MEMANTINA CIPLA 10mg comprimate filmate prospect medicament

Memantină Cipla 10 mg comprimate filmate

Memantină Cipla 20 mg comprimate filmate

Memantină Cipla 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de memantină 10 mg, echivalent cu 8,31 mg memantină.

Memantină Cipla 20 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de memantină 20 mg, echivalent cu 16,62 mg memantină.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimate filmate.

Memantină Cipla 10 mg comprimate filmate

Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, cu margini teșite, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu '10” pe una dintre fețe și cu o linie mediană pe cealaltă față.

Lungime: 13,00 mm ± 0,20 mm

Lățime: 5,50 mm ± 0,20 mm

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Memantină Cipla 20 mg comprimate filmate

Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, cu margini teșite, de culoare roșu deschis până la roșu cenușiu, marcate cu '20” pe una dintre fețe și simple pe cealaltă față.

Lungime: 15,30 mm ± 0,20 mm

Lățime: 6,20 mm ± 0,20 mm

Tratamentul pacienților adulți cu diagnostic Alzheimer în grad moderat până la sever.

Tratamentul trebuie inițiat și supravegheat de către un medic cu experiență în diagnosticul și tratamentul demenței Alzheimer.

Tratamentul trebuie inițiat numai dacă este disponibil un însoțitor care să monitorizeze cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu recomandările curente. Tolerabilitatea și stabilirea dozelor de memantină trebuie reevaluate cu regularitate, de preferință în termen de trei luni de la începerea tratamentului. Ulterior, beneficiul clinic al memantinei și toleranța tratamentului de către pacient trebuie reevaluate cu regularitate, în conformitate cu recomandările clinice curente. Tratamentul de întreținere poate fi continuat atâta timp cât beneficiul terapeutic este favorabil, iar pacientul tolerează tratamentul cu memantină. Întreruperea tratamentului cu memantină trebuie luată în considerare atunci când nu se mai constată un efect terapeutic sau atunci când pacientul nu tolerează tratamentul.

Creșterea treptată a dozei

Doza zilnică maximă este de 20 mg. Pentru a reduce riscul de apariție a reacțiilor adverse, doza de întreținere este atinsă prin creșterea treptată a dozei cu 5 mg pe săptămână în timpul primelor 3 săptămâni, după cum urmează:

Pacientul trebuie să utilizeze o jumătate de comprimat filmat de 10 mg (5 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Pacientul trebuie să utilizeze un comprimat filmat de 10 mg pe zi, timp de 7 zile.

Pacientul trebuie să utilizeze un comprimat filmat și jumătate, de 10 mg (15 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Începând din săptămâna 4:

Pacientul trebuie să ia un comprimat filmat de 20 mg/două comprimate filmate de 10 mg (20 mg) o dată pe zi.

Doza de întreținere recomandată este de 20 mg pe zi.

Pe baza studiilor clinice, doza recomandată pentru pacienții cu vârsta peste 65 de ani este de 20 mg pe zi (un comprimat filmat de 20 mg/două comprimate filmate de 10 mg o dată pe zi), după cum este descris mai sus.

La pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei 50 - 80 ml/min), nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 30 - 49 ml/min), doza zilnică trebuie să fie de 10 mg/zi. Dacă este tolerată bine după 7 zile de tratament, doza poate fi crescută până la 20 mg/zi, conform schemei standard pentru creșterea dozei. La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 5 - 29 ml/min), doza zilnică trebuie să fie de 10 mg pe zi.

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (scorul Child-Pugh A și Child-Pugh B), nu este necesară ajustarea dozei. Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea memantinei la pacienți cu insuficiență hepatică severă. Nu se recomandă administrarea memantinei la pacienți cu insuficiență hepatică severă.

Nu există date disponibile.

Comprimatele de memantină trebuie administrate pe cale orală, o dată pe zi și trebuie luate la aceeași oră în fiecare zi. Comprimatele filmate pot fi luate cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Se recomandă administrarea cu precauție în cazul pacienților cu epilepsie sau antecedente de convulsii sau pacienți cu factori de predispoziție pentru epilepsie.

Utilizarea concomitentă a antagoniștilor receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA), cum sunt amantadină, ketamină sau dextrometorfan, trebuie evitată. Aceste substanțe acționează asupra aceluiași sistem de receptori ca memantina, de aceea reacțiile adverse (în principal cele asociate sistemului nervos central, SNC) pot fi mai frecvente sau mai pronunțate (vezi și pct. 4.5).

Unii factori care pot determina creșterea pH-ului urinei (vezi pct. 5.2 'Eliminare”) pot necesita monitorizarea cu atenție a pacientului. Acești factori includ modificările drastice ale regimului alimentar, de exemplu trecerea de la un regim carnivor la unul vegetarian sau administrarea de pansamente gastrice alcalinizante în exces. De asemenea, creșterea pH-ul urinei poate fi cauzată de acidoza tubulară renală (ATR) sau de infecții severe ale tractului urinar cu bacterii din genul Proteus.

Pacienții cu infarct miocardic recent, insuficiență cardiacă congestivă necompensată (NYHA III-IV) sau hipertensiune arterială necontrolată terapeutic au fost excluși din majoritatea studiilor clinice. În consecință, pacienții cu aceste afecțiuni trebuie monitorizați cu atenție, deoarece sunt disponibile doar date limitate.

Din cauza efectelor farmacologice și mecanismului de acțiune al memantinei, pot apărea următoarele interacțiuni:

* Modul de acțiune sugerează că efectele L-dopa, ale agoniștilor dopaminergici și anticolinergicelor pot fi amplificate în timpul tratamentului concomitent cu antagoniștii receptorilor

NMDA, cum este memantina. Este posibil ca efectele barbituricelor și neurolepticelor să fie reduse.

Dacă este administrată concomitent cu agenții antispasmodici dantrolenă sau baclofen, memantina poate modifica efectele acestora, iar o ajustare a dozei poate fi necesară.

* Utilizarea concomitentă a memantinei și amantadinei trebuie evitată, din cauza riscului de psihoză farmacotoxică. Ambii compuși sunt antagoniști înrudiți din punct de vedere chimic ai receptorilor NMDA. Același lucru poate fi valabil și pentru ketamină și dextrometorfan (vezi pct. 4.4).

De asemenea, există un raport de caz publicat privind un posibil risc în cazul asocierii memantinei și fenitoinei.

* De asemenea, alte substanțe active cum sunt cimetidină, ranitidină, procainamidă, chinidină, chinină și nicotină, care utilizează același sistem de transport cationic renal ca amantadina, este posibil să reacționeze cu memantina, determinând un posibil risc de creștere a concentrațiilor plasmatice.

* Există posibilitatea de reducere a concentrației plasmatice a hidroclorotiazidei (HCT), în cazul în care memantina este administrată concomitent cu HCT sau cu orice asociere care include HCT.

* În perioada următoare punerii pe piață a memantinei, au fost raportate cazuri izolate de creștere a raportului internațional normalizat (INR) la pacienți tratați concomitent cu warfarină. Deși nu a fost stabilită o relație cauzală, în cazul pacienților tratați concomitent cu anticoagulante orale este recomandabilă monitorizarea cu atenție a timpului de protrombină sau a INR.

În studii privind farmacocinetica (FC) efectuate cu o doză unică administrată la voluntari tineri sănătoși nu au fost observate interacțiuni relevante între substanțele active pentru memantină și gliburidă/metformină sau donepezil.

În cadrul unui studiu clinic efectuat la voluntari tineri sănătoși, nu a fost observat niciun efect relevant al memantinei asupra farmacocineticii galantaminei.

Memantina nu inhibă izoenzimele CYP 1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monooxigenaza cu cofactor flavinic, epoxid hidrolaza sau sulfatarea in vitro.

Nu există date sau există date limitate cu privire la utilizarea memantinei la femeile gravide. Studiile efectuate la animale indică un potențial de reducere a creșterii intrauterine în cazul expunerii la concentrații identice sau ușor mai mari decât cele atinse în practica clinică (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar.

Nu se cunoaște dacă memantina se elimină în laptele matern la om, dar luând în considerare liposolubilitatea substanței, este probabil ca acest lucru să se întâmple. Femeile care utilizează memantină nu trebuie să alăpteze.

Nu au fost observate reacții adverse ale memantinei asupra fertilității masculine și feminine.

De obicei, boala Alzheimer în grad moderat până la sever determină afectarea capacității de a conduce vehicule și compromite capacitatea de a folosi utilaje. De asemenea, memantina are o influență minoră până la moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje, de aceea pacienții ambulatori trebuie avertizați să fie deosebit de atenți.

Rezumatul profilului siguranței

În studiile clinice privind demența în grad ușor până la sever, care au inclus 1784 pacienți cărora li s-a administrat memantină și 1595 pacienți cărora li s-a administrat placebo, incidența generală a reacțiilor adverse determinate de memantină nu a fost diferită de cea a reacțiilor adverse determinate de placebo; reacțiile adverse au fost, de obicei, de severitate ușoară până la moderată. Reacțiile adverse care au apărut cel mai frecvent, cu o incidență mai mare în grupul căruia i s-a administrat memantină decât în grupul căruia i s-a administrat placebo, au fost amețeli (6,3% față de 5,6%), cefalee (5,2% față de 3,9%), constipație (4,6% față de 2,6%), somnolență (3,4% față de 2,2%) și hipertensiune arterială (4,1% față de 2,8%).

Următoarele reacții adverse menționate în tabelul de mai jos au fost centralizate în urma studiilor clinice efectuate cu memantină și după punerea acesteia pe piață.

Reacțiile adverse sunt grupate conform clasificării pe aparate, sisteme și organe, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

APARATE, SISTEME ȘI ORGANE FRECVENȚĂ REACȚIE ADVERSĂ

Infecții și infestări Mai puțin frecvente Infecții fungice

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente Hipersensibilitate la medicament

Tulburări psihice Frecvente Somnolență

Mai puțin frecvente Confuzie

Mai puțin frecvente Halucinații1

Cu frecvență Reacții psihotice2 necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Amețeli

Frecvente Tulburări de echilibru

Mai puțin frecvente Tulburări de mers

Foarte rare Convulsii

Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Insuficiență cardiacă

Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială

Mai puțin frecvente Tromboză/troemboembolie venoasă

Tulburări respiratorii, toracice și Frecvente Dispnee mediastinale

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Constipație

Mai puțin frecvente Vărsături

Cu frecvență Pancreatită2 necunoscută

Tulburări hepatobiliare Frecvente Valori crescute ale analizelor

Cu frecvență funcției ficatului necunoscută Hepatită

Tulburări generale și la nivelul locului Frecvente Cefalee de administrare Mai puțin frecvente Fatigabilitate 1. Halucinațiile au fost observate în principal la pacienții cu boala Alzheimer în grad sever. 2. Cazuri izolate raportate în perioada care a urmat punerii pe piață a medicamentului.

Boala Alzheimer a fost asociată cu depresie, idei suicidare și suicid. În perioada care a urmat punerii pe piață a medicamentului, aceste evenimente au fost raportate la pacienți tratați cu memantină.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Este disponibilă doar o experiență limitată provenind din studii clinice și experiența de după punerea pe piață a medicamentului privitoare la supradozaj.

Doze relativ mari (200 mg și respectiv 105 mg/zi timp de 3 zile) fie au fost asociate numai cu simptome de fatigabilitate, slăbiciune și/sau diaree, fie nu au determinat simptome. În cazurile de supradozaj cu doze mai mici de 140 mg sau cu doze necunoscute, pacienții au manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central (confuzie, moleșeală, somnolență, vertij, agitație, agresivitate, halucinații și tulburări de mers) și/sau simptome gastrointestinale (vărsături și diaree).

În cel mai sever caz de supradozaj, pacientul a supraviețuit unei doze orale totale de 2000 mg memantină, prezentând efecte asupra sistemului nervos central (comă timp de 10 zile, iar ulterior diplopie și agitație). Pacientului i s-a efectuat tratament simptomatic și plasmafereză. Pacientul s-a recuperat fără sechele permanente.

De asemenea, într-un alt caz de supradozaj sever, pacientul a supraviețuit și s-a recuperat. Pacientul utilizase 400 mg memantină pe cale orală. Acesta a manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central, cum sunt neliniște, psihoză, halucinații vizuale, tendință la convulsii, somnolență, stupoare și pierdere a conștienței.

În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Nu este disponibil un antidot specific pentru intoxicație sau supradozaj. Procedurile clinice standard de eliminare a substanței active trebuie utilizate după caz, de exemplu lavajul gastric, cărbunele medicinal (întreruperea posibilei recirculări entero-hepatice), acidifierea urinei, diureza forțată.

În cazul semnelor și simptomelor de hiperstimulare generală a sistemului nervos central (SNC), trebuie luat în considerare tratamentul clinic simptomatic efectuat cu precauție.

Grupa farmacoterapeutică: Psihoanaleptice; alte medicamente pentru tratamentul demenței, cod ATC:

N06DX01.

Există un număr tot mai mare de dovezi conform cărora tulburările neurotransmisiei glutamatergice, în special la nivelul receptorilor NMDA, contribuie atât la expresia simptomelor, cât și la evoluția bolii în cazul demenței neurodegenerative.

Memantina este un antagonist necompetitiv al receptorului NMDA, voltaj-dependent, cu afinitate moderată. Acesta modulează efectele concentrațiilor tonice crescute patologic ale glutamatului, care pot determina disfuncții neuronale.

Într-un studiu monoterapeutic pivot efectuat la un grup de pacienți cu boala Alzheimer în grad moderat până la sever (valori inițiale ale scorurilor totale la mini-testul pentru examinarea stării mentale (MMSE) între 3 și 14) au fost incluși 252 pacienți ambulatori. Studiul a demonstrat efectele benefice ale tratamentului cu memantină comparativ cu placebo la 6 luni (analiza cazurilor observate pe baza interviului medicului cu privire la impresia modificărilor (CIBIC-plus): p=0,025; studiu cooperativ privind boala Alzheimer - activități zilnice (ADCS-ADLsev): p=0,003; bateria de teste pentru afectare severă (SIB): p=0,002).

Într-un studiu monoterapeutic pivot cu memantină pentru tratamentul bolii Alzheimer în grad ușor până la moderat (scoruri totale MMSE inițiale între 10 și 22) au fost incluși 403 pacienți ambulatori.

Pacienții cărora li s-a administrat memantină au obținut rezultate semnificativ statistic mai bune decât cei cărora li s-a administrat placebo în ceea ce privește criteriile principale de evaluare: scală de evaluare a bolii Alzheimer (ADAS-cog) (p=0,003) și CIBIC-plus (p=0,004) în săptămâna 24 (LOCF, ultima observație transpusă înainte). Într-un alt studiu monoterapeutic efectuat la pacienți cu boala

Alzheimer au fost randomizați în total 470 de pacienți (scoruri totale MMSE inițiale între 11 și 23). În analiza principală definită prospectiv, nu a fost atinsă semnificația statistică a obiectivului principal de eficacitate în săptămâna 24.

O metaanaliză a pacienților cu boala Alzheimer în grad moderat până la sever (scoruri totale MMSE <20) din șase studii de fază III, controlate cu placebo, cu durată de 6 luni (incluzând studii privind monoterapia și studii cu pacienți aflați sub tratament cu o doză stabilă de inhibitori ai acetilcolinesterazei) a arătat că a existat un efect semnificativ statistic în favoarea tratamentului cu memantină în domeniul cognitiv, global și funcțional. Când au fost identificați pacienți care prezentau agravări concomitente în toate cele trei domenii, rezultatele au demonstrat un efect semnificativ statistic al memantinei în ceea ce privește prevenirea agravării bolii, pacienții cărora li s-a administrat placebo și care au prezentat agravare în toate cele 3 domenii fiind de două ori mai mulți decât cei care au prezentat agravarea după ce li s-a administrat memantină (21% față de 11%, p<0,0001).

Memantina are o biodisponibilitate absolută de aproximativ 100%. Tmax este cuprins între 3 și 8 ore.

Nu există nicio dovadă conform căreia alimentele influențează absorbția memantinei.

Dozele zilnice de 20 mg au determinat concentrații plasmatice la starea de echilibru pentru memantină cu valori între 70 și 150 ng/ml (0,5-1 μmol/l), cu variații interindividuale mari. În cazul administrării unor doze de 5 până la 30 mg/zi s-a obținut o valoare medie a raportului lichid cefalorahidian (LCR)/ser de 0,52. Volumul de distribuție este de aproximativ 10 l/kg. Memantina se leagă de proteinele plasmatice în proporție de aproximativ 45%.

La om, aproximativ 80% din memantina circulantă se găsește sub formă nemodificată. Metaboliții principali la om sunt N-3,5-dimetil-gludantan, un amestec izomeric de 4- și 6-hidroxi-memantină și 1-nitrozo-3,5-dimetil-adamantan. Niciunul dintre acești metaboliți nu prezintă activitate antagonistă asupra receptorilor NMDA. Nu a fost decelat niciun metabolit rezultat din catalizarea prin intermediul citocromului P450 in vitro.

În cadrul unui studiu în care s-a utilizat C14-memantină administrată oral, o valoare medie de 84% din doza administrată a fost recuperată în decurs de 20 de zile, din care peste 99% a fost excretată pe cale renală.

Memantina este eliminată monoexponențial cu un t1/2 terminal cuprins între 60 și 100 de ore. La voluntarii cu funcție renală normală, clearance-ul total (Cltot) a fost de 170 ml/min și 1,73 m2, iar o parte din clearance-ul renal total este realizat prin secreție tubulară.

Calea renală implică, de asemenea, și reabsorbția tubulară, mediată probabil de proteinele de transport ale cationilor. În cazul alcalinizării urinei, viteza de eliminare renală a memantinei poate fi redusă cu un factor între 7 și 9 (vezi pct. 4.4). Alcalinizarea urinei poate fi rezultatul unor modificări drastice ale regimului alimentar, de exemplu trecerea de la un regim carnivor la unul vegetarian sau administrarea de pansamente gastrice alcalinizante în exces.

Studiile efectuate la voluntari au demonstrat o farmacocinetică liniară pentru doze cuprinse între 10 și 40 mg.

La o doză de memantină de 20 mg pe zi, concentrațiile în LCR corespund valorii ki (ki = constanta de inhibare) a memantinei, care este de 0,5 μmol/l în cortexul frontal uman.

În studiile de scurtă durată la șobolan, memantina, ca orice alt antagonist al receptorilor NMDA, a indus vacuolizarea neuronală și necroză (leziuni Olney) doar după administrarea unor doze care au determinat atingerea unor valori foarte mari ale concentrațiilor plasmatice maxime. Ataxia și alte semne preclinice au precedat vacuolizarea și necroza. Deoarece efectele nu au fost observate nici în studiile de lungă durată efectuate la rozătoare, nici în cele efectuate la nerozătoare, relevanța clinică a acestor observații nu este cunoscută.

În studiile privind toxicitatea după administrarea de doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare și la câine, dar nu și la maimuță. Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidențiat nicio modificare oculară.

La rozătoare s-a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare, din cauza acumulării de memantină în lizozomi. Acest efect este cunoscut pentru alte substanțe active cu proprietăți cationice amfifile.

Este posibilă o corelație între această acumulare și vacuolizarea observată la nivel pulmonar. Acest efect a fost observat numai în cazul utilizării unor doze mari, la rozătoare. Relevanța clinică a acestor observații nu este cunoscută.

Nu s-au observat efecte genotoxice în urma efectuării testelor standard cu memantină. Nu au existat dovezi privind carcinogenitatea în studiile efectuate pe toată durata vieții la șoarece și șobolan.

Memantina nu s-a dovedit teratogenă la șobolan și iepure, chiar în doze maternotoxice, și nu s-au observat reacții adverse ale memantinei asupra fertilității. La șobolan, s-a evidențiat reducerea creșterii fătului prin expunere la concentrații identice sau ușor mai mari decât cele atinse în practica clinică.

Nucleul comprimatului pentru comprimatele filmate de 10 mg și 20 mg:

Celuloză microcristalină Avicel PH 200

Crospovidonă tip B

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Talc

Stearat de magneziu

Învelișul comprimatului pentru comprimatele filmate de 10 mg și 20 mg:

Hipromeloză 2910 (6 cps)

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171)

Suplimentar pentru comprimatele filmate de 20 mg:

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roșu de fer (E172)

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare privind temperatura.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Blistere din PVC/PVdC-Aluminiu

Foliile de blister vor fi ambalate în cutii de carton conform cu mărimea de ambalaj aprobată.

1x 7 comprimate, 2x 7 comprimate, 4x 7 comprimate, 6x 7 comprimate, 7x 7 comprimate, 8x 7 comprimate, 10x 7 comprimate, 12x 7 comprimate, 14x 7 comprimate, 1x 10 comprimate, 1x 14 comprimate, 2x 14 comprimate, 3x 14 comprimate, 4x 14 comprimate, 5x 14 comprimate, 6x 14 comprimate, 7x 14 comprimate, 8x 14 comprimate, 3x 10 comprimate, 5x 10 comprimate, 10x 10 comprimate.

Blister vrac: multiplu de 20 blistere (de exemplu 20x 7 comprimate, 20x 10 comprimate, 20x 14 comprimate) într-un ambalaj de carton.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Cipla (EU) Limited,

Hillbrow House, Hillbrow Road, Esher, Surrey, KT10 9NW,

Marea Britanie.

9022/2016/01-24 9023/2016/01-24

Data primei autorizări - Mai 2016

Mai 2016