LOPERAMID LPH 2mg comprimate orodispersabile prospect medicament

Loperamid LPH 2 mg comprimate orodispersabile

Un comprimat conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.

Comprimat orodispersabil.

Comprimate nefilmate, netede pe ambele fețe, cu muchii teșite și suprafață plană, rotunde, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.

Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi și adolescenţi cu vârsta de 12 ani și peste.

Tratamentul simptomatic al acutizărilor diareei asociate cu sindromul de colon iritabil la adulţi cu vârsta de 18 ani și peste, după stabilirea diagnosticului inițial de către un medic.

Diaree acută

Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste

Două comprimate (4 mg) inițial, urmate de 1 comprimat (2 mg) după fiecare scaun moale. Doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 6 comprimate (12 mg).

Diaree acută asociată cu sindromul de colon iritabil

Adulţi cu vârsta de 18 ani și peste

Două comprimate (4 mg) inițial, urmate de 1 comprimat (2 mg) după fiecare scaun moale, sau așa cum a fost recomandat anterior de către medicul curant. Doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 6 comprimate (12 mg).

Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu disfuncție hepatică, Loperamid

LPH trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi, din cauza unei metabolizări reduse la nivelul primului pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).

Comprimatul orodispersabil trebuie pus pe limbă. Acesta se va dizolva şi va fi înghiţit cu salivă.

Nu este necesar aportul de lichide pentru comprimatul orodispersabil.

Loperamid LPH este contraindicat:

- La pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.

- La copii cu vârsta sub 12 ani.

- La pacienți cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge și febră mare.

- La pacienți cu colită ulcerativă acută.

- La pacienți cu enterocolită bacteriană provocată de microorganisme invazive, inclusiv

Salmonella, Shigella și Campylobacter

- La pacienți cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.

Loperamid LPH nu trebuie utilizat când trebuie evitată inhibarea peristaltismului din cauza posibilului risc de consecinţe semnificative, inclusiv ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea

Loperamid LPH trebuie întreruptă prompt dacă apar constipaţie, distensie abdominală sau ileus.

Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, atunci când este cazul.

Prevenirea sau anularea depleției de lichide și electroliți este prioritară în cazul diareii acute. Acest lucru este deosebit de important la copiii mici și la pacienții debilitați și vârstnici cu diaree acută.

Utilizarea Loperamid LPH nu exclude administrarea unei terapii adecvate de înlocuire cu lichide și electroliți.

Întrucât diareea persistentă poate fi un indicator al unor afecțiuni potențial mai grave, acest medicament nu trebuie utilizat pentru perioade prelungite până când nu a fost studiată cauza de bază a diareei.

În cazul diareii acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în decurs de 48 ore de la începerea tratamentului, pacienții trebuie să întrerupă administrarea Loperamid LPH şi trebuie sfătuiți să solicite consult medical.

În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Loperamid LPH pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne de distensie abdominală. La pacienţii diagnosticați cu SIDA şi colită infecţioasă determinată de agenţi patogeni, atât bacterieni cât şi virali, trataţi cu clorhidrat de loperamidă, au fost raportate cazuri izolate de constipație severă, cu risc crescut de megacolon toxic.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu disfuncție hepatică, Loperamid

LPH trebuie utilizat cu precauţie la acești pacienţi, din cauza unei metabolizări reduse la primul pasaj hepatic, care poate determina supradozaj relativ cu semne de toxicitate la nivelul SNC.

În cazul pacienţilor la care se administrează loperamidă pentru controlul episoadelor de diaree asociate cu sindromul de colon iritabil diagnosticat anterior de către medicul curant, dacă ameliorarea clinică nu a fost observată în decurs de 48 de ore, administrarea clorhidratului de loperamidă trebuie întreruptă și pacienții trebuie să solicite consult medical. Pacienții trebuie, de asemenea, să se adreseze din nou la medicului curant dacă tabloul general al bolii s-a modificat sau dacă episoadele repetate de diaree continuă mai mult de două săptămâni.

Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9).

Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada. Pacienții nu trebuie să depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului.

Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P. Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Nu este cunoscută relevanța clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei-P, atunci când loperamida este administrată la dozele recomandate.

Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) şi itraconazol, un inhibitor al

CYP3A4 şi glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă.

În acelaşi studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentraţia de loperamidă de aproximativ 2 ori. Administrarea concomitentă cu itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a concentraţiilor plasmatice maxime de loperamidă şi la o creştere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC), măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu, somnolenţă subiectivã si testul substituţiei cifră-simbol).

Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) şi ketoconazol, un inhibitor al

CYP3A4 şi glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă.

Această creştere nu a fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate prin pupilometrie.

Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a determinat o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice de desmopresină, probabil ca urmare a motilităţii gastrointestinale mai lente.

Se considerã că medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot potenţa efectul loperamidei şi medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul acesteia.

Siguranța administrării loperamidei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită, deși din studiile efectuate la animale nu au fost evidenţiate efecte embriotoxice şi teratogene ale clorhidratului de loperamidă. Ca și în cazul altor medicamente, nu se recomandă administrarea loperamidei în timpul sarcinii, în special în cursul primului trimestru.

Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu este recomandată administrarea clorhidratului de loperamidă în timpul alăptării.

Prin urmare, femeile gravide sau care alăptează trebuie sfătuite să se adreseze medicului pentru un tratament adecvat.

În cazul în care diareea este tratată cu Loperamid LPH, pot apărea pierdere a conștienței, nivel scăzut al conștienței, oboseală, amețeli sau somnolență (vezi pct. 4.8). Prin urmare, se recomandă prudenţă la conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.

Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani

Siguranţa administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la 2755 de adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani care au fost incluși în 26 de studii clinice controlate şi necontrolate cu clorhidrat de loperamidă pentru tratamentul diareei acute.

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (de exemplu, frecvență ≥1%) în studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă în tratamentul diareei acute au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%).

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate în cazul utilizării clorhidratului de loperamidă atât din studiul clinic (diaree acută), cât și din experiența de după punerea pe piață.

Categoriile de frecvență utilizează următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); și foarte rare (<1/10000).

Tabelul 1: Reacții adverse

Clasa de sisteme şi Frecvență organe Frecvente Mai puțin frecvente Rare

Tulburări ale Reacţii de hipersensibilitatea, sistemului imunitar Reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic)a

Reacţii anafilactoidea

Tulburări ale Cefalee Ameţeaţă, Pierdere a conștiențeia, sistemului nervos Somnolenţăa Stupora,

Nivel scăzut de conştienţăa,

Hipertoniea,

Anomalii de coordonarea

Tulburări oculare Miozăa

Tulburări Constipație, Dureri abdominale, Ileusa (inclusiv ileus paralitic), gastrointestinale Greaţă, Disconfort abdominal, Megacolona (inclusiv

Flatulenţă Xerostomie, megacolon toxicb),

Dureri în partea Distensie abdominală superioară a abdomenului,

Vărsături,

Dispepsiea

Tulburări cutanate şi Eritem Erupţii buloase a (inclusiv ale ţesutului sindrom Stevens-Johnson, subcutanat necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf),

Angioedema,

Urticariea,

Prurita

Tulburări renale și Retenţie urinarăa ale căilor urinare

Tulburări generale şi Obosealăa la nivelul locului de administrare a Includerea acestui termen se bazează pe rapoartele de după punerea pe piață pentru clorhidratul de loperamidă. Deoarece procesul de determinare a reacțiilor adverse de după punerea pe piață nu a făcut diferența între indicațiile cronice și cele acute sau între adulți și copii, frecvența este estimată din toate studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă (tratament acut și cronic), inclusiv studii la copii ≤ 12 ani (N = 3683).

b Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ din cauza unei disfuncţii hepatice) pot apărea scădere a activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie), constipație, retenţie de urină şi ileus. Copiii și pacienții cu disfuncții hepatice pot fi mult mai sensibili la efectele asupra SNC.

La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate au fost observate evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale. Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada.

Dacă apar simptome ale supradozajului se poate administra naloxonă ca antidot. Deoarece durata de acţiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (de la 1 la 3 ore), ar putea fi indicată administrarea repetată a naloxonei. De aceea, pacienţii trebuie să fie supravegheaţi îndeaproape timp de cel puţin 48 ore, pentru a observa semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.

Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03

Loperamida se leagă de receptorii opioizi din peretele intestinal, reducând mişcările peristaltice propulsive, mărind timpul de tranzit intestinal și îmbunătățind resorbția apei și a electroliților.

Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, prin aceasta reducând incontinenţa şi nevoia imperioasă de a defeca.

Într-un studiu clinic randomizat, dublu orb, la care au participat 56 de pacienţi tratați cu loperamidă pentru diaree acută, efectul antidiareic s-a instalat în decurs de o oră după administrarea unei doze unice de 4 mg. Comparaţia clinică cu alte medicamente antidiareice a confirmat instalarea rapidă a efectului loperamidei.

Cea mai mare parte din loperamida ingerată este absorbită în intestin, dar ca urmare a metabolizării semnificative la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemică este de aproximativ doar 0,3%.

Studiile de distribuţie efectuate la şobolani arată o afinitate mare pentru peretele intestinal, cu o predilecţie pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele plasmatice este de 95%, în principal de albumină. Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P.

Loperamida este aproape complet transformată la nivel hepatic, unde este predominant metabolizată, conjugată şi excretată prin bilă. Principala cale de metabolizare este N-demetilarea oxidativă, care este mediată, în principal prin intermediul CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită acestui efect de metabolizare intensă la nivelul primului pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale medicamentului nemodificat rămân foarte reduse.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore, variind în intervalul 9-14 ore. Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.

Studiile privind tratamentul acut și cronic cu loperamidă nu au evidențiat toxicitate specifică.

Rezultatele studiilor efectuate in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere efectuate la şobolani, dozele foarte mari (40 mg/kg şi zi - de 240 de ori mai mari decât doza maximă recomandată pentru utilizare la om) au afectat fertilitatea şi supravieţuirea fetusului, în asociere cu toxicitatea maternă. Dozele mai reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.

Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace semnificative în intervalul de concentrații plasmatice relevante din punct de vedere terapeutic și nici în cazul multiplicării semnificative a acestui interval (de până la 47 de ori). Totuși, la concentrațiile plasmatice extrem de mari, asociate supradozajului (vezi pct. 4.4), loperamida are efecte asupra electrofiziologiei cardiace, constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și în aritmii.

Manitol (E421)

Sucraloză (E955)

Crospovidonă (E1202)

Acid citric anhidru (E330)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Aromă de mentă

Talc (E553)

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Blistere din PVC-PVdC/Al, disponibile în cutii de carton.

Blistere din Al/Al, disponibile în cutii de carton.

Mărimi de ambalaj: 6, 8, 10, 12, 16 sau 20 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Labormed Pharma S.A.

Bd. Th. Pallady 44 B, Sector 3

București 032266

România

11690/2019/01-12

Data primei autorizări: Aprilie 2019

Aprilie 2022