LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5mg / ml soluție perfuzabilă prospect medicament

Levofloxacină Teva 5 mg/ml soluţie perfuzabilă

Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare flacon de 50 ml soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 250 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare flacon de 100 ml soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 500 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 0,15 mmol (3,54 mg) (sub formă de clorură de sodiu).

50 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) (sub formă de clorură de sodiu).

100 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 15,40 mmol (354,20 mg) (sub formă de clorură de sodiu).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, de culoare galben-verzui, lipsită de particule vizibile.

pH: 4,5-5,1

Osmolaritate: 290 mOsmol/kg ± 5 %

Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1):

* Pielonefrită acută şi infecţii ale tractului urinar complicate (vezi pct. 4.4)

* Prostatită bacteriană cronică

* Antrax - contaminare prin inhalare: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4)

În cazul infecţiilor menţionate mai jos, Levofloxacină Teva se va utiliza doar dacă alte substanțe antibacteriene recomandate în mod normal în tratamentul acestor infecții nu sunt considerate ca fiind adecvate.

* Pneumonie dobândită în comunitate

* Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de susceptibilitatea presupusului microorganism patogen cauzal. După utilizarea iniţială a medicamentului cu administrare intravenoasă, tratamentul cu levofloxacină poate fi completat cu o formă farmaceutică cu administrare orală, conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului pentru comprimate filmate şi într-un mod adecvat pacientului. Datorită bioechivalenţei dintre formele orală şi parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.

Se recomandă următoarele doze de Levofloxacină Teva:

Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance-ul creatininei > 50 ml/min)

Indicaţie Schemă terapeutică zilnică Durata totală a (în funcţie de severitate) tratamentului1 (în funcţie de severitate)

Pneumonie - dobândită în 500 mg o dată sau de două ori pe zi 7-14 zile comunitate

Pielonefrită acută 500 mg o dată pe zi 7-10 zile

Infecţii ale tractului urinar 7-14 zile complicate 500 mg o dată pe zi

Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile

Infecţii cutanate şi ale 500 mg de două ori pe zi 7-14 zile ţesuturilor moi complicate

Antrax - contaminare prin 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni inhalare 1Durata tratamentului include tratamentul intravenos plus cel oral. Timpul de trecere de la tratamentul intravenos la cel oral depinde de situaţia clinică, dar în mod normal este de 2-4 zile.

Insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min) Schemă terapeutică 250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore

Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg 50 - 20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi : 250 mg/12 ore 19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore < 10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore (incluzând hemodializa şi

CAPD)1 1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD).

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o măsură semnificativă şi este excretată, în principal, pe cale renală.

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia celor impuse de statusul funcţiei renale (vezi pct. 4.4 “Tendinită şi ruptură de tendon” şi “Prelungirea intervalului QT”).

Levofloxacină Teva este contraindicat la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).

Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 de minute pentru Levofloxacină Teva 250 mg soluţie perfuzabilă sau 60 minute pentru Levofloxacină Teva 500 mg soluţie perfuzabilă (vezi pct. 4.4).

Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii perfuzabile, vezi pct.

6.6.

Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat:

* la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă, orice alte chinolone şi la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1,

* la pacienţi cu epilepsie ,

* la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea fluorochinolonelor

* la copii sau adolescenţi în perioada de creştere,

* în timpul sarcinii,

* la femei care alăptează.

Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat doar în absența unei opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Riscuri de rezistență

Este foarte probabil ca S. aureus rezistent la meticilină să prezinte rezistenţă încrucişată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor cunoscute sau suspectate a fi MRSA decât dacă rezultatele analizelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar agenţii antibacterieni destinaţi tratamentului infecţiilor cu MRSA nu sunt consideraţi adecvaţi).

Rezistenţa la fluorochinolone a E. coli- organismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului urinar- variază în cadrul Uniunii Europene. Se recomandă ca cei care eliberează prescripţii să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei la fluorochinolone a E. coli.

Antrax - contaminare prin inhalare

Utilizarea la om se bazează pe datele privind susceptibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe datele experimentale obţinute la animale, împreună cu o cantitate limitată de date obţinute la om. Medicii trebuie să consulte documentele consensuale naţionale şi/sau internaţionale legate de tratamentul antraxului.

Reacții adverse la medicament grave, prelungite, invalidante și potențial ireversibile

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Durata perfuziei

Durata recomadată a perfuziei este de cel puţin 30 de minute pentru 250 mg sau 60 de minute pentru 500 mg Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă. Se ştie că în timpul perfuziei ofloxacina poate provoca tahicardie şi scăderea temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare poate apărea colaps circulator, ca urmare a unei scăderi seminficative a tensiunii arteriale. Dacă în timpul perfuziei cu levofloxacină (izomer L al ofloxacinei) apare o scădere evidentă a tensiunii, perfuzia trebuie oprită imediat.

Tendinite şi rupturi de tendon

Tendinita şi ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 de ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone şi a fost raportată apariția acestora în decurs de până la mai multe luni după oprirea tratamentului. Riscul de tendinită şi ruptură de tendon este crescut la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid, la pacienții care utilizează doze zilnice de levofloxacină 1000 mg şi la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

La primul semn de tendinită (de exemplu tumefiere însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu levofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Infecţii asociate cu Clostridium difficile

Diareea, în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în cursul sau după terapia cu levofloxacină (inclusiv la mai multe săptămâni după tratament), poate fi simptomul bolii diareice asociate cu Clostridium difficile (CDAD). CDAD poate varia ca severitate de la uşoară la letală, forma cea mai severă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienţii care se prezintă cu diaree în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. Dacă se suspectează sau se confirmă CDAD, perfuzia cu levofloxacină trebuie întreruptă imediat şi fără întârziere. Medicamentele anti-persitalticesunt contraindicate în această situaţie clinică.

Chinolonele pot coborî pragul convulsivant şi pot induce convulsii. Levofloxacina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie administrată cu mare precauţie la pacienţii predispuşi la convulsii sau la cei cărora li se administrează tratament concomitent cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În caz de crize convulsive (vezi pct. 4.8), tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacienţii cu deficit de G-6-fosfat dehidrogenază

Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii hemolitice sub tratament cu medicamente antibacteriene chinolonice. Ca urmare, în cazul utilizării de levofloxacină la aceşti pacienţi, trebuie urmărită apariţia probabilă a hemolizei.

Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de Levofloxacină Teva trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).

Reacţii de hipersensibiltate

Levofloxacina poate produce reacţii de hipersensibiltate grave, potenţial letale (de exemplu, de la angioedem până la şocul anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau medicului din departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.

La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR), incluzând necroliză epidermică toxică (NET: cunoscută și sub numele de sindromul

Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, NET sau

DRESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.

Disglicemie

Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glucozei serice, inclusiv hipoglicemie şi hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Tratamentul cu levofloxacină trebuie oprit imediat dacă pacientul raportează modificări ale glucozei serice și trebuie luată în considerare terapia alternativă antibacteriană nonfluorochinolone.

Prevenția fotosensibilizării

A fost raportată fotosensibilizare asociată cu levofloxacină (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca în timpul tratamentului sau 48 de ore după oprirea tratamentului, pacienţii să nu se expună la lumină solară puternică sau raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete, solar) dacă nu este necesar, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K

Din cauza unor posibile creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Reacţii psihotice au fost raportate la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă astfel de reacţii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat, de la primele semne și simptome ale acestor reacții și pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul prescriptor pentru consiliere. Trebuie luată în considerare terapia alternativă antibacteriană nonfluorochinolone şi instituite măsuri adecvate.

Se recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu afecţiuni psihice în antecedente.

Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:

- sindrom congenital de interval QT prelungit;

- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);

- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);

- afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

- Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul

QTc.Prin urmare, este necesară precauţie la administrarea de fluorochinolone la aceşti pacienți, inclusiv levofloxacină.

(Vezi pct. 4.2 “Vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8 şi pct. 4.9).

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.

Pacienții tratați cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile.

(vezi pct. 4.8)

În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică care pot pune viaţa în pericol, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu, sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Exacerbarea miasteniei gravis

Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară şi pot accentua slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Unele reacţii adverse raportate după punerea pe piaţă, incluzând moarte şi necesitate de suport respirator, au fost asociate cu utilizarea de fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată pacienţilor cu antecedente de miastenia gravis (vezi pct. 4.8).

Dacă este afectată vederea sau dacă se observă orice efecte asupra ochilor, pacientul trebuie să se adreseze imediat unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Suprainfecţia

Utilizarea de levofloxacină, mai ales dacă este de lungă durată, poate cauza suprainfecţii cu microorganisme nesusceptibile. Dacă apar suprainfecţii în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate.

Anevrism și disecție de aortă, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace

Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină predispoziție pentru apariția

- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Tuner, boală Behcet, hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă sau, în plus,

- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,

- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită infecțioasă).

De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.

Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă (de exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos - forma vasculară, arteită Takayasu, arterită cu celule gigante, boala Behçet, hipertensiune arterial, ateroscleroză cunoscută).

În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

Intereferenţă cu testele de laborator

La pacienţii trataţi cu levofloxacină, testele de detecţie a opioidelor în urină pot da rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea testelor pozitive pentru opioide printr-o metodă mai specifică.

Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi poate determina, din această cauză, rezultate fals-negative în diagnosticul bacteriologic al tuberculozei.

Acest medicament conţine sodiu 177,10 mg (7,70 mmol) per 50 ml soluţie perfuzabilă și 354,20 mg (15,40 mmol) per 100 ml soluţie perfuzabilă, echivalent cu 8,85 % sau 17,71 % din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Efectul altor medicamente asupra levofloxacinei

Nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină în cadrul unui studiu clinic. Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant.

Concentraţiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului, comparativ cu administrarea ca monoterapie.

Probenecid şi cimetidină

Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.

Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta din cauza faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic.

Este necesară o atenţie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă renală.

Riscul de tendinită şi ruptură de tendon este crescut la pacienţii tratați concomitent cu corticosteroizi și levofloxacină. Din acest motiv, utilizarea concomitentă a corticoizilor cu levofloxacină trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Alte informaţii importante

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul levofloxacinei asupra altor medicamente

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciclosporinei a crescut cu 33% când a fost administrată concomitent cu levofloxacina.

Au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe, la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).

Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT

Levofloxacina, similar altor fluorochinolone trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele din clasele IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihotice) (vezi pct. 4.4

Prelungirea intervalului QT).

În cadrul unui studiu de interacţie farmacocinetică, levofloxacina nu a afectat farmacocinetica teofilinei (care este un substrat al CYP1A2), indicând faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al

CYP1A2.

Există o cantitate limitată de date privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile efectuate pe animale nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte legate de toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza datelor experimentale care sugerează riscul unor leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 și pct. 5.3).

Levofloxacină Teva este contraindicat la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretează în laptele uman. În absenţa datelor la om şi pe baza datelor experimentale care sugerează riscul unor leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 și pct. 5.3).

Levofloxacina nu afectează fertilitatea sau capacitatea de reproducere la şobolani.

Levofloxacina are o influență minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Anumite reacţii adverse (de exemplu, ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de concentrare şi reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu, la conducerea vehiculelor şi la folosirea utilajelor).

Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate la peste 8300 pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.

Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul cu reacții adverse

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare (≥1/10000 Cu frecvenţă sisteme și (≥1/100 şi frecvente (≥1/1000 şi <1/1000) necunoscută (care organe <1/10) şi <1/100) nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Infecţii fungice, infestaţii inclusiv candidoze

Rezistenţă a patogenului

Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie, hematologice şi Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză, limfatice Anemie hemolitică

Tulburări ale Angioedem, Şoc anafilactica, sistemului Hipersensibilitate Şoc anafilctoida imunitar (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Sindrom de endocrine secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)

Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie (vezi metabolice şi de special la pct. 4.4) nutriţie pacienţii diabetici, comă hipoglicemică (vezi pct. 4.4)

Tulburări Insomnie Anxietate, Reacţii psihotice Reacţii psihotice cu psihice* Confuzie, (de exemplu punerea în pericol a

Nervozitate halucinaţii, propriei persoane, paranoia), inclusiv ideaţie

Depresie, suicidară sau tentativă

Agitaţie, de suicid (vezi pct.

Vise anormale, pct. 4.4)

Coşmaruri

Delir

Tulburări de memorie

Tulburări ale Cefalee, Somnolenţă, Convulsii (vezi Neuropatie senzitivă sistemului Ameţeli Tremor, pct. 4.3 și pct. 4.4), periferică (vezi pct.

nervos* Disgeuzie Parestezie 4.4),

Neuropatie senzitivo-motorie periferică (vezi pct. 4.4),

Parosmie incluzând anosmie,

Dischinezie,

Disfuncţii extrapiramidale,

Ageuzie,

Sincopă,

Tulburări Tulburări de Pierdere tranzitorie a oculare* vedere, precum vederii (vezi pct. 4.4) vedere încețoșată Uveită (vezi pct. 4.4)

Tulburări Vertij Tinitus Pierdere a auzului, acustice şi Afectare a auzului vestibulare*

Tulburări Tahicardie, Tahicardie cardiace** Palpitaţii ventriculară care poate cauza stop cardiac,

Aritmie ventriculară şi torsada vârfurilor (predominat la pacienţii cu risc de prelungire a intervalului QT),

Interval QT prelungit pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.9)

Tulburări Numai în Hipotensiune vasculare** cazul formei arterială i.v.: Flebită

Tulburări Dispnee Bronhospasm, respiratorii, Pneumonită alergică toracice şi mediastinale

Tulburări Diaree, Durere abdominală, Diaree hemoragică, în gastrointestinale Vărsături, Dispepsie, cazuri foarte rare

Greaţă Flatulenţă, indicând enterocolită,

Constipaţie inclusiv colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4)

Tulburări Valori serice Bilirubinemie Icter şi afecţiuni hepatobiliare crescute ale crescută hepatice severe, enzimelor inclusiv cazuri letale hepatice cu insuficienţă (ALT, AST, hepatică acută în fosfatază special la pacienţii cu alcalină, boli severe

GGT) preexistente (vezi pct.

4.4),

Hepatită

Afecţiuni Erupţie cutanată Reacție indusă de Necroliză epidermică cutanate şi ale tranzitorie, medicament cu toxică Sindrom ţesutului Prurit, eozinofilie și Stevens-Johnson, subcutanatb Urticarie, simptome Eritem polimorf,

Hiperhidroză sistemice Reacție de (DRESS) fotosensibilitate (vezi (vezi pct. 4.4), pct. 4.4), Vasculită

Erupție fixă indusă de leucocitoclastică, medicament Stomatită

Tulburări Artralgie Afeţiuni ale Rabdomioliză, musculo- Mialgie tendoanelor (vezi Ruptură de tendon (de scheletice şi ale pct. 4.3 și pct. 4.4), exemplu tendonul lui ţesutului inclusiv tendinită Ahile) (vezi pct. 4.3 şi conjunctiv* (de exemplu 4.4), tendonul lui Ruptură de ligament,

Ahile), Ruptură musculară,

Slăbiciune Artrită musculară care poate avea semnificație deosebită la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale Valori serice Insuficienţă şi ale căilor crescute ale renală acută (de urinare creatininei exemplu, ca urmare a nefritei interstiţiale)

Tulburări Numai în Astenie Pirexie Dureri (inclusiv generale şi la cazul formei dureri de spate, la nivelul locului i.v.: Reacţii nivelul toracelui și de la nivelul extremităţilor) administrare* locului de perfuzare (durere, înroşire) aReacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea uneori chiar după prima doză bReacţiile cutanate şi ale ţesutului subcutanat pot apărea uneori chiar după prima doză

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse la medicament grave, prelungite (până la luni sau ani) invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:

* crize de porfirie la pacienţii cu porfirie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care pot apărea după supradozajul acut cu levofloxacină soluţie perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameţeli, afectarea stării de conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT.

În cursul experienţei de după comercializare au fost observate efecte legate de SNC, inclusiv convulsii, halucinaţii şi tremor.

În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, deoarece există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi

CAPD, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism.Nu există un antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: Chinolone antibacteriene - Fluorochinolone, Codul ATC: J01MA12

Levofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul S(-) al substanţei racemice active, ofloxacina.

Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului

ADN-ADN-Girază şi Topoizomerazei IV.

Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI).

Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte într-un proces treptat, prin mutaţii localizate la nivelul topoizomerazei II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme de rezistenţă, de genul barierelor de permeaţie (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismelor de eflux, pot de asemenea afecta susceptibilitatea la levofloxacină.

S-a observat rezistenţa încurcişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de acţiune, în general nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente antibacteriene.

Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile cu expunere crescută şi pe cele intermediar sensibile cu expunere crescută de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (Versiunea 12.0, 2022-01-01):

Germen patogen Sensibil Rezistent

Enterobacteriaceae ≤ 0.5 mg/l >1 mg/l

Pseudomonas spp. ≤ 0,001 mg/l > 2 mg/l

Acinetobacter spp. ≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l

Staphylococcus spp.

≤ 0,001 mg/l > 1 mg/l

Stafilococi coagulazo-negativi

Enterococcus spp.1 ≤ 4 mg/l > 4 mg/l

Streptococcus A, B, C, G ≤ 0,001 mg/l > 2 mg/l

Streptococcuspneumoniae1 ≤ 0,001 mg/l > 2 mg/l

Haemophilus influenzae ≤ 0,06 mg/l > 0,06 mg/l

Moraxella catarrhalis ≤ 0,125 mg/l > 0,125 mg/l

Helicobacter pylori ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

Aerococcus sanguinicola and urinae1,2 ≤ 2 mg/l > 2 mg/l

Aeromonas spp. ≤ 0.5 mg/l > 1 mg/l

Vibrio spp. ≤ 0.25 mg/l > 0.25 mg/l

Valori critice care nu depind de specie ≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l 1 numai infecții necomplicate ale tractului urinar 2 susceptibilitatea poate fi dedusă din susceptibilitatea ciprofloxacinei

Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii şi este de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special când se tratează infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

Specii susceptibile frecvent

Bacillus anthracis

Staphylococcus aureus sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococi, grup C şi G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae

Haemophilus para-influenzae

Klebsiella oxytoca

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Peptostreptococcus

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila

Mycoplasma pneumoniae

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

Enterococcus faecalis

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină#

Staphylococcus spp coagulazo-negativ

Bacteii aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Morganella morganii

Proteus mirabilis

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Bacteroides fragilis

Tulpini rezistente inerent

Bacterii aerobe gram-pozitive

Enterococcus faecium # Este foarte posibil ca S. aureus meticilin-rezistent să prezinte rezistență concomitentă la fluorochinolone, inclusiv levofloxacină.

Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice maxime în decurs de 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99-100%.

Alimentele au un efect redus asupra absorbţiei levofloxacinei.

Concentraţiile la starea de echilibru sunt atinse în curs de 48 de ore de la administrarea a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.

Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 - 40%.

Volumul mediu de distribuţie a levofloxacinei este de aproximativ 100 l după doze unice şi repetate de 500 mg, indicând o distribuţie largă în ţesuturi.

Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului:

S-a demonstrat că levofloxacina penetrează mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele alveolare, ţesutul pulmonar, pielea (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi urina. Cu toate acestea, levofloxacina pătrunde foarte puţin în lichidul cefalorahidian.

Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind demetil-levofloxacină şi

N-oxid levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă < 5% din doză şi sunt excretaţi în urină.

Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.

După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6-8 ore). Excreţia se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).

Clearence-ul mediu aparent al levofloxacinei după o doză unică de 500 mg a fost 175+/- 29.2 ml/min.

Nu există diferenţe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă şi cea orală, ceea ce sugerează că administrarea orală şi cea intravenoasă sunt interschimbabile.

Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară la doze de la 50 până la 1000 mg.

Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, eliminarea renală şi clearance-ul scad şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte, după cum se arată în tabelul de mai jos:

Farmacocinetica în caz de insuficienţă renală, după o doză orală unică de 500 mg

Clcr [ml/min] < 20 20-49 50-80

ClR [ml/min] 13 26 57 t1/2 [oră] 35 27 9

Nu există diferenţe semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici, cu excepţia celor asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.

Analize separate ale subiecţilor de sex masculin şi feminin au arătat diferenţe mici sau marginale legate de sex, în ceea ce priveşte farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora aceste diferenţe legate de sex sunt relevante clinic.

Datele non-clinice rezultate din studii convenţionale de toxicitate a dozelor unice, a dozelor repetate, potenţial carginogenic şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare nu indică un pericol deosebit pentru om.

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a performanţei funcţiei de reproducere la şobolani, şi singurul său efect asupra fătului a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.

Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite inhibiţiei topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatidele surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun potenţial genotoxic.

Studiile efectuate la şoarece au demonstrat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (cu formare de vezicule şi cavităţi) la şobolani şi câini. Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.

Clorură de sodiu

Acid clorhidric 5N (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat cu heparină sau soluţii alcaline (de exemplu, bicarbonat de sodiu).

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Perioada de valabilitate în ambalaj original: 3 ani

Perioada de valabilitate după îndepărtarea 3 zile (în condiţii de iluminat ambalajului secundar: artificial).

Perioada de valabilitate după perforarea dopului din vezi pct. 6.6 cauciuc:

Din punct de vedere microbiologic, dacă nu se specifică că modul de deschidere nu permite contaminarea microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata şi condiţiile de păstrare în uz reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

Flacon din sticlă transparentă tip I a 50 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic şi capac din aluminiu.

Fiecare flacon conţine 50 ml soluţie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1, 5 şi 20 de flacoane.

Flacon din sticlă transparentă tip I a 100 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic şi capac din aluminiu. Fiecare flacon conţine 100 ml soluţie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1, 5 şi 20 de flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Numai pentru o singură utilizare. Orice soluţie neutilizată se aruncă.

Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat vizual pentru observarea eventualelor particule sau modificări de culoare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, de culoare galbenă-verzui, practic lipsite de particule.

Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă trebuie utilizat imediat după perforarea dopului din cauciuc (în decurs de 3 ore), pentru a preveni orice contaminare bacteriană. În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.

Acest medicament poate fi administrat singur sau cu una din următoarele soluţii:

soluţie de clorură de sodiu 0,9%; soluţie de glucoză 5%; soluţie de glucoză-Ringer 2,5%; soluţii combinate pentru nutriţie parenterală (aminoacizi, hidrocarbonaţi, electroliţi).

Compatibilitatea chimică şi fizică a Levofloxacină Teva soluţie perfuzabilă cu soluţiile menţionate mai sus a fost demonstrată pentru 4 ore la temperatura camerei.

Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităţi.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Teva B.V.

Swensweg 5, 2031GA Haarlem,

Țările de Jos

10922/2018/01-02-03-04-05-06

Data primei autorizări - August 2010

Data ultimei reînnoiri a autorizației - August 2018

Septembrie 2023