LEVOFLOXACINA ARENA 500mg comprimate filmate prospect medicament

Levofloxacina Arena 250 mg comprimate filmate

Levofloxacina Arena 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține levofloxacina 250 mg sub formă de levofloxacina hemihidrat 256,23 mg.

Fiecare comprimat filmat conține levofloxacina 500 mg sub formă de levofloxacina hemihidrat 512,46 mg.

Excipient cu efect cunoscut: Galben amurg (E110)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate biconvexe, alungite, roz, cu linie mediană de rupere diametre de 13,7±0,1mm, 6,7±0,1mm şi grosime de 3,8 mm±0,2 mm

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Comprimate filmate, biconvexe, alungite portocalii, linie mediană, dimensiuni de 19,3±0,1mm, 7,8±0,1mm şi grosime de 5,0mm±0,2mm

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Levofloxacina Arena este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1):

- Sinuzită bacteriană acută

- Acutizări ale bronşitei cronice

- Pneumonie comunitară

- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi

Pentru infecţiile menţionate mai sus, Levofloxacina Arena trebuie utilizat numai în cazul în care este considerată inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.

- Pielonefrită şi infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct. 4.4)

- Prostatită bacteriană cronică

- Cistită necomplicată (vezi pct. 4.4)

- Antrax respirator: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4)

De asemenea, Levofloxacina Arena poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intravenos.

Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile oficiale.

Levofloxacina Arena comprimate filmate se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.

De asemenea, Levofloxacina Arena comprimate filmate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.

Pentru Levofloxacina Arena, pot fi făcute următoarele recomandări privind doza:

Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)

Schema de tratament pentru Durata tratamentului

Indicaţie administrare zilnică (în funcţie de (în funcţie de severitate) severitate)

Sinuzită bacteriană acută 500 mg o dată pe zi 10 - 14 zile

Acutizări bacteriene ale bronşitei 500 mg o dată pe zi 7 - 10 zile cronice 500 mg o dată sau de două ori pe

Pneumonie comunitară 7 - 14 zile zi

Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 - 10 zile

Infecţii complicate ale tractului urinar 500 mg o dată pe zi 7 - 14 zile

Cistită necomplicată 250 mg o dată pe zi 3 zile

Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile

Infecţii complicate cutanate şi ale 500 mg o dată sau de două ori pe 7 - 14 zile ţesuturilor moi zi

Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni

Insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min) Schema de tratament 250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore

Clearance-ul prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg creatininei 50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi: 250 mg/12 ore 19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore < 10 ml/min (inclusiv apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore hemodializă şi DPCA)1 1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporţie semnificativă şi este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia cazului în care trebuie luată în considerare funcţia renală (vezi pct. 4.4 'Tendinită şi ruptură de tendon” şi “Prelungirea intervalului QT”).

Levofloxacina Arena este contraindicat la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).

Comprimatele filmate de Levofloxacina Arena trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de lichid. Acestea pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între mese. Comprimatele filmate de Levofloxacina Arena trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte sau la cel puţin 2 ore după administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5).

Levofloxacină comprimate filmate nu trebuie utilizată:

- la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la orice altă chinolonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

- la pacienţi cu epilepsie,

- la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de fluorochinolone,

- la copii sau la adolescenţi în perioada de creştere,

- în timpul sarcinii,

- la femei care alăptează.

S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).

Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene acute şi al acutizărilor bronşitei cronice, atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.

Rezistenţa E. coli la fluorochinolone - microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului urinar - este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.

Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul antraxului.

Rareori, poate să apară tendinită. Cel mai frecvent este implicat tendonul lui Ahile şi se poate ajunge la ruptură de tendon. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului cu levofloxacină şi au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de tendinită şi ruptură de tendon este crescut la pacienţii cu vârsta peste 60 de ani, la pacienţii trataţi cu doze zilnice de 1000 mg şi la pacienţii care utilizează corticosteroizi. La pacienţii vârstnici, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de clearence-ul creatininei (vezi pct. 4.2). Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienţi dacă li se prescrie levofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să se adreseze medicului lor dacă prezintă simptome de tendinită. În cazul în care este suspectată o tendinită, tratamentul cu levofloxacină trebuie imediat oprit şi trebuie iniţiat un tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecţiei asociate cu Clostridium difficile (Clostridium difficile-associated disease - CDAD). CDAD poate varia în severitate de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea levofloxacinei trebuie imediat oprită şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie clinică.

Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie utilizată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la crize convulsive sau cu tratament asociat cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). Trebuie întrerupt tratamentul cu levofloxacină în cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu deficit în stare latentă sau manifest al activităţii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispuşi la reacţii hemolitice, atunci când sunt trataţi cu medicamente chinolonice antibacteriene. Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizaţi pentru posibila apariţie a hemolizei.

Doza de Levofloxacina Arena trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece levofloxacina se excretă, în cea mai mare parte, pe cale renală (vezi pct. 4.2).

Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.

La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de reacţii cutanate buloase severe, cum sunt sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei reacţiilor cutanate şi/sau mucoase, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului curant, înainte de a continua tratamentul.

Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi hiperglicemie, de obicei, la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampă cu ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Din cauza unei posibile creşteri a valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau a apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au evoluat până la ideaţie suicidară şi comportament de auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste reacţii, trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei şi trebuie instituite măsuri adecvate. Se recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau la pacienţi cu antecedente de afecţiuni psihice.

Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:

- sindrom de interval QT prelungit congenital

- utilizare concomitentă a medicamentelor despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu medicamente antiaritmice din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice)

- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)

- afecţiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi. (Vezi pct. 4.2 Pacienţi vârstnici, 4.5, pct. 4.8 şi 4.9).

La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, au fost raportate neuropatie periferică senzitivă şi neuropatie periferică senzitivo-motorie, care pot avea un debut rapid (vezi pct. 4.8). Trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni instalarea unei afecţiuni ireversibile.

La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea musculară la pacienţii cu mistenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.

În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecvate.

La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor.

Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.

Conține Galben Amurg. Pot provoca reacţii alergice

Efectul altor medicamente asupra Levofloxacina Arena

Săruri de fer, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, didanozină

Absorbţia levofloxacinei este semnificativ diminuată atunci când se administrează săruri de fer sau antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau când se administrează didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) în asociere cu Tavanic comprimate filmate. Administrarea fluorochinolonelor în asociere cu multi-vitamine care conţin zinc pare să scadă absorbţia orală a acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum sunt sărurile de fer, sărurile de zinc sau antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozina (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) să nu fie utilizate cu 2 ore înainte şi timp de 2 ore după administrarea Levofloxacina Arena comprimate filmate (vezi pct. 4.2). Sărurile de calciu au un efect minim asupra absorbţiei orale a levofloxacinei.

Sucralfat

Biodisponibilitatea Levofloxacina Arena comprimate filmate este semnificativ redusă atunci când se administrează în asociere cu sucralfat. Dacă pacientul trebuie tratat atât cu sucralfat, cât şi cu Levofloxacina

Arena, se recomandă ca sucralfatul să se administreze după 2 ore de la administrarea comprimatului de

Levofloxacina Arena (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu clinic, nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu toate acestea, poate să apară o scădere pronunţată a pragului convulsivant atunci când chinolonele sunt administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant.

Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului, comparativ cu cele după administrarea în monoterapie.

Probenecid şi cimetidină

Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta se datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele semnificative statistic privind cinetica să fie relevante din punct de vedere clinic.

Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată în asociere cu medicamente care afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă renală.

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată în asociere cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul Levofloxacina Arena asupra altor medicamente

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% atunci când a fost administrată în asociere cu levofloxacina.

La pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină), a fost raportată creşterea valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.4).

Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi trataţi cu medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu medicamente antiaritmice din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice) (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT).

Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al CYP1A2.

Nu există o interacţiune relevantă din punct de vedere clinic cu alimentele. Prin urmare, Levofloxacina

Arena comprimate filmate se poate administra fără a ţine cont de ingestia de alimente.

Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 și pct. 5.3).

Levofloxacina Arena este contraindicat la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 și pct. 5.3).

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.

Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări vizuale) pot afecta capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu la conducerea unui vehicul sau la folosirea unui utilaj).

Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate de studii clinice efectuate la peste 8300 de pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.

Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare Frecvenţă necunoscută aparate, (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi (care nu poate fi estimată sisteme şi <1/10 ) (≥1/1000 şi <1/1000) din datele disponibile) organe <1/100)

Infecţii şi Infecţii fungice, infestări inclusiv infecţii cu Candida

Rezistenţa microorganismului patogen

Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie hematologice şi Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză limfatice Anemie hemolitică

Tulburări ale Angioedem Şoc anafilactica sistemului Hipersensibilizare Şoc anafilactoida imunitar (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie metabolice şi special la pacienţii Comă hipoglicemică de nutriţie cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice cu psihice Stare (de exemplu cu comportament de auto-confuzională halucinaţii, vătămare, inclusiv ideaţie

Nervozitate paranoia) suicidară sau tentativă de

Depresie suicid

Agitaţie (vezi pct. 4.4)

Vise anormale

Coşmaruri

Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi Neuropatie periferică sistemului Ameţeli Tremor pct. 4.3 și pct. 4.4) senzitivă (vezi pct. 4.4) nervos Disgeuzie Parestezii Neuropatie periferică senzitivo-motorie (vezi pct. 4.4)

Parosmie, inclusiv anosmie

Diskinezie

Tulburări extrapiramidale

Ageuzie

Tulburări Tulburări vizuale, Pierderea tranzitorie a oculare cum este vederea vederii (vezi pct. 4.4) înceţoşată (vezi pct. 4.4)

Tulburări Vertij Tinitus Pierderea auzului acustice şi Afectarea auzului vestibulare

Tulburări Tahicardie Tahicardie ventriculară, cardiace Palpitaţii care poate duce la stop cardiac

Aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor (raportată predominant la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT observată pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.9)

Tulburări Se aplică doar Hipotensiune vasculare formei cu arterială administrare i.v.:

Flebită

Tulburări Dispnee Bronhospasm respiratorii, Pneumonită alergică toracice şi mediastinale

Tulburări Diaree Dureri Diaree - hemoragică, care gastro- Vărsături abdominale în cazuri foarte rare poate intestinale Greaţă Dispepsie să indice o enterocolită,

Flatulenţă inclusiv colită

Constipaţie pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4)

Tulburări Creşterea Creşterea Icter şi leziuni hepatice hepatobiliare valorilor bilirubinemiei severe, inclusiv cazuri de enzimelor insuficienţă hepatică acută hepatice letală, în special la (ALAT/ASAT, pacienţii cu afecţiuni fosfatază preexistente severe (vezi alcalină, GGT) pct. 4.4)

Hepatită

Afecţiuni Erupţie cutanată Necroliză epidermică cutanate şi ale tranzitorie toxică ţesutului Prurit Sindrom Stevens-Johnson subcutanatb Urticarie Eritem polimorf

Hiperhidroză Reacţii de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4)

Vasculită leucocitoclastică

Stomatită

Tulburări Artralgii Afecţiuni ale Rabdomioliză musculo- Mialgii tendoanelor (vezi Ruptură de tendon (de scheletice şi ale pct. 4.3 și pct. 4.4), exemplu a tendonului lui ţesutului inclusiv tendinită Ahile) (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4) conjunctiv (de exemplu la Ruptură de ligament nivelul tendonului Ruptură musculară lui Ahile) Artrită

Slăbiciune musculară, care poate avea o importanţă deosebită la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4 )

Tulburări Creşterea Insuficienţă renală renale şi ale creatininemiei acută (de exemplu căilor urinare din cauza nefritei interstiţiale)

Tulburări Se aplică doar Astenie Febră Durere (inclusiv dureri de generale şi la formei cu spate, toracice şi la nivelul nivelul locului administrare extremităţilor) de administrare i.v.:

Reacţie la nivelul locului de perfuzare (durere, eritem) a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză. b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.

Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:

- crize de porfirie la pacienţii cu porfirie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Conform studiilor cu privire la toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat după supradozajul acut cu Tavanic comprimate filmate sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzia, ameţelile, afectarea stării de conştienţă şi crizele convulsive, prelungirea intervalului QT, precum şi reacţii gastro-intestinale, cum sunt greaţă şi eroziuni la nivelul mucoasei.

În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională, convulsii, halucinaţii şi tremor.

În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizare ECG, din cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT. Pentru protecţia mucoasei gastrice, se pot folosi antiacide.

Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi DPCA, nu sunt eficace pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există un antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.

Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul

S (-) al substanţei active racemice, ofloxacina.

Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului

ADN - ADN - girază şi topoizomerazei IV.

Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI).

Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot, de asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.

Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente antibacteriene.

Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility

Testing) pentru levofloxacină, care separă organismele sensibile de cele cu sensibilitate intermediară şi pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 2.0, 2012-01-01):

Microorganism patogen Sensibil Rezistent

Enterobacteriaceae ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

Pseudomonas spp. ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

Acinetobacter spp. ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

Staphylococcus spp. ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

S. pneumoniae1 ≤ 2 mg/l > 2 mg/l

Streptococcus A, B, C, G ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

H. influenzae 2,3 ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

M. catarrhalis3 ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

Valori critice care nu depind de ≤ 1 mg/l > 2 mg/l specie 4 1 Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari. 2 Poate apărea un grad scăzut de rezistenţă la fluorochinolone (CMI pentru ciprofloxacină de 0,12-0,5 mg/l), dar nu există dovezi că această rezistenţă este importantă din punct de vedere clinic în infecţiile tractului respirator cu H. influenzae. 3 Tulpini cu valori ale CMI peste valoarea critică a sensibilităţii sunt foarte rare sau nu au fost raportate încă. Testele de identificare şi de determinare a sensibilităţii antimicrobiene pentru orice astfel de izolat trebuie repetate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până când vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu CMI peste valoarea critică curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca fiind rezistente. 4 Valorile critice se aplică unei doze administrate oral de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi unei doze administrate intravenos de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2.

Prevalenţa rezistenţei pentru specii selectate poate varia în funcţie de zona geografică şi în timp şi sunt de dorit informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special atunci când sunt tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

Bacillus anthracis

Staphylococcus aureus sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococci de grup C şi G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae

Haemophilus para-influenzae

Klebsiella oxytoca

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Peptostreptococcus

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila

Mycoplasma pneumoniae

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

Enterococcus faecalis

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină#

Staphylococcus spp coagulazo-negativ

Acinetobacter baumannii

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Morganella morganii

Proteus mirabilis

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Bacteroides fragilis

Enterococcus faecium # S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină.

Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice maxime în decurs de 1 - 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 - 100%.

Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.

Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după o schemă de tratament cu administrare zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.

Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 - 40%.

Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg în doză unică sau în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.

Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului

S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea, levofloxacină pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.

Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind levofloxacină-demetilată şi N-oxid-levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă sub 5% din doză şi sunt eliminaţi în urină. Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.

După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t1/2: 6-8 ore).

Excreţia are loc, în principal, pe cale renală (>85% din doza administrată).

Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.

Nu există diferenţe majore între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea intravenoasă şi cea după administrarea orală, ceea ce sugerează că cele două căi, orală şi intravenoasă, sunt interschimbabile.

Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.

Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de insuficienţa renală. Odată cu diminuarea funcţiei renale, scad eliminarea renală şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte, după cum se arată în tabelul de mai jos:

Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral

ClCR [ml/min] < 20 20-49 50-80

ClR [ml/min] 13 26 57 t1/2 [oră] 35 27 9

Nu există diferenţe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici, cu excepţia acelora asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.

Analizele separate pentru subiecţi de sex masculin şi pentru subiecţi de sex feminin, au arătat diferenţe mici până la marginale ale farmacocineticii levofloxacinei, în funcţie de sex. Nu există dovezi conform cărora aceste diferenţe între sexe să fie relevante clinic.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan, iar singurul său efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.

Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus aberaţii cromozomiale in vitro, la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatide surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au arătat niciun potenţial genotoxic.

Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.

Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule şi cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.

Levofloxacina Arena 250 mg comprimate filmate

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilceluloză

Crospovidonă

Stearat de magneziu

Opadry oranj OY-S-33016 care conține: Hipromeloză (E464), Indigo carmin lac de aluminiu E (132), Galben amurg lac de aluminiu (E110), Oxid roşu de fer (E172), Polietinelglicol, Dioxid de titan (E171)

Levofloxacina Arena 500 mg comprimate filmate

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilceluloză

Crospovidonă

Stearat de magneziu

Oxid galben de fer

Opadry oranj OY-S-33016 care conține: Hipromeloză (E464), Indigo carmin lac de aluminiu E (132), Galben amurg lac de aluminiu (E110), Oxid roşu de fer (E172), Polietinelglicol, Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul.

5 ani

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Cutie cu un blister din PVC/Al conţinând 5 comprimate filmate

Cutie cu un blister din PVC/Al conţinând 10 comprimate filmate

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Arena Group S.A.

Str. Ştefan Mihăileanu, nr 31, sector 2, Bucureşti, cod 024022, România.

12187/2019/01-02 12188/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri ale autorizări: Iunie 2019

Ianuarie, 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .