Conținutul prospectului pentru medicamentul MAGNEVIT COMPRIMATE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Magnevit 445 mg/50 mg, comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine gluconat de magneziu anhidru 426,5 mg, sub formă de gluconat de magneziu monohidrat 445 mg şi clorhidrat de piridoxină (vitamina B6) 50 mg.

Conţinutul total de magneziu elementar al unui comprimat este de 25 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 50 mg pe comprimat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate oblongi, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Prevenirea şi tratamentul deficitului de magneziu la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani.

Asocierea unora dintre următoarele simptome poate indica un deficit de magneziu:

- nervozitate, iritabilitate, anxietate uşoară, fatigabilitate trecătoare, tulburări minore de somn;

- manifestări de anxietate, cum sunt: spasmele digestive sau palpitaţiile (la pacienţii fără afecţiuni cardiace);

- crampe musculare, parestezii.

Aportul de magneziu poate ameliora aceste simptome.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi: doza uzuală este de 6 - 8 comprimate Magnevit pe zi, fracţionat în 2 - 3 prize, administrate în timpul meselor.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 -12 ani (cu greutate corporală peste 20 kg) şi adolescenţi: doza uzuală este de 4 - 6 comprimate Magnevit pe zi (100 - 150 mg magneziu elementar pe zi), fracţionat în 2 - 3 prize, administrate în timpul meselor.

La copii cu vârsta sub 6 ani se recomandă alte concentraţii şi forme farmaceutice, adecvate vârstei.

Mod şi durată de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă.

Durata obişnuită a tratamentului este de o lună. Dacă simptomele nu se ameliorează după o lună de tratament, nu este utilă continuarea acestuia.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la lactat de magneziu dihidrat, clorhidrat de piridoxină sau la oricare dintre excipienţi.

Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/minut).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În cazul asocierii deficitului de calciu, se recomandă ca primă măsură, în majoritatea cazurilor, corectarea deficitului de magneziu înainte de a începe administrarea de calciu.

În caz de insuficienţă renală moderată, sunt necesare precauţii, pentru a se evita riscul hipermagneziemiei.

În caz de infecţii urinare cu creşterea eliminării fosfaţilor urinari, nu se recomandă administrarea de magneziu deoarece există risc de precipitare a fosfaţilor amoniu-magneziu. În astfel de cazuri, este necesară rezolvarea infecţiei urinare, înaintea iniţierii oricărei terapii cu magneziu.

Administrarea îndelungată a unor doze mari de piridoxină s-a asociat cu dezvoltarea unor severe neuropatii periferice; doza la care aceste neuropatii periferice se produc este controversată.

Magnevit conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Magneziu

Medicamentele care conţin fosfaţi sau săruri de calciu inhibă absorbţia intestinală a magneziului.

Magneziul, fierul, fluorurile şi tetraciclinele îşi influenţează reciproc absorbţia. De aceea, se recomandă administrarea acestora la intervale de 2-3 ore.

Antibioticele aminoglicozidice, cisplatina şi ciclosporina A grăbesc excreţia magneziului.

În cazul utilizării concomitente a diureticelor care economisesc potasiu creşte reabsorbţia tubulară a magneziului, de aceea se recomandă supraveghere medicală.

Magneziul modifică absorbţia glicozidelor tonicardiace; pacienţii cărora li se administrează glicozide tonicardiace pot să utilizeze medicamentul numai sub supraveghere medicală.

Piridoxină

Datorită acţiunii sale de activare a dopa-decarboxilazei în periferie, piridoxina reduce sau inhibă acţiunea antiparkinsoniană a levodopa. Acest antagonism nu se observă însă în cazul în care levodopa este administrată în asociere cu un inhibitor al decarboxilazei.

Piridoxina scade activitatea altretaminei. De asemenea, s-a raportat o scădere a concentraţiilor serice de fenobarbital şi fenitoină. Multe medicamente pot creşte necesităţile de piridoxină; aceste substanţe includ: hidralazina, izoniazida, penicilamina şi contraceptivele orale. Unele antibiotice (cicloserina, neomicina, eritromicina, tetraciclinele, cloramfenicolul, sulfamidele) produc inactivarea piridoxinei.

Vitamina B6 creşte eliminarea nitrofurantoinei de aproximativ 2 ori.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Medicul poate lua în considerare utilizarea magneziului în orice stadiu al sarcinii, dacă este necesar.

Deşi datele din studiile efectuate la animale sunt insuficiente, experienţa clinică limitată confirmă absenţa riscului.

Alăptarea

Deoarece magneziul este excretat în laptele matern, trebuie evitată utilizarea acestui medicament în perioada alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Magnevit nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

- diaree;

- dureri abdominale;

- reacţii cutanate;

- reacţii alergice.

4.9 Supradozaj

În cazul unei funcţii renale normale, supradozajul cu magneziu pe cale orală nu este, în general, urmat de reacţii toxice. Totuşi, în cazul unei insuficienţe renale, este posibil să apară intoxicaţia cu magneziu.

Efectele toxice sunt dependente de concentraţia plasmatică de magneziu, iar semnele sunt următoarele:

- hipotensiune arterială;

- greaţă, vărsături;

- eritem tranzitor al feţei şi gâtului;

- sete;

- somnolenţă;

- confuzie;

- slăbiciune musculară;

- diminuarea reflexelor;

- modificări ale ECG;

- debutul deprimării respiraţiei, aritmii cardiace, comă, stop cardiac şi paralizie respiratorie;

- sindrom anuric.

Tratamentul supradozajului constă în rehidratare şi diureză forţată. În caz de insuficienţă renală, este necesară hemodializă sau dializă peritoneală.

Se recomandă administrarea intravenoasă lentă a 10-20 ml calciu gluconic 10% pentru a compensa efectele nocive la nivel cardiovascular şi respirator.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte suplimente minerale, magnesium şi combinaţii, cod ATC: A12CC30.

Principalele proprietăţi farmacodinamice ale componentelor Magnevit:

Magneziu

Magneziul este un cation localizat predominant intracelular. El scade excitabilitatea neuronală şi transmisia neuromusculară şi intervine în numeroase reacţii enzimatice.

Acţiunile farmacologice ale magneziului constau în: deprimarea funcţiei musculaturii striate, deprimarea funcţiilor cardiace şi vasodilataţie, relaxarea musculaturii netede uterine.

Absorbţia digestivă a sărurilor de magneziu are loc, parţial, printr-un mecanism pasiv, în cadrul căruia solubilitatea sării are o influenţă determinantă. Se absoarbe din segmentul superior al intestinului subţire, în prezenţa compusului vitaminei D, 1,25-dihidroxicolecalciferol. Absorbţia digestivă a sărurilor de magneziu nu depăşeşte 50%. Se leagă în proporţie de 25-30% de proteinele plasmatice.

Magneziul este un element constitutiv; oasele conţin jumătate din cantitatea totală de magneziu din organism, aproximativ 40% se găseşte în muşchi şi ţesuturi moi şi doar 1% se regăseşte în lichidul extracelular.

Sărurile de magneziu sunt excretate în principal pe cale renală, peste 90% din cantitatea filtrată de către rinichi fiind reabsorbită. Cantităţi mici sunt excretate în materiile fecale, lapte şi salivă.

Magneziu traversează membrana fetoplacentară.

Semnificaţia valorilor magneziemiei:

- între 12 şi 17 mg/l (1-1,4 mEq/l sau 0,5-0,7 mmol/l) indică un deficit moderat de magneziu;

- sub 12 mg/l (1 mEq/l sau 0,5 mmol/l) indică un deficit sever de magneziu.

Deficitul de magneziu poate fi:

- primar, datorat unor anomalii metabolice (hipomagneziemie congenitală metabolică);

- secundar, datorat:

- aportului insuficient (malnutriţie severă, alcoolism, alimentaţie exclusiv parenterală);

- malabsorbţiei digestive (diaree cronică, fistule gastro-intestinale, hipoparatiroidism);

- unor pierderi excesive la nivel renal (nefropatii tubulare, poliurie importantă, abuz de diuretice, pielonefrită cronică, hiperaldosteronism primar, tratament cu cisplatină).

Piridoxina

Piridoxina este o vitamină hidrosolubilă având rol de coenzimă în multiple procese metabolice.

După administrare orală, piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina sunt rapid absorbite din tractul gastro-intestinal, rezultând metaboliţi activi de piridoxal fosfat şi piridoxamină fosfat. Aceştia se depozitează în special în ficat unde prin oxidare rezultă acid 4-piridoxic şi alţi metaboliţi inactivi care sunt excretaţi prin urină. Cu creşterea dozei, creşte proporţional şi cantitatea excretată în urină. Piridoxalul traversează membrana fetoplacentară şi se excretă în lapte.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Magneziu

Absorbţia digestivă a sărurilor de magneziu are loc, parţial, printr-un mecanism pasiv în cadrul căruia solubilitatea sării are o influenţă determinantă. Se absoarbe din segmentul superior al intestinului subţire, în prezenţa compusului vitaminei D, 1,25-dihidroxicolecalciferol.

Absorbţia digestivă a sărurilor de magneziu nu depăşeşte 50%.

Aproximativ 25-30% este legat de proteinele plasmatice.

Magneziul este depozitat în principal în oase, cantităţi mai mici se găsesc în muşchii scheletici, rinichi, ficat şi în inimă.

Sărurile de magneziu sunt excretate în principal pe cale renală, peste 90% din cantitatea filtrată de către rinichi fiind reabsorbită. Cantităţi mici sunt excretate prin materiile fecale, laptele matern şi salivă. Magneziu traversează membrana fetoplacentară.

Piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina sunt rapid absorbite din tractul gastro-intestinal în urmaî administrării orale şi tranformate în forme active de piridoxal fosfat şi piridoxamină fosfat. Aceştia se depozitează în special în ficat unde sunt oxidaţi rezultând acid 4-piridoxic şi alţi metaboliţi inactivi care sunt excretaţi prin urină. Pe măsură ce se măresc dozele, în mod proporţional creşte şi cantitatea excretată prin urină. Piridoxalul traversează membrana fetoplacentară şi se excretă în lapte.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Stearat de magneziu

Talc

Povidonă K 30

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din PVC alb - opacă//Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD, închis cu capac din PEJD, cu 25 comprimate

Cutie cu 1 blister din PVC alb - opacă//Al conţinând 10 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Arena Group SA

Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, cod 73101, sector 2, Bucureşti, România.

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

2044/2009/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie, 2018

Prospect MAGNEVIT COMPRIMATE

Date generale despre MAGNEVIT

Autorizația de Punere pe Piață (APP)