KIOVIG 100mg / ml soluție perfuzabilă prospect medicament

KIOVIG 100 mg/ml soluţie perfuzabilă

Imunoglobulină umană normală (IgIV)

Un ml conţine:

Imunoglobulină umană normală ……………100 mg(puritate minim 98% IgG)

Fiecare flacon a 10 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1 g

Fiecare flacon a 25 ml conţine: imunoglobulină umană normală 2,5 g

Fiecare flacon a 50 ml conţine: imunoglobulină umană normală 5 g

Fiecare flacon a 100 ml conţine: imunoglobulină umană normală 10 g

Fiecare flacon a 200 ml conţine: imunoglobulină umană normală 20 g

Fiecare flacon a 300 ml conţine: imunoglobulină umană normală 30 g

Împărţirea subclaselor de IgG (valori aproximative):

IgG1 ≥ 56,9 %

IgG2 ≥ 26,6 %

IgG3 ≥ 3,4 %

IgG4 ≥ 1,7 %

Conţinutul maxim de IgA este: 140 micrograme/ml.

Produs din plasmă de la donatori umani.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie perfuzabilă

Soluţia este limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau de culoare galben deschis.

Terapie de substituţie la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:

- Sindroame de imunodeficienţă primară (IDP) cu afectare a producerii de anticorpi (vezi pct 4.4).

- Imunodeficiențe secundare (IDS) la pacienții cu infecții severe sau recurente, cu tratament antimicrobian ineficient și fie au deficiențe de anticorpi specifici dovedite (DASD)*, fienivelul seric de IgG este <4 g/l.

*DASD = incapacitatea de a atinge o creștere de cel puțin 2 ori a titrului de anticorpi IgG la vaccinurile cu antigen pneumococic polizaharidic și polipeptidic

Imunomodulare la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:

- Trombocitopenie imună primară (TIP) la pacienţi cu risc crescut de sângerare sau anterior unei intervenţii chirurgicale, pentru a corecta numărul de trombocite.

- Sindrom Guillain Barré.

- Boală Kawasaki (în legătură cu acidul acetilsalicilic: vezi pct. 4.2).

- Poliradiculoneuropatie inflamatorie cronică demielinizantă (PICD).

- Neuropatie motorie multifocală (NMM).

Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul imunodeficienţelor.

Doza şi schema de dozaj se stabilesc în funcţie de indicaţii.

În terapia de substituţie, doza administrată trebuie ajustată individual în funcţie de răspunsul farmacocinetic şi de evoluţia clinică. Doza bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare în cazul pacienților subponderali sau supraponderali.

Prezentăm câteva scheme de dozaj ca recomandări.

Terapie de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară

Schema de dozaj utilizată trebuie să determine obţinerea unei valori minime ţintă a IgG (măsurată înainte de următoarea administrare) de cel puțin 5 - 6 g/l. Pentru echilibrare (concentrații IgG stabile) sunt necesare trei până la şase luni de la iniţierea terapiei. Doza iniţială recomandată este de 0,4 -0,8 g/kg administrată o dată, continuând cu o doză de cel puţin 0,2 g/kg la fiecare trei sau patru săptămâni.

Doza necesară pentru a atinge valoarea minimă de 5 - 6 g/l este de aproximativ 0,2 - 0,8 g/kg/lună.

După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor variază între 3 - 4 săptămâni.

Valorile minime ţintă ale IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiei bacteriene, este posibil să fie necesară creşterea dozei, urmărind valori minime ţintă mai mari.

Imunodeficiențe secundare (conform definiției de la pct. 4.1)

Doza recomandată este de 0,2 - 0,4 g/kg la interval de trei până la patru săptămâni.

Valorile minime ţintă ale IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Doza trebuie ajustată după caz pentru obținerea unei protecții optime împotriva infecțiilor. Mărirea dozei poate fi necesară în cazul pacienților cu o infecție persistentă; reducerea dozei poate fi luată în considerare când pacientul nu mai are infecții.

Există două scheme de tratament alternative:

- O doză de 0,8 - 1 g/kg administrată în prima zi; această doză se mai poate repeta o dată în decurs de 3 zile

- O doză de 0,4 g/kg administrată zilnic, timp de două până la cinci zile.

Tratamentul poate fi repetat în caz de recidivă.

Sindromul Guillain Barré0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile (doza se poate repeta în caz de recidivă).

Boala Kawasaki

Doza recomandată este de 2 g/kg, administrată ca doză unică. Pacienţii trebuie să beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.

Poliradiculoneuropatie inflamatorie cronică demielinizantă (PICD)

Doza inițială: 2 g/kg, administrată fracționat timp de 2 - 5 zile consecutive.

Doze de întreținere:1 g/kg administrată timp de 1 - 2 zile consecutive la fiecare 3 săptămâni.

Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu. În cazul în care nu se observă niciun efect al tratamentului după 6 luni, acesta trebuie întrerupt.

În cazul în care tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată trebuie decis de medici, în funcție de răspunsul pacientului la tratamentul de întreținere. Doza și intervalele pot fi ajustate în funcție de evoluția individuală a bolii.

Neuropatie motorie multifocală (NMM)

Doza iniţială: 2 g/kg, administrată timp de 2 - 5 zile consecutive.

Doza de întreţinere: 1 g/kg la interval de 2 - 4 săptămâni sau 2 g/kg la interval de 4 - 8 săptămâni, timp de 2 - 5 zile.

Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu. În cazul în care nu se observă niciun efect al tratamentului după 6 luni, acesta trebuie întrerupt.

În cazul în care tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată trebuie decis de medici, în funcție de răspunsul pacientului la tratamentul de întreținere. Doza și intervalele pot fi ajustate în funcție de evoluția individuală a bolii.

Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în tabelul următor:

Indicaţie Doză Frecvenţa injectărilor

Terapie de substituţie în imunodeficienţe doza iniţială:primare 0,4 - 0,8 g/kgdoza de întreţinere: la interval de 3 - 4 săptămâni pentru 0,2 - 0,8 g/kg a obţine o valoare minimă a IgG de cel puţin 5 - 6 g/l

Terapia de substituţie în imunodeficienţe 0,2 - 0,4 g/kg la interval de 3 - 4 săptămâni pentru secundare a obţine o valoare minimă a IgG de cel puţin 5 - 6 g/l

Trombocitopenie imună primară 0,8 - 1 g/kg în prima zi, cu posibilitate de a repeta o dată în decurs de 3 zilesau0,4 g/kg/zi timp de 2 - 5 zile

Sindromul Guillain Barré 0,4 g/kg/zi timp de 5 zile

Indicaţie Doză Frecvenţa injectărilor

Boala Kawasaki 2 g/kg într-o singură doză, în asociere cu acidul acetilsalicilic

Poliradiculoneuropatie inflamatorie doza inițială: în doze fracționate timp de 2 - 5 zilecronică demielinizantă (PICD) 2g/kgdoza de întreținere: la fiecare 3 săptămâni, timp de 1g/kg 1 - 2 zile

Neuropatie motorie multifocală (NMM) doza iniţială: administrată timp de 2 - 5 zile2g/kgdoza de întreţinere: la interval de 2 - 4 săptămâni1 g/kgsau sau2 g/kg la interval de 4 - 8 săptămâni, timp de 2 - 5 zile

Dozele recomandate pentru copii şi adolescenţi (0 - 18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi ajustate în funcţie de rezultatul clinic al afecţiunilor menţionate mai sus.

Nu există dovezi cu privire la necesitatea ajustării dozei.

Cu excepția cazurilor justificate clinic, nu este necesară ajustarea dozei, vezi pct. 4.4.

Cu excepția cazurilor justificate clinic, nu este necesară ajustarea dozei, vezi pct. 4.4.

Pentru administrare intravenoasă.

Imunoglobulina umană normală trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de 0,5 ml/kg şi oră, timp de 30 minute. Dacă este bine tolerată (vezi pct. 4.4), viteza de administrare poate fi crescută treptat până la maxim 6 ml/kg şi oră. Datele clinice obţinute de la un număr limitat de pacienţi indică, de asemenea, că pacienţii adulţi cu imunodeficienţă primară (IDP) pot tolera o viteză de administrare de maxim 8 ml/kg şi oră. Pentru precauţii suplimentare pentru utilizare vezi pct. 4.4.

Dacă este necesară diluarea înainte de injectare, KIOVIG poate fi diluat cu soluţie de glucoză 5% pentru a obţine o concentraţie finală de 50 mg/ml (5% imunoglobulină). Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Apariţia oricărui eveniment advers legat de administrarea perfuziei impune scăderea vitezei de administrare sau încetarea administrării.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipersensibilitate la imunoglobulinele umane, în special la pacienţii cu anticorpi anti-IgA.

Pacienți cu deficiență IgA selectivă care au dezvoltat anticorpi împotriva IgA, deoarece administrarea unui produs care conține IgA poate cauza anafilaxie.

Reacție asociată administrării perfuziei

Anumite reacţii adverse grave (de exemplu, dureri de cap, congestia bruscă a feței, frisoane, mialgie,respirație șuierătoare, tahicardie, dureri în partea inferioară a spatelui, greață și hipotensiune arterială) pot fi legate de viteza de administrare. Viteza de administrare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, iar în timpul administrării trebuie observate toate simptomele.

Anumite reacţii adverse pot apărea mai frecvent

- în cazul unei viteze crescute de injectare

- la pacienţi cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în cazuri rare, când un produs cu imunoglobulină umană normală este schimbat cu altul sau când a trecut un interval lung de la ultima injectare.

- la pacienți cu o infecție netratată sau o inflamație cronică subiacentă.

Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că pacienţii:

- nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală, injectând iniţial produsul foarte lent (0,5 ml/kg şi oră);

- sunt monitorizaţi cu atenţie, observând orice simptom care apare în timpul perfuzării. În mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-a schimbat produsul de IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de timp de la ultimaadministrare trebuie monitorizaţi la spital în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după prima perfuzie, pentru a observa eventualele reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp de cel puţin 20 minute după administrare.

În cazul tuturor pacienţilor, administrarea de IgIV necesită:

- hidratare adecvată înaintea iniţierii perfuziei cu IgIV

- monitorizarea diurezei

- monitorizarea creatininemiei

- monitorizarea apariţiei semnelor şi simptomelor de tromboză

- evaluarea vâscozităţii sanguine la pacienţii cu risc de hipervâscozitate

- evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5).

În cazul unei reacții adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită administrarea perfuziei. Tratamentul necesar depinde de natura și severitatea reacției adverse.

În cazul pacienţilor cu diabet zaharat, dacă este necesară diluarea KIOVIG pentru a se obţine concentraţii mai mici, utilizarea soluţiei de glucoză 5% pentru diluare trebuie reconsiderată.

Reacțiile de hipersensibilitate sunt rare.

Anafilaxia se poate dezvolta la pacienții

- cu IgA nedetectabilă, care au anticorpi anti-IgA

- care au tolerat tratamentul anterior cu imunoglobulină umană normală

În caz de șoc trebuie instituit tratamentul medical standard pentru terapia șocului.

Există dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IgIV şi evenimente tromboembolice cum ar fi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (inclusiv apoplexie), embolismul pulmonar şi trombozele venoase profunde, care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii sângelui prin afluxul mare de imunoglobuline la pacienţii cu risc. Prescrierea şi administrarea de IgIV trebuie făcută cu prudenţă la pacienţii obezi şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru apariţia unor evenimente tromboembolice (cum sunt antecedente de ateroscleroză, factori de risc cardiovasculari multipli, vârstă înaintată, debit cardiac afectat, hipertensiune arterială, utilizare de estrogeni, diabet zaharat şi antecedente de afecţiuni vasculare cu episoade trombotice, pacienţi cu boli trombofilice dobândite sau ereditare, cu tulburări de hipercoagulare, la cei cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu hipovolemie severă şi cu afecţiuni ce implică vâscozitate sanguină crescută, pacienţi cu catetere vasculare in situ şi pacienţi la care se administrează doze mari sau la care administrarea se efectuează rapid).

Hiperproteinemia, vâscozitatea serică crescută şi pseudohiponatremia relativă consecutivă pot apărea la pacienţi aflaţi în tratament cu IgIV. Medicii trebuie să aibă în vedere această posibilitate, deoarece iniţierea tratamentului pentru hiponatremia adevărată (adică scăderea apei circulante) la aceşti pacienţi poate duce la o creştere accentuată a vâscozităţii serice şi o posibilă predispoziţie la accidente tromboembolice.

La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate în cea mai mică doză eficace şi perfuzate cu viteza minimă posibilă.

Insuficienţa renală acută

S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii trataţi cu IgIV. Acestea includ insuficienţa renală acută, necroza tubulară acută, nefropatia tubulară proximală şi nefroza osmotică. În majoritatea cazurilor s-au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienţa renală preexistentă, diabetul zaharat, hipovolemia, obezitatea, administrarea concomitentă a unor medicamente nefrotoxice, vârsta peste 65 ani, sepsisul, hipervâscozitatea sau paraproteinemia.

Parametrii renali trebuie evaluați înainte de administrarea IgIV, în special la pacienții despre care se presupune că au un risc potențial mărit pentru dezvoltarea unei insuficiențe renale acute și apoi trebuie evaluați din nou, la intervale regulate. La pacienții cu risc de insuficiență renală acută, produsele cu

IgIV trebuie administrate în doză minimă și cu o viteză minimă practicabilă de perfuzare. În cazul insuficienței renale, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu IgIV.

În timp ce aceste raportări de disfuncţie renală sau de insuficienţă renală s-au asociat cu administrarea mai multor produse autorizate de IgIV, conţinând diverşi excipienţi cum sunt sucroza, glucoza şi maltoza, cele care conţin sucroză ca stabilizator s-au asociat cu cel mai mare număr de astfel de cazuri.

La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea produselor cu IgIV care nu conţin aceşti excipienţi. KIOVIG nu conţine sucroză, maltoză sau glucoză.

Afectarea pulmonară acută post-transfuzională (TRALI)

În cazul pacienților cărora li se administrează IgIV (inclusiv KIOVIG), au fost raportate edeme pulmonare necardiogene acute (afectare pulmonară acută post-transfuzională, TRALI). TRALI este caracterizată prin hipoxie, dispnee, tahipnee, cianoză, febră și hipotensiune arterială gravă.

Simptomele de TRALI se dezvoltă de obicei în timpul unei transfuzii sau în decurs de 6 ore de la aceasta, adesea în termen de 1 - 2 ore. Prin urmare, pacienții cărora li s-a administrat IgIV trebuie monitorizați și administrarea IgIV trebuie întreruptă imediat în cazul unor reacții adverse la nivel pulmonar. TRALI este o afecțiune care pune viața în pericol și necesită tratament imediat într-o unitate de terapie intensivă.

Sindromul meningitei aseptice (AMS)

S-a raportat apariţia sindromului meningitei aseptice în asociere cu tratamentul cu IgIV. Sindromul apare la un interval între câteva ore şi două zile după tratamentul cu IgIV.

Examinările lichidului cefalorahidian sunt adesea pozitive, indicând pleiocitoză, până la câteva mii de celule într-un mm3, predominant din seriile granulocitare şi prezintă concentraţii crescute ale proteinelor, până la câteva sute de mg/dl. AMS poate să apară mai frecvent asociat tratamentului cu

IgIV în doză mare (2g/kg).

Pacienții care prezintă astfel de semne și simptome trebuie supuși unei examinări neurologice detaliate, inclusiv studii CSF, în vederea eliminării altor cauze de meningită.

Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisiunea AMS în câteva zile, fără sechele.

Din datele obţinute după punerea pe piaţă a KIOVIG, nu s-a observat o corelaţie clară între AMS şi dozele mari. La femei a fost observată o incidenţă crescută a AMS.

Medicamentele cu IgIV pot să conţină anticorpi de grup sanguin care se pot comporta ca hemolizine, determinând in vivo acoperirea eritrocitelor cu imunoglobulină, cauzând o reacţie pozitivă directă antiglobulină (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. În urma terapiei cu IgIV se poate dezvolta o anemie hemolitică, din cauza intensificării fenomenului de sechestrare a eritrocitelor. Pacienţii aflaţi în tratament cu IgIV trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor clinice şi a simptomelor de hemoliză. (Vezi pct. 4.8.)

Neutropenia/leucopenia

O scădere tranzitorie a numărului de neutrofile și/sau episoade de neutropenie, uneori grave, au fost raportate după tratamentul cu IgIV. Acest lucru apare de obicei în termen de câteva ore sau zile după administrarea IgIV și se rezolvă spontan în termen de 7 - 14 zile.

După perfuzarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a valorilor diverşilor anticorpi transferaţi pasiv poate determina obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice.

Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul antiglobulinic direct (DAT, testul Coombs direct).

Administrarea de KIOVIG poate determina rezultate fals pozitive ale analizelor care depind de detectarea beta-D-glicanilor pentru diagnosticul infecţiilor fungice. Acestea pot persista în decursul săptămânilor de după administrarea medicamentului.

KIOVIG este preparat din plasmă umană. Măsurile standard de prevenire a infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării produselor medicale preparate din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, testarea fiecărei probe donate şi a rezervei de plasmă pentru a evidenţia indicatori specifici de infecţie şi introducerea în procesul de fabricaţie a unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se administrează medicamente preparate din plasmă sau sânge uman, nu poate fi exclusă în totalitate posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase. Acest fapt este valabil și în cazul virusurilor necunoscute sau nou apărute şi al altor microorganisme patogene.

Măsurile adoptate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt HIV, VHB şi

VHC şi pentru virusul neîncapsulat VHA şi parvovirusul B19.

Experienţa clinică nu a evidenţiat transmiterea hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin imunoglobuline şi se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa virală o are conţinutul de anticorpi.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Nu există riscuri specifice pentru copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte reacţiile adverse enumerate mai sus. Copiii şi adolescenţii pot fi mai predispuşi la supraîncărcare volemică (vezi pct. 4.9).

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate

Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum ar fi cel rujeolic, rubeolic, parotiditic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi de maxim 3 luni. După administrarea acestui medicament trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice statusul anticorpilor.

Diluţia KIOVIG cu soluţie de glucoză 5% poate determina creşterea glicemiei.

Diuretice de ansă

Evitați utilizarea concomitentă a diureticelor de ansă.

Interacţiunile enumerate se aplică atât pentru adulţi, cât şi pentru adolescenţi şi copii.

Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide şi la cele care alăptează.

S-a demonstrat că produsele care conţin IgIV traversează placenta, în special în al treilea trimestru.

Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.

Imunoglobulinele se excretă în laptele matern şi pot contribui la protecţia nou-născutului faţă de agenţi patogeni cu poartă de intrare mucoasă. Nu se așteaptăe efecte negative asupra nou-născuților/copiilor hrăniți la sân.

Experienţa clinică privind imunoglobulinele indică faptul că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra fertilităţii.

Unele reacţii adverse asociate tratamentului cu KIOVIG pot avea o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Rezumatul profilului privind siguranţa

Ocazional pot apărea reacţii adverse cum ar fi frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgii, hipotensiune arterială şi dureri moderate de spate.

Rareori, imunoglobulinele umane normale pot determina o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările anterioare.

După administrarea de imunoglobulină umană normală, s-au observat cazuri de meningită aseptică reversibilă şi cazuri rare de reacţii cutanate tranzitorii (inclusiv lupus eritematos cutanat - frecvență necunoscută). Reacţii de hemoliză reversibilă au fost observate în special la pacienții cu grup de sânge

A, B şi AB. Rareori, după administrarea unor doze mari de IgIV, se poate dezvolta o anemie hemolitică ce necesită transfuzii (vezi şi pct. 4.4).

S-au observat creşteri ale creatininemiei şi/sau insuficienţă renală acută.

Foarte rar: Reacţii tromboembolice cum ar fi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, embolismul pulmonar şi tromboza venoasă profundă.

Cazuri de afectare pulmonară acută post-transfuzională (TRALI).

Tabelele prezentate mai jos sunt în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO şi termenii preferaţi). Tabelul 1 prezintă reacţiile adverse din cadrul studiilor clinice şi tabelul 2 prezintă RA raportate după punerea pe piaţă.

Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100); rare (≥1/10.000 şi <1/1.000); foarte rare (<1/10.000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1

Frecvenţa reacţiilor adverse (RA) - în studiile clinice cu KIOVIG

Aparate, sisteme, organe (ASO) Reacţie adversă Frecvenţă

MedDRA

Infecţii şi infestări Bronşită, nazofaringită Frecvente

Sinuzită cronică, infecţii fungice, infecţii Mai puţin frecventebacteriene, infecţii renale, sinuzite, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului urinar, infecţii bacteriene ale tractului urinar, meningită aseptică

Tulburări hematologice şi Anemie, limfadenopatie Frecventelimfatice

Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate, reacţie anafilactică Mai puţin frecventeimunitar

Tulburări endocrine Afecţiuni tiroidiene Mai puţin frecvente

Tulburări metabolice şi de Apetit scăzut Frecventenutriţie

Tulburări psihice Insomnie, anxietate Frecvente

Iritabilitate Mai puţin frecvente

Tulburări ale sistemului Cefalee Foarte frecventenervos Ameţeli, migrenă, parestezii, hipoestezie Frecvente

Amnezie, disartrie, disgeuzie, tulburări de Mai puţin frecventeechilibru, tremor

Tulburări oculare Conjunctivită Frecvente

Dureri oculare, tumefiere oculară Mai puţin frecvente

Tulburări acustice şi Vertij, lichid în urechea medie Mai puţin frecventevestibulare

Tulburări cardiace Tahicardie Frecvente

Tulburări vasculare Hipertensiune arterială Foarte frecvente

Congestia bruscă a feţei Frecvente

Senzaţie de frig la nivelul extremităţilor, flebite Mai puţin frecvente

Tulburări respiratorii, Tuse, rinoree, astm bronşic, congestie nazală, Frecventetoracice şi mediastinale durere orofaringiană, dispnee

Tumefiere orofaringiană Mai puţin frecvente

Tulburări gastro-intestinale Vărsături Foarte frecvente

Diaree, vărsături, dureri abdominale, dispepsie Frecvente

Distensie abdominală Mai puţin frecvente

Tulburări cutanate şi ale Erupţii cutanate Foarte frecventeţesutului subcutanat Contuzii, prurit, urticarie, dermatită, eritem Frecvente

Angioedem, urticarie acută, transpiraţii reci, Mai puţin frecventereacţii de fotosensibilitate, transpiraţii nocturne, hiperhidroză

Tulburări Dureri de spate, artralgii, dureri la nivelul Frecventemusculo-scheletice şi ale extremităţilor, mialgii, spasme musculare, ţesutului conjunctiv slăbiciune musculară

Fasciculaţii musculare Mai puţin frecvente

Tulburări renale şi ale Proteinurie Mai puţin frecventecăilor urinare

Tabelul 1

Frecvenţa reacţiilor adverse (RA) - în studiile clinice cu KIOVIG

Aparate, sisteme, organe (ASO) Reacţie adversă Frecvenţă

MedDRA

Tulburări generale şi la Reacţii locale (adică Foarte frecventenivelul locului de dureri/tumefiere/reacţii/prurit la nivelul locului de administrare perfuzare), febră, oboseală

Frisoane, edem, sindrom asemănător gripei, Frecventedisconfort toracic, durere în piept, astenie, indispoziţie, rigiditate

Senzaţie de presiune în piept, senzaţie de căldură, Mai puţin frecventesenzaţie de arsură, tumefacţii

Investigaţii diagnostice Creşterea colesterolemiei, creşterea Mai puţin frecventecreatininemiei, creşterea uremiei, scăderea numărului de leucocite, creşterea alaninaminotransferazei, scăderea hematocritului, scăderea eritrocitelor, creşterea frecvenţei respiratorii

Tabelul 2

Reacţii adverse (RA) după punerea pe piaţă

Aparate, sisteme, organe (ASO) Reacţie adversă Frecvenţă

MedDRA

Tulburări hematologice şi Hemoliză Cu frecvenţă limfatice necunoscută

Tulburări ale sistemului Şoc anafilactic Cu frecvenţă imunitar necunoscută

Tulburări ale sistemului Accident ischemic tranzitoriu, accident vascular Cu frecvenţă nervos cerebral necunoscută

Tulburări cardiace Infarct miocardic Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială, tromboză venoasă Cu frecvenţă profundă necunoscută

Tulburări respiratorii, Embolism pulmonar, edem pulmonar Cu frecvenţă toracice şi mediastinale necunoscută

Investigaţii diagnostice Test Coombs direct pozitiv, scădere a saturaţiei Cu frecvenţă cu oxigen necunoscută

Leziuni, intoxicaţii şi Afectare pulmonară acută post-transfuzională Cu frecvenţă complicaţii legate de necunoscutăprocedurile utilizate

Fasciculaţiile şi slăbiciunea musculară au fost raportate numai la pacienţii cu NMM.

Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse raportate la copii şi adolescenţi sunt aceleaşi ca şi la adulţi.

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

Pentru siguranţa din punct de vedere al transmiterii agenţilor infecţioşi, vezi pct. 4.4.

Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii cu risc, incluzând pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă (vezi pct. 4.4).

Copii mai mici, cu vârsta sub 5 ani, pot fi mai predispuşi la supraîncărcare volemică. De aceea, la acest grup de pacienţi, valorile dozelor trebuie calculate cu atenţie. În plus, copii cu boala Kawasaki prezintă un risc deosebit de mare din cauza afectării cardiace, astfel încât doza şi viteza de administrare trebuie calculate cu atenţie.

Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline: imunoglobuline umane normale pentru administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02

Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină G (IgG) cu un spectru larg de anticorpi împotriva agenţilor infecţioşi.

Imunoglobulina umană normală conţine anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală. De obicei, este preparată din plasma colectată din minim 1000 de donări. Conţine o distribuţie a subclaselor de imunoglobulină G proporţională cu cea din plasma umană nativă. Dozele adecvate ale acestui medicament pot restabili la valori normale nivelurile de imunoglobulină G scăzute patologic.

Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii în afara terapiei de substituţie nu este complet elucidat, dar include efecte imunomodulatorii.

Nu există diferenţe teoretice sau constatate în ceea ce priveşte acţiunea imunoglobulinelor la copii şi adolescenţi, în comparaţie cu adulţii.

După administrare intravenoasă, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă imediat şi în totalitate în circulaţia primitorului. Se distribuie relativ rapid în plasmă şi în lichidul extravascular; după aproximativ 3 până la 5 zile se realizează un echilibru între compartimentele intra- şi extravascular.

Parametrii farmacocinetici pentru KIOVIG s-au determinat în două studii clinice la pacienţi cu IDP, studii efectuate în Europa şi S.U.A. În aceste studii au fost incluşi în total 83 de subiecţi cu vârsta minimă de 2 ani, trataţi cu doze cuprinse între 300 şi 600 mg/kg la un interval cuprins între 21 şi 28 de zile, timp de 6 până la 12 luni. Timpul de înjumătăţire plasmatică median al IgG după administrarea

KIOVIG a fost de 32,5 zile. Aceast timp de înjumătăţire plasmatică poate varia individual, în special în imunodeficienţa primară. Parametrii farmacocinetici ai produsului sunt prezentaţi pe scurt în tabelul de mai jos. Toţi parametrii au fost analizaţi separat pentru trei grupe de vârstă, copii (sub 12 ani, n=5),adolescenţi (între 13 şi 17 ani, n=10) şi adulţi (peste 18 ani, n=64). Valorile obţinute din aceste studii sunt comparabile cu parametrii raportaţi pentru alte imunoglobuline umane.

Prezentare pe scurt a parametrilor farmacocinetici pentru KIOVIG

Copii Adolescenţi Adulţi

Parametru (12 ani sau mai mici) (între 13 şi 17 ani) (18 ani sau mai mari)

Mediană IÎ* 95 % Mediană IÎ 95 % Mediană IÎ 95 %

Timp de înjumătăţire 41,3 20,2 - 86,8 45,7,3 - 89,3 31,9 29,6 - 36,1plasmatică terminal (zile)

Cmin (mg/dl)/(mg/kg)2,28 1,72 - 2,74 2,25 1,98 - 2,64 2,24 1,92 - 2,43(valoare minimă)

Cmax (mg/dl)/(mg/kg)4,44 3,30 - 4,90 4,43 3,78 - 5,16 4,50 3,99 - 4,78(valoare maximă)

Recuperare in-vivo (%) 121 87 - 137 99 75 - 1204 96 - 114

Recuperare progresivă 2,26 1,70 - 2,60 2,09 1,78 - 2,65 2,17 1,99 - 2,44(mg/dl)/(mg/kg)

ASC0-21d (g·oră/dl) (arie sub curba concentraţiei 1,49 1,34 - 1,8,67 1,45 - 2,19 1,62 1,50 - 1,78în funcţie de timp)

*IÎ - Interval de încredere

IgG şi complexele IgG sunt distruse în celulele sistemului reticuloendotelial.

Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman.

Siguranţa KIOVIG a fost demonstrată în câteva studii non-clinice. Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei şi toxicitatea.

Apariţia anticorpilor împotriva proteinelor heterogene nu permite efectuarea unor studii privind toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale.

Deoarece experienţa clinică nu a demonstrat potenţial carcinogen pentru imunoglobuline, nu s-au efectuat studii experimentale la specii heterogene.

Glicină

Apă pentru preparate injectabile

În lipsa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau cu alte produse IgIV.

2 ani

Dacă este necesară o diluare pentru concentraţii mai mici, se recomandă utilizarea imediat după diluare. S-a demonstrat că stabilitatea KIOVIG după diluare cu soluţie de glucoză 5% cu obţinerea unei concentraţii finale de 50 mg/ml (5%) imunoglobulină este de 21 de zile la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C precum şi între 28°C şi 30°C; totuşi, aceste studii nu au inclus aspectele privind contaminarea microbiană şi siguranţa.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A nu se congela.

Flaconul trebuie păstrat în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.

10, 25, 50, 100, 200 sau 300 ml soluţie într-un flacon (sticlă de tip I) cu dop (bromobutil).

Mărimea ambalajului: 1 flacon

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Înainte de utilizare, produsul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.

Dacă este necesară diluarea, se recomandă utilizarea soluţiei de glucoză 5%. Pentru obţinerea unei soluţii de imunoglobulină de 50 mg/ml (5%), KIOVIG 100 mg/ml (10%) trebuie diluat cu un volum egal de soluţie de glucoză. Se recomandă ca, în timpul diluării, riscul de contaminare microbiană să fie redus la minim.

Înainte de administrare, produsul trebuie examinat vizual pentru a observa existenţa eventualelor particule sau modificări de culoare. Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă, incoloră sau deculoare galben deschis. A nu se utiliza soluţiile tulburi sau care prezintă depozite.

KIOVIG trebuie administrat numai intravenos. Alte căi de administrare nu au fost evaluate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Takeda Manufacturing Austria AG

Industriestrasse 67

A-1221 Viena, AustriamedinfoEMEA@takeda.com

EU/1/05/329/001

EU/1/05/329/002

EU/1/05/329/003

EU/1/05/329/004

EU/1/05/329/005

EU/1/05/329/006

Data primei autorizări: 19 ianuarie 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 06 decembrie 2010

Informaţii detaliate despre acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente: http://www.ema.europa.eu/.