LETIZEN 10mg comprimate filmate prospect medicament

Letizen 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine diclorhidrat de cetirizină 10 mg, echivalent cu cetirizină 8,42 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 75 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate rotunde, biconvexe de culoare albă, prevăzute cu linie mediană pe una din fețe.

Diclorhidratul de cetirizină 10 mg comprimate filmate este indicat la adulţi şi copii cu vârsta de peste 6 ani:

- în ameliorarea simptomelor nazale şi oculare din rinitele alergice sezoniere şi nesezoniere.

- în ameliorarea simptomelor urticariei idiopatice cronice.

Doze 10 mg o dată pe zi (1 comprimat).

La vârstnici, în cazul funcţiei renale normale, doza nu trebuie ajustată.

Însuficienţă renală

În cazul insuficienţei renale, nu există date disponibile pentru determinarea raportului eficacitate/siguranţă. Întrucât cetirizina este excretată în principal la nivel renal (vezi pct. 5.2), în cazurile în care nu poate fi utilizat un tratament alternativ, intervalele de administrare ale dozelor trebuie individualizate în concordanţă cu funcţia renală. Ajustarea dozelor se face conform indicaţiilor din tabelul de mai jos. Este necesară estimarea clearance-ului creatininei (CLcr) in ml/min. CLcr (ml/min) poate fi determinat din valoarea creatininemiei (mg/dl) după formula:

[140 - vârstă(ani) ] x greutate corporală (kg)

CLcr = (x 0.85 pentru femei) 72 x creatininemie (mg/dl)

Ajustarea dozelor la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală.

Funcţie renală Clearance-ul creatininei Doze şi intervalul dintre (ml/min) doze

Normală ≥ 80 10 mg o dată pe zi

Insuficienţă renală uşoară 50 - 79 10 mg o dată pe zi

Insuficienţă renală 30 - 49 5 mg o dată pe zi moderată

Insuficienţă renală severă 30 5 mg la interval de 2 zile

Insuficienţă renală în 10 Contraindicat stadiul terminal

Pacienţi sub dializă

În cazul unei insuficienţe hepatice singulare, nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală este necesară ajustarea dozei (vezi tabelul Ajustarea dozelor la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală).

Utilizarea formei farmaceutice de comprimat filmat nu este recomandată la copiii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu permite adaptarea dozelor.

Copii cu vârsta de la 6 ani până la 12 ani: 5 mg de două ori pe zi (o jumătate de comprimat de două ori pe zi).

Adolescenți cu vârsta peste 12 ani: 10 mg o dată pe zi (1 comprimat).

La copiii cu insuficiență renală, doza trebuie ajustată individual, luând în considerare clearance-ul renal, vârsta și greutatea corporală a pacientului.

Comprimatele trebuie administrate cu un pahar cu apă.

Hipersensibilitate la substanța activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, la hidroxizină sau la oricare dintre derivaţii de piperazină.

Pacienţii cu insuficienţă renală cu clearance-ul creatininei sub 10 ml/min.

La administrarea dozelor recomandate, nu s-au observat interacţiuni semnificative clinic cu alcoolul etilic (pentru alcoolemie de 0,5 g/l). Totuşi, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de alcool etilic.

Este necesară prudență în cazul pacienților cu factori de risc de retenție urinară (de exemplu, în caz de leziune a măduvei spinarii, hiperplazie de prostată), deoarece cetirizina poate crește acest risc.

Se recomandă precauţie la pacienţii cu epilepsie şi la cei cu risc de convulsii.

Răspunsul la testele cutanate pentru alergie este inhibat de antihistaminice și înainte de efectuarea acestora, este necesară o pauză de trei zile fără tratament.

Letizen conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

La întreruperea tratamentului cu cetirizină, pot să apară prurit și/sau urticarie, chiar dacă aceste simptome nu au fost prezente înainte de inițierea tratamentului. În unele cazuri, simptomele pot fi intense și pot necesita reluarea tratamentului. Simptomele ar trebui să dipară la reluarea tratamentului.

Utilizarea comprimatului filmat nu este recomandată la copiii cu vârsta mai mică de 6 ani, deoarece această formulare nu permite adaptarea adecvată a dozei.

Datorită profilului farmacocinetic, farmacodinamic şi de toleranţă al cetirizinei, nu se aşteaptă interacţiuni medicamentoase.

În studiile de interacţiune medicamentoasă, în special cu pseudoefedrina sau teofilina (400 mg/zi), nu au fost raportate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice semnificative.

Nivelul absorbţiei cetirizinei nu este afectat de administrarea de alimente, cu toate că viteza absorbţiei este scăzută.

La pacienţii cu sensibilitate cunoscută, utilizarea concomitentă de alcool etilic şi a altor medicamente cu efect deprimant asupra SNC poate determina scăderea suplimentară a vigilenţei şi afectarea performanţei, deşi cetirizina nu potenţează efectul alcoolului (niveluri sanguine de 0,5 g/l).

În cazul cetirizinei, datele colectate prospectiv privind rezultatele sarcinii nu sugerează un potențial de toxicitate maternă sau fetală/embrionară mai mare decât normalul. Studiile la animale nu au arătat efecte directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, travaliului sau a dezvoltării postnatale. Se recomandă precauţie la prescrierea cetirizinei la femeile însărcinate.

Cetirizina se excretă în laptele uman în concentrații reprezentând 25% la 90% din cele măsurate în plasmă, în funcție de momentul de prelevare după administrare. Prin urmare, este necesară prudență atunci când se prescrie cetirizină la femei care alăptează.

Sunt disponibile date limitate cu privire la fertilitatea umană, dar nu a fost identificat niciun motiv de îngrijorare referitor la siguranţă.

Datele de la animale nu indică vreun motiv de îngrijorare referitor la siguranţă pentru reproducerea umană.

Determinările asupra capacităţii de a conduce vehicule, de a folosi utilaje şi asupra latenţei somnului nu au arătat efecte clinice relevante, la doza recomandată de 10 mg.

Totuşi, pacienţii care prezintă somnolenţă trebuie să se abţină de la conducerea vehiculelor, de la angajarea în activităţi potenţial periculoase sau manipularea de utilaje. Ei nu trebuie să depăşească doza recomandată şi trebuie să ia în considerare reacţia personală la acest medicament.

- Prezentare generală

Studiile clinice au arătat că cetirizina, la dozele recomandate, determină efecte adverse de mică intensitate asupra sistemului nervos central, incluzând somnolenţă, fatigabilitate, ameţeli şi cefalee. În unele cazuri, au fost raportate reacţii paradoxale, de stimulare a SNC.

Cu toate că cetirizina este un antagonist selectiv al receptorilor periferici H1 şi are o slabă activitate anticolinergică, în cazuri izolate, au fost raportate disurie, tulburări vizuale de acomodare şi xerostomie.

Au fost raportate cazuri de tulburări ale funcţiei hepatice, cu creşterea nivelului enzimelor hepatice şi a bilirubinemiei. În majoritatea cazurilor, tulburările dispar la întreruperea tratamentului cu diclorhidrat de cetirizină.

Reacții adverse (sub formă tabelară)

Studiile clinice controlate dublu-orb sau studiile de farmacologie clinică cu cetirizină şi placebo sau alte antihistaminice în doze clinice recomandate (cu cetirizină 10 mg pe zi), pentru care au fost disponibile date de siguranţă documentate, au inclus peste 3200 subiecţi.

Din analiza datelor studiilor clinice controlate cu cetirizină 10 mg şi placebo, au fost raportate următoarele reacţii adverse, cu o frecvenţă de apariţie de cel puţin 1%:

Reacţie adversă Cetirizină 10 mg Placebo (WHO-ART) (n= 3260) (n = 3061)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare 1,63 % 0,95 %

Ameţeli 1,10 % 0,98 %

Cefalee 7,42 % 8,07 %

Durere abdominală 0,98 % 1,.08 %

Xerostomie 2,09 % 0,82 %

Greaţă 1,07 % 1,14 %

Somnolenţă 9,63 % 5,00 %

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale 1,29 % 1,34 %

Faringită

Cu toate că frecvenţa statistică a somnolenţei a fost mai mare decât placebo, intensitatea acesteia a fost uşoară până la moderată în majoritatea cazurilor. Testele obiective efectuate în alte studii cu voluntari tineri, sănătoşi, au demonstrat că activitatea zilnică obişnuită nu a fost afectată, în cazul administrării dozelor zilnice recomandate.

Reacţiile adverse cu frecvenţa de apariţie de peste 1 % la copii cu vârste de la 6 luni până la 12 ani, incluşi în studiile clinice sau de farmacologie clinică controlate cu placebo, sunt:

Reacţie adversă Cetirizină 10 mg Placebo (WHO-ART) (n= 3260) (n = 3061)

Diaree 1,0 % 0,6 %

Somnolenţă 1,8 % 1,4 %

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale 1,4 % 1,1 %

Rinită

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare 1,0 % 0,3 %

Experienţa de după punerea pe piaţă

În plus faţă de reacţiile adverse din studiile clinice de mai sus, au mai fost raportate cazuri izolate apărute după punerea pe piaţă a medicamentului.

Reacțiile adverse sunt descrise în funcție de sisteme, clasă de organe MedDRA și de frecvența estimată pe baza experienței de după punerea pe piață a medicamentului.

Frecvenţele de apariţie sunt definite ca: mai puţin frecvente: ≥1/1000 până la 1/100; rare: ≥1/10000 până la 1/1000, foarte rare: 1/10000, frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Foarte rare: trombocitopenie

Rare: hipersensibilitate

Foarte rare: şoc anafilactic

Frecvență necunoscută: creșterea apetitului alimentar.

Mai puţin frecvente: agitaţie

Rare: agresivitate, confuzie, depresie, halucinaţii, insomnie

Foarte rare: ticuri

Frecvență necunoscută: ideație suicidară, coșmaruri.

Mai puţin frecvente: parestezii

Rare: convulsii,

Foarte rare: disgeuzie, sincopă, tremor, distonie, diskinezie

Frecvență necunoscută: amnezie, tulburări de memorie.

Foarte rare: tulburări de acomodare, tulburări de focalizare, crize oculogire

Frecvență necunoscută: vertij.

Rare: tahicardie

Mai puţin frecvente: diaree

Rare: tulburări ale funcţiei hepatice (creşterea nivelului transaminazelor, fosfatazei alcaline, γ-GT şi bilirubinei)

Frecvență necunoscută: hepatită.

Mai puţin frecvente: prurit, rash

Rare: urticarie

Foarte rare: angioedem, erupţie medicamentoasă

Frecvență necunoscută: pustuloză exantematică acută generalizată.

Frecvență necunoscută: artralgie.

Foarte rare: disurie, enurezis

Frecvență necunoscută: retenție urinară.

Mai puţin frecvente: astenie, stare generală de rău

Rare: edeme

Rare: creşterea greutăţii corporale.

După întreruperea tratamentului cu cetirizină, au fost raportate pruritul (mâncărime intensă) și/sau urticaria.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomele observate după o supradoză de cetirizină sunt asociate în principal cu efectele asupra sistemului nervos central sau cu efectul anticolinergic.

Reacţiile adverse raportate după administrarea unei doze de 5 ori mai mare decât doza zilnică recomandată au fost: confuzie, diaree, ameţeli, fatigabilitate, cefalee, stare de rău, midriază, prurit, nelinişte, sedare, somnolenţă, stupor, tahicardie, tremor şi retenţie urinară.

Pentru cetirizină nu există antidot specific.

În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere. Dacă ingestia supradozei este recentă, se poate lua în considerare lavajul gastric.

Cetirizina nu este îndepărtată eficient prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice sistemice, derivaţi de piperazină, codul ATC: R06AE07.

La om, cetirizina, un metabolit al hidroxizinei, este un antagonist puternic și selectiv al receptorilor H1 periferici. Studiile in vitro de legare la receptori nu au arătat afinitate măsurabilă pentru alți receptori în afară de H1.

În plus față de efectul antiH1, cetirizina a prezentat activități antialergice: la doză de 10 mg o dată sau de două ori pe zi, inhibă faza tardivă de chemotactism a eozinofilelor, la nivel cutanat şi la nivelul ţesutului conjunctiv, la subiecţi atopici supuşi testelor de provocare la alergeni.

Studiile efectuate la voluntari sănătoși arată că cetirizina, în doze de 5 și 10 mg, inhibă puternic reacțiile cutanate alergice induse de către concentrații foarte mari de histamină în piele, dar nu este stabilită o corelație doză/eficacitate.

Într-un studiu de șase săptămâni, controlat cu placebo, la 186 pacienți cu rinită alergică și astm bronșic ușor până la moderat, cetirizina 10 mg administrată o dată pe zi a îmbunătățit simptomele de rinită și nu a modificat funcția pulmonară. Acest studiu susține siguranța administrării cetirizinei la pacienții alergici cu astm bronșic ușor până la moderat.

Într-un studiu controlat cu placebo, cetirizina administrată în doză zilnică mare de 60 mg, timp de șapte zile nu a determinat o prelungire statistic semnificativă a intervalului QT.

La doza recomandată, cetirizina a demonstrat că îmbunătățește calitatea vieții pacienților cu rinită alergică perenă și sezonieră.

Într-un studiu de 35 de zile la copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani, nu s-a constatat toleranță la efectul antihistaminic (suprimarea reacțiilor alergice cutanate) determinat de cetirizină. După întreruperea tratamentului cu cetirizină după administrarea de doze repetate, reactivitatea cutanată normală la histamină revine în decurs de 3 zile.

Concentraţiile plasmatice stabile maxime sunt de aproximativ 300 ng/ml şi sunt atinse la 1,0 ±0,5 ore după administrare. Distribuţia parametrilor farmacocinetici, cum sunt concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC), are caracter unimodal

Nivelul absorbţiei cetirizinei nu este modificat de administrarea de alimente, cu toate că viteza absorbţiei este scăzută. Nivelul biodisponibilităţii este acelaşi la toate formele farmaceutice: soluţie, capsule sau comprimate.

Volumul aparent de distribuţie este de 0,50 l/kg. Legarea cetirizinei de proteinele plasmatice este de 93 ±0,3 %. Cetirizina nu modifică legarea warfarinei de proteinele plasmatice.

Cetirizina nu prezintă un metabolism marcat la primul pasaj hepatic.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 10 ore și după administrarea de cetirizină în doze de 10 mg timp de 10 zile, nu a fost observată acumulare. Aproximativ 2/3 din doză este excretată sub formă nemodificată prin urină.

Cetirizina prezintă o cinetică liniară în intervalul de dozare 5 mg până la 60 mg.

Insuficienţă renală: farmacocinetica medicamentului a fost similară la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei peste 40 ml/min) şi la voluntarii sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată, timpul de înjumătăţire a crescut de 3 ori şi clearance-ul a scăzut cu 70 % comparativ cu voluntarii sănătoşi.

La pacienţii cu hemodializă (clearance-ul creatininei sub 7 ml/min) la care s-a administrat o doză unică de cetirizină de 10 mg, timpul de înjumătăţire a crescut de 3 ori şi clearance-ul a scăzut cu 70 %, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală.

Cetirizina se elimină într-o proporţie mică prin hemodializă. Pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă necesită ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică: la pacienţii cu boli hepatice cronice (hepatocelulară, colestatică şi ciroză biliară) la care s-a administrat o doză unică de cetirizină de 10 sau 20 mg, timpul de înjumătăţire a crescut cu 50 %, iar clearance-ul a scăzut cu 40 %, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală.

Ajustarea dozelor este necesară numai la pacienţii cu insuficienţă hepatică asociată cu insuficienţă renală.

Vârstnici: după administrarea unei doze orale unice de 10 mg, timpul de înjumătăţire a crescut cu aproximativ 50 % şi clearance-ul a scăzut cu aproximativ 40 % la 16 voluntari vârstnici, faţă de pacienţi mai tineri. Scăderea clearance-ului cetirizinei la voluntarii vârstnici pare asociată scăderii funcţiei renale.

Copii și adolescenți: timpul de înjumătăţire al cetirizinei a fost de aproximativ 6 ore la copiii cu vârsta între 6 şi 12 ani şi de 5 ore la copiii cu vârsta între 2 şi 6 ani, iar la copiii mici şi sugarii cu vârsta între 6 şi 24 luni, a fost scăzut la 3,1 ore.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Povidonă

Stearat de magneziu

Opadry 33 G 28707*)

*) Compoziţia Opadry 33 G 28707: amestec de lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, dioxid de titan (E 171), macrogol 3000, triacetat de glicerol.

Nu este cazul.

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a 10 comprimate filmate.

Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,

Slovenia

11926/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019

Iunie 2019