MARACEX 20mg / ml soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Maracex 20 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă

1 ml de soluție conține clorhidrat de morfină 20 mg, echivalent cu morfină 15,2 mg.

1 fiolă (1 ml) conține clorhidrat de morfină 20 mg, echivalent cu morfină 15,2 mg.

1 fiolă (5 ml) conține clorhidrat de morfină 100 mg, echivalent cu morfină 76 mg.

1 fiolă (10 ml) conține clorhidrat de morfină 200 mg, echivalent cu morfină 152 mg.

Excipienți cu efect cunoscut: fiecare ml de soluție conține sodiu 2,4 mg.

Pentru lista completă a tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție injectabilă/perfuzabilă.

Soluție limpede, incoloră sau gălbuie, fără particule vizibile.

pH-ul soluției este 3,0-5,0 iar osmolalitatea este 280-310 mOsm/kg.

Afecțiuni care implică durere severă care pot fi abordate terapeutic adecvat doar cu analgezice opioide.

Schema terapeutică este individualizată, deoarece durata și intensitatea efectelor morfinei, cauza și durata durerii variază considerabil și deoarece morfina este utilizată la proceduri chirurgicale foarte variate.

Subcutatnat sau intramuscular

Adulți: 5-20 mg, doza uzuală este de 10 mg, dacă este necesar repetată la interval de 4 ore.

Vârstnici: 5-10 mg per doză.

Calea de administrare subcutanată nu este adecvată pentru pacienții edematoși.

Intravenos

Adulți: 2,5-15 mg (dacă este necesar diluată în soluție salină 0,9%), administrată în 4-5 minute.

Administrare epidurală

Doza inițială uzuală este de 2-4 mg, în general diluată în soluție salină 0,9%. După ce efecetul analgezic s-a terminat, de obicei după 6-24 ore, se poate administra la nevoie o nouă doză de 1-2 mg.

Pentru tratamentul de lungă durată al durerii la pacienții cu cancer, sunt necesare doze mai mari și administrarea epidurală continuă.

Doza zilnică nu depășește de obicei 100 mg pe zi la adulți, dar în cazuri individuale poate fi necesară utilizarea de doze mai mari pentru a ameliora durerea, în special la pacienți în stadii avansate ale bolii.

Subcutatnat sau intramuscular: 0,1-0,2 mg/kg (doza maximă 15 mg).

Calea de administrare subcutanată nu este adecvată pentru pacienții edematoși.

Intravenos: 0,05-0,1 mg/kg, administrată foarte încet (este recomandată diluarea în soluție salină 0,9%).

Morfina trebuie utilizată cu precauție când se tratează copii și copii mici, deoarece aceștia tind să fie mai sensibili la efectele morfinei, din cauza greutății corporale reduse (vezi de asemenea pct. 4.4).

Metaboliții morfinei sunt excretați de către rinichi. Deoarece dintre metaboliți, metabolitul morfină-6-glucuronoconjugat este activ, este recomandată reducerea dozei la pacienții cu insuficiență renală. La pacienții cu insuficiență renală moderată trebuie utilizată o doză de 75% din doza uzuală, iar la pacienții cu insuficiență renală severă trebuie utilizată o doză de 50% din doza uzuală. Pot fi utilizate intervalele de doze uzuale.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienții cu insuficiență hepatică.

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică, iar intervalele dintre administrarea dozelor pot fi mărite, comparativ cu schema uzuală.

Doza inițială pentru pacienții vârstnici trebuie să fie mai mică decât cea uzuală, iar dozele administrate ulterior trebuie ajustate în funcție de răspunsul pacientului. Deoarece morfina este eliminată mai încet de către pacienții vârstnici, poate fi de asemenea necesară reducerea dozei zilnice totale dacă pacientului i se administrează morfină continuu.

Sindromul de abstinență (sevraj) poate apare precipitat dacă administrarea este întreruptă brusc. În consecință se recomandă diminuarea graduală a dozei înainte de întreruperea tratamentului.

Pentru administrare intramusculară, subcutanată, intravenoasă și epidurală.

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înaintea administrării vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții menționați la pct. 6.1.

Secreții stagnante în tractul respirator, deprimare respiratorie (insuficiență respiratorie), boală hepatică acută, condiții de anxietate induse de consumul de alcool sau utilizarea de medicamente hipnotice.

Dacă funcția pulmonară a pacientului este afectată (emfizem, cord pulmonar, hipercapnie, hipoxie, obezitate semnificativă), este necesar să se acorde atenție specială efectului deprimant al morfinei asupra respirației. Morfina crește presiunea intracraniană și, ca urmare, riscul de creștere semnificativă a presiunii intracraniene și de hipoventilație la pacienții cu leziuni la nivelul capului este mai mare decât cel uzual observat la pacienții tratați cu morfină.

Morfina poate masca simptomele utilizate în evaluarea stării de conștiență. La pacienții cu hipovolemie, trebuie luat în considerare riscul de hipotensiune arterială. Efectele de eliberare de histamine ale morfinei trebuie luate în considerare la pacienții cu astm bronșic sau alergii.

Trebuie exercitată precauție la administrarea concomitentă cu inhibitori ai MAO (vezi pct. 4.5).

Pentru durerea din travaliu, morfina nu trebuie utilizată sistemic ci local prin administrare în spațiul epidural sau spinal.

Morfina nu trebuie administrată când pacientul este sub influența confuzională cauzată de alcool sau hipnotice.

Utilizarea repetată poate duce la toleranță și dependență. Trebuie exercitată precauție și este recomandată reducerea dozelor la pacienții vârstnici și în următoarele cazuri:

- Hipotensiune arterială;

- Hipotiroidism;

- Insuficiență respiratorie;

- Hipertrofie prostatică sau strictură uretrală;

- Insuficiență hepatică sau renală;

- Boală pancreatică sau biliară;

- Crize epileptice sau tendință crescută de a face crize;

- Administrare epidurală în caz de boli ale sistemului nervos central preexistente și administrarea simultană sistemică de glucorticoizi.

Morfina nu trebuie utilizată în tratarea edemului pulmonar provocat de un iritant chimic al tractului respirator.

S-au raportat cazuri de insuficiență respiratorie gravă, ce pun în pericol viața, sau cazuri letale asociate cu administrarea de opioizi, chiar și atunci când se utilizează conform recomandărilor. Insuficiența respiratorie, dacă nu este imediat recunoscută și tratată corespunzător, poate duce la stop respirator și deces.

Când morfina este administrată i.v. sau epidural, se recomandă existența la îndemână a unui antidot (opioid antagonist) și a facilităților de intubare, administrare de oxigen și control al respirației.

Când medicamentul este administrat epidural ca doze individuale, pacientul trebuie să fie într-un loc în care să fie posibilă monitorizarea adecvată. Deoarece deprimarea respiratorie poate să apară tardiv, monitorizarea trebuie continuată pe o perioadă de timp specifică în funcție de starea pacientului și pentru cel puțin 24 de ore după fiecare doză.

Când morfina este administrată continuu prin microperfuzie continuă (prin cateter), pacientul trebuie monitorizat cel puțin 24 de ore după administrarea fiecărei doze de test și pentru câteva zile după implantarea chirurgicală a cateterului, după caz, pentru observare adițională și ajustarea dozelor.

Un opiodid antagonist și echipamentul de resuscitare trebuie sa fie disponibile imediat ori de câte ori se reumple rezervorul de microperfuzie al aparatului (micropompă) cu morfină sau este manipulat în orice alt fel.

De asemenea, trebuie să fie disponibile imediat facilități, medicamente și echipament necesar pentru abordarea terapeutică a administrării intravasculare inadecvate în timpul încercării de injecție epidurală.

Pacienții aflați sub terapie de lungă durată a durerii trebuie monitorizați pentru reducerea efectului analgezic, dureri neașteptate, simptome neurologice, pentru a reduce riscul de apariție de complicații neurologice ireversibile.

Administrarea intravenoasă rapidă a medicamentului poate produce o creștere a frecvenței reacțiilor adverse induse de opioizi: deprimarea respiratorie severă, apneea, hipotensiunea arterială, colapsul circulator periferic, rigiditatea peretelui toracic, stopul cardiac și reacțiile anafilactice au fost raportate ca urmare a injecției intravenoase rapide.

Din cauza efectului analgezic al morfinei pot fi mascate complicații intra-abdominale severe ca perforarea intestinală.

Concentrația plasmatică de morfină poate fi diminuată de rifampicină. Efectul analgezic al morfinei trebuie monitorizat și dozele de morfină ajustate în timpul și după tratamentul cu rifampicină.

Hiperalgezia care nu mai răspunde la mărirea dozei de morfină poate apare mai ales la utilizarea de doze mari. Poate fi necesară o reducere a dozei de morfină sau schimbarea opioidului.

Morfina are potențialul de a fi utilizată abuziv, similar cu alte opioide puternice, și trebuie utilizată cu atenție specială la pacienții cu antecedente de abuz de droguri sau de alcool.

Dependența și sindromul de sevraj (abstinență)

Utilizarea de opioide poate fi asociată cu dezvoltarea de dependență sau toleranță fizică și/sau psihică.

Riscul crește odată cu durata de utilizare și cu mărimea dozei. Simptomele pot fi minimalizate prin ajustări ale dozei și a formei de dozare, și reducerea graduală a administrării. Pentru simptomele individuale vezi pct. 4.8.

Riscuri din administrarea concomitentă de medicamente sedative ca benzodiazepinele sau medicamente similare

Administrarea concomitentă de Maracex cu medicamente sedative ca benzodiazepinele sau medicamente similare poate rezulta în sedare, depresie respiratorie, comă și moarte. Datorită acestor riscuri, prescrierea acestor medicamente sedative trebuie rezervată doar pacienților pentru care nu există alternative de tratament. Dacă se ia decizia prescrierii concomitetnte de Maracex cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace iar tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil.

Pacienții trebuie monitorizați atent pentru apariția simptomelor de depresie respiratorie și sedare. Sub acest aspect, este puternic recomandat să informați pacienții și persoanele care îi îngrijesc să fie atenți la apariția acestor simptome (vezi pct 4.5).

Terapia antitrombocitară orală cu inhibitori ai P2Y12

În prima zi de administrare a tratamentului concomitent cu un inhibitor al P2Y12 și morfină, s-a observat o reducere a eficacității tratamentului cu inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.5).

Sindrom toracic acut la pacienții cu anemia cu celule în seceră (siclemie)

Datorită posibilei asocieri între sindromul toracic acut și utilizarea de morfină în tratamentul siclemiei în timpul crizelor vaso-ocluzive, este necesară monitorizarea atentă a pacienților pentru simptome de sindrom toracic acut.

Analgezicele opioide pot cauza insuficiență suprarenală reversibilă care necesită monitorizare și tratament de suplimentare a glucocorticoizilor. Simptomele insuficienței suprarenale pot fi greață, vărsături, pierderea apetitului, oboseală, slăbiciune, amețeală sau tensiune arterială scăzută.

Scăderea producției de hormoni sexuali și creșterea prolactinei

Utilizarea de lungă durată a analgezicelor opioide poate fi asociată cu nivele reduse de hormoni sexuali și creșterea nivelului prolactinei. Simptomele includ scăderea libido-ului, impotența și amenoreea.

Trebuie exercitată precauție și utilizată o doză redusă în tratamentul nou-născuților și copiilor mici, deoarece aceștia pot fi sensibili la efectele opiaceelor, în special la efectul deprimant asupra respirației.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1mmol (23 mg) per 1 ml, adică practic 'nu conține sodiu”.

Barbiturice

Barbituricele măresc efectele respiratorii deprimante ale opiaceelor și opioidelor. Aceste combinații trebuie evitate.

Cantități mici de alcool pot crește semnificativ efectele respiratorii și deprimante ale morfinei. În consecință, această combinație trebuie evitată.

Inhibitori ai MAO

Inhibitorii MAO pot mări efectele morfinei (deprimare respiratorie și hipotensiune arterială).

Sindromul serotoninergic a fost raportat în caz de tratament concomitent cu inhibitori ai MAO și petidină, iar acest efect nu poate fi exclus în cazul tratamentului concomitent cu morfină și inhibitori ai

MAO.

Administrări concomitente care necesită ajustarea dozei

Gabapentină

Trebuie luat în considerare riscul de simptome la nivelul SNC în alegerea tratamentului. Dacă cele două medicamente vor fi administrate cocnomitent, trebuie luată în considerare reducerea dozei de gabapentină. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru simptome de deprimare a SNC, ca somnolența, iar doza de gabapentină trebuie redusă corespunzător.

Rifampicina poate reduce eficacitatea morfinei și pot fi necesare concentrații de morfină mai mari decât cele uzuale.

Amitriptilină, clomipramină și nortriptilină

Amitriptilina, clomipramina și nortriptilina pot crește efectul analgezic al morfinei, probabil ca rezultat al creșterii expunerii plasmatice. Este necesară ajutarea dozei.

Asociere cu agoniști/antagoniști ai morfinei

Asocierea morfinei cu agoniști/antagoniști (buprenorfina, nalbufina, pentazocina) scade efectul analgezic, prin inhibarea competitivă a receptorilor, care mărește riscul de sevraj.

Administrări concomitente cu relevanță clinică neclară

Administrarea de morfină concomitent cu administrarea intratecală de Lioresal a provocat scăderea tensiunii arteriale la un pacient. Riscul ca această administrare concomitentă să producă apnee și simptome la nivelul SNC nu poate fi exclus.

Hidroxizină

Administrarea concomitentă de hidroxizină și morfină poate mări deprimarea SNC și provoacă somnolență, prin efect aditiv. Trebuie luată în considerare schimbarea cu o histamină non-sedativă.

Metifenidat

Metifenidatul poate mări efectul analgezic al morfinei. O reducere a dozei de morfină trebuie luată în considerare în timpul tratamentului concomitent.

Nimodipină

Nimodipina poate crește efectul analgezic al morfinei. O reducere a dozei de morfină trebuie luată în considerare în timpul tratamentului concomitent.

Concentrațiile plasmatice de morfină se pot reduce, din cauza inducerii glucuronoconjugării în timpul administrării concomitente cu ritonavir ca anti-viral sau ca potențator al altor inhibitori de protează.

Inhibitor oral P2Y12

S-a observat o expunere întârziată și redusă a terapiei antitrombocitare orale cu inhibitori P2Y12 la pacienții cu sindrom coronarian acut care erau tratați cu morfină. Această interacțiune poate fi legată de motilitatea gastrointestinală redusă și este valabilă și în cazul altor opioizi. Nu se cunoaște relevanța clinică, însă datele indică potențialul de scădere a eficacității inhibitorului P2Y12 la pacienții cărora li se administrează concomitent morfină și un inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.4). La pacienții cu sindrom coronarian acut, la care morfina nu poate fi întreruptă și inhibarea rapidă a P2Y12 este considerată esențială, poate fi avută în vedere administrarea unui inhibitor P2Y12 parenteral.

Medicamente sedative ca benzodiazepinele sau medicamente similare

Administrarea concomitentă de opioizi cu medicamente sedative ca benzodiazepinele sau medicamente similare, crește riscul de sedare, depresie respiratorie, comă și moarte datorită efectelor cumulative de deprimare asupra SNC. Doza și durata tratamentului concomitent trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Datele disponibile referitoare la administrarea morfinei la gravide sunt limitate.

Nu s-a constatat ca morfina să cauzeze malformații congenitale la făt. Morfina traversează placenta.

Din acest motiv, morfina trebuie folosită în timpul sarcinii doar în acele cazuri în care beneficiul matern este clar mai mare decât riscurile pentru făt. Pentru durerile din travaliu, morfina trebuie administrată doar local în spațiul epidural sau spinal, deoarece administrarea sistemică poate prelungi travaliul și poate provoca deprimare respiratorie la făt. Administrarea de morfină mamei în timpul sarcinii poate provoca dependență de opiacee la copil și poate duce la simptome de sevraj după naștere. Nou-născuții ale căror mame au fost tratate cu analgezice opiacee trebuie monitorizați pentru simptome de deprimare respiratorie și sevraj neonatal (abstinență). Tratamentul poate include un opioid și îngrijiri de suport. În caz de deprimare respiratorie severă trebuie administrat un antagonist de opiacee.

Morfina este excretată în laptele matern, unde ajunge la concentrații mai mari decât în plasma maternă. Alăptarea la sân nu este recomandată când mama este sub tratament cu morfină, din cauza riscului de deprimare respiratorie la copil.

Nu sunt disponibile date clinice despre efectele morfinei asupra fertilității masculine sau feminine.

Studiile pe animale au arătat că morfina poate reduce fertilitatea (vezi pct. 5.3).

Morfina are efecte majore asupra abilității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 și <1/10), Mai puțin frecvente (1/1000 și <1/100), Rare (1/10000 și <1/1000), Foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Cu frecvență necunoscută: reacții anafilactice.

Cu frecvență necunoscută: dependență

Frecvente: oboseală, somnolență, amețeală.

Mai puțin frecvente: hipoventilație (prin inhibarea SNC), euforie,vertigo, cefalee, tulburări de somn, neliniște, halucinații tranzitorii, confuzie, tulburări de echilibru, vedere anormală, creștere a presiunii intracraniene, schimbări de dispoziție, agitație, tremurături, spasme musculare, convulsii, rigiditate musculară.

Foarte rare: dozele mari pot cauza excitarea SNC, care se poate manifesta sub formă de convulsii.

Cu frecvență necunoscută: alodinia, hiperalgezia (vezi pct. 4.4), hiperhidroza.

Frecvente: constipație, greață, vărsături.

Mai puțin frecvente: xerostomie.

Foarte rare: spasm biliar.

Rare: bradicardie, tahicardie, palpitații.

Rare: hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, eritem facial tranzitoriu.

Foarte rare: flebită (raportată după administrarea parenterală).

Rare: hipoventilație.

Foarte rare: edem pulmonar.

Tulburări renale și urinare

Foarte frecvente: retenție de urină după administrarea epidurală.

Frecvente: retenție de urină după administrarea parenterală.

Tulburări de sarcină, post-partum și perinatale

Mai puțin frecvente: simptome de sevraj la nou-născuții ale căror mame au fost tratate cu morfină în timpul sarcinii, ca: neliniște, vărsături, apetit crescut, iritabilitate, hiperactivitate, tremurături, congestie nazală, convulsii, plâns pe ton înalt.

Rare: prurit, urticarie, erupție cutanată tranzitorie, eritem și indurație la locul de administrare după administrare intravenoasă.

Tulburări musculo-scheletale și ale țesutului conjunctiv

Foarte rare: s-au raportat câteva cazuri de mioclonus în legătură cu administrarea dozei.

Tulburări generale și ale locului de administrare

Mai puțin frecvente: dependență fizică și psihică.

Foarte rare: reacție anafilactică.

Cu frecvență necunoscută: sindrom de sevraj (abstinență).

Dependența de droguri și sindromul de sevraj (abstinență)

Utilizarea de analgezice opioide poate fi asociată cu dezvoltarea de dependență sau toleranță fizică și/sau psihică. Apariția sindromului de sevraj poate fi precipitată de întreruperea bruscă a administrării de agoniști opioizi, sau poate aparea între administrarea dozelor. Pentru tratament vezi pct. 4.4.

Simptomele fiziologice ale sindromului de sevraj pot include : dureri în corp, tremurături, sindromul picioarelor neliniștite, diaree, colici abdominale, greață, simptome ca de gripă, tahicardie și midriază.

Simptomele psihologice pot include disforie, anxietate și iritabilitate. În caz de dependența de droguri poate apare adesea 'pofta de droguri'.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptomul predominant al supradozajului cu morfină este hipoventilația; ritmul și volumul respirator sunt scăzute, pacientul devine cianotic, iar căile respiratorii superioare se blochează din cauza relaxării mușchilor laringelui și limbii. Respirația devine neregulată, ceea ce conduce în cele din urmă la apnee.

Nivelul de conștiență se reduce, pacientul este somnolent sau inconștient. Pupilele se contractă, sau se dilată ca rezultat la asfixiei. Tonusul mușchilor striați este sub normal, iar pielea este rece și umedă.

Pacientul poate avea bradicardie și hipotensiune arterială. Poate apare pneumonia de aspirație. Un supradozaj semnificativ poate duce la colaps circulator și stop cardiac. Se poate produce moartea pacientului din insuficiență respiratorie.

Tratamentul supradozajului trebuie să se concentreze pe asigurarea funcției respiratorii. Dacă este necesar, respirația trebuie asistată prin ventilație mecanică. Simptomele supradozajului cu morfină pot fi reversate prin administrarea de naloxonă. În acest caz, trebuie luată în considerare durată scurtă a efectului naloxonei de 1-3 ore. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat cu atenție pentru o perioadă lungă de timp, iar naloxona trebuie administrată în mai multe doze sau ca perfuzie continuă.

În timpul tratamentului supradozajului, faptul că naloxona va cauza pacientului dependent de opiacee simptome acute de sevraj trebuie de asemenea luat în considerare.

Grupa farmacoterapeutică: alcaloizi naturali de opiu, morfină.

Codul ATC: N02AA01

Morfina este un opioid agonist, care vizează în principal receptorii μ-opioid. Efectele sale sunt similare cu cele ale altor agoniști opioizi care vizează receptorii μ-opioid.

Morfina ameliorează durerea atât prin influențarea percepției durerii (nocicepției) cât și a experienței subiective legate de durere. Când este administrat sistemic, medicamentul are efect în locuri multiple, precum și asupra sistemului nervos periferic, măduvei spinării și regiunii supraspinale. Când este administrată epidural, morfina afectează direct receptorii din măduva spinării și blochează selectiv transmiterea impulsurilor nervoase nociceptive.

Efectul analgezic începe rapid (în aproximativ 5 minute) după administrarea intravenoasă, și în 30-60 de minute după injecția intramusculară. Efectul analgezic al unei doze durează 3-4 ore. Efectul analgezic în caz de administrare epidurală poate fi observat după aproximativ 10 minute, iar efectul maxim este atins la 45-60 de minute după injectare. Când este administrată epidural o doză de clorhidrat de morfină 4 mg pentru tratamentul durerii post-operatorii, durata efectului este de 10-12 ore. Efectul și durata analgeziei variază în funcție de procedura chirurgicală. În tratamentul durerii induse de cancer, efectul analgezic al dozei de 4 mg poate fi diminuat și de scurtă durată.

Morfina provoacă euforie și sedare. Tratamentul de lungă durată cu doze mari duce la dezvoltarea toleranței și apariția dependenței.

Greața și vărsăturile provocate de morfină sunt rezultatul stimulării ariei postrema din creier și parțial pe baza efectelor asupra sistemului vestibular. Greața apare adesea când pacientul se mișcă.

Din cauza efectelor morfinei, sensibilitatea sistemului respirator la presiunea parțială a dioxidului de carbon este diminuată, ritmul și volumul respirator sunt scăzute și rezistența la hipercapnie și hipoxemie sunt reduse. Morfina diminuează reflexul de tuse.

Morfina are efecte numeroase asupra funcționării sistemului nervos vegetativ și organelor interne.

Morfina poate cauza eliberarea de histamine. Mioza este cauzată de creșterea activității nervilor parasimpatici care inervează pupila. Motilitatea și cantitatea secrețiilor gastrice sunt reduse, golirea gastrică este prelungită și potențialul de reflux gastroesofagian este crescut. Tonusul in partea antrală a stomacului și părții superioare a duodenului este crescut. Secrețiile biliare, pancreatice, și intestinale sunt reduse. Morfina poate cauza spasmul tractului biliar. Morfina blochează reflexul de eliminare a urinei și, de asemenea, are efect antidiuretic.

Efectele farmacocinetice ale morfinei nu sunt dependente de doză.

După administrarea intramusculară, concentrația plasmatică atinge maximul în 10-20 de minute.

Distribuția către țesuturile periferice este rapidă. Morfina este cea mai puțin liposolubilă dintre opiaceele uzuale și traversează barieră hematoencefalică destul de încet. Când concentrația plasmatică atinge nivelul terapeutic, aproximativ o treime din cantitatea de morfină este legată de proteinele plasmatice.

După administrarea epidurală, morfina ajunge în circulația sistemică precum și la nivelul zonei presoare din creier, de aceea efectele adverse, în special hipoventilația, se pot manifesta după câteva ore de la administrare.

Morfina este metabolizată în special prin glucuronoconjugare. Cei mai importanți metaboliți sunt morfină-3-glucuronoconjugat care este inactiv analgezic și morfină-6-glucuronoconjugat care este activ farmacologic și mai puternic decât morfina. Glucuronoconjugarea are loc extrahepatic. Morfina și glucuronoconjugații săi circulă enterohepatic, iar cantități mici de morfină pot fi găsite în urină și în materiile fecale la câteva zile după administrare.

Eliminarea, în principal a metabolitului morfină-3-glucuronoconjugat, are loc în special prin glomerulofiltrare. Doar o mică cantitate de morfină este eliminată nemodificată. Eleiminarea atât a metabolitului morfină-3-glucuronoconjugat cât și a metabolitului morfină-6-glucuronoconjugat este prelungită în caz de insuficiența renală, iar metaboliții se pot acumula după administrarea repetată.

Pentru adulții tineri, timpul de înjumătățire plasmatică a morfinei este de 2-3 ore, și ușor mai mare pentru metabolitul morfină-6-glucuronoconjugat. La copii, glucuronoconjugarea este mai lentă inițial; totuși,la vârsta de aproximativ 6 luni, eliminarea este la fel ca la adulți.

La vârstnici, volumul de distribuție este mai mic decât la adulții tineri, de aceea se recomandă doze mai mici. După administrarea epidurală, timpul de înjumătățire al morfinei în plasmă și în lichidul spinal este de 2-4 ore.

Insuficiența hepatică influențează eliminarea morfinei.

Datele nonclinice nu indică nici un risc specific pentru om. Aceste date sunt derivate din studii convenționale ce privesc siguranța, farmacologia și toxicitatea după doze repetate. S-au făcut studii de carcinogenitate. S-au observat efecte asupra toxicității asupra funcţiei de reproducere.

Toxicitatea asupra funcției de reproducere: atunci când este administrată în timpul sarcinii morfina poate cauza malformații ale SNC și modificări în sistemele de neurotransmițători, întârziere a creșterii, atrofie testiculară și dependență. Adițional, morfina afectează comportamentul sexual masculin și fertilitatea la mai multe specii de animale. La șobolani masculi s-au raportat cazuri de fertilitate redusă și afectarea cromozomilor la gameți.

Clorură de sodiu

Acid clorhidric, concentrat (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Sărurile de morfină sunt sensibile la modificările de pH și pot precipita în mediu alcalin. Substanțele incompatibile cu morfina includ aminofilina, sărurile de sodiu ale barbituricelor, fenitoina și clorhidratul de ranitidină.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente decât cele menționate în secțiunea 6.6.

3 ani.

Odată ce fiola a fost deschisă, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Perioada de valabilitate după diluare

Stabilitatea chimică și fizică a soluției diluate cu clorură de sodiu 0,9% în cursul utilizării a fost demonstrată pentru 28 de ore la 25oC și la 2oC până la 8oC în recipient din polietilenă (PE).

Din punct de vedere microbiologic, soluțiile diluate trebuie utilizate imediat. Dacă nu sunt utilizate imediat, timpii și condițiile de stocare în cursul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să depășească în mod normal 24 de ore la 2oC - 8oC, cu excepția cazului în care diluarea s-a făcut în condiții aseptice și validate.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.

A se ţine fiolele în cutie pentru a fi protejate de lumină.

A nu se congela.

Pentru condiții de păstrare după diluare sau după prima deschidere a medicamentului, vezi pct. 6.3.

Fiole incolore din sticlă de tip I conținând 1 ml, 5 ml sau 10 ml de soluție injectabilă/perfuzabilă.

Fiolele sunt ambalate într-un suport din PVC. Suporturile sunt ambalate într-o cutie de carton.

10 sau 50 de fiole de 1 ml.

5 sau 10 fiole de 5 ml sau 10 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Maracex 20 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă este compatibil cu soluția de clorură de sodiu 0,9% în recipient din polietilenă (PE).

A nu se utiliza fiolele care conțin particule vizibile.

Maracex 20 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Pentru unică utilizare, a se arunca restul de soluție neutilizat.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

AS KALCEKS

Krustpils iela 71E, Rīga, LV-1057, Letonia

Tel.: +371 67083320

E-mail: kalceks@kalceks.lv

10808/2018/01-06

Data primei autorizări - Iunie 2018

Octombrie 2022