MEDOPEXOL 0.18mg comprimate prospect medicament

MEDOPEXOL 0,18 mg comprimate

MEDOPEXOL 0,7 mg comprimate

MEDOPEXOL 0,18 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,25mg, echivalent cu pramipexol 0,18.

MEDOPEXOL 0,7 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,0 mg, echivalent cu pramipexol 0,7 mg.

Dozele de pramipexol menţionate în literatura de specialitate se referă la sarea de pramipexol.

De aceea, dozele vor fi exprimate atât ca pramipexol bază liberă, cât şi ca sare (între paranteze).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Concentrația Aspect (mg bază) 0,18 comprimate biconvexe, oblongi, de culoare albă, cu linie mediană pe pe ambele fețe (dimensiuni: aproximatix 8 mm x 4 mm) 0,7 comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu linie mediană pe o faţă (diametrul de aproximativ 9mm)

MEDOPEXOL 0,18 mg 0,7 mg comprimate:

comprimatele pot fi divizate în două doze egale.

MEDOPEXOL este indicat la adulţi pentru tratamentul semnelor şi simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson, singur (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate, când levodopa îşi pierde eficacitatea sau când eficacitatea sa nu persistă şi devine fluctuantă (fluctuaţii de tip “on-off”).

MEDOPEXOL este indicat la adulţi pentru tratamentul simptomatic al Sindromului picioarelor neliniștite de natură idiopatică, de intensitate moderată până la severă, în doze de până la 0,54 mg bază (0,75 mg sare) (vezi pct. 4.2.).

Pentru doze care nu pot fi realizate cu MEDOPEXOL, sunt disponibile medicamente cu alte concentrații de pramipexol.

Doza zilnică se administrează divizată în prize egale de trei ori pe zi.

Iniţierea tratamentului

Dozele trebuie crescute treptat, începând de la o doză iniţială zilnică de pramipexol bază 0,264 mg (pramipexol sare 0,375 mg) care se măreşte apoi la interval de 5-7 zile. Dacă nu apar reacţii de intoleranţă, doza se creşte treptat până se ajunge la efectul terapeutic maxim.

Schema de creştere a dozelor de MEDOPEXOL

Săptămâna Doza Doza zilnică totală Doza Doza zilnică totală (mg bază) (mg bază) (mg sare) (mg sare) 1 3 x 0,088 0,264 3 x 0,125 0,375 2 3 x 0,18 0,54 3 x 0,25 0,75 3 3 x 0,35 1,1 3 x 0,5 1,50

Dacă doza trebuie mărită în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu câte 0,54 mg pramipexol bază (0,75 mg pramipexol sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,3 mg pramipexol bază (4,5 mg pramipexol sare) pe zi.

Totuşi, trebuie menţionat că incidenţa somnolenţei creşte la doze mai mari de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare) pe zi (vezi pct. 4.8).

Doza zilnică trebuie să fie cuprinsă între 0,264 mg pramipexol bază (0,375 mg pramipexol sare) şi un maximum de 3,3 mg pramipexol bază (4,5mg pramipexol sare). În cadrul a trei studii-pivot care au urmărit creşterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost înregistrată începând de la doza de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare) pe zi. Ajustări ulterioare ale dozelor trebuie făcute în funcţie de răspunsul clinic şi de apariţia reacţiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% din pacienţi au fost trataţi cu doze sub 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, doze zilnice mai mari de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare) pot fi utile la pacienţii la care se intenţionează reducerea dozei de levodopa. Se recomandă ca dozele de levodopa să fie reduse, atât pe durata creşterii dozei, cât şi a tratamentului de întreţinere cu MEDOPEXOL, în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5).

Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariţia sindromului neuroleptic malign sau a sindromului de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei.

Tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,54 mg pramipexol bază (0,75 mg pramipexol sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,54 mg pramipexol bază (0,75 mg pramipexol sare). Apoi, doza trebuie redusă cu câte 0,264 mg pramipexol bază (0,375 mg pramipexol sare) pe zi (vezi pct. 4.4).

Totuși, sindromul de sevraj la întreruperea administrării agonistuluidopaminei poate să apară în timpul reducerii treptate a dozei și poate fi necesară o creștere temporară a dozei înainte de reluarea reducerii treptate a dozei (vezi pct. 4.4).

Pacienţii cu insuficienţă renală

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pentru iniţierea tratamentului, se recomandă următoarea schemă terapeutică:

Pacienţii cu un clearance al creatininei peste 50 ml/min nu necesită reducerea dozei zilnice sau a frecvenţei administrării.

La pacienţii cu clearance al creatininei între 20 şi 50 ml/min, doza zilnică iniţială de MEDOPEXOL trebuie divizată în două prize, începând cu doza de 0,088 mg pramipexol bază (0,125 mg pramipexol sare) de două ori pe zi (0,176 mg pramipexol bază/0,25 mg pramipexol sare pe zi). Nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1,57 mg pramipexol bază (2,25 mg pramipexol sare).

La pacienţii cu clearance al creatininei sub 20 ml/min, doza zilnică de MEDOPEXOL se administrează în priză unică, începând cu doza de 0,088 pramipexol mg bază (0,125 mg pramipexol sare) pe zi. Nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare).

Dacă funcţia renală se reduce pe parcursul tratamentului de întreţinere, doza zilnică de MEDOPEXOL trebuie redusă cu acelaşi procentaj cu cel cu care scade funcţia renală, de exemplu, dacă clearance-ul creatininei scade cu 30%, atunci doza zilnică de MEDOPEXOL trebuie redusă cu 30%. Dacă clearance-ul creatininei este cuprins între 20 şi 50 ml/min, doza zilnică poate fi divizată în două prize, iar dacă clearance-ul creatininei este sub 20 ml/min, se administrează sub formă de doză zilnică unică.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică ajustarea dozei probabil nu este necesară, deoarece aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală. Totuşi, influenţa insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii pramipexolului nu a fost practic investigată.

Siguranţa şi eficacitatea MEDOPEXOL la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

MEDOPEXOL nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţia boala Parkinson.

Sindromul picioarelor neliniștite

Doza iniţială recomandată de MEDOPEXOL este de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) administrată o dată pe zi cu 2-3 ore înainte de culcare. Pentru pacienţii care necesită o atenuare simptomatică suplimentară, doza poate fi crescută la interval de 4-7 zile până la maximum de 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi (conform tabelului de mai jos).

Schema de creştere a dozelor de MEDOPEXOL Faza de O dată pe zi seara O dată pe zi seara creştere (mg bază) (mg sare) ,088 0,125 2* 0,18 0,25 3* 0,35 0,50 4* 0,54 0,75

* la nevoie

Se va evalua răspunsul pacienţilor după 3 luni de tratament şi se va reconsidera necesitatea continuării tratamentului. Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de câteva zile acesta trebuie re-iniţiat prin creşterea dozei aşa cum este menţionat mai sus.

Deoarece doza zilnică pentru tratamentul Sindromului picioarelor neliniștite nu va depăşi 0,54 mg bază (0,75 mg sare), administrarea MEDOPEXOL poate fi întreruptă fără scăderea dozei.

Într-un studiu clinic placebo controlat cu durata de 26 săptămâni, revenirea simptomelor

Sindromului picioarelor neliniștite (creşterea gradului de severitate al simptomelor prin comparaţie cu valorile iniţiale) a fost observat la 10% dintre pacienţi (14 din 135) după întreruperea bruscă a tratamentului. Acest efect a fost similar, indiferent de doză.

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pacienţii cu un clearance al creatininei peste 20 ml/min nu necesită reducerea dozei zilnice. Utilizarea MEDOPEXOL la pacienţii hemodializaţi sau la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu a fost studiată.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică ajustarea dozei nu este necesară, deoarece aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală.

MEDOPEXOL nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea

Sindromul Tourette

MEDOPEXOL nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea MEDOPEXOL la acest grup nu au fost stabilite. MEDOPEXOL nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu sindrom Tourette, deoarece raportul beneficiu-risc este negativ pentru această afecţiune (vezi pct. 5.1).

Comprimatele se administrează oral, înghiţite cu apă, şi pot fi luate cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1..

La pacienţii cu boală Parkinson şi insuficienţă renală se recomandă reducerea dozei de MEDOPEXOL, aşa cum este prezentat la pct. 4.2.

Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă la tratamentul cu agonişti dopaminergici şi levodopa.

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale).

Dischinezie

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de MEDOPEXOL administrat în asociere cu levodopa, poate apărea dischinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie redusă.

În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala

Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol.

Episoade de somn cu instalare bruscă şi somnolenţă

MEDOPEXOL a fost asociat cu somnolenţă şi episoade de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi conştient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puţin frecvent. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui fapt şi avertizaţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu MEDOPEXOL. Pacienţii care au manifestat somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere micşorarea dozei sau întreruperea tratamentului. Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau care consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.5, 4.7 şi pct. 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea tulburărilor de control al impulsurilor.

Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi de faptul că pot să apară alte simptome ale tulburărilor de control al impulsurilor comportamentale, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, obsesia cumpărăturilor şi creşterea necontrolată a apetitului alimentar, ce au fost raportate la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv MEDOPEXOL.

Trebuie luată în considerare micşorarea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Sindromul dereglării dopaminei

Sindromul dereglării dopaminei (SDD) este o tulburare de tipul dependenţei care duce la utilizarea excesivă a medicamentului, observată la unii pacienţi trataţi cu medicamente dopaminergice, inclusiv pramipexol. Înainte de iniţierea tratamentului, pacienţii şi persoanele care asigură îngrijirea acestora trebuie atenţionaţi cu privire la riscul potenţial de apariţie a SDD.

Episoade maniacale şi delir

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea episoadelor maniacale şi a delirului.

Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi că pacienţii trataţi cu pramipexol pot manifesta episoade maniacale şi delir. Trebuie luată în considerare micşorarea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Pacienţi cu tulburări psihotice

Pacienţii cu tulburări psihotice trebuie trataţi cu agonişti dopaminergici numai dacă beneficiile anticipate sunt mai mari decât riscurile potenţiale.

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.5).

Consult oftalmologic periodic

Se recomandă consult oftalmologic la intervale regulate sau dacă apar tulburări de vedere.

Boli cardiovasculare severe

În cazul existenţei bolilor cardiovasculare severe, se recomandă prudenţă. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la debutul tratamentului, din cauza riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice.

Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei (DAWS)

DAWS a fost raportat la agoniștii dopaminei, inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.8). Pentru întreruperea tratamentului la pacienții cu boala Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2).

Date limitate sugerează că pacienții cu tulburări ale controlului impulsurilor și cei cărora li se administrează o doză zilnică crescută și/sau doze cumulative crescute de agoniști ai dopaminei pot prezenta un risc mai mare de apariție a DAWS. Simptomele de sevraj pot include apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirație și durere și nu răspund la levodopa. Înainte de reducerea treptată a dozei și întreruperea administrării de pramipexol, pacienții trebuie informați în privința posibilelor simptome de sevraj. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape în timpul reducerii treptate a dozei și opririi administrării. În caz de simptome de sevraj severe și/sau persistente, poate fi avută în vedere readministrarea temporară de pramipexol la cea mai mică doză eficace.

Exacerbare

Datele din literatură indică faptul că tratamentul sindromului picioarelor neliniștite cu medicamente dopaminergice poate duce la exacerbarea acestuia. Exacerbarea se referă la declanşarea simptomelor seara mai devreme (sau chiar după amiaza), la accentuarea simptomelor, şi la extinderea simptomelor spre alte extremităţi. Exacerbarea a fost investigată în mod special într-un studiu clinic controlat timp de 26 săptămâni. A fost observată exacerbare la 11,8% dintre pacienţi în grupul tratat cu pramipexol (N = 152) şi la 9,4% dintre pacienţi în grupul la care s-a administrat placebo (N = 149). O analiză Kaplan-Meier privind exacerbarea în timp a arătat că nu există o diferenţă semnificativă între grupul tratat cu pramipexol şi cel la care s-a administrat placebo.

Legare de proteinele plasmatice

La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie foarte mică (< 20%), şi metabolizarea este redusă. De aceea, sunt improbabile interacţiuni cu alte medicamente care influențează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin metabolizare. Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin metabolizare, posibilitatea interacţiunilor este redusă, deşi interacţiunile cu anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacţiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa.

Inhibitori/competitori ai căilor de eliminare renală activă

Cimetidina reduce clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34%, probabil din cauza inhibării sistemului de transport al cationilor secretaţi la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă aceasta cale activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatina, chinina şi procainamida pot interacţiona cu pramipexolul, cu reducerea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu MEDOPEXOL, trebuie avută în vedere reducerea dozei de pramipexol.

Asociere cu levodopa

Când MEDOPEXOL este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă ca doza de levodopa să fie redusă, iar doza altor medicamente antiparkinsoniene să fie menţinută constantă în perioada în care doza de MEDOPEXOL este crescută.

Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau care consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.4, 4.7 şi 4.8).

Medicamente antipsihotice

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de aşteptat efecte antagoniste.

Efectul asupra sarcinii şi alăptării nu a fost investigat la om. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolan şi iepure, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan la doze materno-toxice (vezi pct.5.3). În timpul sarcinii MEDOPEXOL trebuie administrat numai dacă este absolut necesar şi anume dacă beneficiile potenţiale justifică riscurile potenţiale pentru făt.

Deoarece pramipexolul inhibă secreţia de prolactină la om, inhibarea lactaţiei este de așteptat.

Excreţia de MEDOPEXOL în laptele matern nu a fost studiată la femeie. La şobolan, concentraţia de substanţă activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă.

În absenţa datelor disponibile la om, MEDOPEXOL nu trebuie administrat în perioada alăptării. Totuşi, dacă tratamentul este absolut necesar, se recomandă întreruperea alăptării.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra fertilităţii la om. Studiile la animale, arată că pramipexolul afectează ciclurile estrale şi reduce fertilitatea la femele, cum este de aşteptat de la un agonist al dopaminei. Totuşi, aceste studii nu au arătat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind fertilitatea la masculi.

MEDOPEXOL poate avea o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinaţii şi somnolenţă.

Pacienţii aflaţi în tratament cu MEDOPEXOL şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu se angajeze în activităţi (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau pe persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente sau somnolenţa nu dispar (vezi şi pct.

4.4, 4.5 şi 4.8).

Din analizarea datelor obţinute din studiile clinice controlate cu placebo, cuprinzând un număr de 1923 pacienţi trataţi cu pramipexol şi 1354 pacienţi la care s-a administrat placebo, a rezultat că au fost raportate frecvent reacţii adverse pentru ambele grupuri. 63% dintre pacienţii cărora li s-a administrat pramipexol şi 52% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au raportat cel puţin o reacţie adversă.

Majoritatea reacţiilor adverse la medicament apar de obicei la începutul tratamentului şi cele mai multe au tendinţa de a dispărea chiar în cazul continuării tratamentului. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse au fost listate în funcţie de frecvenţă (numărul de pacienţi care pot manifesta reacţia), utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 și < 1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Boală Parkinson, cele mai frecvente reacţii adverse

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu boală Parkinson, mai frecvente în cazul celor trataţi cu pramipexol decât cu placebo au fost greaţă, dischinezie, hipotensiune arterială, ameţeli, somnolenţă, insomnie, constipaţie, halucinaţii, cefalee şi oboseală. Incidenţa somnolenţei este crescută la doze mai mari de 1,5 mg pramipexol sare pe zi (vezi pct. 4.2). Reacţiile adverse mai frecvente în cazul asocierii cu levodopa au fost dischineziile. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza este crescută prea repede.

Tablelul 1: Boală Parkinson

Clasificare pe aparate, Reacţie adversă sisteme şi organe

Mai puţin frecvente pneumonie

Mai puţin frecvente secreţie necorespunzătoare de hormon antidiuretic1

Frecvente vise neobişnuite, tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor, confuzie, halucinaţii, insomnie

Mai puţin frecvente creştere necontrolată a apetitului alimentar1, obsesie a cumpărăturilor, delir, hiperfagie1, hipersexualitate, tulburări de libido, paranoia, dependenţă patologică de jocuri de noroc, nelinişte, delir

Rare manie

Foarte frecvente ameţeli, dischinezie, somnolenţă

Frecvente cefalee

Mai puţin frecvente amnezie,hiperchinezie, somn cu instalare bruscă, sincopă

Frcvente tulburări de vedere, inclusiv diplopie, vedere înceţoşată şi acuitate vizualã redusă

Mai puţin frecvente Insuficienţă cardiacă1

Frecvente hipotensiune arterială

Mai puţin frecvente dispnee, sughiţ

Tulburari gastro-intestinale

Foarte fecvente greaţă

Frecvente constipaţie, vărsături

Mai putin frecvente reacţii de hipersensibilitate, puruit, erupţie cutanată

Frecvente oboseală, edem periferic

Cu frecvenţă Sindrom de sevraj la oprirea administrării necunoscută agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere.

Frecvente scădere în greutate

Mai putin frecvente creştere în greutate 1Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei post-autorizare. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 2762 pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol.

Sindromul picioarelor neliniștite, cele mai frecvente reacţii adverse

Cele mai frecvente (≥5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu sindromul picioarelor neliniștite trataţi cu pramipexol au fost greaţă, cefalee, ameţeli şi oboseală. Greaţa şi oboseala au fost raportate mai des la femeile tratate cu pramipexol (20,8% şi respectiv 10,5%) comparativ cu bărbaţii (6,7% şi respectiv 7,3%).

Tabelul 2: Sindromul picioarelor neliniștite

Clasificare pe aparate, Reacţie adversă sisteme şi organe

Mai puţin frecvente pneumonie

Mai puţin frecvente secreţie necorespunzătoare de hormon antidiuretic1

Frecvente vise neobişnuite, insomnie,

Mai putin frecvente tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor cum ar fi creştere necontrolată a apetitului alimentar, obsesie a cumpărăturilor, hipersexualitate şi dependenţă patologică de jocuri de noroc1, stare de confuzie, delir1, halucinaţii, hiperfagie1, tulburări ale libidoului, paranoia1, nelinişte, episoade maniacale1, delir1

Frecvente ameţeli, cefalee, somnolenţă

Mai putin frecvente amnezie1, dischinezie, hiperchinezie1 somn cu instalare bruscă, sincopă

Mai putin frecvente tulburări de vedere, inclusiv diplopie, vedere înceţoşată şi acuitate vizualã redusă

Mai puţin frecvente insuficienţă cardiacă1

Mai putin frecvente hipotensiune arterială

Mai puţin frecvente dispnee, sughiţ

Tulburari gastro-intestinale

Foarte fecvente greaţă

Frecvente constipaţie, vărsături

Mai putin frecvente reacţii de hipersensibilitate, prurit, erupţie cutanată

Frecvente oboseală,

Mai putin frecvente edem periferic

Cu frecvenţă Sindrom de sevraj la oprirea administrării necunoscută agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere.

Mai putin frecvente Scădere în greutate, inclusiv scădere a apetitului alimentar, creştere în greutate 1Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei post-autorizare. Cu o certitudine de 95%, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 1395 pacienţi cu altă afectiune trataţi cu pramipexol.

Somnolenţă

Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu somnolenţă (8,6%) şi, mai puţin frecvent, cu somnolenţă diurnă excesivă şi episoade de somn cu instalare bruscă (vezi şi pct. 4.4.).

Tulburări ale libidoului

Pramipexol se poate asocia mai puţin frecvent cu afectarea libidoului (creştere sau diminuare).

Tulburări legate de controlul impulsurilor

Dependenţa patologică de jocuri de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, obsesia cumpărăturilor şi creşterea necontrolată a apetitului alimentar au fost raportate la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv MEDOPEXOL (vezi şi pct.4.4).

Într-un studiu de control şi screening retrospectiv, încrucişat, care a inclus 3090 pacienţi cu boală

Parkinson, 13,6% dintre pacienţii care au utilizat tratament dopaminergic sau non-dopaminergic au manifestat simptome de tulburări comportamentale în ultimele şase luni. Manifestările observate au inclus dependenţă patologică faţă de jocurile de noroc, obsesie a cumpărăturilor, creştere necontrolată a apetitului alimentar şi comportament sexual compulsiv (hipersexualitate). Posibilii factorii de risc independenţi pentru tulburările de control ale impulsurilor includ tratamente cu dopaminergice şi tratamente cu doze mari de dopaminergice, vârsta tânără (≤65 ani), celibatul, şi antecedente familiale ale dependenţei patologice faţă de jocurile de noroc.

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere (vezi pct. 4.4).

În cadrul studiilor clinice şi a experienţei post-autorizare, insuficienţa cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu pramipexol. Într-un studiu farmacoepidemiologic, utilizarea pramipexolului a fost asociată cu un risc crescut de insuficienţă cardiacă, comparativ cu o terapie fără pramipexol (raportul de risc observat 1,86; IÎ 95% 1,21-2,85).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte supradozajul masiv. Evenimentele adverse anticipate ar fi cele legate de proprietăţile farmacodinamice ale agoniştilor dopaminergici, incluzând greaţă, vărsături, hiperchinezie, halucinaţii, agitaţie şi hipotensiune arterială. Nu este stabilit un antidot pentru supradozajul cu agonişti dopaminergici. Dacă există semne de stimulare a sistemului nervos central, se poate recomanda administrarea unui neuroleptic. Tratamentul supradozajului poate necesita măsuri generale de susţinere, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat şi monitorizare electrocardiografică.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-Parkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:

N04BC05.

Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate şi specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamină, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 şi o activitate intrinsecă totală.

Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat. Studiile la animale de laborator demonstrează că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea şi turnover-ul dopaminei.

În studiile efectuate la voluntari, a fost observată diminuarea secreţiei de prolactină dependent de doză.

Într-un studiu clinic la voluntari sănătoşi, s-a observat o creştere a tensiunii arteriale şi a frecvenţei bătăilor inimii, atunci când creşterea dozelor de pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită a fost efectuată într-un ritm mai rapid (la interval de 3 zile) decât cel recomandat, până la maxim 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg pramipexol sare) pe zi. Astfel de efecte nu au fost observate în studiile efectuate la pacienţi.

Eficacitate şi siguranţă clinică în boala Parkinson

La pacienţi, pramipexolul ameliorează semnele şi simptomele formei idiopatice de boală Parkinson.

Studiile clinice controlate au inclus aproximativ 1800 pacienţi aflaţi în stadiile Hoehn şi Yahr I-IV de boală. Dintre aceştia, aproximativ 1000 se aflau în stadii avansate de boală, utilizau tratament concomitent cu levodopa şi aveau complicaţii motorii.

În stadiile incipiente şi avansate de boală Parkinson, eficacitatea pramipexolului în studiile clinice controlate a fost menţinută timp de aproximativ 6 luni. În studiile clinice deschise care au continuat timp de peste 3 ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacităţii terapeutice.

Într-un studiu controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, tratamentul iniţial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariţia complicaţiilor motorii şi a redus incidenţa acestora, comparativ cu tratamentul iniţial cu levodopa. Această întârziere a apariției complicaţiilor motorii în cazul pramipexolului trebuie pusă în balanţă cu ameliorarea mai bună a funcţiilor motorii înregistrată în cazul terapiei cu levodopa (măsurată ca modificare medie pe scala UPDRS). Incidenţa generală a halucinaţiilor şi somnolenţei a fost, în general, mai mare în faza de creştere a dozelor la grupul de tratament cu pramipexol. Totuşi, nu a fost înregistrată nicio diferenţă semnificativă în cursul fazei de întreţinere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când trebuie luată decizia de a începe tratamentul cu pramipexol la pacienţii cu boală

Parkinson.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu pramipexol la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în boala Parkinson (vezi pct.

4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Eficacitate şi siguranţă clinică în Sindromul picioarelor neliniștite

Eficacitatea pramipexol a fost evaluată în patru studii clinice controlate cu placebo la aproximativ 1000 de pacienţi cu Sindromul picioarelor neliniștite idiopatic, cu intensitate moderată până la severă.

Criteriile principale de evaluare a eficacităţii au fost modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale scorului la Scala de Evaluare a Sindromului picioarelor neliniștite (SESPR) şi la Impresia clinică globală a ameliorării (ICGA). Pentru ambele criterii finale principale s-au observat diferenţe semnificative statistic la grupurile tratate cu doze de pramipexol de 0,25 mg, 0,5 mg şi 0,75 mg pramipexol sare, faţă de placebo. După 12 săptămâni de tratament, scorul la SESPR s-a ameliorat de la 23,5 la 14,1 puncte pentru placebo şi de la 23,4 la 9,4 puncte pentru pramipexol (doze combinate). Diferenţa medie ajustată a fost de -4,3 puncte (IÎ 95% -6.4; -2.1 puncte, valoare p <0,0001). Ratele de răspuns pentru ICGA (ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost 51,2% pentru placebo şi 72,0% pentru pramipexol (diferenţa de 20% IÎ 95%: 8,1%; 31,8%, p<0.0005). S-a observat eficacitatea la doze de pramipexol bază 0,088 mg (pramipexol sare 0,125 mg) pe zi după prima săptămână de tratament.

Într-un studiu de polisomnografie controlat cu placebo cu durata de 3 săptămâni, MEDOPEXOL a redus semnificativ numărul de mişcări periodice ale membrelor pe durata perioadei de stat în pat.

Eficacitatea pe termen lung a fost evaluată într-un studiu clinic placebo controlat. După 26 săptămâni de tratament, s-a observat o reducerea medie ajustată a valorilor scorului total la Scala de Evaluare a

Sindromului picioarelor neliniștite SESPR/IRLS de 13,7 şi de 11,1 puncte pentru grupul tratat cu pramipexol şi respectiv pentru grupul la care s-a administrat placebo, cu o diferenţă medie semnificativă din punct de vedere statistic (p = 0,008) între tratamente de -2,6. Ratele de răspuns ICGA (mult ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost de 50,3% (80/159) şi 68,5% (111/162) pentru placebo şi respectiv pramipexol (p =0,001), ceea ce corespunde unui număr de 6 pacienţi necesar pentru a fi trataţi (NNT) (95%ÎI: 3,5, 13,4).

Agenţia Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu MEDOPEXOL la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi pentru indicația Sindromul picioarelor neliniștite (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Eficacitate şi siguranţă clinică în Sindromul Tourette

Eficacitatea pramipexolului (0,0625-0,5 mg/zi) la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani cu sindrom Tourette a fost evaluată într-un studiu clinic, dublu-orb, randomizat, placebo controlat, cu doză variabilă, cu durata de 6 săptămâni. Au fost randomizaţi un total de 63 pacienţi (43 trataţi cu pramipexol, 20 la care s-a administrat placebo). Criteriul principal de evaluare a fost modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale scorului pe Scala de Evaluare a Ticurilor Total Tic Score (TTS) a Yale Global

Tic Severity Scale (YGTSS). Nu a fost înregistrată nicio diferenţă între pramipexol şi placebo atât în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare cât şi oricare dintre criteriile secundare de evaluare a eficacităţii, inclusiv scorul total YGTSS, Patient Global Impression of Improvement (PGI-I), Clinical

Global Impression of

Improvement (CGI-I) sau Clinical Global Impressions of Severity of Illness (CGI-S). Evenimentele adverse care au apărut la cel puţin 5% de pacienţi din grupul tratat cu pramipexol şi mai frecvent la pacienţii trataţi cu pramipexol, decât la cei la care s-a administrat placebo au fost: durere de cap (27,9%, placebo 25,0%), somnolenţă (7,0%, placebo 5,0%), greaţă (18,6%, placebo 10,0%), vărsături (11,6%, placebo 0,0%), dureri în etajul abdominal superior (7,0%, placebo 5,0%), hipotensiune arterială ortostatică (9,3%, placebo 5,0%), mialgie (9,3%, placebo5,0%), tulburări de somn (7,0%, placebo 0,0%), dispnee (7,0%, placebo 0,0%) şi infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare (7,0%, placebo 5,0%). Alte evenimente adverse semnificative, care au dus la întreruperea administrării medicaţiei la pacienţi trataţi cu pramipexol, au fost stări confuzionale, tulburări de vorbire sau agravare a afecţiunii (vezi pct. 4.2).

După administrarea orală, pramipexolul este absorbit rapid şi complet. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90%, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge în intervalul de 1-3 ore de la administrare.

Administrarea în timpul meselor nu reduce gradul de absorbţie a pramipexolului, ci doar viteza acesteia.

Pramipexolul are o cinetică liniară, iar concentraţia plasmatică variază puţin interindividual.

La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20%), iar volumul de distribuţie mare (400 l). La şobolan au fost observate concentraţii mari în ţesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice).

La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură.

Excreţia renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea majoră de eliminare. Aproximativ 90% din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce mai puţin de 2% se regăseşte în materiile fecale. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/min, iar clearance-ul renal de aproximativ 400 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t 1/2) variază între 8 ore la persoanele tinere şi 12 ore la persoanele vârstnice.

Studii de toxicitate după doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcţionale, afectând mai ales

SNC şi funcţia de reproducere la femele, datoratedeterminate probabil de exagerarea efectelor farmacodinamice.

La cobai a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice şi sistolice şi a frecvenţei cardiace, iar la maimuţă tendinţa la efecte hipotensive.

La şobolan şi iepure au fost studiate efectele potenţiale ale pramipexolului asupra funcţiei de reproducere.

Pramipexolul nu a demonstrat efecte teratogene la şobolan şi iepure, dar a manifestat efecte embriotoxice la şobolan, la doze maternotoxice. Din cauza speciilor de animale selectate şi a parametrilor investigaţi limitaţi, reacţiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii şi asupra fertilităţii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.

La şobolan a fost observată o întârziere a dezvoltării organelor sexuale (de exemplu separare a prepuţului şi deschidere a vaginului). Relevanţa pentru om este necunoscută.

Pramipexolul nu este genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la şobolanii de sex masculin au fost înregistrate hiperplazie a celulelor Leydig şi adenoame, explicate prin efectul de inhibare a prolactinei de către pramipexol. Această observaţie nu prezintă relevanţă clinică la om.

Acelaşi studiu a arătat şi că, la doze de 2 mg/kg (pramipexol sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu degenerescenţă retiniană la şobolanii albinoşi. Aceste din urmă efecte nu au fost observate şi la şobolanii pigmentaţi şi nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuat la şoarecii albinoşi sau la orice altă specie investigată.

Manitol (E 421)

Amidon de porumb

Hidroxipropilceluloză

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Nu este cazul

3 ani

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale privind temperatura de păstrare.

Blistere din OPA-Aluminiu-PVC/Aluminiu a câte 10 comprimate

Cutiile conţin 3 sau 10 blistere.

Mărimi de ambalaje:

Cutii cu 30 comprimate

Cutii cu 100 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Fără cerinţe speciale

Medochemie Ltd.

1-10 Constantinoupoleos street, 3011, Limassol,

Cipru

10857/2018/01-02 10858/2018/01-02

Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2018.

Iulie 2022