LEVANT 30mg capsule gastrorezistente prospect medicament

Levant 15 mg capsule gastrorezistente

Levant 30 mg capsule gastrorezistente

Levant 15 mg capsule gastrorezistente

O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 15 mg.

Levant conţine zahăr sub formă de sfere de zahăr 80,00 mg.

Levant 30 mg capsule gastrorezistente

O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 30 mg.

Levant conţine zahăr sub formă de sfere de zahăr 160,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule gastrorezistente.

Levant 15 mg

Capsule gastrorezistente de culoare galbenă, inscripţionate cu 'L15' pe cap şi corp, care conţin microgranule de culoare albă sau aproape albă.

Levant 30 mg

Capsule gastrorezistente cu cap de culoare violet şi corp de culoare lila pal, inscripţionate cu 'L30' pe cap şi corp, care conţin microgranule de culoare albă sau aproape albă.

Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal.

Profilaxia esofagitei de reflux.

Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori ( H. Pylori), în asociere cu tratamentul antibiotic adecvat, la pacienți cu ulcere asociate infecției cu H. pylori.

Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS.

Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.2) care necesită tratament continuu.

Boală de reflux gastroesofagian simptomatică.

Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați în această perioadă, tratamentul trebuie continuat cu aceeași doză, timp de alte două săptămâni.

Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. În mod normal, ulcerul se vindecă în decurs de 4 săptămâni; cu toate acestea, la pacienții care nu s-au vindecat complet în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză, timp de alte 4 săptămâni.

Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză timp de alte 4 săptămâni.

Profilaxia esofagitei de reflux 15 mg lansoprazol o dată pe zi.

Doza poate fi crescută până la 30 mg lansoprazol pe zi, după cum este necesar.

Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori

Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere recomandările oficiale locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar uneori poate dura până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Doza recomandată de Levant este de 30 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile, în asociere cu unul dintre următoarele antibiotice: claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1 g de două ori pe zi claritromicină 250 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi

Eradicarea infecției cu H. pylori după administrarea claritromicinei în asociere cu Levant și cu amoxicilină sau metronidazol se obține în până la 90% din cazuri.

După șase luni de la eradicarea cu succes a infecției, riscul de reinfecție este scăzut iar recăderea este, ca urmare, puțin probabilă.

De asemenea, a fost examinată utilizarea unei scheme terapeutice care include lansoprazol 30 mg de două ori pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi și metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi. S-au observat rate de eradicare a infecției mai mici atunci când s-a utilizat această asociere comparativ cu schemele terapeutice în care s-a administrat claritromicină. Acest tratament poate fi adecvat pentru pacienții la care nu se poate administra claritromicină ca parte a tratamentului de eradicare, atunci când ratele de rezistență locală la metronidazol sunt scăzute.

Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociat tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS

Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați, tratamentul poate fi continuat timp de alte 4 săptămâni. Pentru pacienții cu risc sau care prezintă ulcere cu vindecare dificilă, trebuie probabil să se administreze un tratament pe o perioadă mai prelungită și/sau o doză mai mare.

Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale determinate de AINS la pacienții cu risc (cum sunt vârsta > 65 de ani sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal) care necesită tratament prelungit cu AINS

Doza recomandată este de 15 mg lansoprazol o dată pe zi. În cazul eșecului tratamentului, trebuie administrată o doză de 30 mg o dată pe zi.

Boală de reflux gastroesofagian simptomatică

Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o dată pe zi.

Ameliorarea simptomelor se obține rapid.

Trebuie luată în considerare ajustarea dozei pentru fiecare pacient. Dacă simptomele nu se ameliorează în decurs de 4 săptămâni de tratament cu o doză zilnică de 30 mg, se recomandă efectuarea unor examinări suplimentare.

Sindromul Zollinger-Ellison

Doza inițială recomandată este de 60 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în mod individual iar tratamentul trebuie continuat atât timp cât este necesar. S-au utilizat doze zilnice de până la 180 mg. Dacă doza zilnică necesară depășește 120 mg, trebuie administrată în două prize divizate.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală.

Pacienții cu hepatopatie moderată sau severă trebuie monitorizați periodic și se recomandă o scădere cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Din cauza clearance-ului redus al lansoprazolului la vârstnici, poate fi necesară o ajustare a dozei în funcție de cerințele individuale. La vârstnici nu trebuie depășită doza zilnică de 30 mg, cu excepția cazului în care există indicații clinice care impun acest lucru.

Nu se recomandă administrarea Levant la copii şi adolescenţi, întrucât datele clinice sunt limitate (vezi şi pct. 5.2). Trebuie evitat tratamentul la copiii mici cu vârsta sub un an, deoarece datele disponibile nu au demonstrat efecte benefice în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian.

Pentru obținerea unui efect optim, Levant trebuie administrat o dată pe zi, dimineața, cu excepția cazului în care este utilizat pentru eradicarea infecției cu H. pylori; în acest caz, tratamentul trebuie să fie administrat de două ori pe zi, dimineața și seara.

Levant trebuie administrat cu cel puțin 30 de minute înainte de masă (vezi pct. 5.2). Capsulele trebuie înghițite întregi, cu lichid.

Hipersensibilitate la lansoprazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Similar altor tratamente antiulceroase, trebuie exclusă posibilitatea unei tumori gastrice maligne atunci când se efectuează tratamentul ulcerului gastric cu lansoprazol, deoarece medicamentul poate masca simptomele și întârzia diagnosticul.

Lansoprazolul, la fel ca toți inhibitorii pompei de protoni (PPI), ar putea crește numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu lansoprazol poate duce la creşterea riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella,

Campylobacter şi, în special la pacienții spitalizați, de Clostridium difficile.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de lansoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția depinde de pH-ul acid gastric, cum sunt atazanavir și nelfinavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a lansoprazolului cu inhibitori de protează HIV este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestari grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu

IPP.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Levant trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).

Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Tratamentul zilnic cu medicamente care reduc cantitatea de acid gastric pe o perioadă prelungită de timp (câțiva ani) poate duce la malabsorbția cianocobalaminei (vitamina B12) cauzată de hipo- sau achlorhidrie. Deficitul de cianocobalamină trebuie luat în considerare la pacienții cu sindrom

Zollinger-Ellison și alte afecțiuni patologice hipersecretorii care necesită tratament pe termen lung, la persoanele cu depozite corporale reduse sau cu factori de risc pentru reducerea absorbției de vitamina

B12 (cum sunt vârstnicii) cu tratament pe termen lung sau dacă sunt observate simptome clinice.

Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată și severă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

La pacienţii cu ulcere gastro-duodenale, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii cu H. pylori.

În cazul în care lansoprazolul este administrat în asociere cu antibiotice utilizate pentru eradicarea infecției cu H. pylori, trebuie să se respecte, de asemenea, şi instrucţiunile de utilizare a acestor antibiotice.

Datorită datelor limitate privind siguranţa la pacienţi care urmează tratament de întreţinere timp de mai mult de un an, trebuie să se efectueze revizuirea periodică a tratamentului şi evaluarea completă a raportului risc/beneficiu.

S-au raportat cazuri foarte rare de colită la pacienţii trataţi cu lansoprazol. Ca urmare, în caz de diaree severă şi/sau persistentă, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Cu excepția pacienților tratați pentru eradicarea infecției cu H. pylori, dacă diareea persistă, administrarea lansoprazolului trebuie întreruptă, datorită posibilității prezenţei colitei microscopice cu creşterea stratului de colagen sau infiltrarea celulelor inflamatorii observate în submucoasa intestinului gros. În majoritatea cazurilor, simptomele colitei microscopice se rezolvă la întreruperea administrării lansoprazolului.

Tratamentul de prevenire a ulcerului peptic la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS trebuie să fie limitat la pacienţii cu risc crescut (de exemplu în caz de hemoragii gastro-intestinale în antecedente, perforaţie sau ulcer, vârstă înaintată, utilizare concomitentă a unor medicamente despre care se cunoaşte faptul că măresc posibilitatea de apariţie a unor reacții adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior [de exemplu corticosteroizi sau anticoagulante], prezenţa unui factor de comorbiditate important sau administrarea prelungită a dozelor maxime recomandate de AINS).

Administrarea de inhibitori de pompă de protoni (IPP) în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste un an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi.

Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, respectiva creştere este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS.

Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Levant. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni (vezi pct. 4.8).

Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Efecte ale lansoprazolului asupra altor medicamente

Medicamente cu absorbţie pH-dependentă

Lansoprazolul poate influenţa absorbţia medicamentelor la care pH-ul gastric este decisiv pentru biodisponibilitatea orală.

Inhibitorii de protează HIV:

Nu este recomandată administrarea concomitentă de lansoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția depinde de pH-ul acid gastric, cum sunt atazanavir și nelfinavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.4).

Un studiu a arătat că administrarea concomitentă a lansoprazolului (60 mg o dată pe zi) în asociere cu atazanavir 400 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 90% a ASC şi a Cmax).

Ketoconazol şi itraconazol

Absorbţia ketoconazolului şi a itraconazolului de la nivelul tractulului gastro-intestinal este crescută în prezenţa acidității gastrice. Administrarea lansoprazolului poate determina concentraţii subterapeutice ale ketoconazolului şi itraconazolului şi, ca urmare, această asociere trebuie evitată.

Administrarea concomitentă de lansoprazol şi digoxină poate determina creşterea concentrațiilor plasmatice ale digoxinei. Ca urmare, concentraţiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, doza de digoxină trebuie ajustată atunci când se începe şi când se termină tratamentul cu lansoprazol.

Medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P 450

Lansoprazolul poate creşte concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt metabolizate de către

CYP 3A4. Se recomandă precauţie în cazul asocierii lansoprazolului cu medicamente care sunt metabolizate de către această izoenzimă şi care au un indice terapeutic restrâns.

Au existat raportări privind creșterea INR și a timpului de protrombină la pacienții care au primit IPP și warfarină concomitent. Creșteri ale INR și ale timpului de protrombină poate duce la sângerări anormale și chiar la deces. Pacienții tratați concomitent cu lansoprazol și warfarină pot fi monitorizați pentru creșterea valorii INR și a timpului de protrombină.

Lansoprazolul scade concentraţia plasmatică a teofilinei, ceea ce poate diminua efectul terapeutic anticipat la administrarea dozei. Trebuie luată în considerare monitorizarea pacienților la administrarea concomitentă de lansoprazol cu teofilină.

Administrarea concomitentă cu lansoprazolul creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus (un substrat al CYP3A şi al gp P). Expunerea la lansoprazol a crescut expunerea medie la tacrolimus cu până la 81%.

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus atunci când se începe sau se încheie un tratament concomitent cu lanzoprazol.

Medicamente transportate de către glicoproteina P

S-a observat că lansoprazolul inhibă proteina de transport, glicoproteina P (gp P) in vitro. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu este cunoscută.

Efecte ale altor medicamente asupra lansoprazolului

Medicamentele care inhibă CYP 2C19

Fluvoxamină

În cazul administrării concomitente a lansoprazolului cu fluvoxamina, un inhibitor al CYP 2C19, trebuie avută în vedere scăderea dozei: Concentrațiile plasmatice ale lansoprazolului cresc de până la 4 ori.

Medicamentele inductoare ale CYP 2C19 şi CYP 3A4

Inductorii enzimatici ai CYP 2C19 şi CYP 3A4, cum este rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum) pot scădea în mod semnificativ concentraţiile plasmatice ale lansoprazolului.

Utilizarea concomitentă cu metotrexat în doze mari poate duce la creșterea și prelungirea concentrațiilor serice de metotrexat și/sau a metabolitului acestuia, ceea ce poate duce la toxicitatea metotrexatului.

Sucralfat/antiacide

Sucralfatul/antiacidele pot scădea bidisponibilitatea lansoprazolului. Prin urmare, lansoprazolul trebuie administrat la interval de cel puțin o oră după administrarea acestor medicamente.

Nu au fost demonstrate interacţiuni medicamentoase semnificative, din punct de vedere clinic, ale lansoprazolului cu antiinflamatoarele nesteroidiene, deşi nu s-au efectuat studii oficiale privind interacţiunile de acest tip.

Nu sunt disponibile date clinice provenite din utilizarea lansoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la sarcină, dezvoltare embrionară sau fetală, naștere sau dezvoltare postnatală.

Ca urmare, nu se recomandă utilizarea lansoprazolului în timpul sarcinii.

Nu se cunoaște dacă lansoprazolul se excretă în laptele uman. Studiile la animale au demonstrat excreția lansoprazolului în lapte.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu lansoprazol, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu lansoprazol pentru femeie.

Nu sunt disponibile date privind efectul lansoprazolului asupra fertilității. Studiile de reproducere la șobolanii și iepurii gestanți nu au evidențiat afectări ale fertilității legate de lansoprazol.

Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli, vertij, tulburări vizuale şi somnolenţă (vezi pct. 4.8).

În aceste condiţii, capacitatea de reacţie poate fi diminuată.

Frecvențele sunt definite astfel: frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută

Tulburări Trombocitopenie, Anaemie Agranulocitoză, hematologice eozinofilie, pancitopenie și limfatice leucopenie

Tulburări ale Șoc anafilactic sistemului imunitar

Tulburări Hipomagneziemetabolice şi de mie (vezi pct. nutriţie 4.4)

Tulburări Depresie Insomnie, Halucinații psihice halucinații, vizuale confuzie

Tulburări ale Cefalee, Parestezie, sistemului amețeli vertij, nervos nelinişte, somnolență, tremor

Tulburări Tulburări oculare vizuale

Tulburări Greaţă, Glosită, Colită, stomatită gastro- Diaree, candidoză intestinale Gastralgie, esofagiană, constipație, pancreatită, vărsături, disgeuzie flatulență, xerostomie sau senzație de uscăciune a gâtului, polipi ai glandelor fundice (benigni)

Tulburări Creșteri ale Hepatită, icter hepatobiliare concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice

Afecţiuni Urticarie, prurit Peteșii, Sindrom Lupus cutanate erupţii cutanate purpură Stevens-Johnson eritematos și ale țesutului tranzitorii alopecie, necroliză cutanat subacut subcutanat eritem epidermică (vezi punctul polimorf, toxică 4.4). fotosensibilitate

Tulburări Artralgie, mialgie, musculo- Fractură la nivelul scheletice șoldului, și ale țesutului articulației mâinii conjunctiv sau coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)

Tulburări Nefrită renale și interstițială ale căilor urinare

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital și ale sânului

Tulburări Fatigabilitate Edem Febră, generale hiperhidroză, și la nivelul angioedem, locului de anorexie, administrare impotență

Investigaţii Creșteri ale diagnostice concentrațiilor plasmatice de colesterol și trigliceride, hiponatriemie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol la om (deşi este posibil ca toxicitatea acută să fie scăzută) şi, ca urmare, nu se pot stabili instrucţiuni privind tratamentul. Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de până la 180 mg pe cale orală şi de până la 90 mg pe cale intravenoasă, fără a se observa reacţii adverse semnificative.

Vezi pct. 4.8 pentru simptomele posibile ale supradozajului cu lansoprazol.

În cazul suspectării unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat în mod semnificativ prin hemodializă. În cazul în care este necesar, se recomandă lavaj gastric, administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC03

Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni la nivel gastric. Acesta inhibă stadiul final al + + formării secreţiei acide gastrice prin inhibarea activităţii ATP-azei H /K -dependentă, de la nivelul celulelor parietale gastrice. Inhibarea este dependentă de doză şi reversibilă, iar efectul se produce atât asupra secreţiei acide gastrice bazale, cât şi asupra celei stimulate.

Lansoprazolul se concentrează în celulele parietale şi devine activ în mediul acid al acestora, după care + +reacţionează cu gruparea sulfhidril a ATP-azei H /K -dependentă, provocând inhibarea activităţii acestei enzime.

Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. O singură doză orală de lansoprazol inhibă secreţia de acid gastric stimulată de pentagastrină cu aproximativ 80%. După administrarea zilnică repetată timp de şapte zile se obţine inhibarea secreţiei acide gastrice în proporţie de aproximativ 90%. Efectul este corespunzător secreţiei acide gastrice bazale. O singură doză orală de lansoprazol 30 mg scade secreţia bazală cu aproximativ 70% şi, în consecință, simptomele pacienţilor sunt ameliorate încă de la prima doză. După opt zile de administrare repetată, secreţia bazală este redusă cu aproximativ 85%. O ameliorare rapidă a simptomelor se obţine prin administrarea zilnică a unei capsule (30 mg), majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal vindecându-se în decurs de 2 săptămâni, iar pacienţii cu ulcer gastric şi esofagită de reflux în decurs de 4 săptămâni de tratament. Prin scăderea acidităţii gastrice, lansoprazolul creează un mediu în care antibioticele adecvate pot fi eficace împotriva H. pylori.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Lansoprazolul este un amestec racemic format din doi enantiomeri activi care sunt biotransformaţi în forma activă în mediul acid de la nivelul celulelor parietale. Deoarece lansoprazolul este rapid inactivat de către acidul gastric, se administrează pe cale orală sub formă(e) filmată(e) enterosolubilă(e) pentru absorbţie sistemică.

Absorbţie și distribuție

Lansoprazolul prezintă biodisponibilitate crescută (80-90%) după administrarea unei singure doze.

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 1,5 - 2,0 ore. Ingestia alimentelor întârzie absorbţia lansoprazolului şi scade biodisponibilitatea cu aproximativ 50%. Legarea de proteinele plasmatice este de 97%.

Metabolism și eliminare

Lansoprazolul este metabolizat în cantitate mare la nivel hepatic, iar metaboliţii sunt excretaţi atât pe cale renală, cât şi pe cale biliară. Metabolizarea lansoprazolului este, în principal, catalizată de izoenzima CYP 2C19. Izoenzima CYP 3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizare. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este cuprins între 1 - 2 ore în urma administrării unei doze unice sau a unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Nu există dovezi privind acumularea în urma administrării unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Derivaţii sulfonă, sulfură şi 5-hidroxi- ai lansoprazolului au fost identificați în plasmă. Aceşti metaboliţi prezintă activitate antisecretoare scăzută sau absentă.

Un studiu efectuat cu lansoprazol marcat radioactiv cu izotopul C a indicat faptul că aproximativ o treime din substanţa administrată, marcată radioactiv, a fost excretată în urină şi două treimi în materiile fecale.

Farmacocinetica la vârstnici

Clearance-ul lansoprazolului este scăzut la vârstnici, cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 50% până la 100%. Concentraţiile plasmatice maxime nu au fost crescute la vârstnici.

Evaluarea farmacocinetică la copii cu vârsta cuprinsă între 1 -17 ani a arătat o expunere similară comparativ cu adulţii la doze de 15 mg pentru copii sub 30 kg şi la doze de 30 mg pentru copii peste 30 kg. Investigarea unei doze de 17 mg/m2 suprafaţă corporală sau 1 mg/kg greutate corporală, a dus de asemenea, la o expunere la lansoprazol a copiilor cu vârsta cuprinsă între 2-3 luni până la un an, comparabilă cu adulţii.

O expunere mai mare la lansoprazol în comparaţie cu adulţii a fost observată la copii cu vârsta de sub 2-3 luni cu ambele doze de 1,0 mg/kg şi 0,5 mg/kg greutate corporală administrate în doză unică.

Farmacocinetica în insuficiența hepatică

Expunerea la lansoprazol este de două ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi mult mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată și severă.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă ai CYP 2C19

Izoenzima CYP 2C19 este supusă polimorfismului genetic iar 2-6% din populaţie, reprezentând metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, este homozigotă pentru o alelă a izoenzimei CYP 2C19 mutantă şi, din acest motiv, nu prezintă o enzimă funcţională CYP 2C19. Expunerea la lansoprazol este de câteva ori mai mare în cazul metabolizatorilor cu activitate enzimatică lentă comparativ cu metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă (MR).

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere sau genotoxicitatea.

În două studii privind carcinogenicitatea efectuate la şobolan, lansoprazolul a determinat, în funcţie de doză, hiperplazia celulelor ECL de la nivel gastric şi tumori carcinoide cu celule ECL asociate cu hipergastrinemie, ca urmare a inhibării secreţiei acide.

S-a observat, de asemenea, metaplazie intestinală, precum şi hiperplazia celulelor Leydig şi tumori benigne cu celulele Leydig. După 18 luni de tratament a fost observată atrofia retiniană. Această modificare nu a fost observată la maimuţă, câine sau şoarece.

În studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece, au fost observate, în mod dependent de doză, hiperplazia celulelor ECL gastrice, precum şi tumori hepatice şi adenoame ale rete testis.

Relevanţa clinică a acestor date nu este cunoscută.

Sfere de zahăr

Hipromeloză 3 cPs

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%

Macrogol 300

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Galben de chinolină (E 104) pentru concentratia de 15 mg

Oxid galben de fer (E 172) pentru concentratia de 15 mg

Azorubină (E 122) pentru concentratia de 30 mg

Indigo carmin (E132) pentru concentratia de 30 mg

Gelatină

Cerneală de inscripţionare (Opacode S-1-277002 Black)

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din Al-PVC-PA/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.

Fără cerinţe speciale.

TERAPIA S.A.

Str. Fabricii, Nr. 124, Cluj Napoca, Jud. Cluj, România

Levant 15 mg capsule gastrorezistente 9554/2016/01

Levant 30 mg capsule gastrorezistente 9555/2016/01

Autorizare - Iunie 2006

Data reînnoirii autorizaţiei - Decembrie 2016

Septembrie, 2018