MASULTAB 50mg comprimate prospect medicament

Masultab 50 mg comprimate

Masultab 100 mg comprimate

Masultab 200 mg comprimate

Masultab 400 mg comprimate

Masultab 50 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 50 mg.

Masultab 100 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 100 mg.

Masultab 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.

Masultab 400 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 400 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.

Fiecare comprimat de 50 mg conține lactoză monohidrat 25,00 mg.

Fiecare comprimat de 100 mg conține lactoză monohidrat 50,00 mg.

Fiecare comprimat de 200 mg conține lactoză monohidrat 100,00 mg.

Fiecare comprimat de 400 mg conține lactoză monohidrat 200,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Masultab 50 mg comprimate: comprimate de culoare albă, rotunde, plate, cu diametrul de 7 mm.

Masultab 100 mg comprimate: comprimate de culoare albă, rotunde, plate, cu diametrul de 9,5 mm, marcate cu MC pe una dintre fețe.

Masultab 200 mg comprimate.comprimate de culoare albă, rotunde, plate, cu linie mediană pe una dintre fețe și cu diametrul de 11,5 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Masultab 400 mg comprimate. comprimate de culoare albă, biconvexe, cu formă de capsulă, cu linie de mediană pe ambele fețe, cu dimensiuni de 19 x 10 mm.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Masultab este indicat pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice cu:

* forme productive de psihoză de tip schizofrenic, în special cu sindrom paranoid-halucinator (cum ar fi iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire,)

* forme neproductive de psihoză de tip schizofrenic (cum ar fi reducerea impulsului, aplatizarea afectivă, izolare emoţională)

Pentru doze individuale de Masultab sunt disponibile concentraţiile 50 mg/ 100 mg/ 200 mg/ 400 mg.

Doze forme neproductive de psihoză sau simptome de inhibiție

Adulti:

50-300 mg amisulpridă zilnic. Dozele trebuie ajustate individual.

forme productive de psihoză

Adulti:

400-800 mg amisulpridă zilnic.

În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de 1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie utilizate.

Ambele indicații

La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie adaptate individual.

Pentru pacienţii cu simptome mixte productive şi non productive, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un control optim al simptomelor pozitive.

Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.

Vârstnici(65 de ani și peste)

Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr mic de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată cu precauţie, din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o scădere a dozei în caz de insuficienţă renală.

Amisulprida se elimină pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie redusă la jumătate la pacienţii cu clearance-ul creatininei (ClCr) între 0,5 şi 1,0 ml/sec (30 și 60 ml/min) şi la o treime la pacienţii cu ClCr între 0,2 și 0,6 ml/sec (10 şi 30 ml/min). Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă <0,2 ml/sec (10 ml/min)), la acest grup de pacienți este recomandată o atenție deosebită (vezi pct. 4.4).

Deoarece amisulprida este metabolizat în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei.(vezi pct. 5.1)

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani

Există date limitate disponibile privind eficacitatea și siguranța amisulpridei de la vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani și, prin urmare, nu poate fi recomandată. Dacă există o indicație obligatorie, trebuie utilizată doza pentru adulți.

Copii şi adolescenţi cu vârsta de până la 14 ani

Amisulprida este contraindicată la copii și adolescenți cu vârsta de până la 14 ani, deoarece siguranța nu a fost încă stabilită (vezi pct. 4.3).

Pentru administrare orală.

Amisulprida poate fi administrată până la 400 mg pe zi într-o singură doză. Pentru doze zilnice mai mari de 400 mg de amisulpridă, doza zilnică respectivă trebuie împărțită în două prize unice.

Comprimatele de Masultab se iau întregi împreună cu suficient lichid (de exemplu, un pahar cu apă), independent de masă.

Experiență suficientă din studii controlate este disponibilă pentru o perioadă de un an. Durata de utilizare este stabilită de medicul responsabil.

* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Tumori dependente de prolactină de exemplu prolactinomul glandei hipofizare și neoplasmul mamar (vezi pct. 4.4 și 4.8)

* Feocromocitom

* Copii până la 14 ani, din lipsă de experiență (vezi pct. 4.2)

* Alăptarea (vezi pct. 4.6)

* Asociere cu medicamente pentru tratamentul bolii Parkinson, cum sunt levodopa sau agoniştii dopaminergici (cum sunt bromocriptina şi ropinirolul) (vezi pct. 4.5)

* Tratament concomitent cu următoarele medicamente care pot induce aritmii cardiace grave (torsada vârfurilor):

- medicamente antiaritmice Clasa Ia, cum sunt chinidină, disopiramidă,

- medicamente antiaritmice Clasa III, cum sunt amiodaronă și sotalol,

- alte medicamente cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină administrată intravenos, vincamină administrată intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antifungice imidazolice (vezi pct. 4.5);

La pacienții cu boli cardiovasculare, leziuni ale măduvei osoase, leziuni hepatice și renale severe și la pacienții cu boală Parkinson, tratamentul trebuie efectuat numai sub strictă supraveghere medicală și în doze precaute (ca și alte substanțe antidopaminergice, Masultab trebuie utilizat numai cu prudență în boala

Parkinson existentă, deoarece nu poate fi exclusă o agravare a acestei boli; Masultab trebuie, prin urmare, utilizat numai dacă tratamentul neuroleptic este indispensabil). La pacienții cu intoxicație cu alcool, somnifere, analgezice și psihotrope, terapia cu succes a intoxicației trebuie efectuată înainte de tratamentul cu Masultab, deoarece interacțiunile pot apărea din cauza proprietăților depresive centrale chiar și în timpul tratamentului în intervalul terapeutic cu agenții menționați mai sus (vezi pct. 4.5).

Risc de tromboembolism

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la pacienții tratați cu antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Pacienții tratați cu antipsihotice au adesea dobândiți factori de risc pentru TEV. Prin urmare, toți posibilii factori de risc pentru TEV trebuie identificați înainte și în timpul tratamentului cu amisulpridă și trebuie luate măsuri preventive (vezi pct. 4.8).

Creșterea mortalității la pacienții vârstnici cu demență

Pacienţii vârstnici cu demenţa trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparati cu pacientii netrataţi. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de etiologie cardiovasculară (de exemplu insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că, similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate duce la creşterea mortalităţii. În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară (vezi pct 5.1).

Amisulprida nu este autorizată pentru tratamentul tulburărilor de comportament asociate cu demența.

Sindrom Neuroleptic Malign

Similar altor neuroleptice poate apărea Sindrom Neuroleptic Malign (SNM) poate apărea în cazuri foarte rare și este o complicație cu potențial letal. Acest lucru este caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă, alterare a stării de conştienţă, rabdomioliză şi creştere a creatinfosfokinazei (CPK). Dacă un pacient dezvoltă semne și simptome care sugerează SNM sau apare hipertermie inexplicabilă, toate antipsihoticele, inclusiv amisulprida, trebuie întrerupte imediat, în special la doze zilnice mari. Rabdomioliza a fost observată și la pacienții fără sindrom neuroleptic malign.

Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări a amisulpridei şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm cum ar fi prezența tulburărilor cardiace,bradicardie, (< 55 de bătăi pe minut (bpm),tulburări electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagnezemie, prelungire congenitală a intervalului QT,tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).

Amisulprida trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu antecedente familiale de prelungire a intervalului

QT. Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu neuroleptice.

Accident vascular cerebral (AVC)

În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a reacțiilor adverse cerebrovasculare.

Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, amisulprida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.

Cancer mamar

Amisulprida poate crește valoarea prolactinemiei. De aceea, trebuie luate măsuri de precauție și pacienții cu antecedente de cancer mamar sau cazuri de cancer mamar în familie trebuie monitorizați cu atenție în timpul tratamentului cu amisulpridă.

S-a raportat apariţia hiperglicemiei asociată cu tratamentul cu antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Prin urmare, la pacienţii cu diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu amisulprida.

Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală, doza zilnică trebuie scăzută sau trebuie prescris un tratament intermitent. (vezi pct. 4.2).

Vârstnici (65 de ani și peste)

La pacienţii vârstnici, amisulprida, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. De asemenea, poate fi necesară o reducere a dozei, pe baza insuficienţei renale.

Simptomele acute ale sindromului de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise după întreruperea bruscă a administrării de doze mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu amisulpridă.

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză

La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct.4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

Tumori benigne ale hipofizei

Amisulprida poate crește valoarea prolactinemiei. În timpul tratamentului cu amisulpridă au fost observate cazuri de tumori hipofizare benigne, cum ar fi prolactinoamele (vezi pct. 4.8). În caz de valori foarte mari ale prolactinemiei sau de semne clinice ale tumorilor glandei hipofizare (cum ar fi modificare a câmpului vizual și cefalee), trebuie efectuată imagistica hipofizară. Dacă diagnosticul de tumoare hipofizară este confirmat, tratamentul cu amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).

Toxicitate hepatică severă a fost raportată la utilizarea amisulpridei. Pacienții trebuie instruiți să raporteze imediat medicului semne precum astenie, anorexie, greață, vărsături, dureri abdominale sau icter.

Investigațiile, inclusiv examinările clinice și evaluarea biologică a funcției hepatice, trebuie efectuate imediat (vezi pct. 4.8).

Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit tptal de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Alte informații

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Medicamente care pot induce aritmii cardiace grave torsada vârfurilor (vezi pct. 4.3 și 4.4):

* Antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină și disopiramidă,

* Antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă și sotalol,

* Alte medicamente, cum sunt bepridil, cisapridă ( remediu gastrointestinal), sultopridă, tioridazină (neuroleptice), macrolide (eritromicină i.v.), metadonă, vincamină i.v. (stimulant circulator) , halofantrină (anumite medicamente antimalarice), pentamidină (anumite medicamente antiparazitare), sparfloxacină (inhibitor de girază), imidazol (antimicotice).

Levodopa pe baza antagonismului reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice.

Amisulprida poate bloca efectul agoniştilor dopaminergici, de exemplu bromocriptină, ropinirol.

Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic. Prin urmare, în timpul tratamentului cu amisulpridă, trebuie evitat consumul de alcool.

* Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.

* În asociere cu alte medicamente psihotrope, nu poate fi exclusă o potențare a efectului depresiv central (sedare, somnolență, reacție afectată).

* Medicamente antihipertensive și alte medicamente cu efect hipotensiv

* Se recomandă prudență atunci când se prescrie amisulpridă în asociere cu medicamente care pot determina prelungirea intervalului QT (de exemplu, antiaritmice de clasa Ia (de exemplu, chinidină, disopiramidă) și antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalol) sunt contraindicate):

* Medicamente care induc bradicardie, cum ar fi beta-blocantele, anumite blocante ale canalelor de calciu cum ar fi diltiazem, verapamil, clonidina, guanfacina și glicozidele digitalice

* Medicamente care induc dezechilibru electrolitic: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante, amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.

* Neuroleptice precum pimozida, haloperidolul

* Antidepresive triciclice (imipramină)

* Litiu

* Anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)

* Anumite medicamente antimalarice (de exemplu, meflochina) vezi pct. 4.4

* Administrarea concomitentă de clozapină poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de amisulpridă.

Încă nu există experiență cu privire la posibilele interacțiuni cu antibiotice. Prin urmare, pacienții care primesc un astfel de tratament trebuie supravegheați cu atenție în primele câteva săptămâni.

Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Amisulprida traversează placenta.

Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Utilizarea acestui medicament nu este recomandată în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive eficiente, cu excepția cazului în care beneficiul justifică riscul potențial.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertensiune, hipotensiune, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.

Amisulprida este excretată în laptele matern în cantități destul de mari, peste valoarea acceptată de 10% din doza maternă ajustată în funcție de greutate în unele cazuri, dar concentrațiile din sânge la sugari nu au fost evaluate. Nu există informații suficiente despre efectele amisulpridei la nou-născuți/sugari. Trebuie luată o decizie dacă să se întrerupă alăptarea sau să se evite terapia cu amisulpridă, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru femeie.

La animalele tratate, a fost observată o scădere a fertilității, legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efect mediat de prolactină).

Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţă, vedere încețoșată și modifică timpul de reacție într-o asemenea măsură încât capacitatea de a participa activ la traficul rutier sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi pct. 4.8). Acest lucru se aplică într-o măsură mai mare în combinație cu alcool și medicamente cu actiune deprimantă asupra sistemului nervos central.

Următoarele reacții adverse au fost observate în studii clinice controlate și prin rapoarte spontane. Trebuie luat în considerare faptul că poate fi dificil să distingem reacțiile adverse de simptomele bolii de bază.

În intervalul de doze recomandate, reacțiile adverse sunt în mare parte ușoare și doar de natură temporară.

Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie:

* foarte frecvente (≥1/10),

* frecvente (≥1/100 şi <1/10),

* mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),

* rare (≥1/10000 şi <1/1000),

* foarte rare (<1/10000),

* cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în funcție de severitatea lor. Cele mai grave reacții adverse sunt enumerate primele.

Clasificarea pe aparate, Frecvență Reacţii adverse sisteme și organe

Tulburari sanguine si ale Mai puțin frecvente Leucopenie, neutropenie sitemului limfatic (vezi pct.4.4)

Rare Agranulocitoză (vezi pct.4.4)

Tulburări ale sitemului imun Mai puțin frecvente Reacții alergice

Tulburari endocrine Frecvente Creșterea concentrației plasmatice de prolactină galactoree amenoree, ginecomastie, mastodinie si disfuncții erectile

Rare Tumori hipofizare benigne, cum ar fi prolactinoame

Tulburări de nutriție și Mai puțin frecvente Hiperglicemie, metabolism (vezi pct.4.4),hipertrigliceridemie hipercolesterolemie

Rare Hiponatremie cu sindrom

SIHAD (secreție inadecvata de hormon antidiuretic)

Tulburări psihice Frecvente Insomnie, anxietate, agitație, disfuncție sexuală

Mai puțin frecvente Confuzie Foarte frecvente Simptome extrapiramidale (tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivație, acatizie, diskinezie

Tulburări ale sistemului Frecvente Distonie acută, somnolență, nervos vertij

Mai puțin frecvente Diskinezie tardivă, convulsii

Rare Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)

Cu frecvenţă necunoscută Sindromul picioarelor neliniștite

Tulburări oculare Frecvente Vedere încețoșată (vezi pct 4.7)

Mai puțin frecvente Bradicardie

Rare Prelungire a intervalului QT Aritmii ventriculare, cum ar fi torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară, stop cardiac, moarte subită (vezi pct.4.4)

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială

Mai puțin frecvente Hipertensiune arterială

Rare Cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolie pulmonară, uneori letală, și cazuri de tromboză venoasă profundă (vezi pct.4.4)

Tulburări respiratorii, Mai puțin frecvente Congestie nazală, pneumonie de toracice și mediastinale aspirație

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Constipație, greață, vărsături, xerostomie

Tulburări hepato-biliare Mai puțin frecvente Leziuni hepatocelulare

Tulburări ale pielii și țesutului Rare Angioedem, urticarie subcutanat

Cu frecvenţă necunoscută Reacții de fotosensibilitate

Tulburări ale țesutului Mai puțin frecvente Osteopenie, osteoporoză conjunctiv și musculo-scheletic

Cu frecvenţă necunoscută Rabdomioliză

Tulburări renale și urinare Mai puțin frecvente Retenție urinară

Afecțiuni în timpul sarcinii, Cu frecvenţă necunoscută Sindrom de întrerupere neonatal puerperalel și perinatale (vezi pct. 4.6)

Investigații Frecvente Creștere ponderală

Mai puțin frecvente Creșteri ale enzimelor hepatice

Cu frecvenţă necunoscută Creșterea concentrației creatin fosfokinazei în sânge Creșteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, în principal transaminaze

Leziuni, intoxicații și Cu frecvenţă necunoscută Căderea ca urmare a reacţiilor complicații din cauza adverse care afectează echilibrul intervențiilor chirurgicale corpului

Frecvente: Amisulprida determină o creștere a concentrației plasmatice de prolactină, care este reversibilă după întreruperea tratamentului cu amisulpridă. Acest lucru poate duce la galactoree, amenoree, ginecomastie, mastodinie sau disfuncție erectilă.

Foarte frecvente: simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivație, acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt în general ușoare atunci când sunt administrate corect și sunt parțial reversibile fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă după administrarea de medicamente antiparkinsoniene. Incidența simptomelor extrapiramidale este dependentă de doză și foarte scăzută la pacienții cu simptome negative predominante cu doze de tratament de 50-300 mg/zi.

Frecvente: distonie acută (torticolis spastic, convulsii oculare tonice și spasme maxilare). Aceste simptome sunt reversibile după administrarea de medicamente antiparkinsoniene, menținând tratamentul cu amisulpridă.

Mai puțin frecvente: la utilizarea pe termen lung poate apărea diskinezie tardivă, caracterizată prin mișcări ritmice involuntare, de preferință ale limbii și/sau feței. În aceste cazuri, tratamentul cu medicamente antiparkinsoniene nu este indicat, deoarece acestea pot fie să nu aibă efect, fie să amplifice simptomele.

Rare: sindrom neuroleptic malign, care este o complicaţie cu potenţial letal (vezi pct. 4.4).

Mai puțin frecvente: congestie nazală, pneumonie de aspirație (asociată în principal cu alte medicamente antipsihotice și deprimante ale SNC).

Investigatii

Mai puțin frecvente: creșterea enzimelor hepatice, în special a transaminazelor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate.

S-a raportat o intensificare a efectelor farmacologice cunoscute. Semnele de supradozaj pot include somnolență, sedare, stări comatoase, hipotensiune arterială și simptome extrapiramidale.

A fost raportată evoluţie letală, în special în cazul asocierii cu alte medicamente psihotrope.

Abordarea terapeutică în caz de supradozaj

În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea utilizării mai multor medicamente.

Având în vedre că amisulprida este dializabilă în proporție redusă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea medicamentului.

Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă prin EKG (risc de prelungire a intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.

Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.

Grupa farmacoterapeutică:Antipsihotic, benzamide, codul ATC: N05AL05.

Amisulprida se leagă selectiv cu o afinitate mare de subtipurile receptorului dopaminergic uman D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5 . Spre deosebire de neurolepticele clasice şi alte neuroleptice atipice, amisulprida nu prezintă afinitate pentru receptorii serotoninergici, adrenergici, histaminergici H1 şi colinergici. În plus, nu se leagă de receptorii sigma.

În studiile la animale efectuate cu doze mari, amisulprida blochează receptorii D2 post-sinaptici localizaţi în structurile limbice, de preferinţă din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, amisulprida nu induce catalepsie, iar după administrarea de doze repetate nu apare o hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2.

În doze mici, amisulprida blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină responsabilă de efectele dezinhibitorii.

Acest profil farmacologic atipic al amisulpridei poate explica efectul antipsihotic a amisulpridei atât asupra simptomatologiei productive cât și non productive a tulburărilor psihotice schizofrenice cu incidență scăzută concomitentă a reacțiilor adverse motorii extrapiramidale

În studiile clinice care au inclus pacienți schizofrenici cu exacerbare acută, Masultab a atenuat simptomele negative suplimentare, precum și simptomele emoționale, cum ar fi o tulburare de dispoziție.

Există un risc crescut de mortalitate la pacienții vârstnici tratați cu agenți antipsihotici pentru psihozele legate de demență. Evaluările studiilor controlate cu placebo (durata medie 10 săptămâni) efectuate în principal la pacienții tratați cu agenți antipsihotici atipici au arătat un risc de mortalitate care a fost de 1,6 până la 1,7 ori mai mare decât la pacienții tratați cu placebo. Pe parcursul unui studiu clinic controlat tipic de 10 săptămâni, rata mortalității a fost de 4,5% la pacienții tratați cu medicamente față de 2,6% în grupul placebo. Deși cauzele decesului în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost foarte variabile, majoritatea deceselor au fost legate fie de evenimente cardiovasculare (de exemplu, infarct miocardic, moarte subită) fie de afecțiuni infecțioase (de exemplu, pneumonie). Studiile observaționale sugerează că, similar tratamentului cu agenți antipsihotici atipici, ratele de deces pot crește odată cu tratamentul cu agenți antipsihotici convenționali.

Nu este clar în ce măsură constatările privind creșterea mortalității în studiile observaționale se datorează tratamentului cu antipsihotice sau criteriilor respective ale pacientului (vezi pct. 4.4).

La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie în urma administrării orale: unul care se atinge rapid, la o oră după administrarea dozei şi al doilea situat între 3 şi 4 ore după administrare. După administrarea unei doze de 50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt de 39 ± 3 ng/ml şi 54 ± 4 ng/ml.

Aportul alimentar nu are niciun efect asupra profilului cinetic al amisulpridei.

În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează, iar farmacocinetica rămâne nemodificată.

Distributie

Volumul de distribuţie este de 5,8 l/kg.

Deoarece legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică (16%), interacţiunile sunt puţin probabile. În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează, iar farmacocinetica rămâne nemodificată.

Biodisponibilitatea absolută a amisulpridei este de 48%.

Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi, reprezentând aproximativ 4% din doză.

După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore.

Amisulprida este în principal eliminată nemodificată în urină. Cincizeci la sută din doza administrată intravenos este excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau 330 ml/min.

Profilul farmacocinetic al amisulpridei nu este afectat de ingestia de alimente.

O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%), scade în mod semnificativ valorile ASC, Tmax şi

Cmax ale amisulpridei, dar după o masă bogată în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, nu se cunoaşte importanţa acestor date în administrarea clinică de rutină.

Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatica

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp ce clearance-ul sistemic este redus, cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară a crescut de două ori, iar în cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori( vezi punctual 4.2). Experiența clinică este totuși limitată și nu există date privind administrarea dozelor mai mari de 50 mg. Amisulprida este foarte puţin dializabilă.

La pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani) s-au observat modificări minore ale cineticii, t o creștere cu 10-30% a Cmax, T ½ și ASC după administrarea orală a unei doze de 50 mg. Acestea se datorează probabil modificărilor funcției renale la vârste înaintate. Nu sunt diponibile date de farmacocinetică după administrarea de doze repetate.

În studiile privind toxicitatea cronică a amisulpridei la șobolani la o doză de maximum 200 mg/kg/zi și la câini la o doză de maxim 120 mg/kg/zi, nu a apărut nicio toxicitate specifică pentru organe.

S-au observat apatie, letargie și tremor. Nivelurile plasmatice crescute ale colesterolului și lipidelor și tahicardia tranzitorie au apărut numai la câini.

În studiile la animale, amisulprida în doze echivalente cu o doză umană de 2000 mg/zi sau peste pentru un pacient de 50 kg a determinat un efect asupra creșterii și dezvoltării fetale. Nu a putut fi demonstrat niciun potențial teratogen al amisulpridei. Nu au fost efectuate studii privind efectul amisulpridei asupra comportamentului puilor.

În studiile privind potențialul carcinogen la șoareci și șobolani, s-a observat o incidență crescută a tumorilor glandei mamare, glandei pituitare, glandelor suprarenale și pancreasului endocrin. Nu a putut fi determinată o doză fără efect. Deja în grupul cu cea mai mică doză (30 mg/kg), incidența tumorală a crescut la ambele specii de animale. Inducerea tumorilor se explică prin efectul antidopaminergic și inductor al hiperprolactinemiei al amisulpridei și prin sensibilitatea rozătoarelor la aceste modificări hormonale. Mecanismul de inducție la rozătoare este cunoscut.

Lactoză monohidrat

Amidonglicolat de sodiu tip A

Hipromeloză 2910 E5

Celuloză microcristalină PH-101

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de temperatură de păstrare.

Masultab 50 mg: comprimatele sunt ambalate în cutii cu blistere din PVC- PVDC/ Al, care conțin 12, 20, 30, 90 și 100 comprimate.

Masultab 100 mg, Masultab 200 mg și Masultab 400 mg: comprimatele sunt ambalate în cutii cu blistere din PVC- PVDC/ Al, care conțin 20, 30, 60, 90 și 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Făra cerinţe speciale.

G.L. Pharma GmbH

Schlossplatz 1 8502 Lannach

Austria

15377/2024/01-06 15378/2024/01-05 15379/2024/01-05 15380/2024/01-05

Autorizare - Martie 2021

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2024

Aprilie 2026