LEVOFLOXACINA ACTAVIS 250mg comprimate filmate prospect medicament

Levofloxacină Actavis 250 mg comprimate filmate

Levofloxacină Actavis 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat de Levofloxacină Actavis 250 mg conţine levofloxacină 250 mg, sub formă de levofloxacină hemihidrat.

Fiecare comprimat filmat de Levofloxacină Actavis 500 mg conţine levofloxacină 500 mg, sub formă de levofloxacină hemihidrat.

Fiecare comprimat de Levofloxacină Actavis 250 mg conține lactoză monohidrat 3,84 mg.

Fiecare comprimat de Levofloxacină Actavis 500 mg conține lactoză monohidrat 7,68 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

[Levofloxacină Actavis 250 mg comprimate filmate]

Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz, cu linie mediană pe una dintre feţe şi marcate cu 'L” pe cealaltă faţă. Comprimatele au aproximativ 13 mm lungime şi 6 mm lăţime. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

[Levofloxacină Actavis 500 mg comprimate filmate]

Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz, cu linie mediană pe una dintre feţe şi marcate cu 'L” pe cealaltă faţă. Comprimatele au aproximativ 16 mm lungime şi 8 mm lăţime. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

Levofloxacină Actavis este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1):

- sinuzite bacteriene acute;

- cistite necomplicate (vezi pct 4.4)

- exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronşitelor;

- infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi/ infecții complicate ale pielii și ale structurii acesteia;

Pentru infecţiile mai sus menţionate, Levofloxacină Actavis trebuie utilizat numai în cazul în care este considerată inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul acestor infecţii.

- Pielonefrite acute şi infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct. 4.4);

- prostatită bacteriană cronică ;

- pneumonii dobândite în comunitate;

- antrax respirator: profilaxie post- expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4).

De asemenea, Levofloxacină Actavis poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţi care au prezentat ameliorare în timpul tratamentul iniţial cu levofloxacină administrată intravenos.

Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice oficiale.

Levofloxacină Actavis se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.

De asemenea, Levofloxacină Actavis poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.

Următoarele doze pot fi recomandate pentru tratamentul cu Levofloxacină Actavis:

Pacienţii cu funcţia renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)

Indicaţie Schema terapeutică zilnică (în Durata tratamentului funcţie de severitatea infecţiei) (în funcţie de severitatea infecţiei)

Sinuzite bacteriene acute 500 mg, în priză unică zilnică 10 - 14 zile

Exacerbări bacteriene ale 500 mg pe zi, în priză unică zilnică 7 - 10 zile bronşitelor cronice

Pneumonii dobândite în 500 mg, o dată sau de două ori pe zi 7 - 14 zile comunitate

Pielonefrită 500 mg pe zi, în priză unică zilnică 7 - 10 zile

Infecţii complicate ale 500 mg, în priză unică zilnică 7- 14 zile tractului urinar

Cistită necomplicată 250 mg, în priză unică zilnică 3 zile

Prostatită bacteriană cronică 500 mg, în priză unică zilnică 28 zile

Infecţii complicate ale pielii 500 mg, o dată sau de două ori pe zi 7 - 14 zile şi ţesuturilor moi pe zi

Antrax respirator 500 mg, în priză unică zilnică 8 săptămâni

Pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min) Schemă terapeutică 250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore

Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg 50 - 20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi : 250 mg/12 ore 19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore < 10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore (incluzând hemodializa şi

CAPD)1 1Nu sunt necesare doze în plus după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD).

Pacienţii cu disfuncţie hepatică

Nu este necesară reducerea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată în ficat în proporţie semnificativă şi este excretată predominant pe cale renală.

La pacienţii vârstnici, nu este necesară nicio altă reducere a dozei, cu excepţia celei impuse de starea funcţiei renale (vezi pct. 4.4 “ Tendinită şi ruptură de tendon” şi “ Prelungirea intervalului QT”).

Levofloxacină Actavis este contraindicat la copii şi la adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).

Comprimatele de Levofloxacină Actavis trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de lichid. Acestea pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între mese. Comprimatele de Levofloxacină Actavis trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte de sau la cel puţin 2 ore după utilizarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi de tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5).

Levofloxacina Actavis nu trebuie utilizat:

- La pacienţii cu hipersensibilitate la levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;

- La pacienţii cu epilepsie;

- La pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor determinate de administrarea fluorochinolonelor;

- La copii sau adolescenţi în perioada de creştere;

- În timpul sarcinii;

- La femei care alăptează.

S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).

Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene acute şi al acutizărilor bronşitei cronice, atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.

Rezistenţa la fluorochinolone a E. coli - microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului urinar - este valabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.

Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe datele privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu datele limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul antraxului.

Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat anterior reacții adverse grave la administrarea unui antibiotic din clasa chinolonelor sau a fluorochinolonelor (vezi pct. 4.8). La acești pacienți, tratamentul cu levofloxacină trebuie inițiat doar în absența unei opțiuni alternative de tratament și după evaluarea cu atenție a raportului beneficiu/risc.

Tendinite şi rupturi de tendon

În cazuri rare, pot apărea tendinite. Acestea afectează cel mai frecvent tendonul lui Ahile şi pot duce la ruptura tendonului. Tendinita şi ruptura de tendon (în special tendonul lui Ahile, dar nu numai), uneori bilaterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone şi au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului la pacienții care utilizează doze zilnice de 1000 mg levofloxacina. Riscul de apariţie a tendinitei şi a rupturilor de tendon este mai mare la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficiență renală, la cei cu transplant de organ solid şi la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi. Astfel, trebuie să se evite tratamentul concomitent cu corticosteroizi.

Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt la primul semn de tendinită (ex.: umflături dureroase, inflamație) și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul afectat trebuie tratat corespunzător (ex.: imobilizare). Corticoizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie.

La pacienţii vârstnici, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de clearence-ul creatininei (vezi pct. 4.2).

De aceea, este recomandată monitorizarea atentă a acestor pacienţi dacă li se administrează levofloxacină.

Boală asociată cu Clostridium difficile

Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, în cursul sau după terapia cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi simptomul infecţiei cu

Clostridium difficile (Clostridium difficile - associated disease - CDAD). CDAD poate varia în severitate de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma cea mai severă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină.

Dacă se suspectează sau confirmă CDAD , administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat, fără întârziere, tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate în această situaţie.

Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie administrată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la convulsii, sau cei aflaţi sub tratament concomitent cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8) tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii hemolitice în cursul tratamentului cu chinolone. Prin urmare, dacă levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizată posibila apariţie a hemolizei.

Deoarece levofloxacina este excretată predominant pe cale renală, doza de Levofloxacină Actavis trebuie redusă corespunzător la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).

Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.

La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR), incluzând necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul

Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau

DRESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.

Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi hiperglicemie (vzi pct. 4.8), de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampa de ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului, pentru a evita fotosensibilizarea.

Din cauza posibilei creşteri a valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) şi/sau a apariţiei sângerărilor, la pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina) se recomandă monitorizarea testelor de coagulare (vezi pct. 4.5).

Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţi trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat la idei suicidare şi comportament auto-distructiv, chiar şi după o singură doză de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei acestor reacţii, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt şi trebuie instituite măsuri adecvate. În cazul administrării levofloxacinei la pacienţi psihotici sau cu antecedente de boli psihice, se recomandă prudenţă.

Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:

- sindrom congenital de interval QT prelungit

- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie)

- afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi. (vezi pct. 4.2 Vârstnici, 4.5, pct. 4.8 şi 4.9).

Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie care determină parestezie, hiperstezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții care utilizează chinolone și fluorochinolone.

Pacienții aflați sub tratament cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte să continue tratamentul, dacă apar simptome de neuropatie cum ar fi durere, arsură, furnicătură, amorțeală sau slăbiciune pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8).

La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Reacţiile adverse grave raportate după punerea pe piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.

În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecvate.

Anevrism și disecție de aortă

Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă (de exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos - forma vasculară, arteită Takayasu, arterită cu celule gigante, boala behcet, hipertensiune arterial, ateroscleroză cunoscută).

În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

Reacții adverse grave prelungite, invalidante și potential ireversibile

Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave, prelungite (până la luni, ani) invalidante și potențial ireversibile care afectează diverse, uneori multiple, sisteme ale corpului (musculo-scheletic, nervos, psihic și simțuri) la pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârstă și factori de risc preexistenți. Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt la primul semn sau simptom de reacție adversă gravă, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului pentru îndrumare.

La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive.

Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor.

Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Efectul altor medicamente asupra Levofloxacină Actavis

Săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, didanozină

Absorbţia levofloxacinei este semnificativ redusă dacă Levofloxacină Actavis se administrează concomitent cu săruri de fier, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon). Administrarea fluorochinolonelor concomitent cu multi-vitamine care conţin zinc pare să scadă absorbţia orală a acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum sunt sărurile de fier, sărurile de zinc, antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon), să nu se administreze timp de 2 ore înainte de sau după administrarea Levofloxacină Actavis (vezi pct. 4.2).

Sărurile de calciu au un efect minim asupra absorbţiei orale a levofloxacinei.

Sucralfat

Biodisponibilitatea Levofloxacină Actavis este semnificativ redusă dacă se administrează concomitent cu sucralfat. Dacă pacientului trebuie să i se administreze concomitent Levofloxacină Actavis şi sucralfat, se recomandă administrarea sucralfatului la 2 ore după administrarea comprimatelor de

Levofloxacină Actavis (vezi pct. 4.2).

Teofilină, fenbufen şi alte antiinflamatoare nesteroidiene similare

Nu s-au evidenţiat niciun fel de interacţiuni între levofloxacină şi teofilină într-un studiu clinic. Totuşi, în cursul administrării concomitente de chinolone cu teofilină, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant, poate să apară o scădere marcată a acestui prag.

Concentraţia plasmatică de levofloxacină a fost cu aproximativ 13% mai mare în cazul administrării concomitente cu fenbufen, faţă de administrarea în monoterapie.

Probenecid şi cimetidină

Probenecidul şi cimetidina modifică semnificativ statistic eliminarea levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei este redus de către probenecid (34%) şi cimetidină (24%). Această reducere este determinată de faptul că ambele medicamente pot bloca secreţia tubulară renală a levofloxacinei.

Totuşi, la dozele testate în studiu, este improbabil ca diferenţele de cinetică relevante statistic să fie relevante clinic.

Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă renală.

Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții care utilizează corticosteroizi.

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul Levofloxacină Actavis asupra altor medicamente

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când s-a administrat concomitent cu levofloxacină.

La pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina), au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K se recomandă monitorizarea testelor de coagulare (vezi pct. 4.4).

Medicamentele cunoscute că prelungesc intervalul QT

Levofloxacina, ca şi alte fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT).

Alte informaţii relevante

Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al CYP1A2.

Nu există o interacţiune relevantă din punct de vedere clinic cu alimentele. Prin urmare, Levofloxacină

Actavis se poate administra fără a ţine cont de ingestia de alimente.

Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Totuşi, în lipsa datelor la om şi din cauza riscului experimental al fluorochinolonelor de afectare a cartilajelor articulare la organismele în creştere, este contraindicată folosirea levofloxacinei în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și pct. 5.3).

Levofloxacină Actavis este contraindicată la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia levofloxacinei în laptele matern; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele provenite din studiile preclinice sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie administrată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 și pct. 5.3).

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.

Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea pacientului de a se concentra şi reacţiona şi pot constitui un risc în situaţii în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje).

Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300 de pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.

Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10),frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare Frecvenţă necunoscută aparate, (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi (care nu poate fi sisteme şi <1/10 ) (≥1/1000 şi <1/1000) estimată din datele organe <1/100) disponibile)

Infecţii şi Infecţii fungice, infestări inclusiv infecţii cu Candida

Rezistenţă a microorganismului patogen

Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie hematologice şi Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză limfatice Anemie hemolitică

Tulburări ale Angioedem a

Şoc anafilactic sistemului Hipersensibilizare a imunitar (vezi pct. 4.4) Şoc anafilactoid (vezi pct. 4.4)

Tulburări Sindrom de endocrine secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)

Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie metabolice şi special la Comă hipoglicemică de nutriţie pacienţii cu (vezi pct. 4.4) diabet zaharat (vezi pct. 4.4)

Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice cu psihice* Stare confuzională (de exemplu cu comportament de auto- Nervozitate halucinaţii, vătămare, inclusiv paranoia) ideaţie suicidară sau

Depresie tentativă de suicid

Agitaţie (vezi pct. 4.4)

Vise anormale

Coşmaruri

Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi Neuropatie periferică sistemului Ameţeli Tremor pct. 4.3 și pct. 4.4) senzitivă (vezi pct. 4.4) nervos* Disgeuzie Prestezii Neuropatie periferică senzitivo-motorie (vezi pct. 4.4)

Parosmie, inclusiv anosmie

Diskinezie

Tulburări extrapiramidale

Ageuzie

Tulburări Tulburări de Pierdere tranzitorie a oculare* vedere, cum este vederii (vezi pct. 4.4) vederea înceţoşată (vezi pct. 4.4)

Tulburări Vertij Tinitus Pierdere a auzului acustice şi Afectare a auzului vestibulare*

Tulburări Tahicardie Tahicardie ventriculară, cardiace Palpitaţii care poate duce la stop cardiac

Aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor (raportată predominant la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungire a intervalului

QT observată pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.9)

Tulburări Se aplică doar Hipotensiune vasculare formei cu arterială administrare i.v.:

Flebită

Tulburări Dispnee Bronhospasm respiratorii, Pneumonită alergică toracice şi mediastinale

Tulburări Diaree Dureri abdominale Diaree - hemoragică, gastro- Vărsături Dispepsie care în cazuri foarte rare intestinale Greaţă Flatulenţă poate să indice o Constipaţie enterocolită, inclusiv colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4)

Tulburări Creştere a Creştere a Icter şi leziuni hepatice hepatobiliare valorilor serice bilirubinemiei severe, inclusiv cazuri ale enzimelor de insuficienţă hepatică hepatice acută letală, în special la (ALAT/ASAT, pacienţii cu afecţiuni fosfatază preexistente severe alcalină, GGT) (vezi pct. 4.4) Hepatită

Afecţiuni Erupţie cutanată Reacție indusă Necroliză epidermică cutanate şi ale tranzitorie medicamentos toxică ţesutului Prurit însoțită de Sindrom Stevens-b subcutanat Urticarie eozinofilie și Johnson Hiperhidroză simptome Eritem polimorf sistemice Reacţii de (DRESS) fotosensibilizare (vezi (vezi pct. 4.4), pct. 4.4)

Erupție fixă Vasculită indusă leucocitoclastică medicamentos Stomatită

Tulburări Artralgii Afecţiuni ale Rabdomioliză musculo- Mialgii tendoanelor (vezi Ruptură de tendon (de scheletice şi ale pct. 4.3 și pct. 4.4), exemplu a tendonului ţesutului inclusiv tendinită lui Ahile) (vezi pct. 4.3 conjunctiv* (de exemplu la și pct. 4.4) nivelul Ruptură de ligament tendonului lui Ruptură musculară

Ahile) Artrită

Slăbiciune musculară, care poate avea o importanţă deosebită la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4 )

Tulburări Creştere a Insuficienţă renale şi ale creatininemiei renală acută (de căilor urinare exemplu din cauza nefritei interstiţiale)

Tulburări Se aplică doar Astenie Febră Durere (inclusiv dureri generale şi la formei cu de spate, toracice şi la nivelul locului administrare nivelul extremităţilor) de i.v.: administrare* Reacţie la nivelul locului de perfuzare (durere, eritem) aReacţiile anafilactice şi anafilactoide pot să apară, uneori, chiar după prima doză. bReacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.

* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave, prelungite (până la luni, ani) invalidante și potențial ireversibile care afectează câteva, uneori multiple, sisteme, clase de organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, dureri la nivelul extremităților, tulburări de mers, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectarea memoriei, tulburări de somn, afectarea auzului, a văzului, a gustului și a mirosului) la pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone, în unele cazuri indiferent de vârstă și factori de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

Alte reacţii adverse care apar în cazul tratamentului cu fluorochinolone includ:

- crize de porfirie la pacienţi cu porfirie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice farmacologice efectuate cu doze mai mari decât cele recomandate, cele mai importante manifestări care se pot aştepta consecutiv supradozajului acut cu Levofloxacină Actavis comprimate sunt cele de la nivelul sistemului nervos central de tip confuzie, ameţeli, modificări ale stării de conştienţă, crize convulsive, prelungire a intervalului QT, precum şi reacţii gastro-intestinale cum sunt: greaţă şi eroziuni ale mucoaselor.

În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională, convulsii, halucinaţii şi tremor.

În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Este necesară monitorizarea ECG, din cauza posibilităţii de prelungire a intervalului QT. Pentru protecţia mucoasei gastrice se pot administra antiacide. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente în îndepărtarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.

Levofloxacina este un chimioterapic antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul (-L) al substanţei active racemice, ofloxacina.

Fiind o fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN-ADN-girază şi topoizomerazei IV.

Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (C ) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi maxconcentraţia minimă inhibitorie (CMI).

Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot, de asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.

Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente antibacteriene.

Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing) pentru levofloxacină, care separă germenii sensibili de cei moderat sensibili şi pe aceştia din urmă de germenii rezistenţi, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 2.0, 2012-01-01):

Microorganism patogen Sensibil Rezistent

Enterobacteriacae ≤1 mg/l >2 mg/l

Pseudomonas spp. ≤1 mg/l >2 mg/l

Acinetobacter spp. ≤1 mg/l >2 mg/l

Staphylococcus spp. ≤1 mg/l >2 mg/l

S. pneumoniae ≤2 mg/l >2 mg/l

Streptococcus A, B, C, G ≤1 mg/l >2 mg/l 2, 3

H. influenzae 3 ≤1 mg/l >2 mg/l

M. catarrhalis ≤1 mg/l >1 mg/l

Valori critice care nu depind de 4 ≤1 mg/l >1 mg/l specie 1. Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari. 2. Poate apărea un grad scăzut de rezistenţă la fluorochinolone (CMI pentru ciprofloxacină de 0,12-0,5 mg/l), dar nu există dovezi că această rezistenţă este importantă din punct de vedere clinic în infecţiile tractului respirator cu H. influenzae. 3. Tulpini cu valori ale CMI peste valoarea critică a sensibilităţii sunt foarte rare sau nu au fost raportate încă. Testele de identificare şi de determinare a sensibilităţii antimicrobiene pentru orice astfel de izolat trebuie repetate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până când vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu CMI peste valoarea critică curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca fiind rezistente. 4. Valorile critice se aplică unei doze administrate oral de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi unei doze administrate intravenos de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2.

Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, astfel încât informaţiile locale sunt mai utile, mai ales atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

Bacillus anthracis

Staphylococcus aureus sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococci de grup C şi G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae

Haemophilus para-influenzae

Klebsiella oxytoca

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Peptostreptococcus

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila

Mycoplasma pneumoniae

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

Enterococcus faecalis #

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină

Staphylococcus spp coagulazo-negativ

Acinetobacter baumannii

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Morganella morganii

Proteus mirabilis

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Bacteroides fragilis

Enterococcus faecium #

S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină.

Levofloxacina administrată oral este rapid şi aproape complet absorbită, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă în decurs de 1- 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 -100%.

Alimentele au o influenţă mică asupra absorbţiei de levofloxacină.

Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după utilizarea unei scheme de tratament cu administrare zilnică a dozei de 500 mg, o dată sau de două ori pe zi.

Aproximativ 30-40% din doza de levofloxacină este legată de proteinele plasmatice.

Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea dozei de 500 mg ca doză unică sau ca doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.

Pătrundere în ţesuturile şi lichidele organismului

S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, în lichidele interstiţiale, macrofagele alveolare, ţesutul pulmonar , piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea, levofloxacina are o pătrundere redusă în lichidul cefalorahidian.

Levofloxacina se metabolizează într-o foarte mică măsură, metaboliţii fiind demetil-levofloxacina şi levofloxacină N-oxid. Metaboliţii reprezintă < 5% din doză şi sunt excretaţi în urină. Levofloxacina este stereochimic stabilă şi nu prezintă inversiune chirală.

După administrarea orală sau intravenoasă, levofloxacina se elimină relativ lent din plasmă (timpul de înjumătăţire plasmatică este de 6-8 ore). Excreţia se face, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).

Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.

Nu există diferenţe majore în farmacocinetica levofloxacinei atunci când este administrată oral sau intravenos, ceea ce sugerează că administrările orală şi intravenoasă sunt interschimbabile.

Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.

Pacienţii cu insuficienţă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de disfuncţia renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, scad eliminarea şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte conform tabelului de mai jos:

Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral

Clcr [ml/min] <20 20 - 49 50 - 80

ClR [ml/min] 13 26 57 t1/2 [ore] 35 27 9

Nu există diferenţe semnificative în farmacocinetica levofloxacinei la tineri faţă de vârstnici, cu excepţia celor asociate cu diferenţele clearance-ului creatininei.

Analize separate la subiecţi de sex masculin, respectiv feminin, demonstrează diferenţe mici până la nesemnificative ale farmacocineticii levofloxacinei. Aceste diferenţe nu s-au dovedit a avea relevanţă clinică.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

La şobolani, levofloxacina nu a afectat fertilitatea şi nici performanţa reproductivă şi singurul efect asupra fetusului a fost întârzierea maturizării, ca un rezultat al toxicităţii materne.

Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la bacterii sau la celulele de mamifere, dar in vitro a indus aberaţii cromozomiale la celulele pulmonare de hamster. Aceste efecte pot fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (micronuclei, schimb de cromatidă soră, sinteză de ADN neprogramată, testele dominante letale) nu au arătat niciun potenţial genotoxic. Studiile efectuate la şoarece cu levofloxacină au arătat că aceasta are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.

Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus creşterea tumorii într-un test de fotocarcinogenitate. Ca şi alte fluorochinolone, levofloxacina a afectat cartilajul (formare de vezicule şi cavităţi) la şobolani şi câini. Aceste efecte au fost mai pronunţate la animalele tinere.

Stearil fumarat de sodiu

Crospovidonă tip A

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Copovidonă K 25

Celuloză microcristalină silicică (celuloză microcristalină 98% şi dioxid de siliciu coloidal anhidru 2%).

Opadry II Roz (lactoză monohidrat, hipromeloză 15 cP, dioxid de titan (E 171), triacetină, oxid roşu de fer (E 172), oxid galben de fer (E 172)).

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutii cu blistere din Al/PVC cu 1, 3, 5, 7,10, 14, 50, 200 comprimate filmate.

Cutii cu flacoane din PEÎD, prevăzute cu capac din PEJD, cu 50 şi 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

Orice produs rezidual sau material neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Teva B.V.

Swensweg 5, 2031 GA Haarlem

Olanda

9161/2016/01-10 9162/2016/01-10

Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2016

Septembrie 2021