LOPERAMID AUROBINDO 2mg capsule prospect medicament

Loperamid Aurobindo 2 mg capsule

Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.

Fiecare capsulă conține o cantitate de 144,6 mg lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule.

Capsule gelatinoase cu capac alb opac/Corp alb opac, de dimensiune '4', imprimate cu '2' pe capac și 'L' pe corp cu cerneală neagră, conținând pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulți și copii si adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste.

Adulți și copii si adolescenți cu vârsta peste 12 ani:

Initial trebuie luate două capsule, urmate de o capsulă după fiecare scaun moale, până la maximum șase capsule în 24 de ore.

Copii sub 12 ani:

Nu se recomandă administrarea.

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienții cu insuficiență hepatică, clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat cu prudență la acești pacienți din cauza metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Acest medicament nu trebuie utilizat mai mult de 2 zile fără consiliere și supraveghere medicală.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de primă intenție:

* La copiii cu vârsta sub 12 ani.

* La pacienții cu colită ulcerativă acută.

* La pacienții cu enterocolită bacteriană provocată de organisme invazive, incluzând

Salmonella, Shigella și Campylobacter.

* La pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea de antibiotice cu spectru larg.

* În dizenterie acută, caracterizată prin sânge în scaun și febră mare

* Atunci când trebuie evitată inhibarea peristalticii gastrointestinale, ca în cazul subileusului, megacolonului, megacolonului toxic și anumitor intoxicații

Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinate etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat.

La pacienții cu diaree, în special la copii si varstnici pot să apară depleții hidroelectrolitice.

Administrarea terapiei adecvate de înlocuire a lichidelor și electroliților (ORS) este cea mai importantă măsură. Gura uscată poate fi, de asemenea, un semn de deshidratare. În cazul deshidratării, un copil poate deveni amețit și poate prezenta vărsături. Apoi, administrarea de fluide adecvate și terapie de substituție electrolitică (ORS) este cea mai importantă măsură.

Dacă nu se observă o ameliorare clinică a diareei acute în decurs de 48 de ore, tratamentul cu loperamidă trebuie întrerupt și pacientul trebuie sfătuit să se adreseze medicului.

De îndată ce scaunul devine mai ferm sau imediat ce nu există scaun timp de mai mult de 12 ore, administrarea de loperamidă trebuie întreruptă.

Tratamentul cu clorhidrat de loperamidă trebuie întrerupt imediat atunci când se dezvoltă constipație, distensie abdominală sau subileus.

Când doza recomandată este depășită, cresc șansele de a dezvolta ileus.

Deoarece diareea persistentă poate fi un indicator al unor afecțiuni potențial mai grave, clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat timp îndelungat până când nu a fost studiată cauza de bază a diareei.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficiență hepatică, loperamida trebuie utilizată cu precauţie la asemenea pacienţi din cauza unei metabolizări reduse la primul pasaj, și se poate ajunge la supradozaj relativ care poate duce la toxicitate la nivelul SNC.

Clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat sub supraveghere medicală la pacienții cu disfuncție hepatică severă.

În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semen de distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de colită infecţioasă şi megacolon toxic, determinat de agenţi patogeni bacterieni şi virali.

Deoarece loperamida nu este excretată în urină, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.

Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat în diareea cronică, care necesită urmărirea de către un medic.

Evenimente cardiace, incluzând prelungirea intervalului QT și a complexului QRS și torsada vârfurilor, au fost raportate în asociere cu supradozajul. Supradozajul poate demasca sindromul Brugada existent.

Unele cazuri au avut un rezultat letal (vezi pct. 4.9). Pacienții nu trebuie să depășească doza recomandată și/sau durata recomandată a tratamentului.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Datele preclinice arată că loperamida este substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (16 mg în doză unică) cu chinidina sau ritonavirul, care sunt ambele inhibitori ai glicoproteinei P, determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.

Nu se cunoaște importanța clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P atunci când loperamida este administrată în dozele recomandate.

Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) și itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 și al glicoproteinei P, a determinat o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. În același studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a determinat o creștere de aproximativ 2 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Nivelul concentrației plasmatice maxime de loperamidă a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare.

Aceste creșteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), așa cum arată testele psihomotorii (de exemplu somnolența subiectivă și testul Digit Symbol Substitution).

Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) și ketoconazol, un inhibitor al

CYP3A4 și glicoproteinei P, a determinat o creștere de 5 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă.

Această creștere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin pupilometrie.

Asocierea cu desmopresină administrată oral a determinat o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice ale acesteia, probabil din cauza unei motilități gastro-intestinale încetinite.

Este de așteptat faptul că medicamentele cu efecte farmacologice similare să crească efectul loperamidei și că medicamentele care accelerează tranzitul gastro-intestinal să scadă efectul acesteia.

Este disponibilă o cantitate limitată de date privind utilizarea loperamidei la femeile gravide. În unul din cele două studii epidemiologice, utilizarea loperamidei în timpul sarcinii timpurii a sugerat un risc posibil de creștere moderată a frecvenței de apariție a hipospadiasului, cu toate acestea, nu a putut fi identificat un risc crescut de malformații majore. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra toxicității asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Siguranța în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită, cu toate că din studiile la animale nu există indicii că loperamida are proprietăți teratogene sau embriotoxice.

Dacă este posibil, utilizarea loperamidei trebuie evitată în timpul primului trimestru de sarcină, cu toate acestea ea poate fi utilizată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină

Cantități mici de loperamidă pot apărea în laptele matern uman. Prin urmare, acest medicament nu este recomandat în timpul alăptării. Prin urmare, femeile care sunt gravide sau alăptează trebuie sfatuite să se adreseze medicului pentru un tratament adecvat.

Nu există date disponibile cu privire la efectele clorhidratului de loperamidă asupra fertilităţii la om.

Rezultatele studiilor la animale nu indică niciun efect al clorhidratului de loperamidă asupra fertilităţii la doze terapeutice.

Loperamida are o influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În cazul în care diareea este tratată cu clorhidrat de loperamidă, poate să apară pierderea conștienței, nivelul al conștienței scăzut, oboseală, amețeli sau somnolență.

Prin urmare, este recomandabil să fiti precauți atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje. (Vezi pct. 4.8 Reacții adverse).

Adulți și copii si adolescenți cu vârsta ≥12 ani

Siguranța clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la 2755 de adulți, copii si adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 26 de studii clinice controlate și necontrolate ale hidroclorurii de loperamidă utilizate pentru tratamentul diareei acute.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate (incidența ≥1%) în studiile clinice cu loperamidă în diareea acută au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%).

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în ambele studii clinice (în diareea acută) sau după punerea pe piață.

Pentru categoriile de frecvență se utilizează următoarea convenție:

foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (1/1000 și <1/100); rare(1/10000 și <1/1000); și foarte rare (<1/10000) și necunoscute (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tabel 1 Reactii adverse

Indicație

Aparate, organe și sisteme Mai puțin Necunoscute

Frecvente Rare frecvente

Tulburări ale Reacții de sistemului nervos hipersensibilitatea

Reacția anafilactică (inclusiv șocul anafilactic) a

Reacție anafilactoidăa

Indicație

Aparate, organe și sisteme Mai puțin Necunoscute

Frecvente Rare frecvente

Tulburări ale Durere de cap Pierderea sistemului nervos Ameţeală Somnolențăa cunoștințeia

Stupoarea

Nivelul al cunoștinței scazuta

Hipertoniea

Tulburări de coordonarea

Tulburari oculare Miozaa

Tulburări gastro- Constipație, Durere Ileusa (inclusiv Pancreatită acută intestinale Greață, abdominală, ileus paralitic)

Flatulență Discomfort Megacolona abdominal, (inclusiv

Xerostomie megacolonb

Durere la nivelul toxic) abdomenului Glosodiniea superior, Distensie

Vărsături abdominală

Dispepsiea

Afecțiuni cutanate Erupție cutanată Erupție buloasă și ale țesutului tranzitorie a(inclusiv subcutanat sindromul

Stevens Johnson, necroliza epidermică toxică și eritemul multiform)

Angioedema

Urticariea

Prurita

Tulburări renale și Retenția urinarăa urinare

Tulburări generale si la nivelul locului Oboseală a de administrare a: Includerea acestui termen se bazează pe rapoartele de după punerea pe piata pentru clorhidratul de loperamidă. Deoarece procesul de determinare a RA de după punerea pe piata nu a făcut diferența între indicațiile cronice și cele acute sau adulți și copii, frecvența este estimată din toate studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă (acută și cronică), inclusiv studii la copii ≤ 12 ani (N = 3683) .

b: A se vedea pct. 4.4 Atenționări speciale și precauții speciale pentru utilizare.

Siguranța loperamidei a fost evaluată la 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între 10 zile și 13 ani care au participat la 13 studii clinice controlate și necontrolate pentru tratamentul diareei acute. În general, profilul reacțiilor adverse la această grupă de pacienți a fost similar cu cel observat în studiile clinice cu loperamidă la adulți și copii si adolescenți cu vârsta mai mare de 12 ani..

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

După ingestia unei supradoze, pot apărea tulburări gastro-intestinale, constând în greață și vărsături, dureri abdominale și crampe abdominale, precum și uscăciunea gurii.

În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ ca urmare a disfuncției hepatice) pot să apară deprimare a SNC (stupoare, dificultate de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie musculară și deprimare respiratorie), retenție urinară și ileus. Copii si adolescenți pot fi mai sensibili la efectele de la nivelul

SNC comparativ cu adulții.

La persoanele care au ingerat supradoze de clorhidrat de loperamidă, s-au observat evenimente cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT, complexului QRS, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). Au fost de asemenea raportate cazuri letale.

Supradozarea poate demasca existența sindromului Brugada.

În cazuri de supradozaj, trebuie inițiată monitorizarea ECG pentru prelungirea intervalului QT.

Dacă apar simptome ale supradozajului poate fi administrată naloxona ca antidot. Dacă nu apare niciun efect în decurs de 10 minute, trebuie luată în considerare și o altă cauză. Deoarece durata de acțiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), poate fi indicat un tratament repetat cu naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat cu atenție timp de cel puțin 48 de ore pentru a detecta posibila deprimare a SNC.

Pentru copii, doza de naloxonă este de 0,01 mg/kg, cu o doză totală maximă de 10 mg. Dacă nu se obține niciun rezultat, nu este un efect morfinomimetic.

În caz de depresie respiratorie, ventilați dacă este necesar. Alte simptome trebuie tratate ca atare printr-o metodă adecvată.

Grupa farmacoterapeutica: antipropulsive, cod ATC: A07DA03

Clorhidratul de loperamidă se leagă de receptorul de opiacee din peretele intestinal. În consecință, inhibă eliberarea de acetilcolină și prostaglandine, reducând astfel peristaltismul propulsor și crescând timpul de tranzit intestinal. Loperamida crește absorbția apei și a electroliților, în special în ileon. Acest lucru se realizează prin creșterea co-transportului de NaCl sau direct prin blocarea secreției dependente de calciu. Poate de asemenea să reducă secrețiile gastrointestinale care au ca rezultat îmbunătățirea simptomelor diareei.

Loperamida crește tonusul sfincterului anal care ajută la reducerea incontinenței fecale și a urgenței.

Debutul efectului antidiareic are loc la o oră după administrarea unei doze de loperamidă 4 mg

Într-un studiu clinic dublu-orb, randomizat, la 56 de pacienți cu diaree acută la care s-a administrat loperamidă, debutul acțiunii antidiareice a fost observat în decurs de o oră după o doză unică de 4 mg.

Comparațiile clinice cu alte medicamente antidiareice au confirmat acest debut excepțional de rapid al acțiunii loperamidei.

Clorhidratul de loperamidă este bine absorbit din intestin dar ca urmare a metabolismului semnificativ de primă trecere, biodisponibilitatea sistemică este de numai aproximativ 0,3 %.

Studiile privind distribuția la șobolani prezintă o mare afinitate pentru peretele intestinal, preferând legarea la receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele plasmatice este de aproximativ 95 %, în principal de albumină. Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei P.

Loperamida este aproape complet extrasă și metabolizată de către ficat, unde este conjugată și excretată prin intermediul bilei. N-demetilarea oxidativă este principala cale metabolică a loperamidei și este mediată în principal prin CYP3A4 și CYP2C8. Datorită afinității sale înalte față de peretele intestinal și datorita metabolizări reduse la primul pasaj, foarte puțin clorhidrat de loperamid ajunge în circulația sistemică.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al clorhidratului de loperamidă la om este de aproximativ 11 ore, cu un interval de 9-14 ore. Excreția are loc în special prin materiile fecale.

Populatie pediatrica

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice la copii și adolescenți. Cu toate acestea, este de așteptat ca farmacocinetica și interacțiunile cu alte medicamente la această populație de pacienți să fie similare cu cele la pacienții adulți.

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale privind farmacologia siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul carcinogen, toxicitatea asupra reproducerii și dezvoltarea.

Studiile acute și cronice privind loperamida nu au evidențiat toxicitate specifică.

Loperamida nu a avut efect asupra fertilității la șobolanii masculi atunci când a fost administrată pe cale orală înainte de împerechere la doze de până la aproximativ 40 mg/kg. Nu a apărut nicio sarcină la femelele cărora li sa administrat aproximativ 40 mg/kg. Dozele mai mici (aproximativ 10 și 2,5 mg/kg) nu au afectat fertilitatea feminină. La iepuri, nu s-au observat diferențe în ceea ce privește rata sarcinii atunci când femelelor li s-a administrat pe cale orală până la 40 mg/kg.

Nu s-au observat malformații ale puilor de șobolani și iepuri la adminsitrarea de doze de până la 40 mg/kg. Loperamida nu a prezentat potențial genotoxic.

Într-un studiu de carcinogenitate de 18 luni la șobolani, cu doze de până la 100 de ori mai mari decât doza maximă la om, nu s-au găsit dovezi de carcinogeneză.

Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri care depășesc expunerea maximă la om, ceea ce sugerează semnificativ o relevanță clinică minoră.

Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace semnificative în intervalul concentrației relevante terapeutic și la multipli semnificativi din acest interval (de până la 47 de ori). Cu toate acestea, la concentrații extrem de mari asociate cu supradoze (vezi pct.

4.4), loperamida are acțiuni electrofiziologice cardiace constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și sodiu și a aritmiilor.

Continutul capsulei:

Lactoză monohidrat

Amidon din porumb

Talc (E 553b)

Stearat de magneziu (E 470b)

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină (E 441)

Shellac (E 904)

Oxid negru de fier (E 172)

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Capsulele de Loperamid Aurobindo sunt disponibile în blistere transparente din PVC/Al.

Blistere: 6, 10 si 12 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti, România

11143/2018/01-03

Data primei autorizări: Noiembrie 2018

Iulie 2023