Farmacocinetica menotropinei după administrarea intramusculară sau subcutanată prezintă o mare variabilitate inter-individuală. Conform datelor colectate din studiile efectuate cu menotropină, după o singură injecţie de 300 UI, nivelul maxim seric de FSH este atins la aproximativ 19 ore după administrare intramusculară şi 22 de ore după administrare subcutanată. Concentraţiile maxime de

FSH au ajuns la 6,5 ± 2,1 UI/l, cu o ASC0-t de 438,0 ± 124,0 UIxh/l după administrare i.m. După administrarea s.c., Cmax a ajuns la 7,5 ± 2,8 UI/l, cu o ASC0-t de 485,0 ± 93,5 UIxh/l.

Valorile ASC şi Cmax pentru LH au reieşit a fi semnificativ mai mici în grupul cu administrare s.c. comparativ cu grupul cu administrare i.m. Acest rezultat se poate datora unor niveluri foarte scăzute detectate (aproape de sau sub limita de detecţie) în ambele grupuri şi unei mari variabilităţi intra- şi inter-individuale.

După aceea, nivelul seric scade cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 45 ore după administrarea intramusculară şi 40 ore după administrarea subcutanată.

Excreţia de menotropină, în urma administrării, este predominant renală.

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.

Nu au fost efectuate studii non-clinice cu Meriofert.

Pulbere: lactoză monohidrat.

Solvent: soluţie de clorură de sodiu 0,9%.

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani.

După reconstituire, se recomandă utilizarea imediată.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

1 set conţine: Pulbere într-un flacon (sticlă de tip I), sigilat cu un dop de cauciuc şi fixat cu un capac flip-off (aluminiu şi plastic colorat: 75 UI de culoare verde deschis, 150 UI de culoare verde închis) + 1 ml de solvent în fiolă (sticlă de tip I). Ambalaj de 1, 5 şi 10 seturi.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Soluţia trebuie să fie preparată chiar înainte de injectare.

Fiecare flacon este de unică folosinţă. Medicamentul trebuie reconstituit în condiţii aseptice.

Meriofert trebuie reconstituit numai cu solventul furnizat în ambalaj.

Trebuie pregătită o zonă curată pentru preparare şi mâinile trebuie spălate înainte de reconstituirea soluţiei.

Aşezaţi pe suprafaţa curată următoarele elemente:

- două tampoane de bumbac umezite cu alcool (nu sunt furnizate)

- un flacon cu Meriofert pulbere

- o fiolă cu solvent

- o seringă (nu este furnizată)

- un ac pentru pregătirea injecţiei (nu este furnizat)

- un ac fin pentru injectare subcutanată (nu este furnizat)

Reconstituirea soluţiei injectabile

Deschideți fiola cu solvent.

Un punct colorat este indicat în partea superioară a fiolei cu solvent:

În acest punct gâtul fiolei este special conceput să se rupă mai ușor. Loviți ușor partea superioară a fiolei pentru a îndepărta lichidul rămas în vârf. Apăsați cu fermitate fiola deasupra gâtului și rupeți-l în timp ce deplasați spre semnul colorat. Așezați cu atenție fiola deschisă pe suprafața de lucru.

Extrageți solventul:

Atașați acul de reconstituire (acul lung) la seringă. Cu seringa într-o mână, țineți fiola cu solvent, inserați acul în ea și extrageți tot solventul.

Așezați cu atenție seringa pe suprafața de lucru și evitați să atingeți acul.

Pregătiţi soluţia injectabilă:

1. Scoateţi capacul capsulei de aluminiu de pe flaconul care conţine Meriofert pulbere şi dezinfectaţi zona de cauciuc a capacului cu un tampon de vată umezit cu alcool.

2. Luaţi seringa şi injectaţi încet solventul în flaconul cu pulbere prin capacul de cauciuc. 3. Rotiţi uşor flaconul între palme până când pulberea este complet dizolvată, având grijă să evitaţi crearea de spumă. 4. După ce pulberea se dizolvă (lucru care, de obicei, se întâmplă imediat), trageţi încet soluţia în seringă.

Când reconstituiţi mai mult de 1 flacon de Meriofert, aspiraţi conţinutul reconstituit al primului flacon în seringă şi injectaţi-l uşor în al doilea flacon după ce repetaţi paşii de la 1 la 4.

Dacă se utilizează mai multe flacoane cu pulbere, cantitatea de menotropină conţinută în 1 ml de soluţie reconstituită va fi astfel:

Meriofert 75 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Numărul Cantitatea totală de flacoanelor menotropină în 1 ml de utilizate soluţie 1 75 UI 2 150 UI 3 225 UI 4 300 UI 5 375 UI 6 450 UI

Meriofert 150 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Numărul Cantitatea totală de flacoanelor menotropină în 1 ml de utilizate soluţie 50 UI 2 300 UI 3 450 UI

Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.

Aruncaţi toate obiectele utilizate:

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale (după finalizarea injecţiei, toate acele şi seringile goale trebuie eliminate într-un recipient adecvat).

IBSA Farmaceutici Italia srl

Via Martiri di Cefalonia, 2-26900 Lodi, Italia

8831/2016/01-03 8832/2016/01-03

Data primei autorizări - Aprilie 2016

Noiembrie 2017