LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Levofloxacină Actavis 5 mg/ml picături oftalmice, soluție

1 ml picături oftalmice, soluţie conţine levofloxacină hemihidrat 5,12 mg, echivalent cu levofloxacină 5 mg.

Fiecare ml de picături oftalmice, soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,05 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie limpede, de culoare galben deschis până la galben-verzui deschis, fără particule vizibile.

pH-ul soluției este de 6.0-6.8, iar osmolalitatea este de 270-320 mOsmol/kg.

Levofloxacină Actavis 5 mg/ml picături oftalmice este indicat în tratamentul topic al infecţiilor bacteriene oftalmice externe, la pacienţii cu vârsta ≥1 an, cauzate de microorganisme sensibile la levofloxacină (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Levofloxacină Actavis este indicat la adulţi, copii cu vârsta între 1 și 12 ani şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani.

În cazul tuturor categoriilor de pacienţi, în primele două zile se instilează una sau două picături în ochiul(ochii) afectat(afectaţi) la intervale de două ore, de maxim 8 ori pe zi, în stare de veghe, iar ulterior, de patru ori pe zi, din ziua 3 până în ziua 5.

În cazul în care sunt utilizate concomitent mai multe medicamente oftalmice cu administrare topică, este necesar un interval de cel puţin 15 minute între instilări.

Durata tratamentului depinde de severitatea afecțiunii și de evoluția clinică și bacteriologică a infecției.

Durata obişnuită de tratament este de 5 zile.

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pentru tratamentul ulcerului cornean şi oftalmiei gonococice la nou-născuţi.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Dozele sunt asemănătoare cu cele recomandate la adulţi şi copii cu vârsta ≥ 1.

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Levofloxacină Actavis la copiii cu vârsta ≥ 1 an.

Levofloxacină Actavis nu este recomandată pentru utilizare la copii cu vârsta sub 1 an din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea.

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Levofloxacină Actavis la copiii cu vârsta < 1 an.

Nu sunt disponibile date.

Administrare oftalmică.

Pentru a preveni contaminarea picurătorului și soluției, vârful picurătorului nu trebuie să intre în contact cu pleoapele sau cu zonele învecinate.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1., de exemplu clorura de benzalconiu.

Levofloxacină Actavis 5 mg/ml picături oftalmice soluţie nu trebuie administrat subconjunctival. Soluţia nu trebuie introdusă direct în camera anterioară a ochiului.

Administrarea sistemică a fluorochinolonelor a fost asociată cu reacţii de hipersensibilitate, chiar şi ca urmare a administrării unei doze unice. Trebuie întreruptă administrarea medicamentului în cazul în care apare o reacţie alergică la levofloxacină.

Similar altor medicamente antiinfecţioase, utilizarea prelungită poate determina suprainfecţii cu microorganisme non-sensibile, inclusiv fungi. În cazul în care infecţia se agravează sau nu se observă o ameliorare clinică în decursul unei perioade rezonabile de tratament, utilizarea trebuie întreruptă şi va fi instituit un tratament alternativ. În cazurile în care, din considerente clinice, este necesară decizia medicului, pacientul va fi examinat cu ajutorul biomicroscopiei cu lampa cu fantă sau, acolo unde este indicat, utilizând coloraţia cu fluoresceină.

Este posibil ca, în cazul administrării sistemice a unei fluorochinolone, incluzând levofloxacină, în special la pacienții vârstnici și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi să se producă inflamație și ruptură a tendonului. Prin urmare, trebuie să se manifeste prudență, iar tratamentul cu Levofloxacină

Actavis trebuie întrerupt la primul semn de inflamație a tendonului (vezi pct. 4.8).

Pentru copiii cu vârsta ≥ 1 an, sunt similare atenţionările şi precauţiile speciale pentru utilizare indicate la adulţi.

Clorură de benzalconiu

S-a raportat faptul că clorura de benzalconiu determină iritație oculară, xeroftalmie și poate afecta filmul lacrimal, precum și suprafața corneei. La pacienții cu xeroftalmie și la pacienții cu afectări corneene trebuie administrat cu precauție.

În cazul utilizării de lungă durată pacienții trebuie monitorizați.

Clorura de benzalconiu poate fi absorbită de lentilele de contact și poate modifica culoarea acestora.

Pacientul trebuie să îndepărteze lentilele de contact înainte de utilizarea acestui medicament și să le pună la loc după 15 minute.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunea unor medicamente cu levofloxacină picături oftalmice.

Deoarece concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei, obţinute ca urmare a administrării oftalmice sunt de cel puţin 1000 de ori mai mici decât cele raportate ca urmare a administrării orale adozelor standard, este improbabil ca interacţiunile menţionate în cazul administrării sistemice a levofloxacinei să fie relevante clinic la utilizarea Levofloxacină Actavis 5 mg/ml picături oftalmice.

Nu s-au efectuat studii cu privire la interacţiunile medicamentoase.

Nu există date clinice adecvate privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea pentru reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la om. Levofloxacină Actavis 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Levofloxacina se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, în cazul administrării dozelor terapeutice de

Levofloxacină Actavis nu se anticipează apariţia de reacţii adverse la sugarii alăptaţi. Levofloxacină

Actavis 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie nu trebuie utilizat în timpul alăptării, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru sugar.

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii la şobolani, la expuneri ce depășeau semnificativ expunerea maximă la om după administrarea oculară (vezi pct. 5.3).

Levofloxacină Actavis are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

În cazul în care există orice efecte tranzitorii asupra vederii, pacientul trebuie sfătuit să aştepte până când acestea dispar, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Se anticipează ca aproximativ 10% dintre pacienţi să prezinte reacţii adverse. În general, reacţiile adverse sunt clasificate ca uşoare sau moderate, sunt tranzitorii şi, de regulă, se limitează la nivelul ochiului.

Deoarece medicamentul conţine şi clorură de benzalconiu, substanţa activă sau acest excipient pot determina apariţia eczemei de contact şi/sau a iritaţiei.

În timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse, definite ca fiind în mod sigur, probabil sau posibil asociate tratamentului cu levofloxacină picături oftalmice soluţie:

Rare (>1/10000 și <1/1000): reacţii alergice extraoculare, inclusiv erupţie cutanată tranzitorie

Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): anafilaxie

Mai puţin frecvente (>1/1000 și <1/100): cefalee

Frecvente (>1/100 și <1/10): Senzaţie de arsură, reducere a acuităţii vizuale şi filamente de mucus.

Mai puţin frecvente (>1/1000 și <1/100): Lipire a pleoapelor, chemoză, reacţie papilară conjunctivală, edem palpebral, disconfort ocular, prurit ocular, dureri oculare, hiperemie conjunctivală, foliculi conjunctivali, xeroftalmie, eritem palpebral şi fotofobie.

În cadrul studiilor clinice nu s-au observat precipitate corneene.

Mai puţin frecvente (>1/1000 și <1/100): rinită

Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): edem laringian

La pacienții care au primit fluorochinolone cu administrare sistemică au fost raportate rupturi la nivelul umărului, mâinii, tendonului lui Ahile sau altor tendoane, care necesită intervenție chirurgicală sau determină dizabilitate prelungită. Studiile și experiența după punerea pe piață cu chinolone sistemice indică faptul că riscul acestor rupturi poate fi crescut la pacienții tratați cu corticosteroizi, în special la pacienții vârstnici și în cazul tendoanelor supuse unui efort fizic intens, incluzând tendonul lui Ahile (vezi pct. 4.4).

Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi sunt considerate asemănătoare cu cele raportate la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Cantitatea totală de levofloxacină dintr-un flacon care conţine picături oftalmice, soluţie este prea mică pentru a cauza efecte toxice ca urmare a ingerării accidentale. În cazul în care se consideră necesar, pacientul poate fi monitorizat clinic şi pot fi luate măsuri pentru susţinerea funcţiilor vitale. În cazul supradozajului local cu Levofloxacină Actavis 5 mg/ml picături oftalmice, se vor spăla ochii cu apă curată (de la robinet), la temperatura camerei.

La copiii cu vârsta ≥ 1 an, măsurile de tratament în caz de supradozaj sunt asemănătoare cu cele efectuate la adulţi.

Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, alte antiinfecţioase, fluorochinolone.

Codul ATC: S01AE05.

Levofloxacina este izomerul L al substanţei racemice ofloxacină. Activitatea antibacteriană a ofloxacinei este determinată, în primul rând, de izomerul L.

Fiind un medicament antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului

ADN-girază, topoizomerazei II -şi topoizomerazei IV. Levofloxacina acţionează cu preferinţă asupra

ADN-girazei din bacteriile Gram-negativ şi topoizomerazei IV din bacteriile Gram-pozitiv.

Rezistenţa bacteriană la levofloxacină se poate dezvolta în primul rând din cauza celor două mecanisme principale, şi anume scăderea concentraţiei intrabacteriene a unui medicament sau modificarea enzimelor ţintă asupra cărora acţionează medicamentul. Modificarea enzimelor ţintă este determinată de mutaţii ale genelor cromozomiale care codifică AND-giraza (gyrA şi gyrB) şi topoizomeraza IV (parC şi parE; grlA şi grlB pentru Staphylococcus aureus). Rezistenţa determinată de scăderea concentraţiei intrabacteriene a medicamentului apare fie din cauza porinelor membranei exterioare (OmpF) care împiedică pătrunderea fluorochinolonelor în bacteriile Gram-negativ, fie din cauza pompelor de eflux. Rezistenţa mediată de eflux a fost descrisă pentru pneumococi (PmrA), stafilococi (NorA), microorganisme anaerobe şi bacterii

Gram-negativ. Pe lângă aceasta, pentru Klebsiella pneumoniae şi E. coli a fost descrisă rezistenţa la chinolone mediată de plasmide (determinată de gena qnr).

Între fluorochinolone poate să apară rezistenţa încrucişată. Este posibil ca mutaţiile singulare să nu determine rezistenţa clinică însă, în general, mutaţiile multiple au drept rezultat rezistenţa clinică la toate medicamentele din clasa fluorochinolonelor. Modificarea porinelor membranei exterioare şi a sistemelor de eflux poate avea o specificitate de substrat largă, ţintind mai multe clase de medicamente antibacteriene şi determinând polirezistenţa.

Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (Comisia Europeană pentru Testarea Sensibilităţii

Antimicrobiene) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile şi pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt următoarele:

Pseudomonas spp., Staphylococcus spp., Streptococcus A,B,C,G: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l

Streptococcus pneumoniae: sensibile ≤2 mg/l, rezistente >2 mg/l

Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >1 mg/l

Toate celelalte microorganisme patogene: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l

Spectrul antibacterian

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi este de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special cînd se tratează infecţii severe. Prin urmare, informaţiile prezentate oferă doar o ghidare aproximativă privind probabilitatea ca aceste microorganisme să fie sensibile sau nu la levofloxacină. În cazul în care este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert, atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât eficacitatea medicamentului, în cel puţin unele tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

În următorul tabel sunt prezentate doar speciile bacteriene care sunt în mod frecvent responsabile de infecţiile oculare, cum este conjunctivita.

Spectrul antibacterian - categoria de sensibilitate şi caracteristicile rezistenţei, conform EUCAST

Categoria I: Specii frecvent sensibile

Microorganisme Aerobe Gram-pozitiv

Staphylococcus aureus (MSSA)*

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes

Streptococi din grupa Viridans

Microorganisme Aerobe Gram-negativ

Escherichia coli

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Pseudomonas aeruginosa (izolat din comunitate)

Chlamydia trachomatis (Tratamentul pacienţilor cu conjunctivită cauzată de Chlamydia necesită tratament antimicrobian concomitent administrat pe cale sistemică)

Categoria II: Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă

Microorganisme Aerobe Gram-pozitiv

Staphylococcus aureus (MRSA)**

Staphylococcus epidermidis

Microorganisme Aerobe Gram-negativ

Pseudomonas aeruginosa (Izolat din spital)

* MSSA = tulpini de Staphylococcus aureus sensibile la meticilină

** MRSA = tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină

Datele privind rezistenţa prezentate în tabel se bazează pe rezultatele unui studiu multicentric de supraveghere (Studiul oftalmic) cu privire la rezistenţa la speciile bacteriene izolate obţinute de la pacienţi cu infecţii oftalmice, efectuat în Germania, în perioada iunie-noiembrie 2004.

Microorganismele au fost clasificate ca sensibile la levofloxacină pe baza sensibilităţii in vitro şi a concentraţiilor plasmatice atinse după tratamentul administrat pe cale sistemică. După administrarea topică, local se ating concentraţii maxime mai mari decât cele plasmatice. Cu toate acestea, nu se ştie dacă şi în ce mod cinetica medicamentului administrat oftalmic (topic) poate modifica activitatea antibacteriană a levofloxacinei.

Proprietăţile farmacodinamice observate la adulţi sunt similare cu cele de la copiii cu vârsta ≥ 1 an.

După administrarea oftalmică, levofloxacina persistă în pelicula lacrimală.

În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi, concentraţiile medii ale levofloxacinei din pelicula lacrimală măsurate la 4 şi la 6 ore de la administrarea topică au fost de 17,0 micrograme/ml, respectiv de 6,6 micrograme/ml. Cinci din şase subiecţi incluşi în studiu au prezentat concentraţii egale cu 2 micrograme/ml sau mai mult, la 4 ore de la administrare. La patru din şase subiecţi, această concentraţie s-a menţinut la 6 ore de la administrare.

Concentraţia plasmatică a levofloxacinei a fost măsurată la 15 voluntari sănătoşi adulţi, la diverse momente în timp, pe parcursul unei perioade de tratament cu levofloxacină de 15 zile. Concentraţia plasmatică medie a levofloxacinei la 1 oră de la administrare a variat între 0,86 nanograme/ml în ziua 1 şi 2,05 nanograme/ml în ziua 15. Cea mai mare valoare a concentraţiei plasmatice maxime a levofloxacinei, egală cu 2,25 nanograme/ml, a fost măsurată în ziua 4, după 2 zile de administrare la intervale de 2 ore, în total 8 doze pe zi. Concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei au crescut de la 0,94 nanograme/ml în ziua 1 la 2,15 nanograme/ml în ziua 15, iar aceste valori sunt de mai mult de 1000 de ori mai mici decât cele obţinuteca urmare a administrării orale a dozelor standard de levofloxacină.

Până în prezent, nu se cunosc concentraţiile plasmatice de levofloxacină atinse după administrarea la nivelul ochilor infectaţi.

Efectele preclinice s-au observat numai la expuneri considerabil mai mari decât expunerea maximă la om obţinută ca urmare a administrării oftalmice de levofloxacină 5 mg/ml picături oftalmice şi au relevanţă mică pentru utilizarea clinică.

În cadrul studiilor efectuate la animale, s-a demonstrat că inhibitorii de girază au determinat tulburări de creştere la nivelul articulaţiilor ce sunt supuse greutăţii corporale.

Similar altor fluorochinolone, în urma administrării orale de doze mari, levofloxacina a demonstrat efecte asupra cartilajului (formare de vezicule, cavităţi) la şobolan şi la câine.

Potenţialul cataractogen nu poate fi exclus, din cauza lipsei unor investigaţii specifice.

Pe baza datelor deţinute în prezent, tulburările de vedere manifestate la animale nu pot fi excluse.

Levofloxacina administrată oral la şobolani în doze de până la 810 mg/kg şi zi nu a fost teratogenă.

Deoarece s-a demonstrat că levofloxacina este absorbită complet, cinetica medicamentului este liniară. Nu s-au observat diferenţe la nivelul parametrilor farmacocinetici între doza unică şi dozele repetate administrate pe cale orală. Expunerea sistemică la şobolani, în cazul administrării orale de doze de 810 mg/kg şi zi, a fost de aproximativ 50000 de ori mai mare decât cea atinsă la om, atunci când au fost administrate oftalmic dozele de levofloxacină 5 mg/ml conţinute în 2 picături de soluţie, aplicate bilateral.

La şobolan, doza cea mai mare a crescut mortalitatea fetală şi maturizarea întârziată a coincis cu toxicitatea maternă.

Nu s-a observat niciun efect teratogen în urma administrării orale la iepuri a unor doze de până la 50 mg/kg şi zi sau ca urmare a administrării intravenoase a unor doze de până la 25 mg/kg şi zi.

Levofloxacina nu a determinat nicio modificare a fertilităţii la şobolani, atunci când s-au administrat oral doze de până la 360 mg/kg şi zi; ca urmare a administrării acestor doze s-au obţinut concentraţii plasmatice de 16000 de ori mai mari decât cele atinse ca urmare a administrării oftalmice a 8 doze la om.

Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifere, dar a indus in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc, la doze de 100 micrograme/ml sau mai mari, în absenţa activării metabolice. Testele efectuate in vivo nu au demonstrat niciun potenţial genotoxic.

Potenţial fototoxic:

Studiile efectuate la şoarece, atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă, au demonstrat faptul că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Administrarea unei soluţii oftalmice de levofloxacină 3% pe pielea rasă a unor hamsteri nu a demonstrat niciun potenţial de fotosensibilizare sau de fototoxicitate cutanată. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Potenţial carcinogen:

În cadrul unui studiu pe termen lung privind carcinogenitatea, efectuat la şobolan, levofloxacina nu a demonstrat niciun potenţial carcinogen sau tumorigen în urma administrării orale zilnice, ca parte a regimului alimentar, în doze de până la 100 mg/kg şi zi, timp de 2 ani.

Evaluarea riscului asupra mediului înconjurător (ERM)

Concentraţia calculată de levofloxacină 5 mg/ ml picături oftalmice care să prezinte influenţă asupra mediului (PECSurfacewater) este sub limita de acţiune de 0,01 micrograme/l iar valoarea LogKow a levofloxacinei este sub limita de acţiune de 4,5. Este puţin probabil ca levofloxacină 5 mg/ ml picături oftalmice să reprezinte un risc pentru mediul înconjurător, deoarece nu există alte motive de îngrijorare în ceea ce priveşte medicamentul şi substanţa activă din compoziţia acestuia, levofloxacina.

Clorură de benzalconiu (0,05 mg în 1 ml picături oftalmice, soluție)

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Flaconul nedeschis: 3 ani.

După prima deschidere: 4 săptămâni.

Flaconul nedeschis: Acest medicament nu necesită precauţii speciale de păstrare.

După prima deschidere: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. Păstrați flaconul bine închis pentru a fi protejat de lumină.

Flacon de culoare albă, din PEJD, cu capacitatea de 5 ml, cu vârf picurător alb din PEJD şi capac cu filet cu sigiliu din PEÎD/PEJD.

Mărimi de ambalaj: un flacon într-o cutie de carton.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Actavis Group PTC ehf.

Reykjavikurvegur 76-78, 220 Hafnarfjordur

Islanda

13820/2021/01

Data primei autorizări: Aprilie 2016

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2021

Martie 2021