Prospect MELOXICAM ZENTIVA 15mg COMPRIMATEIMATE
Codul comercial: W60286002 Cantitate: 20
Indicat în: durere și inflamație
Cale de administrare: orală
Substanța: meloxicam (antiinflamator nesteroidian)
ATC: M01AC06 (Sistemul musculo-scheletic | Produse antiinflamatoare și antireumatice, non-steroidiene | Oxicami)
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Poate afecta rinichii.
Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.
Poate crește riscul de sângerare.
Poate crește riscul de ulcer sau sângerare digestivă.
Meloxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) utilizat pentru a trata durerea și inflamația asociate cu afecțiuni precum osteoartrita, artrita reumatoidă și spondilita anchilozantă. Acționează prin inhibarea enzimelor ciclooxigenaze (COX-1 și COX-2), reducând producția de prostaglandine, substanțe implicate în inflamație, durere și febră.
Meloxicamul este disponibil sub formă de comprimate, capsule sau soluții injectabile și este preferat pentru utilizarea pe termen lung datorită riscului mai scăzut de efecte secundare gastrointestinale comparativ cu alte AINS.
Efectele secundare pot include greață, dureri de stomac, amețeli, diaree sau constipație. În cazuri rare, poate provoca ulcere gastrice, sângerări gastrointestinale sau reacții alergice. Utilizarea pe termen lung poate crește riscul de evenimente cardiovasculare. Este important ca medicamentul să fie administrat conform indicațiilor medicului.
Date generale despre MELOXICAM ZENTIVA 15mg COMPRIMATE
- Substanța: meloxicam
- Data ultimei liste de medicamente: 01-12-2021
- Codul comercial: W60286002
- Concentrație: 15mg
- Forma farmaceutică: COMPRIMATE
- Cantitate: 20
- Prezentare produs: cutie x2 blist pvc-pvdc/al x10 compr
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.
Forme farmaceutice disponibile pentru meloxicam
Concentrațiile disponibile pentru meloxicam
- 15mg
- 15mg/1.5ml
- 15mg/ml
- 7.5mg
Prospect MELOXICAM ZENTIVA 15mg comprimate
Conținutul prospectului pentru medicamentul MELOXICAM ZENTIVA 15mg COMPRIMATEIMATE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MELOXICAM ZENTIVA 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 15 mg meloxicam.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 126,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
Comprimate rotunde, biconvexe, cu margini teşite, marcate pe una din fete cu o linie mediana si cu «B» şi «19» de o parte şi de cealaltă a liniei mediane, de culoare galben deschis. Linia mediana are rol de divizare in doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian recomandat în:
- tratamentul simptomatic pe termen scurt al bolii artrozice dureroase (artroze, boală degenerativă articulară);
- tratamentul simptomatic pe termen lung al poliartritei reumatoide;
- tratamentul simptomatic pe termen lung al spondilitei anchilozante
Meloxicam Zentiva este recomandat doar la adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală
Doza zilnică totală trebuie luată într-o singură priză, cu apă sau alt lichid, în timpul meselor.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Răspunsul terapeutic şi ameliorarea simptomatică a afecţiunii pacientului trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii cu boală artrozică dureroasă/artroză.
- Exacerbarea boalii artrozice: 7,5 mg pe zi (o jumătate de comprimat de 15 mg).
La nevoie, în lipsa ameliorării simptomelor, doza poate fi mărită la 15 mg pe zi (un comprimat de 15 mg).
- Poliartrită reumatoidă: 15 mg pe zi (un comprimat de 15 mg).
În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi (o jumătate de comprimat de 15 mg).
- Spondilită anchilozantă: 15 mg pe zi (un comprimat de 15 mg).
(vezi de asemenea pct. 'Grupe speciale de pacienți”, prezentate mai jos) În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi (o jumătate de comprimat de 15 mg).
A NU SE DEPĂȘI DOZA DE 15 MG PE ZI.
Grupe speciale de paciențiVârstnici şi pacienţi cu risc crescut de reacţii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza recomandată pentru tratamentul pe termen lung al artritei reumatoide şi al spondilitei anchilozante la vârstnici este de 7,5 mg pe zi. La pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse tratamentul se începe cu o doză de 7,5 mg pe zi.
Insuficienţă renală (vezi pct.5.2):
La bolnavii cu insuficienţă renală severă dializaţi, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi.
La bolnavii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară reducerea dozei (de exemplu la pacienţi cu cleareance al creatininei mai mare de 25 ml/min). (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă nedializaţi, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct 5.2):
La bolnavii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu este necesară reducerea dozei. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3)
Copii şi adolescenţiMeloxicam Zentiva este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrareComprimatele se administrează în timpul mesei şi se înghit cu apă sau cu un alt lichid. Absorbţia nu este influenţată de administrarea concomitentă cu alimentele.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1
- hipersensibilitate la substanţe cu acţiune similară, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic.
- meloxicamul nu trebuie administrat pacienţilor cu manifestări de astm bronşic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie, ca urmare a administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
- al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6 'Ferilitatea, sarcina şi şi alăptarea”);
- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani;
- hemoragie gastro-intestinală manifestă sau perforaţie, datorită unui tratament anterior cu AINS;
- ulcer gastro-duodenal activ sau recent/perforat (evidenţierea sau diagnosticarea a două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie);
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă renală severă la pacienţi netrataţi prin dializă;
- hemoragii gastro-intestinale, antecedente de hemoragii recente cerebrovasculare sau evidenţierea unor tulburări hemoragice sistemice;
- insuficienţă cardiacă severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale, prezentate mai jos).
Doza maximă zilnică recomandată nu trebuie depăşită în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nici nu trebuie administrat un AINS suplimentar terapiei existente, deoarece este posibil ca toxicitatea să crească, în timp ce nu a fost dovedit avantajul terapeutic. Trebuie evitată administrarea concomitentă de meloxicam împreună cu alţi AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2.
Meloxicam nu este indicat pacienţilor care necesită tratarea durerilor acute.
În absenţa ameliorării simptomatologiei după mai multe zile, se va reevalua beneficiul terapeutic al tratamentului.
Se va avea în vedere orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic pentru a asigura efectul scontat, înainte de a începe tratamentul cu meloxicam. Se va verifica cu atenţie, periodic, posibilitatea apariţiei unei recidive, la pacienţi trataţi cu meloxicam şi care au avut astfel de antecedente.
Efecte gastro-intestinaleSimilar altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam pot să apară hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, potenţial letale, însoţite sau nu de simptome de avertizare, chiar şi în absenţa antecedentelor de evenimente gastro-intestinale severe.
Riscul apariţiei de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii este cu atât mai mare, cu cât se cresc dozele de AINS, la pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă au fost însoţite de hemoragii sau perforaţii (vezi pct.4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cele mai mici doze disponibile. Se va avea în vedere asocierea cu medicamente care protejează (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) în cazul acestor pacienţi şi, de asemenea, în cazul pacienţilor care necesită tratament cu doze scăzute de aspirină sau cu alte medicamente, care pot creşte riscul evenimentelor gastro-intestinale (vezi pct.4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (în special sângerare/hemoragie gastro-intestinală), mai ales la începutul tratamentului.
Nu se recomandă administrarea de meloxicam la pacienţii trataţi în acelaşi timp cu medicamente care pot creşte riscul de apariţie a ulceraţiilor sau hemoragiilor, cum ar fi heparină, administrată ca tratament curativ în geriatrie, anticoagulantele, ca de exemplu warfarină sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic, administrat în doze pentru acţiunea anti-inflamatoare (doză unică ≥ 1g sau doză zilnică totală ≥ 3g) (vezi pct. 4.5).
Dacă apar hemoragii sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţi trataţi cu meloxicam, tratamentul trebuie întrerupt.
Medicamentele AINS se vor administra cu precauţie la pacienţi cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colite ulcerative, boală Crohn), deoarece aceste manifestări se pot exacerba. (vezi pct.4.8 - reacţii adverse).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculareLa pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Înainte de initiere şi pe parcursul tratamentului cu meloxicam, se recomandă monitorizarea clinică a tensiunii arteriale la pacienţi cu risc.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanateLa utilizarea meloxicamului au fost raportate reacţii adverse cutanate care pun viaţa în pericol cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică.
Pacienţii trebuie sfătuiţi referitor la semnele şi simptomele acestor afecţiuni şi trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia reacţiilor cutanate. Cel mai mare risc de apariţie a sindromului Stevens-Johnson sau a necrolizei epidermice toxice este în cursul primelor săptămâni de tratament.
În cazul diagnosticării simptomelor sau semnelor sindromului Stevens-Johnson sau ale necrolizei epidermice toxice (de exemplu erupţie cutanată progresivă, frecvent asociată cu vezicule sau cu leziuni ale mucoaselor), tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt.
Cele mai bune rezultate în abordarea terapeutică a pacienţilor cu sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică sunt obţinute prin diagnosticul precoce şi întreruperea imediată a oricărui medicament suspectat. Întreruperea precoce este asociată cu un prognostic mai bun.
Dacă pacientul a dezvoltat sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică la utilizarea de meloxicam, meloxicamul nu mai trebuie niciodată readministrat.
Parametrii funcţiei hepatice şi renaleSimilar altor AINS, au fost raportate creşteri ocazionale ale valorilor serice ale transaminazelor, creşteri ale valorilor bilirubinei serice sau ale altor parametri ai funcţiei hepatice, precum şi creşteri ale valorilor creatininei serice şi ale ureei serice şi alte modificări ale analizelor de laborator. În majoritatea cazurilor, creşterile au fost mici şi tranzitorii, Dacă aceste anomalii sunt semnificative sau persistente, administrarea Meloxicam trebuie întreruptă şi se vor efectua teste de urmărire.
Insuficienţa renalăAINS, inhibând efectul vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce decompensarea funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. La începutul tratamentului, sau după creşterea dozelor, se recomandă o monitorizare atentă a diurezei şi a funcţiei renale, la pacienţi cu următorii factori de risc:
▪ Vârstnici ▪ Adminstrare concomitentă de inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune) ▪ Hipovolemie (de orice cauză) ▪ Insuficienţă cardiacă congestivă ▪ Insuficienţă renală ▪ Sindrom nefrotic ▪ Nefropatie lupică ▪ Insuficienţă hepatică gravă (albumină serică <25 g/l sau scor Child-Pugh ≥10)
Rar, AINS pot să determine nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroză medulară renală sau sindrom nefrotic.
La bolnavii cu insuficienţă renală severă dializaţi, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi.
La bolnavii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară reducerea dozei (de exemplu la pacienţi cu cleareance al creatininei mai mare de 25 ml/min).
Retenţie de sodiu, potasiu şi retenţie de apăLa administrarea de AINS pot să apară retenţie de sodiu, retenţie de potasiu, de apă, cât şi interferenţă cu efectele natriuretice ale diureticelor. În plus, se poate produce scăderea efecteului antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.5). Drept rezultat, la pacienţi predispuşi se pot agrava sau exacerba edemul, insuficienţa cardiacă sau hipertensiunea arterială. De aceea, este necesară o monitorizare clinică la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
HiperkaliemieHiperkaliemia paote fi favorizată de diabet sau administrare concomitentă de medicamente care pot creşte kaliemia (vezi pct.4.5).
În aceste cazuri, trebuie efectuată o monitorizare regulată a valorilor potasiului.
Combinație cu pemetrexedLa pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, tratați cu pemetrexed, trebuie întreruptă administrarea de meloxicam timp de cel puțin 5 zile înainte de, în ziua și cel puțin 2 zile după administrarea de pemetrexed (vezi pct. 4.5)
Alte atenţionări şi precauţiiVârstnicii, pacienţii denutriţi sau debilitaţi tolerează mai greu reacţiile adverse, necesitând o supraveghere atentă. Similar altor AINS, meloxicamul se va administra cu precauţie la pacienţii vârstnici, deoarece aceştia au un risc mai mare de insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă. Frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii, care pot fi letale, este crescută la vârstnicii (vezi pct. 4.2).
Similar altor AINS, meloxicamul poate să mascheze simptomele unei boli infecţioase subiacente.
Similar oricărui alt medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, administrarea meloxicamului poate să afecteze fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână gravide. Prin urmare, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în curs de investigare pentru infertilitate.
Meloxicam Zentiva conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunea numai la adulţi.
Riscuri legate de hiperkaliemieAnumite medicamente sau grupuri terapeutice pot produce hiperkaliemie: săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagoniști ai receptorului angiotensinei II, medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim.
Instalarea hiperkaliemiei poate depinde de existența unor factori asociați.
Acest risc este crescut atunci când medicamentele menționate mai sus sunt administrate concomitent cu meloxicam.
Interacţiuni farmacodinamice:Alte medicamente antiinflamatore nesteroidiene (AINS) şi acid acetisalicilic > 3 g/zi:
Administrarea concomitentă (vezi pct. 4.4) de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic , administrat în doze anti-inflamatoare (doză unică > 1 g sau doză zilnică totală > 3 g ), nu e este recomandată.
Corticosteroizi (de exemplu glucocorticoizi):Adminstrarea concomitentă de corticosteroizi necesită precauţie, datorită unui risc crescut de hemoragii şi ulceraţii gastro-intestinale.
Anticoagulante orale sau heparină administrate în doze geriatrice sau curative:
Risc considerabil crescut de hemoragie, prin inhibare funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro-intestinale. AINS pot mări efectele anticoagulantelor, ca de exemplu warfarină (vezi pct. 4.4). Nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS cu anticoagulante orale sau heparină, administrată în doze geriatrice sau curative (vezi pct. 4.4).
În celelalte situaţii care necesită utilizarea de heparină se impune precauţie, datorită unui risc crescut de hemoragie.
Dacă nu poate fi evitată o astfel de asociere, este necesară o atentă monitorizare a INR.
Trombolitice şi antiagregante plachetare:
Risc crescut de hemoragie, prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro-intestinale.
Inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei:
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală.
Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II:AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţia renală compromisă) asocierea unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al receptorilor de angiotensină-II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza, poate produce deteriorarea funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, această combinaţie trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător şi se va acorda o atenţie deosebită monitorizării funcţiei renale, atât după iniţierea tratamentului, cât şi în continuare, periodic (vezi pct. 4.4).
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante):In cazul asocierii cu aceste medicamente, poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv al beta-blocantelor (datorită inhibării prostaglandinelor cu efect vasodilatator).
Inhibitori de calcineurină (de exemplu ciclosporină, tacrolimus):Nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină poate fi amplificată de AINS prin efecte mediate de prostaglandinele renale. În timpul tratamentului asociat trebuie monitorizată funcţia renală. Se recomandă o atentă monotorizare a funcţiei renale, în special la vârstnici.
DeferasiroxAdministrarea concomitentă de meloxicam cu deferasirox poate crește riscul de reacții adverse gastro-intestinale. Se recomandă prudență la asocierea acestor medicamente.
Dispozitive intrauterine:S-a raportat că AINS micşorează eficacitatea dispozitivelor intrauterine.
Raportările anterioare privind scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine determinată de AINS necesită confirmări suplimentare.
Chinolonele
În cazul asocierii AINS cu chinolone este posibilă creşterea riscului de convulsii.
Interacţiuni farmacocinetice: Efectul meloxicam-ului aspra farmacocineticii altor medicamente
Litiu:AINS cresc concentraţiile plasmatice ale litiului (prin scăderea excreţiei renale a litiului), care poate atinge valori toxice. Nu se recomandă administrarea concomitentă de litiu şi AINS (vezi pct. 4.4).
Dacă este necesară această asociere, litemia trebuie monitorizată cu atenţie la iniţierea, ajustarea sau întreruperea tratamentul cu meloxicam.
Metotrexat:AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale metotrexatului. Din această cauză, la pacienţi trataţi cu doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg pe săptămână) nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS (vezi pct. 4.4).
Riscul unei interacţiuni dintre medicamentele din grupul AINS şi metotrexat trebuie avut în vedere şi la pacienţii trataţi cu doze mici de metotrexat, în special la cei cu insuficienţă renală. Dacă tratamentul asociat este necesar, trebuie monitorizată hemograma şi funcţia renală. Se recomandă precauţie la administrarea metotrexatului şi AINS în interval de 3 zile, deoarece în acest caz concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, mărind toxicitatea.
Deşi proprietăţile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe săptămână) nu au fost afectate relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut în vedere că toxicitatea hematologică a metotrexatului poate fi amplificată de tratamentul cu AINS (vezi anterior). (vezi pct. 4.8).
Pemetrexed:La administrarea concomitentă de meloxicam cu pemetrexed la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance al creatininei 45-79 ml/min), administrarea de meloxicam trebuie întreruptă timp de 5 zile înainte, în ziua și 2 zile după administrarea de pemetrexed. Dacă este necesară combinația de meloxicam cu pemetrexed, pacienții trebuie monitorizați cu atenție, mai ales pentru mielosupresie și reacțiile adverse gastro-intestinale. Nu este recomandată administrarea concomitentă de meloxicam cu pemetrexed la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 45 ml/min).
La pacienții cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 80 ml/min), dozele de 15 mg meloxicam poate scădea eliminarea pemetrexed și, în consecință, crește apariția evenimentelor adverse pemetrexed. Prin urmare, se recomandă prudență când se administrează 15 mg meloxicam concomitent cu pemetrexed la pacienții cu funcție normală (clearance al creatininei ≥ 80 ml/min).
Interacţiuni farmacocinetice: Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicam-ului
Colestiramina:Colestiramina,accelerează excreţia meloxicamului, întrerupând circuitul enterohepatic, astfel că clearance-ul meloxicamului creşte cu 50%, iar timpul de înjumătăţire scade la 13±3 ore. Această interacţiune are semnificaţie clinică
Nu au fost înregistrate interacţiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitentă de antiacide, cimetidină şi digoxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea de meloxicam, la fel ca orice medicament cunoscut pentru inhibarea ciclo oxigenazei/sinteza prostaglandinei, poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau sunt în curs de investigare pentru infertilitate.
SarcinaInhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschisis după administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte cu doza şi durata administrării. La animale, administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi post-nidare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei diverselor malformaţii, incluzând malformaţiile cardiovasculare.
Pe parcursul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, meloxicam nu trebuie utilizat, decât dacă este absolut necesar. Dacă se adminstrează meloxicam unei femei care doreşte să rămână însărcinată, sau pe parcursul trimestrului întâi sau al doilea de sarcină, se va utiliza cea mai mică doză şi pe parcursul celui mai scut interval de timp.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
*fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
*mama şi nou-născutul, la şfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară la doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine determinând încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, meloxicam este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină.
AlăptareaDeşi nu sunt date specifice referitoare la meloxicam, se ştie că AINS se excretă în laptele matern.
De aceea, administrarea la femeile care alăptează nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii specifice privind efectele tratamentului cu meloxicam asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse raportate, meloxicam nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, se recomandă ca pacienţii cu tulburări de vedere sau somnolenţă, vertij sau alte tulburări la nivelul sistemului nervos central trebuie să evite astfel de activităţi.
4.8 Reacţii adverse
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt de origine gastro-intestinală. Se pot produce ulcere peptice, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori cu potenţial letal, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatite ulcerative, exacerbări ale colitelor şi ale bolii Crohn’s (vezi pct. 4.4 - Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). Mai puţin frecvent, s-a observat gastrită.
Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS): sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) (vezi pct 4.4).
Frecvenţele menţionate mai jos se bazează pe reacţiile adverse raportate în 27 de studii clinice, în care durata tratamentului a fost de cel puţin 14 zile. Datele provin din studii clinice efectuate la 15197 pacienţi care au fost trataţi cu doze orale zilnice de 7,5 sau 15 mg meloxicam sub formă de comprimate sau capsule pe o perioadă de până la un an.
Sunt incluse reacţiile adverse care ar putea fi asociate cu administrarea de meloxicam şi care au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
b) Tabelul reacţilor adverse
Tulburări hematologice si limfatice
Mai puţin frecvente: anemie
Rare: modificări ale numărului celulelor sanguine (incluzând modificări ale formulei leucocitare), leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoză (vezi pct. c)
Tulburări ale sistemul imunitarMai puţin frecvente: reacţii alergice, altele decât reacţiile anafilactoide sau anafilactice
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactoide, reacţii anafilactice
Tulburări psihiceRare: tulburări ale dispoziţiei, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: ameţeli, somnolenţă
Tulburări oculareRare: tulburări de vedere, incluzând vedere înceţoşată, conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiaceRare: palpitaţii
A fost raportată insuficienţă cardiacă, asociată tratamentului cu AINS.
Tulburări vasculareMai puţin frecvente: hipertensiunea arterială (vezi pct. 4.4), eritem tranzitor al feţei şi gâtului
Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale
Rare: declanşarea de crize de astm bronşic la persoane cu alergie la acid acetilsalicilic sau la alte
AINSTulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: dispepsie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: hemoragie gastro-intestinală ocultă sau manifestă, stomatită, gastrită, eructaţii
Rare: colită, ulcer gastro-duodenal, esofagită
Foarte rare: perforaţii gastro-intestinale
Cu frecvenţă necunoscută: pancreatită.
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele sau perforaţiile pot fi severe uneori şi au potenţial letal, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliareMai puţin frecvente: modificări ale parametrilor funcţiei hepatice (cum sunt creşterea valorilor serice ale transaminazelor sau ale bilirubinei)
Foarte rare: hepatită
Afecţiunii cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: angioedem, prurit, erupţii cutanate tranzitorii
Rare: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (vezi pct. c), urticarie
Foarte rare: dermatită de tip bulos, eritem polimorf
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de fotosensibilizare
Tulburări renale si ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: retenţie hidro-salină, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5), modificări ale parametrilor funcţiei renale (creşteri ale creatininemiei şi/sau ale concentraţiei serice ale ureei)
Foarte rare: insuficienţa renală acută, în special la pacienţi cu factori de risc (vezi pact. 4.4)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente: edem, înclusiv edem al extremităţilor membrelor c) Informaţii care caracterizează reacţiile adverse raportate individual severe şi/sau frecvente
La pacienţi trataţi cu meloxicam sau cu alte medicamente cu potenţial mielotoxic, au fost raportate foarte rar cazuri de agranulocitoză (vezi pct. 4.5).
d) Reacţii adverse care nu au fost încă observate în relaţia cu produsul, dar care sunt în general acceptate ca fiind atribuite altor compuşi din aceeaşi clasă
A fost raportată leziune renală organică, rezultând o posibilă insuficienţă renală acută: foarte rare cazuri de nefrită interstiţială, necroză tubulară acută, sindrom nefrotic şi necroză papilară (vezi pct.
4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele în caz de supradozaj acut cu AINS sunt în general limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică, care sunt în general reversibile după terapie de susţinere. Se pot produce hemoragii gastro-intestinale. Intoxicaţia gravă poate produce hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, depresie respiratorie, comă, convulsii, colaps cariovascular şi stop cardiac. Au fost raportate reacţii anafilactoide după ingestie de AINS în doze terapeutice sau pot să apară după un supradozaj.
În caz de supradozaj cu AINS, se instituie terapie simptomatică şi de susţinere a pacienţilor. Un studiu clinic a arătat că eliminarea meloxicamului este accelerată de administrarea de trei ori pe zi a unei doze orale de 4 g colestiramină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare nesteroidiene și antireumatice, oxicami, codul ATC: M01AC06.
Meloxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din grupa oxicamilor, cu proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice.
Activitatea antiinflamatorie a meloxicamului a fost demonstrată pe modelele standard de inflamaţie. Ca şi în cazul altor AINS, mecanismul exact de acţiune rămâne necunoscut. Totuşi, există cel puţin un mecanism de acţiune comun tuturor AINS (valabil inclusiv pentru meloxicam): inhibarea biosintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuţi ai inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, ceea ce se reflectă printr-o foarte bună biodisponibilitate absolută de 89% după administrare orală. S-a evidenţiat că cele trei forme orale, comprimatele, suspensia orală şi capsulele sunt bioechivalente.
După administrarea unei doze unice de meloxicam comprimate, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost atinsă în decurs de 2 ore pentru suspensia orală şi în decurs de 5-6 ore pentru formele solide cu administrare orală (capsule şi comprimate).
În cazul administrării de doze repetate, starea de echilibru a fost atinsă în 3 până la 5 zile.
Administrarea zilnică în doză unică duce la concentraţii plasmatice ale medicamentului cu fluctuaţii relativ mici între concentraţiile maxime şi cele minime (concentraţiile atinse înainte de administrarea dozei următoare), variind între 0,4 - 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv între 0,8 - 2,0 μg/ml pentru doze de 15 mg (Cmin, respectiv Cmax la starea de echilibru). Concentraţiile plasmatice maxime de meloxicam la starea de echilibru sunt atinse în decurs de cinci până la şase ore pentru comprimate.
Absorbţia meloxicamului după administrare orală nu este modificată prin administrarea concomitentă de alimente sau după utilizarea de antiacide anorganice.
DistribuţieMeloxicamul este legat în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, în special de albumină (99%). Meloxicamul trece în lichidul sinovial atingând concentraţii cu valori aproximativ jumătate din cele plasmatice.
Volumul de distribuţie plasmatică este mic, de exemplu aproximativ 11l după administrare i.m sau i.v.
şi arată o variaţie intreindividuală cuprinsă între 7 - 20%. Volumul de distribuţie după administrarea de doze multiple de meloxicam administrate oral (7,5 mg şi 15 mg) este de aproximativ 16l, cu coeficienţii de variaţie variind între 11- 32%.
MetabolizareMeloxicamul suferă biotransformare hepatică extensivă. În urină au fost identificaţi patru metaboliţi diferiţi, care sunt toţi inactivi din punct de vedere farmacodinamic. Principalul metabolit, 5’- carboximeloxicam (60% din doză), se formează prin oxidarea unui metabolit intermediar 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, într-o proporţie mai mică (9% din doză).
Studiile in vitro arată că CYP 2C9 joacă un rol important în această cale metabolică, cu o contribuţie minoră din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea peroxidazică a pacientului este probabil responsabilă pentru alţi doi metaboliţi, care reprezintă 16%, respectiv 4 % din doza administrată.
EliminareMeloxicamul este excretat predominant sub formă de metaboliţi care se elimină în proporţii egale prin urină şi materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza zilnică se elimină nemodificată prin materiile fecale, în timp ce prin urină se excretă numai urme ale compusului iniţial.
Media timpului de înjumătăţire prin eliminare variază între 13 şi 25 ore după administrare orală, i.m. şi i.v. Valorile medii ale clearance-ului plasmatic total sunt între 7 - 12 ml/min după administrare orală, intravenoasă sau rectală.
Linearitate/non-linearitateS-a dovedit ca meloxicamul are proprietăţi farmacocinetice lineare la doze terapeutice cuprinse între 7,5 mg până la 15 mg după administrare orală sau intramusculară.
Grupe speciale de pacienţiInsuficienţă hepatică/renală:
Proprietăţile farmacocinetice ale meloxicamului nu sunt influenţate în mod substanţial nici de insuficienţa hepatică, nici de insuficienţa renală uşoară până la moderată. Subiecţii cu insuficienţă renală moderată prezintă un clearance total al medicamentului semnificativ mai mare la pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală s-a observat că legarea de proteinele plasmatice este redusă.
În caz de insuficienţă renală în fază terminală, creşterea volumului de distribuţie poate determina concentraţii mai mari de meloxicam liber şi doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg (vezi pct.
4.2).
Vârstnici:Pacienţii vârstnici bărbaţi au prezentat valori similare ale parametrilor farmacologice comparativ cu cele ale pacienţilor tineri de sex masculin. Pacienţii vârstnici de sex feminin au prezentat valori mai mari ale ASC de eliminare şi ale timpilor de înjumătăţire plasmatică, comparativ cu cele ale pacienţilor tineri de ambele sexe. Valoarea medie a clearance-ului plasmatic la starea de echilibru la pacienţii vârstnici a fost uşor mai mică decât cea raportată la pacienţii mai tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-a demonstrat că profilul toxicologic al meloxicamului în studii preclinice este identic cu cel al
AINS: ulcere şi eroziuni gastro-intestinale, necroză papilară renală la doze mari, la administrare pe termen lung la două specii de animale.
Studii asupra funcţiei de reproducere la şobolan au demonstrat o scădere a ovulaţiei, inhibarea implantării şi efecte embriotoxice (creşterea resorbţiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg sau mai mari. Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu au relevat teratogenitate la doze orale de până la 4 mg/kg la şobolan şi 80 mg/kg la iepure.
Dozele care au produs afectări depăşeau dozele clinice (7,5 - 15 mg) de 10 până la 5 ori, pentru doze exprimate în mg/kg (persoană cu o greutate de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfârşitul gestaţiei, efecte comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine. Meloxicamul nu a prezentat acţiune mutagenă, nici in vitro, nici in vivo.
Studii asupra carcinogenităţii la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat potenţial carcinogen la doze cu mult mai mari decât cele utilizate clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Citrat de sodiu
Crospovidonă
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .