Prospect MEMANTINA TEVA 10mg / ml soluție orală
Indicat în: boala Alzheimer; demență
Cale de administrare: orală
Substanța: memantină (antagonist al receptorilor NMDA)
ATC: N06DX01 (Sistemul nervos | Medicamente anti-demența | Alte medicamente anti-demență)
Memantina este un medicament utilizat pentru tratamentul demenței moderate până la severe asociate cu boala Alzheimer. Acționează prin blocarea receptorilor NMDA (N-metil-D-aspartat) din creier, reducând efectele excesive ale glutamatului, un neurotransmițător care, în cantități mari, poate contribui la deteriorarea celulelor nervoase.
Memantina ajută la îmbunătățirea funcțiilor cognitive, a memoriei și a capacității de a desfășura activități zilnice, dar nu vindecă boala Alzheimer. Este de obicei administrată sub formă de comprimate sau soluție orală, iar doza este ajustată treptat pentru a minimiza efectele secundare.
Efectele secundare pot include amețeli, dureri de cap, constipație, somnolență sau confuzie. În cazuri rare, pot apărea halucinații sau hipertensiune arterială. Este important ca medicamentul să fie administrat conform indicațiilor medicului, iar pacienții să fie monitorizați periodic.
Date generale despre MEMANTINA TEVA 10mg / ml
- Substanța: memantină
- Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2024
- Codul comercial: W60646004
- Concentrație: 10mg / ml
- Forma farmaceutică: soluție orală
- Cantitate: 1
- Prezentare produs: cutie x1 flac din sticla + seringa dozatoare a 50ml sol orala
- Tip produs: generic
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Forme farmaceutice disponibile pentru memantină
Concentrațiile disponibile pentru memantină
- 10mg
- 10mg/g
- 10mg/ml
- 15mg
- 20mg
- 5mg
- 5mg/10mg/15mg/20mg
- 5mg/doza
- 5mg/doza eliberata
Prospect MEMANTINA TEVA 10mg/ml
Conținutul prospectului pentru medicamentul MEMANTINA TEVA 10mg / ml soluție orală
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Memantină Teva 10 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie orală conţine clorhidrat de memantină 10 mg, echivalent cu memantină 8,31 mg.
Excipienţi cu efect cunoscutFiecare ml soluție orală conține sorbitol (E420) 92 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală.
Soluţie limpede şi incoloră sau aproape incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor cu boală Alzheimer, de intensitate moderată până la severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie început şi supravegheat de către un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul demenţei Alzheimer.
DozeTerapia trebuie începută doar dacă este disponibilă o persoană care îngrijeşte pacientul şi care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit conform ghidurilor de practică medicală în vigoare. Toleranţa la tratament şi doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, de preferat în primele trei luni de la începerea tratamentului. În consecinţă, beneficiul terapeutic al tratamentului cu memantină şi toleranţa pacientului la tratament trebuie evaluate la intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile clinice în vigoare.
Tratamentul poate fi menţinut atât timp cât se poate evidenţia un beneficiu terapeutic şi pacientul tolerează tratametul cu memantină. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale prezenţei unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerază tratamentul.
AdulţiAjustarea dozei
Doza zilnică maximă este de 20 mg o dată pe zi. Pentru a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse, doza de întreţinere se stabileşte prin creştere progresivă cu câte 5 mg pe săptămână în primele 3 săptămâni, după cum urmează:
Săptămâna 1 (zilele 1-7) Pacientul trebuie să ia zilnic 0,5 ml soluţie (5 mg), timp de 7 zile.
Săptămâna 2 (zilele 8-14) Pacientul trebuie să ia zilnic 1 ml soluţie (10 mg), timp de 7 zile.
Săptămâna 3 (zilele 15-21) Pacientul trebuie să ia zilnic 1,5 ml soluţie (15 mg), timp de 7 zile.
Din săptămâna 4 Pacientul trebuie să ia o dată pe zi 2 ml soluţie (20 mg), o dată pe zi.
Doza de întreţinereDoza de întreţinere recomandată este de 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţiVârstnici
Pe baza studiilor clinice, doza recomandată pentru pacienţii cu vârstă peste 65 ani este de 20 mg pe zi (2 ml soluţie), după cum a fost descris mai sus.
Insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50-80 ml/min) nu se impune ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei între 30-49 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg (1 ml de soluţie). Dacă în cursul a cel puţin 7 zile de tratament doza a fost bine tolerată, aceasta poate fi crescută până la 20 mg pe zi, în concordanţă cu schema standard de stabilire a dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 5-29 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg (1 ml de soluţie).
Insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasele Child-Pugh A şi Child-Pugh B), nu este necesară ajustarea dozelor. Nu sunt disponibile date privind utilizarea memantinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu se recomandă administrarea memantinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Copii şi adolescenţiNu sunt date disponibile.
Mod de administrareMemantină Teva trebuie luat o dată pe zi, în acelaşi moment al zilei. Soluţia poate fi luată cu sau fără alimente.
Soluţia nu trebuie administrată din flacon direct în gură, dar poate fi măsurată într-o lingură sau într-un pahar cu apă, utilizând seringa dozatoare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii cu epilepsie, antecedente de convulsii sau la pacienţii cu factori predispozanţi pentru epilepsie.
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor antagonişti ai N-metil-D-aspartatului (NMDA), cum sunt amantadina, ketamina sau dextrometorfanul. Aceste substanţe acţionează pe acelaşi sistem receptor ca memantina şi, de aceea, reacţiile adverse [mai ales cele legate de sistemul nervos central, (SNC)] pot fi mai frecvente sau mai pronunţate (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Unii factori care pot creşte pH-ul urinar (vezi pct. 5.2 ,,Eliminarea”) pot face necesară monitorizarea atentă a pacientului. Aceşti factori includ modificări radicale ale dietei, de exemplu trecerea de la o dietă pe bază de carne la o dietă vegetariană sau ingestia masivă de antiacide care alcalinizează conţinutul gastric. De asemenea, pH-ul urinar poate fi crescut din cauza acidozei tubulare renale (ATR) sau infecţiilor tractului urinar severe induse de bacteria Proteus.
În majoritatea studiilor clinice, au fost excluşi pacienţii cu infarct miocardic recent, insuficienţă cardiacă congestivă decompensată (clasele III-IV NYHA) şi hipertensiune arterială necontrolată terapeutic. Prin urmare, sunt disponibile puţine date despre aceste grupe de pacienţi; pacienţii cu aceste afecţiuni trebuie monitorizaţi cu atenţie.
ExcipientSorbitol
Efectul aditiv al administrării concomitente a medicamentelor conținând sorbitol (sau fructoză) și aportul alimentar de sorbitol (sau fructoză) trebuie luate în considerare.
Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orală administrate concomitent.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Din cauza efectelor farmacologice şi mecanismului de acţiune al memantinei, pot să apară următoarele interacţiuni:
* Modul de acţiune sugerează că efectele L-dopa, agoniştilor dopaminergici şi anticolinergicelor pot fi potenţate în cazul tratamentului concomitent cu antagonişti ai NMDA, cum este memantina.
Efectele barbituricelor şi neurolepticelor pot fi reduse. Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice, dantrolen sau baclofen, poate modifica efectele acestora, putând fi necesară o ajustare a dozelor.
* Trebuie evitată utilizarea concomitentă a memantinei şi amantadinei, din cauza riscului de psihoză farmacotoxică. Ambele substanţe sunt antagonişti ai NMDA, înrudiţi chimic. Această afirmaţie poate fi valabilă şi pentru ketamină şi dextrometorfan (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De asemenea, există un raport de caz publicat despre riscul posibil în cazul administrării concomitente de memantină şi fenitoină.
* Alte substanţe active, cum sunt cimetidina, ranitidina, procainamida, chinidina, chinina şi nicotina, care utilizează acelaşi sistem de transport renal cationic ca şi amantadina, pot, de asemenea, interacţiona cu memantina, determinând un risc potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice.
* Există posibilitatea reducerii concentraţiei plasmatice a hidroclorotiazidei (HCT) atunci când memantina se administrează concomitent cu HCT sau orice alte medicamente care au în compoziţie
HCT.
* În perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului, la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină s-au raportat cazuri izolate de creştere a valorilor testelor pentru timpul de protrombină raportat la timpul de protrombină de control (INR). Deşi nu s-a stabilit relaţia cauzală, monitorizarea atentă a timpului de protrombină sau a INR este recomandată la pacienţii trataţi concomitent cu anticoagulante orale.
În studiile de farmacocinetică cu doză unică administrată la voluntari tineri sănătoşi, nu au fost remarcate interacţiuni relevante între substanţele active memantină şi gliburidă/metformină sau donezepil.
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi tineri nu s-au observat efecte relevante ale memantinei asupra farmacocineticii galantaminei.
In vitro, memantina nu inhibă CYP 1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monoxigenaza cu cofactor flavinic, epoxid hidrolaza sau sulfatarea.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Cu privire la utilizarea memantinei la femeile gravide există un număr limitat de date iar pentru anumite situații nu există date. Studiile la animale au evidenţiat un potenţial de reducere a creşterii intrauterine în cazul expunerii la concentraţii plasmatice identice sau uşor mai mari decât cele atinse la om, la doze terapeutice (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
AlăptareaLa om, nu se cunoaşte dacă memantina este excretată în laptele matern, dar luând în considerare liposolubilitatea sa, acest lucru este probabil să se întâmple. Femeile care utilizează memantină nu trebuie să alăpteze.
FertilitateaNu se cunosc reacții adverse ale memantinei cu privire la fertilitatea femeii şi a bărbatului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
De obicei, boala Alzheimer de intensitate moderată până la severă determină afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, memantina are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, de aceea pacienţii trataţi ambulator trebuie avertizaţi să fie deosebit de atenţi.
4.8 Reacţii adverse
În studiile clinice privind demenţa de intensitate uşoară până la severă, care au inclus 1784 pacienţi cărora li s-a administrat memantină şi 1595 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, incidenţa generală a reacţiilor adverse determinate de memantină nu a fost diferită faţă de cea observată în cazul administrării de placebo; reacţiile adverse au fost, de obicei, de severitate uşoară până la moderată.
Reacţiile adverse care au apărut cel mai frecvent, cu o incidenţă mai mare în cadrul grupului căruia i s-a administrat memantină decât în cadrul grupului căruia i s-a administrat placebo, au fost ameţeli (6,3% faţă de 5,6%), cefalee (5,2% faţă de 3,9%), constipaţie (4,6% faţă de 2,6%), somnolenţă (3,4% faţă de 2,2%) şi hipertensiune arterială (4,1% faţă de 2,8%).
Următoarele reacţii adverse menţionate în tabelul de mai jos au fost centralizate în cadrul studiilor clinice efectuate cu memantină şi după punerea acesteia pe piaţă:
Reacţiile adverse sunt grupate conform clasificării MeDRA pe aparate, sisteme şi organe, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravidităţii.
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Infecţii fungice
Tulburări ale sistemului Frecvente Hipersensibilitate la medicament imunitar
Tulburări psihice Frecvente Somnolenţă Mai puţin frecvente Confuzie
Mai puţin frecvente Halucinaţii1
Cu frecvenţă necunoscută Reacţii psihotice2
Tulburări ale sistemului Frecvente Ameţeli nervos Frecvente Tulburări de echilibru Mai puţin frecvente Mers anormal
Foarte rare Convulsii
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Insuficienţă cardiacă
Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială Mai puţin frecvente Tromboză venoasă/tromboembolism
Afecţiuni respiratorii, Frecvente Dispnee toracice şi mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Constipaţie Mai puţin frecvente Vărsături
Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită2
Tulburări hepato-biliare Frecvente Valori crescute ale testelor funcţionale hepatice
Cu frecvenţă necunoscută Hepatită
Tulburări generale şi la Frecvente Cefalee nivelul locului de Mai puţin frecvente Oboseală administrare ¹Halucinaţiile au fost observate în principal la pacienţii cu boală Alzheimer severă.
²Cazuri izolate raportate în perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului.
Boala Alzheimer a fost asociată cu depresia, idei suicidare şi suicid. În perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului aceste evenimente au fost raportate la pacienţii trataţi cu memantină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Este disponibilă doar o experienţă limitată provenind din studii clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului privitoare la supradozaj.
SimptomeUtilizarea de doze relativ mari (200 mg şi, respectiv 105 mg pe zi, timp de 3 zile) a fost asociată fie numai cu simptome de oboseală, stare de slăbiciune şi/sau diaree, fie nu a existat simptomatologie. În cazurile de supradozaj cu doze mai mici de 140 mg sau cu doze necunoscute pacienţii au manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central (stare de confuzie, astenie, somnolenţă, vertij, stare de agitaţie, agresivitate, halucinaţii şi tulburări de mers) şi/sau simptome gastrointestinale (vărsături şi diaree).
În cel mai sever caz de supradozaj, pacientul a supravieţuit după ingerarea unei doze totale de 2000 mg memantină şi a prezentat efecte asupra sistemului nervos central (comă timp de 10 zile şi ulterior diplopie şi agitaţie). Pacientului i s-a administrat tratament simptomatic şi s-a efectuat plasmafereză.
Pacientul s-a recuperat fără sechele permanente.
Într-un alt caz de supradozaj sever, pacientul a supravieţuit şi s-a recuperat. Pacientul ingerase o doză de 400 mg memantină. Acesta a manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central, cum sunt stare de nelinişte, psihoză, halucinaţii vizuale, tendinţă la convulsii, somnolenţă, stupoare şi pierdere a conştienţei.
TratamentÎn caz de supradozaj tratamentul trebuie să fie simptomatic. Nu este disponibil un antidot specific pentru intoxicaţie sau supradozaj. Procedurile clinice standard de îndepărtare a substanţei active trebuie utilizate după caz, de exemplu, lavaj gastric, administrare de cărbune medicinal (întrerupere a posibilităţii recirculării entero-hepatice), acidifiere a urinei, diureză forţată.
În cazul semnelor şi simptomelor de hiperstimulare generală a sistemului nervos central (SNC), trebuie luat în considerare tratament clinic simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice; alte medicamente pentru tratamentul demenţei, codul
ATC: N06DX01.
Există un număr tot mai mare de dovezi conform cărora tulburările neurotransmisiei glutamatergice, în special la nivelul receptorilor NMDA, contribuie atât la expresia simptomelor cât şi la evoluţia bolii în cazul demenţei neurodegenerative.
Memantina este un antagonist necompetitiv al receptorului NMDA, voltaj-dependent, cu afinitate moderată. Memantina modulează efectele tonice induse de concentraţiile plasmatice crescute patologic ale glutamatului, care pot determina disfuncţii neuronale.
Studii cliniceÎntr-un studiu pivot efectuat cu monoterapie la un grup de pacienţi cu boală Alzheimer de intensitate moderată până la severă (valori iniţiale ale scorurilor totale, la mini testul pentru examinarea stării mentale (MMSE), de 3-14) au fost incluşi 252 pacienţi trataţi ambulator. Studiul a prezentat efectele benefice ale tratamentului cu memantină comparativ cu administrarea de placebo la 6 luni (analiza cazurilor observate pe baza interviului medicului cu privire la impresia modificărilor CIBIC-plus:
p=0,025; studiu cooperativ privind boala Alzheimer - activităţi zilnice (ADCS-ADLsev): p=0,003; baterie de teste pentru afectare severă (SIB): p=0,002).
Într-un studiu pivot efectuat cu monoterapie, privind utilizarea memantinei în tratamentul bolii
Alzheimer de intensitate uşoară până la moderată (valori iniţiale ale scorurilor totale MMSE de 10-22) au fost incluşi 403 pacienţi. Pacienţii cărora li s-a administrat memantină au obţinut rezultate semnificativ statistic mai bune decât cei cărora li s-a administrat placebo în ceea ce priveşte criteriile de evaluare principale finale: scală de evaluare a bolii Alzheimer (ADAS-cog) (p=0,003) şi CIBIC-plus (p=0,004 la ultima evaluare înainte de părăsirea studiului, în săptămâna 24 (LOCF). Într-un alt studiu cu monoterapie au fost randomizaţi un număr total de 470 pacienţi cu boală Alzheimer de intensitate uşoară până la moderată (valori iniţiale ale scorurilor totale MMSE de 11-23).
Într-o analiză primară definită ca prospectivă, nu a fost atinsă semnificaţia statistică în ceea ce priveşte criteriul final principal de evaluare a eficacităţii, în săptămâna 24.
O metaanaliză a pacienţilor cu boală Alzheimer de intensitate moderată până la severă (scoruri totale
MMSE < 20) din şase studii de fază III, controlate cu placebo, cu durată de 6 luni (incluzând studiile efectuate la pacienţi cărora li se administrează monoterapie şi studiile efectuate la pacienţi trataţi cu o doză stabilă de inhibitori ai acetilcolinesterazei) a arătat că a existat un efect semnificativ statistic în favoarea tratamentului cu memantină în domeniile cognitiv, global şi funcţional.
Când au fost identificaţi pacienţi care prezentau agravări concomitente în toate cele trei domenii, rezultatele au arătat un efect statistic semnificativ al memantinei în ceea ce priveşte prevenirea agravării bolii, pacienţii cărora li s-a administrat placebo şi care au prezentat agravare în toate cele 3 domenii fiind de două ori mai mulţi decât cei cărora li s-a administrat memantină (21% faţă de 11%, p<0,0001).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Memantina are o biodisponibilitate absolută de aproximativ 100%. Tmax, este cuprins între 3 şi 8 ore.
Nu există nicio dovadă conform căreia alimentele influenţează absorbţia memantinei.
DistribuţieDozele zilnice de 20 mg au determinat concentraţii plasmatice la starea de echilibru ale memantinei cu valori între 70 şi 150 ng/ml (0,5-1 μmol/l), cu variaţii interindividuale mari. În cazul administrării unor doze de 5 mg până la 30 mg pe zi s-a obţinut o valoare medie a raportului lichid cefalorahidian (LCR)/plasmă de 0,52. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 10 l/kg. Aproximativ 45% din cantitatea de memantină se leagă de proteinele plasmatice.
MetabolizareLa om, aproximativ 80% din memantina circulantă se găseşte sub formă nemodificată. La om, metaboliţii principali sunt N-3,5-dimetil-gludantan, un amestec izomeric de 4- şi 6-hidroxi memantină şi 1-nitrozo-3,5-dimetil-adamantan. Niciunul dintre aceşti metaboliţi nu prezintă activitate antagonistă asupra NMDA. In vitro, nu a fost decelat niciun metabolit, ca rezultat al metabolizării prin intermediul citocromului P 450.
Într-un studiu în care s-a administrat oral memantină marcată cu 14C, o valoare medie de 84% din doza administrată a fost recuperată în decurs de 20 zile, din care peste 99% a fost excretată pe cale renală.
EliminareMemantina este eliminată monoexponenţial cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare t½ cuprins între 60 şi 100 ore. La voluntarii cu funcţie renală normală, clearance-ul total (Cltot) a fost de 170 ml/min şi 1,73 m2, iar o parte din clearance-ul renal total este realizat prin secreţie tubulară.
Calea renală implică şi reabsorbţia tubulară, mediată probabil de proteinele de transport ale cationilor.
În cazul alcalinizării urinei, viteza de eliminare renală a memantinei poate fi redusă cu un factor de 7-9 (vezi pct. 4.4). Alcalinizarea urinei poate fi efectul unor modificări radicale ale dietei, de exemplu trecerea de la o dietă pe bază de carne la cea vegetariană sau poate fi determinată de ingestia unor doze mari de antiacide care alcalinizează conţinutul gastric.
LiniaritateStudiile efectuate la voluntari au demonstrat o farmacocinetică liniară pentru doze cuprinse între 10 mg şi 40 mg.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamieLa om, în cazul administrării unei doze de memantină de 20 mg pe zi, concentraţiile în lichidul cefalorahidian corespund valorii ki (constanta de inhibare) a memantinei, care este de 0,5 μmol în cortexul frontal.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de scurtă durată efectuate la şobolan, memantina, ca orice alt antagonist NMDA, a indus vacuolizare neuronală şi necroză (leziuni Olney) doar după administrarea unor doze care au determinat atingerea unor valori foarte mari ale concentraţiilor plasmatice. Ataxia şi alte semne preclinice au precedat vacuolizarea şi necroza. Deoarece efectele nu au fost observate nici în studiile de lungă durată efectuate la rozătoare şi nici în cele efectuate la nerozătoare, relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
În studiile de toxicitate după administrarea de doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare şi la câine, dar nu şi la maimuţă. Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidenţiat nicio modificare oculară.
La rozătoare s-a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare, determinată de acumularea de memantină în lizozomi. Acest efect este cunoscut şi pentru alte substanţe active cu proprietăţi cationice amfifile. Este posibilă o corelaţie între această acumulare şi vacuolizarea observată la nivel pulmonar. Acest efect a fost observat la rozătoare numai în cazul utilizării unor doze mari. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Nu s-au observat efecte genotoxice după efectuarea testelor standard cu memantină. Nu există dovezi ale unor efecte carcinogene în studiile efectuate pe toată durata vieţii la şoarece şi şobolan. Memantina nu s-a dovedit teratogenă la şobolan şi iepure, chiar în cazul utilizării de doze maternotoxice, şi nu s-au observat reacţii adverse ale memantinei asupra fertilităţii. La şobolan, s-a evidenţiat reducerea creşterii fetusului după expunerea la concentraţii plasmatice identice sau puţin mai mari decât cele atinse la om în cazul utilizării dozelor terapeutice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol lichid (necristalizat) (E 420)
Sorbat de potasiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Perioada de valabilitate după prima deschidere: 12 săptămâni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă brună (clasă hidrolitică III) închise cu un capac cu filet (PE) anti-forţare.
Fiecare ambalaj conţine o pipetă dozatoare.
Mărimi de ambalaj: 50 ml, 100 ml şi 10 x 50 ml soluţie orală.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2023