Prospect LEFLUNOMIDA AUROBINDO 10mg COMPRIMATE FILMATE
Indicat în: artrită reumatoidă
Cale de administrare: orală
Substanța: leflunomidă (imunomodulator)
ATC: L04AA13 (Agenți antineoplazici și imunomodulatori | Imunosupresoare | Imunosupresoare selective)
Evitați vaccinurile vii în timpul tratamentului, dacă sunt contraindicate.
Poate afecta ficatul.
Poate crește riscul de infecții.
Leflunomida este un medicament utilizat pentru tratamentul artritei reumatoide și al artritei psoriazice. Acesta acționează prin inhibarea sintezei de pirimidină, reducând astfel inflamația și răspunsul autoimun.
Medicamentul este administrat oral, de obicei o dată pe zi, iar doza este ajustată în funcție de răspunsul pacientului. Este important să se monitorizeze funcția hepatică și hematologică pe durata tratamentului.
Efectele adverse pot include greață, diaree, căderea părului sau creșterea enzimelor hepatice. În cazuri rare, pot apărea reacții severe, cum ar fi hepatotoxicitatea sau pancitopenia.
Leflunomida nu este recomandată femeilor însărcinate sau celor care intenționează să rămână însărcinate, precum și pacienților cu insuficiență hepatică severă sau hipersensibilitate la acest medicament.
Date generale despre LEFLUNOMIDA AUROBINDO 10mg
- Substanța: leflunomidă
- Data ultimei liste de medicamente: 01-11-2022
- Codul comercial: W69184001
- Concentrație: 10mg
- Forma farmaceutică: COMPRIMATE FILMATE
- Cantitate: 10
- Prezentare produs: cutie cu blist opa-al-pvc/al x10 compr film
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Concentrațiile disponibile pentru leflunomidă
- 100mg
- 10mg
- 20mg
Prospect LEFLUNOMIDA AUROBINDO 10mg
Conținutul prospectului pentru medicamentul LEFLUNOMIDA AUROBINDO 10mg COMPRIMATE FILMATE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Leflunomidă Aurobindo 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 10 mg leflunomidă.
Excipient cu efect cunoscut:Fiecare comprimat filmat conține 80,2 mg lactoză (sub formă de monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Leflunomidă Aurobindo 10 mg comprimate filmate: [Dimensiuni: aproximativ 7,2 mm]
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, inscripționate cu 'LF” pe o parte și '10” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Leflunomidă Aurobindo este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu:
* poliartrită reumatoidă activă, ca 'medicament antireumatic modificator al bolii (MAMB),
* artrită psoriazică activă.
Un tratament recent sau concomitent cu MAMB hepatotoxice sau hematotoxice (de exemplu metotrexat) poate determina creşterea riscului de reacţii adverse grave; de aceea, la începerea tratamentului cu leflunomidă trebuie luate în considerare cu atenţie aspectele beneficiu/risc.
În plus, dacă se înlocuieşte leflunomida cu alt MAMB fără să se urmeze procedura de eliminare (vezi pct. 4.4), de asemenea , poate creşte riscul de reacţii adverse grave, chiar la mult timp de la înlocuire.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat şi supravegheat de către specialişti cu experienţă în tratamentul poliartritei reumatoide şi al artritei psoriazice.
Alanin aminotransferaza (ALT) sau glutamopiruvat transferaza serică (GPTS) şi numărătoarea completă a elementelor figurate sanguine, inclusiv numărătoarea diferenţiată a leucocitelor şi numărătoarea plachetelor, trebuie efectuate simultan şi cu aceeaşi frecvenţă:
* înainte de începerea tratamentului cu leflunomidă,
* la fiecare două săptămâni în primele şase luni de tratament şi
* la fiecare 8 săptămâni după aceea (vezi pct. 4.4).
Doze* În poliartrita reumatoidă: tratamentul cu leflunomidă se începe, de obicei, cu o doză de încărcare de 100 mg o dată pe zi, timp de 3 zile. Omiterea dozei de încărcare poate să scadă riscul de evenimente adverse (vezi pct. 5.1).
Doza de întreţinere recomandată este de 10 mg până la 20 mg leflunomidă o dată pe zi, în funcţie de severitatea (activitatea) bolii.
*În artrita psoriazică: tratamentul cu leflunomidă se începe cu o doză de încărcare de 100 mg o dată pe zi, timp de 3 zile.
Doza de întreţinere recomandată este de 20 mg leflunomidă o dată pe zi (vezi pct. 5.1).
Efectul terapeutic apare, de obicei, după 4-6 săptămâni şi se poate intensifica în continuare până la 4-6 luni.
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu vârstă peste 65 de ani.
Copii şi adolescenţiLeflunomidă Aurobindo nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu vârstă sub 18 ani, deoarece eficacitatea şi siguranţa în artrita reumatoidă juvenilă (ARJ) nu au fost demonstrate (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).
Mod de administrareComprimatele de Leflunomidă Aurobindo sunt pentru uz oral. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid. Gradul absorbţiei leflunomidei nu este influenţat de aportul concomitent de alimente.
4.3 Contraindicaţii
* Hipersensibilitate la substanţa activă (mai ales în cazul antecedentelor de sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf), la principalul metabolit activ teriflunomidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
*Pacienţi cu insuficienţă hepatică.
*Pacienţi cu stări de imunodeficiență severă, de exemplu SIDA.
*Pacienţi cu funcţie medulară semnificativ deprimată sau cu anemie, leucopenie, neutropenie sau trombocitopenie semnificative, datorate altor cauze decât poliartrita reumatoidă sau artrita psoriazică.
* Pacienţi cu infecţii grave (vezi pct. 4.4).
* Pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă, deoarece experienţa clinică la această grupă de pacienţi este insuficientă.
* Pacienţi cu hipoproteinemie severă, de exemplu în cazul sindromului nefrotic.
* Femei gravide sau femei de vârstă fertilă care nu utilizează metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu leflunomidă şi ulterior, atât timp cât concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ rămân peste 0,02 mg/l (vezi pct. 4.6). Înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă, trebuie exclusă eventualitatea existenţei unei sarcini.
* Femei care alăptează (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Administrarea concomitentă cu MAMB hepatotoxice sau hematotoxice (de exemplu metotrexat) nu este oportună.
Metabolitul activ al leflunomidei, A771726, are un timp de înjumătăţire lung, în general de 1 până la 4 săptămâni. Chiar dacă tratamentul cu leflunomidă a fost întrerupt, pot să apară reacţii adverse grave (de exemplu hepatotoxicitate, hematotoxicitate sau reacţii alergice, vezi mai jos). De aceea, când apar astfel de toxicități sau dacă, din orice alt motiv, este necesară eliminarea rapidă a A771726 din organism, trebuie urmată procedura de eliminare. Procedura poate fi repetată dacă este necesar din punct de vedere clinic.
Pentru procedurile de eliminare şi alte acţiuni recomandate în cazul sarcinii dorite sau neintenţionate, vezi pct. 4.6.
Reacţii hepaticeÎn timpul tratamentului cu leflunomidă, s-au raportat cazuri rare de afectare hepatică severă, inclusiv cazuri cu deces. Majoritatea cazurilor au apărut în primele 6 luni de tratament. Tratamentul concomitent cu alte medicamente hepatotoxice a fost prezent frecvent. Este esenţial ca recomandările privind monitorizarea să fie urmate cu stricteţe.
ALT (GPTS) trebuie controlată înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă şi cu aceeaşi frecvenţă ca numărătoarea completă a elementelor figurate sanguine (la fiecare două săptămâni) în timpul primelor şase luni de tratament şi după aceea la fiecare 8 săptămâni.
În cazul creşterii valorilor ALT (GPTS) de 2 până la 3 ori limita superioară a valorilor normale, se poate lua în considerare reducerea dozei de la 20 mg la 10 mg, iar monitorizarea trebuie efectuată săptămânal. Dacă valorile ALT (GPTS) crescute de peste 2 ori limita superioară a valorilor normale persistă sau dacă valorile ALT sunt de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul cu leflunomidă trebuie întrerupt şi trebuie iniţiată procedura de eliminare. Se recomandă ca monitorizarea enzimelor hepatice să se menţină şi după întreruperea tratamentului cu leflunomidă, până când valorile enzimelor hepatice se normalizează.
Deoarece sunt posibile efecte hepatotoxice cumulate, este recomandat să se evite consumul de alcool în timpul tratamentului cu leflunomidă.
Deoarece metabolitul activ al leflunomidei, A771726, este legat în proporţie mare de proteinele plasmatice şi este eliminat prin metabolizare hepatică şi excreţie biliară, este de aşteptat ca, la pacienţii cu hipoproteinemie, concentraţiile plasmatice de A771726 să fie crescute. Leflunomidă Aurobindo este contraindicat la pacienţii cu hipoproteinemie severă sau cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).
Reacţii hematologiceOdată cu determinarea ALT, trebuie efectuată o numărătoare completă a elementelor figurate sanguine, inclusiv numărătoarea diferenţiată a leucocitelor şi numărătoarea plachetelor, înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă, apoi la fiecare 2 săptămâni în primele 6 luni de tratament şi apoi la fiecare 8 săptămâni.
La pacienţi cu anemie, leucopenie şi/sau trombocitopenie preexistente, precum şi la pacienţi cu funcţie medulară alterată sau la cei cu risc de supresie medulară, riscul de tulburări hematologice este crescut. Dacă apar astfel de efecte, trebuie luată în considerare procedura de eliminare (vezi mai jos) pentru scăderea concentraţiilor plasmatice ale metabolitului A771726.
În caz de reacţii hematologice severe, incluzând pancitopenie, trebuie întrerupt tratamentul cu
Leflunomidă şi orice alt tratament mielosupresiv concomitent şi trebuie iniţiată procedura de eliminare.
Asocieri cu alte tratamenteAsocierea leflunomidei cu antimalarice folosite în boli reumatologice (de exemplu clorochină şi hidroxiclorochină), săruri de aur injectabile sau orale, D-penicilamină, azatioprină şi alte medicamente imunosupresoare, inclusiv inhibitorii factorului de necroză tumorală alfa, nu a fost studiată în mod adecvat în studii clinice randomizate, până în prezent (cu excepţia metotrexatului, vezi pct. 4.5). Riscul asociat terapiei combinate, în special în tratamentul pe termen lung, nu este cunoscut. Deoarece o astfel de terapie poate duce la toxicitate cumulată sau chiar sinergică (de exemplu hepato- sau hematotoxicitate), asocierea cu un alt MAMB (de exemplu., metotrexat) nu este recomandată.
Nu este recomandată administrarea teriflunomidei în asociere cu leflunomida, deoarece leflunomida este precursorul teriflunomidei.
Înlocuirea cu alte tratamenteDeoarece leflunomida persistă în organism timp îndelungat, înlocuirea cu un alt MAMB (de exemplu metotrexat) fără efectuarea procedurii de eliminare (vezi mai jos) poate creşte probabilitatea de riscuri prin acumulare, chiar dupămult timp de la înlocuire (adică interacţiune cinetică, toxicitate de organ).
Similar, tratamentul recent cu medicamente hepatotoxice sau hematotoxice (de exemplu metotrexat) poate intensifica reacţiile adverse; de aceea, începerea tratamentului cu leflunomidă trebuie luată în considerare cu atenţie, având în vedere aceste aspecte beneficiu/risc, iar în faza iniţială a înlocuirii tratamentului, se recomandă o monitorizare mai atentă.
Reacţii cutanateÎn cazul stomatitei ulcerative, tratamentul cu leflunomidă trebuie întrerupt.
La pacienţii trataţi cu leflunomidă, au fost semnalate cazuri foarte rare de sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică şi reacţie la medicamente, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS). Imediat ce sunt observate reacţiile adverse cutanate şi/sau la nivelul mucoaselor care ridică suspiciunea unor astfel de reacţii severe, Leflunomidă şi orice alt tratament asociat trebuie întrerupte şi iniţiată imediat procedura de eliminare a leflunomidei. O eliminare completă este esenţială în astfel de cazuri.
În astfel de cazuri, este contraindicată reluarea tratamentului cu leflunomidă (vezi pct. 4.3).
După utilizarea leflunomidei, au fost raportate psoriazis pustulos şi agravarea psoriazisului. Poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului, având în vedere afecţiunea şi antecedentele personale ale pacientului.
Ulcerele cutanate pot apărea la pacienți în timpul tratamentului cu leflunomidă. Dacă se suspectează ulcer cutanat asociat cu leflunomidă sau dacă ulcerul cutanat persistă în ciuda terapiei adecvate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu leflunomidă și o procedură completă de eliminare. Decizia de reluare a tratamentului cu leflunomidă în urma ulcerelor cutanate trebuie să se bazeze pe evaluarea clinică a vindecării adecvate a rănilor.
InfecţiiEste cunoscut faptul că medicamentele cu proprietăţi imunosupresoare - ca leflunomida - pot creşte susceptibilitatea pacienţilor la infecţii, inclusiv infecţii oportuniste. Infecţiile pot fi de natură mai severă şi, de aceea, pot necesita un tratament precoce şi intens. În cazul în care apar infecţii severe, necontrolate, poate fi necesară întreruperea tratamentului cu leflunomidă şi iniţierea procedurii de eliminare, descrise mai jos.
Au fost raportate cazuri rare de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) la pacienţii cărora li se administrează leflunomidă asociată la alte medicamente imunosupresoare.
Înainte de începerea tratamentului, toţi pacienţii trebuie evaluaţi pentru prezenţa tuberculozei activă sau inactivă ('latentă”), în conformitate cu recomandările locale. Această evaluare poate include istoricul medical, un posibil contact anterior cu bacilul tuberculozei şi/sau screening adecvat prin radiografie pulmonară, test la tuberculină şi/sau test de eliberare a interferonului gamma, după cum este cazul. Se reaminteşte medicilor prescriptori despre riscul unor rezultate fals negative ale testului cutanat la tuberculină, în special la pacienţi cu boli severe sau imunocompromişi.
Pacienţii cu antecedente personale de tuberculoză trebuie monitorizaţi cu atenţie, deoarece există posibilitatea reactivării infecţiei.
Efecte la nivel pulmonar
În timpul tratamentului cu leflunomidă, s-au raportat cazuri de pneumopatie interstiţială (vezi pct. 4.8).
Riscul apariţiei acesteia este crescut la pacienţii cu istoric de pneumopatie interstiţială. Pneumopatia interstiţială este o afecţiune cu potenţial letal, care poate apărea în formă acută în timpul tratamentului
Apariţia simptomelor pulmonare, cum sunt tusea şi dispneea, poate constitui un motiv de întrerupere a tratamentului şi de investigaţii ulterioare, după caz.
Neuropatie perifericăLa pacienţii trataţi cu Leflunomidă Aurobindo, au fost raportate cazuri de neuropatie periferică. La majoritatea pacienţilor, simptomatologia s-a ameliorat după întreruperea tratamentului cu Leflunomidă
Aurobindo. Cu toate acestea, a existat o mare variabilitate a rezultatelor finale şi anume, la unii pacienţi neuropatia s-a remis, iar la alţi pacienţi simptomele au persistat. Vârsta peste 60 de ani, asocierea cu medicamente neurotoxice şi diabetul zaharat pot creşte riscul de neuropatie periferică.
Dacă la un pacient tratat cu Leflunomidă Aurobindo se instalează neuropatia periferică, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Leflunomidă Aurobindo şi efectuarea procedurii de eliminare a medicamentului (vezi pct. 4.4).
Colita
Colita, include colită cu leziuni microscopice , a fost raportată la pacienții tratați cu leflunomidă. La pacienți în tratament cu leflunomidă care prezintă diaree cronică inexplicabilă, trebuie efectuate teste diagnostice adecvate.
Tensiunea arterialăTensiunea arterială trebuie verificată la începutul tratamentului cu leflunomidă şi periodic după aceea.
Procrearea (recomandări pentru bărbaţi)Pacienții bărbaţi trebuie avertizaţi cu privire la toxicitatea fetală posibilă pe care o poate induce medicamentul. De asemenea, în timpul tratamentului cu leflunomidă, trebuie asigurată contracepţia eficientă.
Nu există date specifice asupra riscului de toxicitate fetală de origine paternă. Cu toate acestea, nu au fost efectuate studii la animale pentru evaluarea acestui risc specific. Pentru a reduce la minim orice risc posibil, bărbaţii care doresc să aibă un copil trebuie să aibă în vedere întreruperea tratamentului cu leflunomidă şi administrarea de colestiramină 8 g de 3 ori pe zi, timp de 11 zile sau de pulbere de cărbune activat 50 g de 4 ori pe zi, timp de 11 zile.
În ambele cazuri se determină prima dată concentraţia plasmatică a metabolitului A771726. După aceea , se mai determină o dată concentraţia plasmatică a metabolitului A771726 la interval de cel puţin 14 zile. Dacă ambele valori sunt mai mici de 0,02 mg/l şi după o perioadă de aşteptare de cel puțin 3 luni, riscul de toxicitate fetală este foarte scăzut.
Procedura de eliminareSe administrează colestiramină 8 g de 3 ori pe zi, zilnic. Alternativ, se administrează 50 g pulbere de cărbune activat de 4 ori pe zi, zilnic. Durata eliminării complete este, de obicei, de 11 zile. Durata se poate modifica în funcţie de datele clinice sau de rezultatul testelor de laborator.
Interferenţe cu determinarea concentrațiilor de calciu ionic
Măsurarea concentrației de calciu ionic ar putea arăta valori fals scăzute în timpul tratamentului cu leflunomidă şi/sau teriflunomidă (metabolitul activ al leflunomidei) în funcţie de tipul de analizor folosit pentru calciu ionic (de exemplu analizor de gaze din sânge). Prin urmare, posibilitatea observării de concentrații scăzute de calciu ionic trebuie să fie pusă sub semnul întrebării la pacienţii în tratament cu leflunomidă sau teriflunomidă. În cazul unor măsurători neconcludente, se recomandă determinarea concentrației de calciu seric total corectată cu albumină.
ExcipiențiSodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic 'fără sodiu”.
LactozăLeflunomidă Aurobindo comprimate filmate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Creşterea frecvenţei reacţiilor adverse poate să apară în cazul utilizării recente sau concomitente a medicamentelor hepatotoxice sau hematotoxice sau când tratamentul cu leflunomidă este urmat de astfel de medicamente fără efectuarea procedurii de eliminare (vezi și recomandările privind asocierea cu alte tratamente, pct. 4.4). De aceea, se recomandă monitorizarea atentă a enzimelor hepatice şi a parametrilor hematologici, în faza iniţială după înlocuire.
MetotrexatÎntr-un studiu clinic restrâns (n=30) în care s-au administrat concomitent leflunomidă (10 până la 20 mg pe zi) şi metotrexat (10 până la 25 mg pe săptămână), s-a observat o creştere de 2 până la 3 ori a enzimelor hepatice la 5 din cei 30 pacienţi. În toate cazurile, creşterile au fost reversibile, la 2 pacienţi în condiţiile administrării în continuare a ambelor medicamente şi la 3 pacienţi după întreruperea leflunomidei. O creştere mai mare decât de 3 ori limita superioară a valorilor normale a fost observată la alţi 5 pacienţi. Şi în aceste cazuri creşterile au fost reversibile, la 2 pacienţi în condiţiile administrării în continuare a ambelor medicamente şi la 3 pacienţi după întreruperea leflunomidei.
La pacienţi cu poliartrită reumatoidă nu s-a observat nici o interacţiune farmacocinetică între leflunomidă (10 până la 20 mg pe zi) şi metotrexat (10 până la 25 mg pe săptămână).
VaccinareNu sunt disponibile date clinice privind eficacitatea şi siguranţa vaccinărilor în timpul tratamentului cu leflunomidă. Cu toate acestea, nu este recomandată vaccinarea cu virusuri vii atenuate. Trebuie luat în considerare timpul lung de înjumătăţire plasmatică a leflunomidei atunci când se intenţionează vaccinarea cu virusuri vii atenuate după oprirea tratamentului cu Leflunomidă Aurobindo.
Warfarină şi alte anticoagulante cumariniceAtunci când leflunomida a fost administrată concomitent cu warfarina au fost raportate cazuri de creştere a timpului de protrombină. Într-un studiu de farmacologie clinică (vezi mai jos) a fost observată o interacţiune farmacodinamică între warfarină şi A771726. Prin urmare, atunci când warfarina sau un alt anticoagulant cumarinic este administrat concomitent, se recomandă monitorizarea atentă şi în dinamică a valorilor INR (international normalised ratio ).
AINS/CorticosteroiziDacă pacientului urmează deja tratament cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi/sau corticosteroizi, acestea pot fi continuate după începerea administrării leflunomidei.
Efectul altor medicamente asupra leflunomidei:Colestiramină sau cărbune activat
Se recomandă ca pacienţii care primesc leflunomidă să nu fie trataţi cu colestiramină sau cu pulbere de cărbune activat, deoarece acestea determină o scădere rapidă şi semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale A771726 (metabolit activ al leflunomidei; vezi, de asemenea, pct. 5). Se consideră că mecanismul implică întreruperea circuitului enterohepatic şi/sau dializa gastrointestinală a A771726.
Inhibitori şi inductori ai CYP450Studiile de inhibare in vitro, efectuate pe microzomi hepatici umani, sugerează că izoenzimele 1A2, 2C19 şi 3A4 ale citocromului P450 (CYP) sunt implicate în metabolizarea leflunomidei. Un studiu privind interacţiunile efectuat in vivo cu leflunomidă şi cimetidină (inhibitor slab, nespecific, al citocromului P450 (CYP)) a demonstrat că nu există o influenţă semnificativă asupra expunerii la
A771726. După administrarea concomitentă a unei doze unice de leflunomidă la subiecţi care primeau doze multiple de rifampicină (inductor nespecific al citocromului P450), concentraţiile plasmatice maxime ale A771726 au crescut cu aproximativ 40%, în timp ce ASC nu s-a modificat semnificativ.
Mecanismul acestui efect nu este clar.
Efectul leflunomidei asupra altor medicamente:Contraceptive orale
Într-un studiu efectuat la femei voluntare sănătoase care au primit leflunomidă concomitent cu un contraceptiv oral trifazic, conţinând 30 μg etinilestradiol, nu s-a redus activitatea contraceptivă a pilulei iar farmacocinetica A771726 a fost în limite predictibile. S-a observat o interacţiune farmacocinetică între contraceptivele orale şi A771726 (vezi mai jos).
Următoarele studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice au fost efectuate cu
A771726 (principalul metabolit activ al leflunomidei). La pacienţi în tratament cu leflunomidă, trebuie luate în considerare următoarele rezultate şi recomandări ale studiilor, deoarece nu pot fi excluse interacţiunile dintre medicamente și compuși similari medicamentelor și leflunomidă la doze recomandate:
Efectul asupra repaglinidei (substrat CYP2C8)
După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi
ASC pentru repaglinidă (de 1,7 ori şi, respectiv, de 2,4 ori), ceea ce sugerează că A771726 este un inhibitor al CYP2C8 in vivo. Prin urmare, se recomandă supravegherea pacienţilor care utilizează concomitent medicamente metabolizate de CYP2C8, cum sunt repaglinida, paclitaxelul, pioglitazona sau rosiglitazona, deoarece expunerea la acestea poate fi mai crescută.
Efectul asupra cafeinei (substrat CYP1A2)
Doze repetate de A771726 au scăzut valorile medii ale Cmax şi ASC pentru cafeină (substrat
CYP1A2) cu 18% şi, respectiv, cu 55%, ceea ce sugerează că A771726 poate fi un inductor slab al
CYP1A2 in vivo. Prin urmare, medicamentele metabolizate de CYP1A2 (cum sunt duloxetină, alosetron, teofilină şi tizanidină) trebuie utilizate cu precauţie în timpul tratamentului, deoarece poate scădea eficacitatea acestor medicamente.
Efectul asupra substraturilor transportorului de anioni organici 3 (OAT3)După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi
ASC pentru cefaclor (de 1,43 ori şi, respectiv, de 1,54 ori), ceea ce sugerează că A771726 este un inhibitor al OAT3 in vivo. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când se administrează concomitent cu substraturi ale OAT3, cum sunt cefaclorul, benzilpenicilina, ciprofloxacina, indometacinul, ketoprofenul, furosemida, cimetidina, metotrexatul, zidovudina.
Efectul asupra substraturilor BCRP (Breast Cancer Resistance Protein, proteina rezistentă la cancerul de sân) şi/sau a polipeptidelor transportoare de anioni organici B1 şi B3 (OATP1B1/B3).
După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi
ASC pentru rosuvastatină (de 2,65 ori şi, respectiv, de 2,51 ori). Cu toate acestea, nu a existat, aparent, nicio influenţă a acestei creşteri a expunerii plasmatice la rosuvastatină asupra activităţii
HMG-CoA reductazei. În cazul administrării concomitente, doza de rosuvastatină nu trebuie să depăşească 10 mg o dată pe zi. De asemenea, în cazul altor substraturi ale BCRP (de ex., metotrexat, topotecan, sulfasalazină, daunorubicină, doxorubicină) şi cele ale familiei OATP, în special ale inhibitorilor HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatină, atorvastatină, pravastatină, metotrexat, nateglinidă, repaglinidă, rifampicină), administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie.
Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru semne şi simptome ale expunerii în exces la medicamente şi trebuie luată în considerare reducerea dozelor acestor medicamente.
Efectul asupra contraceptivelor orale (etinilestradiol 0,03 mg şi levonorgestrel 0,15 mg)După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi
ASC0-24 pentru etinilestradiol (de 1,58 ori şi, respectiv, de 1,54 ori) şi ale Cmax şi ASC0-24 pentru levonorgestrel (de 1,33 ori şi, respectiv, de 1,41 ori). În timp ce această interacţiune nu este de aşteptat să influenţeze negativ eficacitatea contraceptivelor orale, trebuie luat în considerare tipul de tratament contraceptiv oral.
Efectul asupra warfarinei (substrat al CYP2C9)Doze repetate de A771726 nu au avut niciun efect asupra farmacocineticii S-warfarinei, ceea ce indică faptul că A771726 nu este inhibitor sau inductor al CYP2C9. Cu toate acestea, s-a observat o scădere cu 25% a valorilor maxime ale INR când A771726 a fost administrat concomitent cu warfarina, comparativ cu warfarină în monoterapie. Prin urmare, atunci când warfarina este administrată concomitent, se recomandă monitorizarea atentă şi în dinamică a valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Metabolitul activ al leflunomidei A771726 este suspicionat că determină malformaţii congenitale grave când este administrat în timpul sarcinii. Leflunomidă Aurobindo este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).
Femeile de vârstă fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi până la 2 ani după întreruperea tratamentului (vezi mai jos 'Perioada de aşteptare”) sau până la 11 zile după întreruperea tratamentului (vezi mai jos 'Procedura de eliminare”).
Pacienta trebuie să informeze imediat medicul la oricare întârziere a menstruaţiei sau pentru oricare alt motiv de a suspecta o sarcină, pentru a efectua un test de sarcină, iar dacă testul este pozitiv, medicul şi pacienta trebuie să discute riscul la care este expusă sarcina. Dacă procedura de eliminare, descrisă mai jos, se aplică imediat când se constată întârzierea menstruaţiei, scăderea rapidă a concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ ar putea scădea riscul expunerii fătului la leflunomidă.
Într-un studiu prospectiv restrâns (n=64) efectuat la femei care nu au planificat sarcina, în timpul tratamentului cu leflunomidă pentru cel mult 3 săptămâni de la concepţie, urmat de o procedură de eliminare a medicamentului, nu s-au observat diferenţe semnificative (p=0,13) ale ratelor globale ale defectelor structurale majore ale produsului de concepţie (5,4%) între grupurile de comparat (4,2% în grupul afectat de boală [n=108] şi 4,2% în grupul gravidelor sănătoase [n=78]).
Femeilor care urmează tratament cu leflunomidă şi doresc să rămână gravide, li se recomandă una dintre următoarele proceduri, pentru a constata că fătul nu este expus la concentraţii toxice de
A771726 (concentraţia limită este sub 0,02 mg/l):
Perioada de aşteptareConcentraţiile plasmatice ale A771726 pot depăși 0,02 mg/l o perioadă lungă de timp. Este de aşteptat ca acestea să scadă sub 0,02 mg/l după aproximativ 2 ani de la întreruperea tratamentului cu leflunomidă.
După o perioadă de aşteptare de 2 ani, se determină prima dată concentraţia plasmatică pentru
A771726. Apoi , după un interval de cel puţin 14 zile , concentraţia plasmatică a A771726 se determină din nou. Dacă ambele concentraţii plasmatice sunt mai mici de 0,02 mg/l, nu este de aşteptat un riscteratogen.
Pentru informaţii suplimentare cu privire la testare, vă rugăm să contactaţi Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă sau reprezentanţa sa locală (vezi pct. 7).
Procedura de eliminareDupă întreruperea tratamentului cu leflunomidă:
* se administrează colestiramină 8 g de trei ori pe zi, zilnic, timp de 11 zile, alternativ, se administrează pulbere de cărbune activat 50 g de 4 ori pe zi, zilnic, timp de 11 zile.
Cu toate acestea, după ce se efectuează oricare dintre procedurile de eliminare, este necesară verificarea prin 2 testări separate, la interval de cel puţin 14 zile şi o perioadă de aşteptare de o lună şi jumătate între prima concentraţie plasmatică mai mică de 0,02 mg/l şi fertilizare.
Femeile de vârstă fertilă trebuie informate că este necesară o perioadă de aşteptare de 2 ani după întreruperea tratamentului înainte de a avea o sarcină. Dacă o perioadă de aşteptare de aproximativ doi ani, în condiţii de utilizare a unei metode contraceptive eficace nu se aplică, poate fi recomandată utilizarea profilactică a procedurii de eliminare.
Atât colestiramina cât şi cărbunele activat pot influenţa absorbţia estrogenilor şi a progestativelor astfel încât nu se poate garanta o contracepție sigură prin utilizarea contraceptivelor orale în cursul procedurii de eliminare cu colestiramină sau cărbune activat. Se recomandă utilizarea unei alte metode contraceptive.
AlăptareaStudiile la animale au arătat că leflunomida sau metaboliţii săi trec în laptele matern.
În consecință, femeile care alăptează, nu trebuie să primească leflunomidă.
FertilitateaRezultatele studiilor de fertilitate la animale nu au arătat niciun efect asupra fertilității masculine și feminine, dar au fost observate efecte adverse asupra organelor reproducătoare masculine în studiile de toxicitate cu doze repetate (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul apariţiei unor reacţii adverse precum ameţelile, poate fi afectată capacitatea pacientului de a se concentra şi de a reacţiona corespunzător. În astfel de situaţii, pacienţii trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la leflunomidă sunt, de obicei: uşoară creştere a tensiunii arteriale, leucopenie, parestezii, cefalee, ameţeli, diaree, greaţă, vărsături, afectări ale mucoasei bucale (de exemplu stomatită aftoasă, ulceraţii bucale), dureri abdominale, accentuarea căderii părului, eczemă, erupţii cutanate (inclusiv erupţii cutanate maculopapulare), prurit, xerodermie, tenosinovită, creşterea CPK, anorexie, scădere ponderală (de obicei nesemnificativă), astenie, reacţii alergice uşoare şi creşterea parametrilor hepatici (transaminaze (în special ALT), mai rar gamma-GT, fosfatază alcalină, bilirubină).
Clasificarea frecvenţelor aşteptate:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestăriRare: infecţii severe, inclusiv sepsis, care poate fi letal
Ca şi alte medicamente cu potenţial imunosupresor, leflunomida poate creşte susceptibilitatea la infecţii, inclusiv infecţii oportuniste (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De aceea, incidenţa globală a infecţiilor poate creşte (în special a rinitei, bronşitei şi pneumoniei).
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi)Riscul de tumori maligne, în special de sindroame limfoproliferative, este crescut în cazul utilizării anumitor medicamente imunosupresoare.
Tulburări hematologice şi limfaticeFrecvente: leucopenie (leucocite >2000/µl)
Mai puţin frecvente: anemie, trombocitopenie uşoară (trombocite <100000/µl)
Rare: pancitopenie (probabil prin mecanism antiproliferativ), leucopenie (leucocite <2000/µl), eozinofilie
Foarte rare: agranulocitoză
Utilizarea recentă, concomitentă sau consecutivă de medicamente cu potenţial mielotoxic poate fi asociată cu un risc crescut de efecte hematologice.
Tulburări ale sistemului imunitarFrecvente: reacţii alergice uşoare
Foarte rare: reacţii anafilactice/anafilactoide severe, vasculită, incluzând vasculită cutanată necrotizantă
Tulburări metabolice şi de nutriţieFrecvente: creşterea CPK
Mai puţin frecvente: hipokaliemie, hiperlipemie, hipofosfatemie
Rare: creşterea LDH
Cu frecvenţă necunoscută: hipouricemie
Tulburări psihiceMai puţin frecvente: anxietate
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: parestezii, cefalee, ameţeli, neuropatie periferică
Tulburări cardiaceFrecvente: creştere uşoară a tensiunii arteriale
Rare: creştere severă a tensiunii arteriale
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleRare: afecţiune pulmonară interstiţială (include pneumopatie interstiţială), care poate fi letală.
Cu frecvență necunoscută: hipertensiune pulmonară
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente: colită, include colită cu modificări microscopice cum ar fi colita limfocitică, colita colagenoasă, diaree, greaţă, vărsături, afectarea mucoasei bucale (de ex., stomatită aftoasă, ulceraţii bucale), durere abdominală.
Mai puţin frecvente: modificări ale gustului
Foarte rare: pancreatită
Tulburări hepatobiliareFrecvente: creșterea parametrilor hepatici (transaminaze [mai ales ALT], mai rar gamma-GT, fosfatază alcalină, bilirubină)
Rare: hepatită, icter/colestază
Foarte rare: afectare hepatică severă, cum sunt insuficienţa hepatică şi necroza hepatică acută, care pot fi letale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatFrecvente: accentuarea căderii părului, eczemă, erupţii cutanate (inclusiv erupţii cutanate maculopapulare), prurit, xerodermie
Mai puţin frecvente: urticarie
Foarte rare: necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf
Cu frecvenţă necunoscută: lupus eritematos cutanat, psoriazis pustulos sau agravarea psoriazisului, reacţie la medicamente, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivFrecvente: tenosinovită
Mai puţin frecvente: ruptură de tendon
Tulburări renale şi ale căilor urinareCu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânuluiCu frecvenţă necunoscută: scădere uşoară (reversibilă) a concentraţiei spermei, a numărului total de spermatozoizi şi a motilităţii lor rapid progresive
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareFrecvente: anorexie, scădere ponderală (de obicei nesemnificativă), astenie
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro.
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj cronic la pacienţii care au utilizat Leflunomidă Aurobindo în doze zilnice de până la cinci ori doza zilnică recomandată şi cazuri de supradozaj acut la adulţi şi copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj, nu s-au raportat evenimente adverse. Reacțiile adverse în concordanță cu profilul de siguranţă al leflunomidei au fost: durere abdominală, greaţă, diaree, creşterea valorilor enzimelor hepatice, anemie, leucopenie, prurit şi erupţii cutanate tranzitorii.
TratamentÎn caz de supradozaj sau intoxicaţie, se recomandă administrarea de colestiramină sau cărbune activat, pentru a accelera eliminarea. La trei voluntari sănătoşi, s-a demonstrat că administrarea de colestiramină, oral, în doza de 8 g de trei ori pe zi, timp de 24 de ore, a scăzut concentraţia plasmatică a metabolitului A771726 cu aproximativ 40% în 24 ore şi cu 49% până la 65% în 48 ore.
S-a arătat că administrarea de cărbune activat (pulbere pentru suspensie) pe cale orală sau pe sondă nazo-gastrică (50 g la fiecare 6 ore timp de 24 ore) reduce concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ A771726 cu 37% în 24 ore şi cu 48% în 48 ore.
Aceste proceduri de eliminare pot fi repetate la nevoie în funcție de starea clinică.
Studiile efectuate în condiţii de hemodializă sau DPCA (dializă peritoneală cronică ambulatorie) au demonstrat că A771726, metabolitul principal al leflunomidei, nu este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare selective, codul ATC: L04AA13
Farmacologie umanăLeflunomida este un medicament antireumatic modificator al bolii, cu proprietăţi antiproliferative.
Farmacologie veterinară
Leflunomida este eficientă pe modele animale de artrită şi de alte boli autoimune şi transplant, în special dacă este administrată în timpul fazei de sensibilizare. Are caracteristici imunomodulatoare/imunosupresoare, acţionează ca medicament antiproliferativ şi prezintă proprietăţi antiinflamatoare.
Leflunomida demonstrează cele mai bune efecte protectoare pe modele animale de boli autoimune dacă se administrează în faza precoce de evoluţie a bolii.
In vivo, este rapid şi aproape complet metabolizată în A771726, care este activ in vitro şi presupus responsabil de efectul terapeutic.
Mecanism de acţiuneA771726, metabolitul activ al leflunomidei, inhibă dihidroorotat dehidrogenaza umană (DHODH) şi prezintă activitate antiproliferativă.
Eficacitate şi siguranţă clinicăPoliartrita reumatoidă
Eficacitatea leflunomidei în tratamentul poliartritei reumatoide a fost demonstrată în 4 studii controlate (1 de fază II şi 3 de fază III). În studiul de fază II YU203, 402 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească placebo (n=102), leflunomidă 5 mg/zi (n=95), 10 mg/zi (n=101) sau 25 mg/zi (n=104). Durata tratamentului a fost de 6 luni.
Toţi pacienţii din studiile de fază III au primit o doză iniţială de 100 mg timp de 3 zile.
În studiul MN301, 358 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească leflunomidă 20 mg/zi (n=133), sulfasalazină 2 g/zi (n=133) sau placebo (n=92). Durata tratamentului a fost de 6 luni.
Studiul MN303 a fost o continuare opţională de 6 luni, de tip orb, a studiului MN301, fără braţ placebo, care a permis astfel o comparaţie pe 12 luni între leflunomidă şi sulfasalazină.
În studiul MN302, 999 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească leflunomidă 20 mg/zi (n=501) sau metotrexat 7,5 mg/săptămână, crescând la 15 mg/săptămână (n=498). Suplimentarea de folat a fost opţională şi s-a folosit numai la 10% dintre pacienţi. Durata tratamentului a fost de 12 luni.
În studiul US301, 482 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească leflunomidă 20 mg/zi (n=182), metotrexat 7,5 mg/săptămână, crescând la 15 mg/săptămână (n=182) sau placebo (n = 118). Toţi pacienţii au primit folat 1 mg de două ori pe zi. Durata tratamentului a fost de 12 luni.
Leflunomida administrată în doză zilnică de cel puţin 10 mg (10 până la 25 mg în studiul YU203, 20 mg în studiile MN301 şi US301) a fost semnificativ statistic superioară comparativ cu placebo în ceea ce priveşte reducerea semnelor şi simptomelor poliartritei reumatoide în toate cele trei studii placebo controlate. În studiul YU203, ratele de răspuns CAR (Colegiul American de Reumatologie) au fost de 27,7% pentru placebo, 31,9% pentru 5 mg, 50,5% pentru 10 mg şi 54,5% pentru 25 mg/zi. În studiile de fază III, ratele de răspuns CAR pentru leflunomidă 20 mg/zi faţă de placebo au fost 54,6% faţă de 28,6% (studiul MN301) şi 49,4% faţă de 26,3% (studiul US301). După 12 luni de tratament activ, ratele de răspuns CAR la pacienţii care au primit leflunomidă au fost 52,3% (studiile
MN301/303), 50,5% (studiul MN302) şi 49,4% (studiul US301), comparativ cu 53,8% (studiile
MN301/303) la pacienţii care au primit sulfasalazină, 64,8% (studiul MN302) şi 43,9% (studiul
US301) la pacienţii care au primit metotrexat. În studiul MN302, leflunomida a fost semnificativ mai puţin eficace decât metotrexatul. Cu toate acestea, în studiul US301 nu s-au observat diferenţe semnificative între leflunomidă şi metotrexat în privinţa criteriilor primare de eficacitate.
Nu s-a observat nici o diferenţă între leflunomidă şi sulfasalazină (studiul MN301). Efectul tratamentului cu leflunomidă a fost evident la o lună, stabilizat între 3 şi 6 luni şi a continuat pe tot parcursul tratamentului.
Un studiu de non-inferioritate dublu-orb, randomizat, pe grupuri paralele, a comparat eficacitatea relativă a două doze zilnice de întreţinere diferite de leflunomidă, 10 mg şi 20 mg. Pe baza rezultatelor se poate concluziona că doza zilnică de întreţinere de 20 mg a fost mai eficace, pe de o parte, iar pe de altă parte, că doza zilnică de întreţinere de 10 mg este mai bine tolerată.
Copii şi adolescenţiLeflunomida a fost evaluată într-un singur studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, cu comparator activ, cu 94 de pacienţi (47 în fiecare braţ) cu artrită reumatoidă juvenilă cu evoluţie poliarticulară.
Pacienţii aveau vârste între 3 şi 17 ani şi artrită reumatoidă juvenilă cu evoluţie poliarticulară, indiferent de tipul de debut al bolii, şi netrataţi anterior cu metotrexat sau leflunomidă. În acest studiu, dozele de încărcare şi de întreţinere de leflunomidă au fost stabilite în funcţie de trei categorii de greutate: <20 kg, 20-40 kg şi >40 kg. După 16 săptămâni de tratament, diferenţa între ratele de răspuns a fost semnificativă statistic în favoarea metotrexatului, după definiţia ameliorării (DA) a ARJ ≥30% (p=0,02). La pacienţii responsivi, ameliorarea s-a menţinut timp de 48 săptămâni (vezi pct. 4.2).
Profilurile evenimentelor adverse la leflunomidă şi metotrexat par a fi similare, dar dozele utilizate la pacienţii cu greutate mai mică au dus la o expunere relativ mai slabă (vezi pct. 5.2). Aceste date nu permit recomandarea unei doze eficace şi sigure.
Artrita psoriazicăEficacitatea leflunomidei a fost demonstrată în studiul 3L01, controlat, randomizat, dublu-orb, efectuat la 188 pacienţi cu artrită psoriazică, trataţi cu 20 mg/zi. Durata tratamentului a fost de 6 luni.
Leflunomida în doza de 20 mg/zi a fost semnificativ superioară comparativ cu placebo în ceea ce priveşte reducerea simptomelor artritei la pacienţii cu artrită psoriazică: pacienţii responsivi conform
CRAP (Criteriile de Răspuns la tratament al Artritei Psoriazice) au fost 59% în braţul cu leflunomidă şi 29,7% în braţul placebo, la 6 luni (p<0,0001). Efectul leflunomidei asupra ameliorării capacităţii funcţionale şi asupra diminuării leziunilor cutanate a fost modest.
Studii efectuate după punerea pe piaţăUn studiu randomizat a evaluat rata de răspuns a eficacităţii clinice, la pacienţi netrataţi anterior cu
MAMB (n=121), cu poliartrită reumatoidă incipientă, care au fost trataţi fie cu 20 mg, fie cu 100 mg leflunomidă, în două grupuri paralele, în timpul perioadei iniţiale de tratament dublu-orb, cu durată de trei zile. Perioada iniţială a fost urmată de o perioadă deschisă de tratament de întreţinere, cu durata de trei luni, în timpul căreia ambele grupuri au fost tratate cu leflunomidă 20 mg zilnic. Nu a fost observată o creştere suplimentară a beneficiului global în populaţia din studiu în cazul utilizării unei scheme de tratament cu doză de încărcare. Datele privind siguranţa, obţinute din ambele grupuri de tratament, au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al leflunomidei; cu toate acestea, incidenţa evenimentelor adverse gastro-intestinale şi a creşterii valorilor enzimelor hepatice a avut tendința săfie mai mare la pacienţii trataţi cu doza de încărcare de 100 mg leflunomidă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Leflunomida este rapid transformată în metabolitul său activ, A771726, prin metabolizare la primul pasaj hepatic (deschiderea structurii ciclice) la nivelul peretelui intestinal şi ficat. Într-un studiu cu leflunomidă marcată cu C14, efectuat la trei voluntari sănătoşi, nu s-a detectat leflunomidă nemodificată în plasmă, urină sau fecale. În alte studii, concentraţiile plasmatice ale leflunomidei nemodificate au fost rareori detectate şi au fost, în acest caz, de ordinul ng/ml. Singurul metabolit marcat detectat plasmatic a fost A771726. Acest metabolit este responsabil pentru cea mai mare parte din activitatea in vivo a leflunomidei.
AbsorbţieDate privind excreţia obţinute în studiul cu leflunomidă marcată cu C14 sugerează că cel puţin 82 până la 95% din doză se absoarbe. Timpul necesar atingerii concentraţiei plasmatice maxime a metabolitului A771726 este foarte variabil; concentraţia plasmatică maximă poate să apară între 1 şi 24 ore după administrarea unei doze unice. Leflunomida poate fi administrată împreună cu alimente, gradul de absorbție în prezenţa alimentelor şi pe stomacul gol fiind comparabile. Datorită timpului foarte lung de înjumătăţire plasmatică al A771726 (aproximativ 2 săptămâni), în studii clinice s-a administrat o doză de încărcare de 100 mg/zi, timp de 3 zile, pentru a facilita atingerea rapidă a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru pentru A771726. Se apreciază că , fără doza de încărcare,realizarea concentraţiei plasmatice la starea de echilibru ar necesita aproximativ 2 luni de administrare.
În studiile cu doze repetate, la pacienţi cu poliartrită reumatoidă, farmacocinetica metabolitului
A771726 a fost lineară la doze cuprinse între 5 şi 25 mg. În aceste studii, efectul clinic a fost strâns legat de concentraţiile plasmatice ale A771726 şi de doza zilnică de leflunomidă. La doze de 20 mg/zi, concentraţia plasmatică medie a A771726 la starea de echilibru este de aproximativ 35 μg/ml. La starea de echilibru, concentraţiile plasmatice acumulate sunt de 33 până la 35 ori mai mari decât cele obţinute după o doză unică.
DistribuţieÎn plasma umană, A771726 se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (albumină).
Fracția nelegată din A771726 este de aproximativ 0,62%. Legarea A771726 de proteinele plasmatice este lineară în intervalul concentraţiilor plasmatice terapeutice. Legarea A771726 pare a fi uşor mai scăzută şi mai variabilă în plasma pacienţilor cu poliartrită reumatoidă sau insuficienţă renală cronică.
Legarea A771726 în proporţie mare de proteinele plasmatice poate duce la deplasarea altor medicamente care se leagă şi ele în proporţie mare. Cu toate acestea, studiile in vitro privind interacţiunile de legare de proteinele plasmatice efectuate cu warfarină la concentraţii relevante clinic nu au arătat nici o interacţiune. Studii similare au arătat că ibuprofenul şi diclofenacul nu deplasează
A771726 de pe proteinele plasmatice, în timp ce fracţiunea liberă de A771726 a crescut de 2-3 ori în prezenţa tolbutamidei. A771726 a deplasat ibuprofenul, diclofenacul şi tolbutamida, dar fracţiunea nelegată a acestor medicamente creşte cu numai 10 până la 50%. Nu există date că aceste efecte sunt relevante clinic. În concordanţă cu legarea în proporţie mare de proteinele plasmatice, A771726 are un volum aparent de distribuţie mic (aproximativ 11 litri). Nu există o absorbție eritrocitrară preferenţială.
MetabolizareLeflunomida este metabolizată într-un metabolit principal (A771726) şi în mai mulţi metaboliţi minori, printre care TFMA (4-trifluorometilanilina). Transformarea metabolică a leflunomidei în
A771726 şi metabolizarea în continuare a A771726 nu sunt controlate de o singură enzimă şi au loc în fracţiunile celulare microzomale şi din citosol. Studiile de interacţiune cu cimetidină (inhibitor nespecific al citocromului P450) şi rifampicină (inductor nespecific al citocromului P450) au indicat că, in vivo, enzimele CYP sunt implicate doar în mică măsură în metabolizarea leflunomidei.
EliminareEliminarea A771726 este lentă şi caracterizată printr-un clearance aparent de aproximativ 31 ml/oră.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacienţi este de aproximativ 2 săptămâni. După administrarea unei doze de leflunomidă marcată, radioactivitatea a fost excretată în mod egal în fecale, probabil prin eliminare biliară, şi în urină. A771726 a fost detectabil în urină şi fecale şi la 36 zile după administrarea unei doze unice. Principalii metaboliţi urinari au fost derivaţii glucuronidaţi ai leflunomidei (mai ales în probele recoltate de la 0 la 24 ore) şi un derivat de acid oxanilic al
A771726. Principalul component eliminat în fecale a fost A771726.
S-a demonstrat că, la om, administrarea orală a unei suspensii de cărbune activat sau a colestiraminei duce la o creştere rapidă şi semnificativă a ratei de eliminare a A771726 şi la scăderea concentraţiilor plasmatice (vezi pct. 4.9). Se presupune că aceasta se realizează printr-un mecanism de dializă gastro-intestinală şi/sau prin întreruperea circuitului enterohepatic.
Insuficienţa renalăLeflunomida s-a administrat în doza unică orală de 100 mg la 3 pacienţi hemodializaţi şi la 3 pacienţi cu dializă peritoneală continuă (DPC). Farmacocinetica A771726 la subiecţii cu DPC a fost similară cu cea înregistrată la voluntarii sănătoşi. O eliminare mai rapidă a A771726 s-a observat la subiecţii hemodializaţi, fără ca aceasta să se fi datorat unei eliminări a medicamentului în dializat.
Insuficienţa hepaticăNu există date disponibile cu privire la tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică. Metabolitul activ A771726 se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi se elimină prin metabolizare hepatică şi excreţie biliară. Aceste procese pot fi afectate de disfuncţia hepatică.
Copii şi adolescenţiFarmacocinetica metabolitului A771726 după administrarea orală a leflunomidei a fost investigată la 73 pacienţi pediatrici cu artrită reumatoidă juvenilă cu evoluţie poliarticulară (ARJ), cu vârste între 3 şi 17 ani. Rezultatele unei analize farmacocinetice la această populaţie au demonstrat că pacienţii pediatrici cu o greutate ≤40 kg au o expunere sistemică mică la A771726 (măsurată prin Css), în comparaţie cu pacienţii cu poliartrită reumatoidă (vezi pct. 4.2).
VârstniciDatele farmacocinetice la vârstnici (>65 ani) sunt limitate, dar sunt în concordanţă cu datele farmacocinetice înregistrate la adulţii mai tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul leflunomidei la administrare orală şi intraperitoneală a fost evaluat în studii de toxicitate acută la şoarece şi şobolan. Administrarea orală repetată a leflunomidei la şoareci, pe o durată de până la 3 luni, la şobolan şi câine timp de până la 6 luni şi la maimuţă timp de până la o lună a arătat că principalele organe ţintă pentru toxicitate au fost măduva osoasă, sângele, tractul gastro-intestinal, pielea, splina, timusul şi ganglionii limfatici.
Principalele efecte au fost anemie, leucopenie, scăderea numărului de trombocite şi panmielopatie, ceea ce reflectă modul fundamental de acţiune al compusului (inhibarea sintezei de ADN). La şobolan şi câine s-au observat corpusculi Heinz şi/sau
Howell Jolly. Alte efecte observate la nivelul inimii, ficatului, corneei şi tractului respirator s-ar putea explica prin infecţiile pe care le determină imunosupresia. Toxicitatea la animale a fost înregistrată la doze echivalente cu dozele terapeutice la om.
Leflunomida nu a fost mutagenă. Cu toate acestea, metabolitul minor, TFMA (4-trifluorometilanilina),a produs clastogenitate şi mutaţii punctiforme in vitro, însă informaţiile disponibile privind potenţialul unor asemenea efecte in vivo sunt insuficiente.
Într-un studiu de carcinogenitate la şobolan, leflunomida nu a demonstrat potenţial carcinogen. Într-un studiu de carcinogenitate la şoareci s-a observat o creştere a incidenţei limfoamelor maligne la masculii din grupul care a primit cele mai mari doze, considerată ca datorată activităţii imunosupresoare a leflunomidei. La femelele de şoarece s-a observat o incidenţă crescută, dependentă de doză, a adenoamelor bronhiolo-alveolare şi a carcinoamelor pulmonare. Relevanţa acestor constatări la şoareci pentru utilizarea clinică a leflunomidei este incertă.
Leflunomida nu a fost antigenică pe modelele animale.
Leflunomida a fost embriotoxică şi teratogenă la şobolani şi iepuri la doze din intervalul dozelor terapeutice umane şi a avut reacţii adverse asupra organelor de reproducere masculine în studiile de toxicitate după doze repetate.
Fertilitatea nu a fost diminuată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb pregelatinizat (Amidon de porumb)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă K 30
Crospovidonă (Tip B)
Stearat de magneziu
Film de acoperire:
Alcool polivinilic
Talc (E553b)
Dioxid de titan (E171)
Gliceril monocaprilocaprat de
Laurilsulfat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Ambalaj blister triplu laminat format la rece PA/Aluminiu/PVC-folie de aluminiu: ,,Păstrați la temperaturi sub 30°C”.
Ambalaj flacon PEÎD: Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Leflunomidă Aurobindo comprimate filmate este disponibil în :
- blister PA-aluminiu-PVC/Al
- flacon din PEÎD opac.
Mărimea ambalajului:Blister cu : 10, 15, 30, 60 , 90 și 100 comprimate filmate .
Flacon cu : 30 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs medicinal neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2022.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.