LOPERAMID SLAVIA 2mg capsule prospect medicament

Loperamid Slavia 2 mg capsule

Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg, p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule gelatinoase tari, nr. 4, cu capac de culoare verde-opac şi corp de culoare crem opac, conţinând o pulbere granulară de culoare albă până la aproape albă.

Tratamentul simptomatic al diareii acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.

Diaree acută

Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loperamid Slavia) administrate oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia) după fiecare scaun diareic.

Diaree cronică

Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (2 capsule Loperamid Slavia) pentru adulţi şi 2 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (1 capsulă Loperamid Slavia) pentru adolescenţi. Această doză inițială trebuie ajustată până sunt obținute 1-2 scaune solide pe zi. Acest lucru este de obicei realizat cu o doză de ȋntreţinere de 1-6 capsule (2 mg-12 mg clorhidrat de loperamidă) pe zi.

Doza maximă pentru diaree acută şi cronică este de 8 capsule (16 mg) pe zi pentru adulți, la adolescenţi trebuie să se raporteze la greutatea corporală (3 capsule/20 kg), dar nu trebuie să depășească un maxim de 8 capsule pe zi.

Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.

La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.

Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct.

4.4).

Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.

Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Copii cu vârsta sub12 ani (datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).

Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:

- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;

- la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;

- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând Salmonella,

Shigella şi Campylobacter,

- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.

Loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau ileus.

Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat). Prioritatea ȋn diaree acută este prevenirea sau inversarea depleţiei hidro-electrolitice. Acest lucru este deosebit de important la copiii mici și la pacienții vârstnici şi debili cu diaree acută. Utilizarea acestui medicament nu exclude administrarea de lichide corespunzătoare și terapia de substituție electrolitică.

Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide, precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii, vârsta şi starea clinică a pacientului.

Deoarece diareea persistentă poate fi un indicator de afecţiuni potențial mai grave, acest medicament nu trebuie utilizat pentru perioade prelungite numai până când a fost investigată cauza principală de diaree.

În cazul diareei acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.

În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de distensie abdominală. S-au raportat cazuri izolate de constipaţie cu un risc crescut pentru megacolon toxic la pacienţi cu SIDA cu colită de etiologie infecţioasă determinat de bacterii şi virusuri cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, acest medicament trebuie administrat cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj, deoarece poate duce la un supradozaj relativ care duce la toxicitate CNS.

Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.

În cazul în care pacientul utilizează loperamida pentru a controla episoadele de diaree asociate cu sindromul de colon iritabil, diagnosticat în prealabil de către medic, și nu se observă nici o ameliorare clinică în termen de 48 de ore, administrarea de loperamidă trebuie întreruptă și pacienţii trebuie să consulte medicul. Pacienții trebuie, de asemenea, să consulte medicul în cazul în care simptomele lor se modifică sau în cazul în care continuă episoade repetate de diaree pentru mai mult de două săptămâni.

Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9). Pacienții nu trebuie să depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului.

Riscul asociat utilizării concomitente a medicamentelor sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamentele asociate

Utilizarea concomitentă a Loperamid Slavia și a medicamentelor sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamentele asociate, poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Dacă se ia o decizie pentru a prescrie Loperamid Slavia concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Pacienții trebuie atent monitorizaţi pentru semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În acest sens, se recomandă cu insistență informarea pacienților și a persoanelor care îi îngrijesc cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Loperamid Slavia 2 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament

Loperamid Slavia 2 mg conţine para-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi para-hidroxibenzoat de n-propil.(E 216). Aceștia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare.

Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P când loperamida este administrată la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică).

Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 4 mg) cu itraconazol, un inhibitor de CYP3A4 și glicoproteină P determină o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Ȋn acelaşi studiu administrarea concomitentă de loperamid cu gemfibrozil, un inhibitor de CYP2C8 determină o creștere de 2 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Combinația de itraconazol și gemfibrozil a dus la o creștere de 4 ori a concentrațiilor plasmatice maxime ale loperamidei și o creștere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC) măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu somnolență subiectivă și testul Digit Symbol Substitution).

Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu ketoconazol, un inhibitor de CYP3A4 și glicoproteină P determină o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Această creștere nu se asociază cu creșterea efectelor farmacologice măsurate prin pupilometrie.

Administrarea concomitentă de loperamidă cu desmopresină determină o creștere de 3 ori a concentrației plasmatice de desmopresină probabil datorită scăderii motilității gastro-intestinale.

Este de aşteptat ca medicamente cu proprietăți farmacologice similare pot creşte efectul loperamidei și că medicamente care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul său.

Medicamente sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamentele asociate:

Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamentele asociate, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces datorită efectului deprimant adițional al SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Nu a fost stabilită siguranța în timpul sarcinii, deși din studiile la animale nu există indicii că loperamida are proprietăți teratogene sau embriotoxice. Ca și în cazul altor medicamente, nu este recomandabil să se administreze acest medicament în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru.

Loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu este recomandată administrarea loperamidei în perioada în care se alăptează.

Femeile gravide sau care alăptează trebuie prin urmare sfătuite să consulte medicul pentru tratament adecvat.

În sindroamele diareice tratate cu acest medicament pot apărea pierderea conștienței, nivel scăzut de conștiență, oboseală, amețeli sau somnolență. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când se conduce o maşină sau se folosesc utilaje. Vezi pct 4.8.

Adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani

Siguranța loperamidei a fost evaluată la 2755 adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 26 de studii clinice controlate şi necontrolate cu loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei acute.

Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament (RAM) (de exemplu incidența ≥ 1%) în studiile clinice cu loperamidă în diaree acută au fost:

- constipație (2,7%),

- flatulență (1,7%),

- cefalee (1,2%) și

- greață (1,1 %).

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea de loperamidă fie ȋn studiu clinic (în diaree acută) sau ȋn experiența după punerea pe piaţă.

Categoriile de frecvență prezentate în tabelul 1 utilizează următoarea convenție: foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 la <1/10), mai puțin frecvente ( 1/1000 și <1/100), rare ( 1/10000 până la <1/1000), și foarte rare (<1/10000).

Tabel 1: Reacții adverse

Clase de sisteme și Frecvenţe organe

Frecvente Mai puțin frecvente Rare

Tulburări ale

Reacții de sistemului imunitar hipersensibilitate a

Reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic) a

Reacții anafilactoide a

Tulburări ale

Cefalee Ameţeli Pierderea conștienței a sistemului nervos

Somnolenţă a Stupoare a

Scăderea nivelului de conștiență a

Hipertonie a

Tulburări de coordonare a

Mioză a

Tulburări Constipaţie Dureri abdominale Ileusa (inclusiv ileus gastrointestinale paralitic)

Greaţă Disconfort abdominal

Megacolona (inclusiv

Flatulenţă Xerostomie megacolon toxicb)

Dureri abdominale Distensie abdominală superioare

Dispepsiea

Afecțiuni cutanate și

Erupţie cutanată Erupţie buloasă a ale țesutului (inclusiv sindromul s ubcutanat

Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf)

Angioedem a

Urticarie a

Prurit a

Tulburări renale și ale

Retenție urinară a căilor urinare

Tulburări generale și

Oboseală a la nivelul locului de administrare a: Includerea acestui termen se bazează pe rapoarte de după punerea pe piață pentru loperamidă. Deoarece procesul de determinare a reacţiilor adverse după punerea pe piață nu diferențiază între indicații cronice și acute sau adulti si copii, frecvența este estimată la toate studiile clinice cu loperamidă (acută și cronică), inclusiv studii la copii ≤ 12 ani (N = 3683).

b: Vezi pct 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie), constipaţie, retenţie de urină şi ileus. Copiii, şi pacienţii cu disfuncţie hepatică, pot fi mult mai sensibili la efectele asupra SNC.

La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate au fost observate evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale.

La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca antidot naloxona (naloxona se poate administra intravenos, la nevoie, în doze de până la 0,4 mg/kg corp la adulţi şi 0,01 mg/kg corp la copii). Având în vedere că durata efectului loperamidei (1-3 ore) este mai mare decât cea a naloxonei, poate fi indicată administrarea repetată a antidotului şi monitorizarea accentuată a pacientului timp de 48 ore, pentru a putea depista o posibilă depresie a sistemului nervos central.

Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.

Loperamida acţionează prin legarea de receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul de tranzit intestinal și creşte resorbția de apă și electroliți. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi urgenţa de defecare.

Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.

Într-un studiu clinic randomizat dublu-orb la 56 de pacienți cu diaree acută la care s-a administrat loperamidă, a fost observat debutul acțiunii anti-diareice la o oră, după o singură doză de 4 mg. Comparații clinice cu alte medicamente antidiareice a confirmat acest debut extrem de rapid al acțiunii loperamidei.

Loperamida ingerată este absorbită în intestin, dar ca urmare a metabolizării la primul pasaj hepatic, bioechivalenţa sistemică este de doar aproximativ 0,3%.

Studiile de distribuţie efectuate pe şobolani arată o afinitate mare pentru peretele intestinului, cu o predilecţie pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele plasmatice este de 95%, aceasta se face în principal de albumină.

Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P.

Loperamida este aproape complet extrasă de către ficat, unde este predominant metabolizată, transformată şi excretată prin bilă. Principala cale de metabolizare este N-demetilarea oxidativă, care este mediată, în principal prin intermediul CYP3A4 şi CYP2C8.

Datorită acestui efect foarte mare de trecere la primul pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale medicamentului rămân nemodificate și extrem de scăzute.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore care se încadrează în intervalul 9-14 ore.

Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.

Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au arătat nici un efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală şi ingestia de hrană la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om - Maximum Human Use

Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare nici un efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studii de reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi - de 240 de ori MHUL) au afectat fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asociaţie cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.

Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.

Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace semnificative în intervalul de concentrații plasmatice relevante din punct de vedere terapeutic și nici în cazul multiplicării semnificative a acestui interval (de până la 47 de ori). Totuși, la concentrațiile plasmatice extrem de mari, asociate supradozajului (vezi pct. 4.4), loperamida are efecte asupra electrofiziologiei cardiace, constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și în aritmii.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb pregelatinizat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Dioxid de titan (E 171)

Albastru brevetat V (E 131)

Galben de chinolină (E 104)

Roșu Allura AC (E129) p-hidroxibenzoat de metil (E 218) p-hidroxibenzoat de propil (E 216)

Gelatină

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Slavia Pharm S.R.L.

B-dul Teodor Pallady, nr.44 C,

București, România

12293/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2019

August 2019