MEDOCEF 1g pulbere pentru soluție injectabilă prospect medicament

MEDOCEF 1 g

MEDOCEF 2 g

MEDOCEF 1 g

Un flacon conţine cefoperazonă sub formă de cefoperazonă sodică 1g.

MEDOCEF 2 g

Un flacon conţine cefoperazonă sub formă de cefoperazonă sodică 2g.

Pulbere cristalină de culoare albă până la slab galbenă.

Cefoperazona este o cefalosporină de generaţia a 3-a, care este activă împotriva unei game largi de microorganisme gram pozitive şi gram negative.

Cefoperazona este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cauzate de bacterii susceptibile:

Infecţii ale tractului respirator (superior şi inferior)

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi plăgilor infectate

Infecţii ale tractului biliar

Infecţii ale tractului urinar (superior şi inferior)

Gonoree şi alte infecţii ale tractului genital

Infecţii ginecologice

Infecţii intra-abdominale, peritonite

Septicemia (în acest caz poate fi administrată în asociere cu alte antimicrobiene)

Pacienţii febrili cu cancer şi/sau neutropenie (în acest caz se poate administra în asociere cu antibioticele beta-lactamice)

Profilaxia infecţiilor postoperatorii la pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale abdominale şi biliare

Cefoperazona este administrată prin injecţii intramusculare sau intravenoase, sau prin perfuzie intravenoasă lentă.

Administrarea intramusculară: Sunt recomandate două etape în procesul de diluţie. Loviţi uşor la baza flaconului pentru a se desprinde pulberea care poate fi asezată din timpul depozitării. Adăugaţi cantitatea respectivă de apă distilată (vezi tabelul) şi agitaţi energic prin mişcări de sus şi în jos până când tot Medocef-ul 1 g este complet dizolvat. Apoi adăugaţi cantitatea cerută de lidocaină 2% (vezi tabelul) şi agitaţi.

Conc. Etapa 1 Etapa 2 Volumul total Concentraţia flaconului Volumul Volumul de obţinut finală de soluţiei sterile lidocaina 2% Cefoperazona 1 gram 2.8ml 1.0ml 4.0ml 250mg/ml 2 gram 5.4ml 1.8ml 8.0ml 250mg/ml

Administrarea intravenoasă: Pentru a prepara diluţia iniţială pentru administrarea intravenoasă, adăugaţi 5 ml per gram de cefoperazona din una din următoarele soluţii: 5% dextroza injectabilă, 5% dextroza si 0.9% sau 2% clorură de sodiu injectabilă, 10% dextroza injectabilă, 0.9% clorură de sodiu injectabilă, apă sterilă pentru injecţii (nu se utilizează ca vehicol pentru perfuzia intravenoasă). Soluţia reconstituită trebuie retrasă pentru viitoarele diluţii şi administrată folosind unul din vehicolele menţionate mai sus pentru perfuzia intravenoasă.

Pentru perfuzia intravenoasă intermitentă, soluţia reconstituită trebuie diluată în 20 ml - 40 ml soluţie per gram şi administrată pe o perioadă de 15 - 30 minute.

Pentru perfuzia intravenoasă continuă, soluţia reconstituită trebuie diluată până la o concentraţie finală de 2 mg - 25 mg/ml .

Instrucţiuni de dozare:

Administrarea la adulţi

La adulţi doza uzuală de cefoperazonă este de 2 - 4 g pe zi, administrată fracţionat în doze egale la intervale de 12 ore. În infecţiile severe doza poate fi crescută până la 8 g pe zi, administrată fracţionat în doze egale la intervale de 12 ore. S-au raportat administrări, fără complicaţii, a 12 - 16 g pe zi, fracţionat în doze egale la intervale de 8 ore. Tratamentul poate fi instituit înainte ca rezultatele testelor de sensibilitate să fie disponibile.

Nou-născuţi: 50 mg cefoperazonă//kg la 12 ore şi zi, administrată fracţionat la intervale de 8-12 ore

Sugari: 25 -50 mg cefoperazonă//kg şi zi, administrată fracţionat la intervale de 6-12 ore

Copii: 25 -100 mg cefoperazonă//kg şi zi, administrată fracţionat la intervale de 12 ore

Doza maximă este de 400 mg/kg/zi, dar să nu se depăsească 6g/zi.

Vârstnici: dozele similare adultilor.

Alte recomandări:

Gonoree: Doza recomandată pentru uretrita gonococică necomplicată este de 1 g intramuscular în doză unică.

Profilaxia chirurgicală: 1g - 2 g i.m./ i.v. pre-operator şi 8 ore post-operator până la 4 zile.

Cancerul febril/ pacienţii neutropenici: Cefoperazona 6 g - 12 g pe zi în doze fracţionate în combinaţie cu mezlocilina până la 16 g pe zi sau piperacilina 300 mg/kg/zi sau tobramicina 1.5 mg/kg/zi. Se continuă tratamentul până când infecţia este eradicată sau pacientul devine afebril cel puţin 48 de ore.

Insuficienţa renală: Nu este necesară ajustarea dozelor. Întrucât cefoperazona este puţin dializată se recomandă ca dozarea să se facă după ce dializa este completă.

Insuficienţa hepatică: În cazul unei disfuncţii hepatice se observă o creştere a timpului de injumătăţire de 2 - 4 ori.

Este necesară reducerea dozei la pacienţii cu disfuncţii hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală, probabilitatea să fie necesară reducerea dozei este crescută. Doza nu trebuie să depăsească 1g-2 g/zi, numai dacă nivelurile serice sunt atent monitorizate.

Pacienţii cu imunosupresie: La pacienţii cu o capacitate scăzută de apărare este de dorit să se menţină nivelele serice de cefoperazona peste concentraţia minimă inhibitorie (MIC). Au fost raportate atingerea unor astfel de concentraţii prin administrarea a 1 g de 4 ori pe zi intravenos sau 8 g/zi în perfuzie intravenoasă continuă.

Hipersensibilitate la cefalosporine.

Înainte de a se institui tratamentul cu cefoperazonă trebuie făcută cu atenţie anamneza pacientului pentru a descoperi reacţii anterioare de hipersensibilizare la cefalosporine sau peniciline.Este indicată administrarea cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice la penicilină.

Precauţia este cerută în timpul administrării concomitente a cefalosporinelor cu alte aminoglicozide sau diuretice, o asemenea combinaţie poate afecta funcţia renală.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, reducerea dozei poate fi necesară mai ales dacă este însoţită de afecţiune renală.

Medocef poate fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente boli gastro-intestinale, în special colite, aşa cum antibioticele cefalosporine au fost asociate cu dezvoltarea colitei pseudomembranoase.

Ingestia de alcool până la 72 de ore de la administrarea de cefoperazona a fost asociată cu reacţia de tip disulfiram, caracterizată prin febră, dureri de cap, transpiraţie şi tahicardie. Pacienţii trebuie atenţionaţi să evite alcoolul în timpul tratamentului şi 3 zile după terminarea lui. Trebuie evitate şi medicamentele care conţin ca şi excipient etanolul.

La administrarea cefoperazonei au fost raportate cazuri grave de hemoragie, inclusiv decese. Printre persoanele expuse riscului se numără pacienții cu un regim alimentar necorespunzător, stări de malabsorbție și pacienții cu un regim prelungit de alimentație pe cale intravenoasă. Acești pacienți trebuie monitorizați în vederea depistării semnelor de hemoragie, trombocitopenie și hipoprotrombinemie. Administrarea cefoperazonei trebuie întreruptă dacă se depistează hemoragie persistentă și nu se identifică explicații alternative.

Utilizarea Medocef în icterul fiziologic al nou-născuţilor poate determina creşterea riscului de apariţie a encefalopatiei bilirubinice.

Medicamente:

Antibiotice aminoglicozide: Administrarea concomitentă poate determina efecte nefrotoxice aditive.

Utilizarea acestor agenţi trebuie evitată la pacienţii care prezintă boli renale, iar dacă este absolut necesară, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru nefrotoxicitate.

Anticoagulante: Administrarea concomitentă de cumarină şi derivaţi de indadionă, heparină sau agenţi trombolitici pot creşte riscul de sângerare. O astfel de terapie trebuie să fie atent monitorizată.

Diuretice: Combinaţia cefalosporinelor cu diureticele poate determina nefrotoxicitate. Combinaţia trebuie evitată la pacienţii cu boli renale.

Produse aimentare:

Etanol (Alcool): Ingestia concomitentă de alcool sau până la 72 ore după terapie, poate determina o reacţie de tip disulfiram. Pacienţii trebuie să evite alcoolul, medicamentele care conţin alcool, incluzând şi alte produse parenterale care utilizează alcool ca conservant în timpul terapiei cu cefoperazona şi 75 de ore după terminarea ei.

Testele de laborator:

Testul direct antiglobulin: În timpul terapiei cu cefoperazona poate aparea un rezultat pozitiv al testului Coombs.

Analiza glucozei: Poate apărea o reacţie fals pozitivă glucozuriela testul cu reactiv Benedict sau

Fehling.

Nu există o evidenţă a siguranţei la femeile gravide dar produsul a fost utilizat multi ani fără a se descoperi vreun semn de afectare a fertilităţii sau efect teratogen.. Utilizarea în sarcină dacă este absolut necesară este preferată pentru beneficiul mamei în defavoarea riscului pentru fetus.

La om, numai o cantitate mică de cefoperazonă se excretă în laptele matern. Deşi cefoperazona trece în procent foarte mic în laptele matern, se va administra cu prudenţă mamelor care alăptează.

Nu se cunosc efecte asupra capacităţii de a conduce şi de a utiliza maşini.

Reactiile adverse sunt în general trecătoare, infrecvente şi usoare; cefoperazona este bine tolerată.

Sistemul Nervos Central: cefoperazona poate determina scăderea semnificativăa albuminei şi dacă este utilizată în icterul fiziologic al nou-născuţilor poate determina creşterea riscului encefalopatiei bilirubinice.

Gastrointestinale: Au fost raportate cazuri de diaree la 3.8% din pacienţi. Utlizarea cefalosporinelor a fost asociată rar cu colita pseudomembranoasă.

Hematologice: S-au raportat cazuri de neutropenie reversibilă şi eozinofilie tranzitorie. Rar au fost raportate hipoprotrombinemie şi deficienţa de vitamina K. Precauţii speciale sunt cerute la pacienţii cu aport nutriţional deficitar, malabsorbţie sau abuz de alcool. Dacă există riscul de sângerare trebuie administrată vitamina K 10 mg/săptămână.

Hepatice: Au fost raportate creşteri uşoare, tranzitorii ale enzimelor hepatice.

Hipersensibilitate: Rash, urticarie şi rar anafilaxie la fel ca toate cefalosporinele.

Renale: Teoretic, insuficienţa renală se poate agrava în timpul administrării concomitente cu aminoglicozide sau diuretice.

Altele: Durere şi iritaţie la locul injectării. Similar altor antibiotice cu spectru larg, este posibilă creşterea excesivă a organismelor non-susceptibile, incluzând Candida sp. Dacă apare o supra-infecţie, trebuie instituit un tratament corespunzător.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu există o experienţă suficientă privind supradozarea cefoperazonei. În general supradozarea cefalosporinelor poate determina convulsii, afectări renale şi prelungirea timpului de protrombină.

Tratamentul este simptomatic cu menţinerea funcţiilor vitale, a balanţei electrolitice şi a fluidelor.

Timpul de protrombină sau INR trebuie monitorizat şi trebuie administrată vitamina K.

Dacă apar crize convulsive trebuie administrate medicamente anti-convulsivante.

Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine şi substanţe înrudite.codul ATC: J01DD12.

Cefoperazona este o cefalosporină de generaţia a-3-a cu spectru larg, cu o acţiune bactericidă care se datorează procesului de inhibiţiei a sintezei peretelui celular.

Cefoperazona este activă in vitro faţă de o varietate mare de microorganisme semnificative clinic şi este rezistentă la acţiunea de degradare indusă de multe beta-lactamaze. Microorganismele sensibile includ:

Microorganisme gram-pozitiv:

Staphylococcus aureus, (excepţie tulpinile meticilin rezistente),

Staphylococcus epidermidis

Streptococcus pneumoniae (fost Diplococcus pneumoniae)

Streptococcus pyogenes (streptococi beta-hemolitici grup A) streptococi beta-hemolitici

Microorganisme gram-negativ:

Haemophilus influenzae

Neisseria gonorrhoeae,

Neisseria meningitidis,

Specii de Enterobacterii (Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Salmonella, Shigella,

Klebsiella, Enterobacter, Yersinia)

Pseudomonas aeruginosa şi alte specii de Pseudomonas

Activitatea in-vitro anti-Pseudomonas a cefoperazonei este comparabilă cu a piperacilinei şi mezlocilinei şi se pare superior cu a moxalactamei, cefotaxim-ului şi ceftriaxonei.

Cefoperazona este activă împotriva microorganismelor anaerobe cum ar fi Streptococcus faecalis şi

Bacteroides fragilis.

Cefalosporinele şi aminoglicozidele în combinaţie au arătat ca şi în multe cazuri o activitate sinergică.

După administrarea intramusculară a 1 g sau 2 g de cefoperazonă concentraţia maximă serică este de 57 respectiv 97 g/ml apărând la o oră, respectiv la două ore.

După administrarea intravenoasă, concentraţia maximă serică apare în 15 minute:- 153 g/ml după 1 g; 252 g/ml după 2 g; 340 g/ml după 3 g şi 506 g/ml după 4 g.

Legarea de proteinele totale este de 82 - 93%.

Cefoperazona este distribuită pe o mare suprafaţă după administrarea i.v sau i.m. Nivelurile de cefoperazona peste concentraţia minimă inhibitorie pentru majoritatea agenţilor patogeni poate fi găsită în bilă, spută, oase, CSF, ţesut pulmonar, urină, muşchi şi lichidul de ascită.

Cefoperazona nu este metabolizată şi este excretată iniţial în bilă unde a fost raportată o concentraţie de până la 6000 g/ml la 2 ore după o doză de 2 g intravenos.

Cantităţi neînsemnate de medicament sunt excretate prin rinichi.(14 - 36%).

Timpul mediu de injumătăţire (t1/2) al cefoperazonei este de 1.6 - 2.4 ore; se poate prelungi la 4.3 - 11 ore în prezenţa obstrucţiei biliare; la nou-născuţi este de 6.9 ore iar la copii cu o vârstă cuprinsă între 2 luni şi 11 ani este de 2.2 ore.

Cefoperazona este dializată. Este excretată în cantităti mici în laptele matern.

Nu a fost studiat poteţialul cancerigen al cefoperazonei la animale. Testele de toxicitate la animale au o durată de maxim 6 luni. Potenţialul mutagenic nu a fost demonstrat prin studii in vivo sau in vitro.

La o doză zilnică de 500 mg - 1000 mg/kg administrată subcutanat la şobolani pe durata gestaţiei nu a apărut nici o dovadă de afectarea a fertilităţii şi teratogenezei. Aceste doze sunt de 10 - 20 ori mai mari decât doza umană. Administrarea subcutanată a 1000 mg/kg/zi (aproximativ de 16 ori media dozei umane) la şobolanii prepuberi a avut ca rezultat o reducere a greutăţii testiculelor, oprirea spermatogenezei, reducerea populaţiei celulelor germinale şi vacuolizarea citoplasmei celulelor

Sertoli. Severitatea leziunilor a fost dependentă de doză în intervalul de doza cuprins între 100 mg - 1000 mg/kg/zi. Acest efect nu a fost observat la şobolanii adulţi. Histologic, leziunile au fost reversibile la toate nivelurile. Aceste studii nu au evaluat dezvoltarea în continuare a funcţiei de reproducere la şobolani. Nu se cunoaşte relaţia acestor descoperiri cu răspunsul uman.

Nu conţine excipienţi.

Cefoperazona este incompatibilă din punct de vedere fizic cu: aminoglicozide, amifostine, filgrastim, labetalol, meperidina, nicardipina, ondansetron, perphenazine, pethidine, promethazine, sargramostin, vinorelbine.

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A fost demonstrată stabilitatea fizico-chimică după reconstituire, pe perioada 24 ore păstrare la 25ºC şi 5 zile păstrare la frigider (2ºC-8ºC).

Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu se utilizează imediat, timpul şi condiţiile de păstrare premergătoare utilizării intră în responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal acestea nu vor depăşi 24 ore la 2ºC-8ºC, dacă reconstituirea s-a făcut în condiţii aseptice controlate şi validate.

Flacoane de sticlă incolore de tip III, având o capacitate de 20 ml, etanşeizate cu un dop de cauciuc şi un capac extern de aluminiu. Fiecare flacon conţine 1g sau 2 g de cefoperazona ca cefoperazonă sodică. Sunt disponibile cutii de carton conţinând 1, 10, 25, 50 sau 100 flacoane.

Reconstituirea şi administrarea conţinutului trebuie făcută în condiţii aseptice corespunzătoare.

Faconul de Medocef 1g este pentru o singură administrare, orice soluţie nefolosită trebuie aruncată.

Medochemie Ltd, p.o box 51409,

Limassol, CY-3505, Cipru

7931/2006/01-02 7932/2006/01-02

Autorizare/Reînnoirea autorizaţiei, Decembrie 2006

Martie 2017