Prospect KETONAL UNO 200mg capsule eliberare prelungită
Indicat în: durere și inflamație
Cale de administrare: orală
Substanța: ketoprofen (antiinflamator nesteroidian)
ATC: M01AE03 (Sistemul musculo-scheletic | Produse antiinflamatoare și antireumatice, non-steroidiene | Derivați de acid propionic)
Evitați expunerea excesivă la soare sau radiații UV.
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Poate afecta rinichii.
Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.
Poate crește riscul de sângerare.
Poate crește riscul de ulcer sau sângerare digestivă.
Ketoprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) utilizat pentru a trata durerea și inflamația asociate cu afecțiuni precum artrita reumatoidă, osteoartrita, durerile musculare, durerile de spate și alte afecțiuni inflamatorii. De asemenea, este utilizat pentru a ameliora durerile acute, cum ar fi cele menstruale sau post-traumatice.
Ketoprofenul acționează prin inhibarea enzimelor ciclooxigenaze (COX-1 și COX-2), reducând astfel producția de prostaglandine, substanțe implicate în inflamație, durere și febră. Este disponibil sub formă de comprimate, geluri topice, supozitoare sau soluții injectabile.
Efectele secundare pot include iritații gastrice, greață, arsuri la stomac, amețeli sau, în cazuri rare, ulcere gastrice și sângerări gastrointestinale. Utilizarea pe termen lung sau în doze mari poate crește riscul de evenimente cardiovasculare. Este important ca medicamentul să fie utilizat conform indicațiilor medicului.
Date generale despre KETONAL UNO 200mg
- Substanța: ketoprofen
- Data ultimei liste de medicamente: 01-07-2015
- Codul comercial: W43992002
- Concentrație: 200mg
- Forma farmaceutică: capsule eliberare prelungită
- Cantitate: 20
- Prezentare produs: cutie x2 blist al/pvc-te-pvdc x10 caps elib prel
- Tip produs: generic
- Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.
Forme farmaceutice disponibile pentru ketoprofen
- capsule
- capsule eliberare prelungită
- comprimate eliberare prelungită
- comprimate filmate
- comprimate filmate eliberare prelungită
- gel
- granule drajefiate în plic
- granule soluție orală
- granule soluție orală în plic
- liofilizat+solvent pentru soluție injectabilă
- pulbere pentru soluție injectabilă
- pulbere+solvent pentru soluție injectabilă
- soluție injectabilă intramusculară/intravenoasă
- soluție injectabilă/concentrat soluție perfuzabilă
- soluție injectabilă/perfuzabilă
- spray cutanat soluție
- spumă cutanată
- supozitoare
Concentrațiile disponibile pentru ketoprofen
- 10%
- 100mg
- 100mg/2ml
- 100mg/g
- 100mg/ml
- 150mg
- 160mg/2ml
- 2.5%
- 200mg
- 25mg
- 25mg/g
- 50mg
- 50mg/ml
- 80mg/plic
Prospect KETONAL UNO 200mg
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul KETONAL UNO 200mg capsule eliberare prelungită
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketonal UNO 200 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine ketoprofen 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită
Capsule cu corpul incolor, transparent şi capacul de culoare albastră, care conţin microgranule filmate de culoare roşu-cărămizie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice.
Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative şi metabolice şi pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.
Indicaţiile medicamentului Ketonal UNO sunt următoarele:
Afeciuni reumatice:
- poliartrită reumatoidă
- artroză
- spondilită seronegativă: spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă (sindrom Reiter)
- gută, pseudogută
- artroze - puseuri acute
- forme extraarticulare de reumatism (tendinite, bursite, capsulite ale umărului)
Durere
- dureri post-traumatice (care apar după traumatisme);
- dureri post-operatorii (care apar după intervenţiile chirurgicale);
- menstruaţie dureroasă; dismenoree (durerile care apar simultan cu ciclul menstrual);
- dureri datorate metastazelor osoase.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul este recomandat pentru administrare orală.
Doze recomandate:Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Doza uzuală recomandată este de o capsulă cu eliberare prelungită Ketonal UNO 200 mg, o dată pe zi.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg.
Înainte de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic (o capsulă cu eliberare prelungită Ketonal
UNO 200 mg) trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se recomandă administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Mod de administrareCapsulele cu eliberare prelungită trebuie administrate în timpul mesei sau după masă, cu un pahar plin cu apă sau lapte.
Capsulele cu eliberare prelungită pot fi administrate concomitent cu antiacide pentru reducerea frecvenţei reacţiilor adverse gastro-intestinale.
Pacienţi vârstniciPacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Dacă administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) este considerată necesară, pacientul trebuie monitorizat pentru apariţia hemoragiilor gastro-intestinale timp de 4 săptămâni după iniţierea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.
CopiiLa copii dozajul nu este stabilit.
4.3 Contraindicaţii
Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi bronhospasm, atacuri de astm bronșic, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen, ASA sau alte AINS. Reacțiile severe, rareori letale, anafilactice au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8).
Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre excipienţi.
Ketoprofen este, de asemenea, contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Ketoprofenul este contraindicat în următoarele cazuri:
- insuficienţă cardiacă severă;
- ulcer peptic activ sau orice antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală;
- diateză hemoragică;
- insuficienţă renală severă;
- insuficienţă hepatică severă;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenționări
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie evitată.
Reacții gastro-intestinale
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante cum sunt warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca acidul acetilsalicilic sau nicorandil (vezi pct. 4.5).
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale cu potenţial letal s-au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), însoţite sau nu de simptome de avertizare sau de antecedente de manifestări gastro-intestinale severe.
Pacienţii vârstnici au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerările și perforațiile gastrointestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Când apar sângerări gastrointestinale sau ulcerații la pacienții cărora li se administrează ketoprofen, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţie sau perforaţie creşte cu creșterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3), şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi ar trebui să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu misoprostol sau inhibitorii pompei protonice) trebuie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienții care necesită doze mici de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente asemănătoare care pot creşte riscul de hemoragii gastro-intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la începutul tratamentului.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul, comparativ cu alte AINS, poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastro-intestinală severă, în special în doze mari (vezi pct. 4.3).
AINS trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colita ulcerativă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8 ).
Reacții cardiovasculare și cerebrovasculare
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi pe termen lung), se poate asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele care să excludă acest risc pentru ketoprofen sunt insuficiente.
Similar tuturor AINS, se recomandă prudența în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, precum și înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factor de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Un risc crescut de evenimente trombotice arteriale a fost raportat la pacienții tratați cu AINS, altele decât acid acetilsalicilic, pentru durerea perioperatorie în stabilirea intervenției chirurgicale de bypass coronarian.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară sau moderată, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS poate determina retenţie lichidiană şi edem.
Reacții cutanateLa utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la primele semne de apariţie ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Tulburări respiratoriiPacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi riscului pentru reacţii alergice la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât populaţia generală.
Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în special la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
HiperkaliemiaPot apărea hiperkaliemie, în special la pacienții cu diabet zaharat, insuficiență renală și/sau tratament concomitent cu agenți de promovare a hiperkaliemiei (vezi pct. 4.5). Nivelul de potasiu trebuie monitorizat în aceste circumstanțe.
Functie renală
La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă renală cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate determina o reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală.
Funcția hepaticăLa pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate periodic concentraţiile serice ale transaminazelor, mai ales în timpul tratamentului de lungă durată.
S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului.
Alte efecte
În cazul unei afecţiuni infecţioase similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei boli infecţioase, precum febra, prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu ketoprofen.
În cazul în care apar tulburări ale vederii, în special vedere înceţoşată, se recomandă întreruperea tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri medicamentoase nerecomandate
Alte AINS (inclusiv ciclooxigenază-2 inhibitori selectivi) şi cu doze mari de salicilaţi cresc riscul de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale
Anticoagulantele
Risc crescut de sângerare:
- heparină
- antagoniști ai vitaminei K (cum ar fi warfarina)
- inhibitori de agregare a trombocitelor (cum ar fi ticlopidina, clopidogrelul)
- inhibitori de trombină (cum ar fi dabigatranul)
- inhibitori direcți ai factorului Xa (cum ar fi apixaban, rivaroxaban, edoxaban)
Dacă administrarea concomitentă este inevitabilă, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape
Litiu: Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită reducerii excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate şi valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână
Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari (> 15 mg/săptămână), prin reducerea clearanceului renal şi desfacerea acestuia de pe proteinele plasmatice unde este legat.
Medicamente a căror asociere necesită precauţie
Medicamentele și categoriile terapeutice care pot promova hiperkaliemia (adică, sărurile de potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii ECA și antagoniștii angiotensinei II, AINS, heparinele (cu greutate moleculară mică sau nefracționată), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim)
Riscul de hiperkaliemie poate fi sporit atunci când medicamentele menționate mai sus sunt administrate în asociere.
DiureticePacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinică.
Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II
La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici, asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.
Metotrexat la doze mai mici de 15 mg/săptămână
În timpul primelor săptămâni de tratament combinat, hemograma completă trebuie monitorizată săptămânal. Dacă apar orice modificări ale funcţiei renale sau dacă pacientul este în vârstă, se recomandă monitorizarea strictă a pacientului.
PentoxifilinăExistă un risc crescut de sângerare. Este necesară monitorizarea clinică mai frecventă și monitorizarea timpului de sângerare.
TenofovirAdministrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de insuficiență renală.
Nicorandil
Administrarea concomitentă a nicorandilului și AINS poate crește riscul complicațiilor grave, cum ar fi ulcerația gastrointestinală, perforarea și hemoragia (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace
Nu a fost demonstrată o interacțiune farmacocinetică între ketoprofen și digoxin. Cu toate acestea, se recomandă prudență, în special la pacienții cu insuficiență renală, deoarece AINS pot reduce funcția renală și pot scădea clearance-ul renal al glicozidelor cardiace.
GlucocorticoiziRisc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Asocieri care trebuie luate în considerareAntihipertensive (betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice)
Risc de reducere a efectului hipotensor (reducerea acțiunii prostaglandinelor vasodilatatoare de către
AINS).
TromboliticeRisc crescut de hemoragie.
Inhibitori selective ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
ProbenecidAdministrarea în asociere de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.
Combinații care trebuie luate în considerare:
Ciclosporină, Tacrolimus
Risc de efect nefrotoxic aditiv, mai ales la vârstnici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii cardio-vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animalele la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embrio-fetală. În plus, au fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardio-vasculare, datele au fost raportate la animale care au primit un inhibitor de sinteză de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Ketoprofenul nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor expun fătul la:
- toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios.
Mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze mici;
- inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit.
Prin urmare, ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
AlăptareaNu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se recomandă pe parcursul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi despre atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste simptome.
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea după frecvenţele aşteptate: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
La adulţi, au fost raportate următoarele reacţii adverse pentru ketoprofen:
Tulburări hematologice şi limfatice:- rare: anemie prin hemoragie
- cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, leucopenie, anemie hemolitică, insuficienţă medulară.
Tulburări ale sistemului imunitar- cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic).
Tulburări psihice- cu frecvenţă necunoscută: confuzie, tulburări ale dispoziţiei.
Tulburări metabolice și de nutriție
Cu frecvență necunoscută: hiponatremie, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos- mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli şi somnolenţă.
- rare: parestezie.
- cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică, convulsii, disgeuzie, vertij.
Tulburări oculare- rare: vedere înceţoşată (vezi pct. 4.4).
Tulburări acustice şi vestibulare- rare: tinitus.
Tulburări cardiace- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare- cu frecvenţă necunoscută: hipertensiunea arterială, vasodilataţie, vasculită (inclusiv vasculită leucocitoclastică).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale- rare: astm bronşic;
- cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid acetilsalicilic şi la alte AINS), rinită.
Tulburări gastro-intestinale- frecvente: dispepsie, greaţă, durere abdominală, vărsături
- mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrite
- rare: stomatite, ulcer gastro-duodenal
- cu frecvenţă necunoscută: exacerbări de colită şi de boală Crohn, hemoragie şi perforaţie gastro-intestinale, pancreatită.
La doze de 200 mg pe zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul tractului gastro-intestinal: sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai grave reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia intestinală. Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare- rare: hepatită, creşteri ale valorilor transaminazelor, creşteri ale bilirubinemiei, determinate de tulburări hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat- mai puţin frecvente: erupţie cutanată, prurit
- cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate, alopecie, urticarie, edem angioneurotic şi erupţii cutanate buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică, pustuloză exantematoasă generalizată acută.
Tulburări renale şi ale căilor urinare- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefritic, rezultate anormale la testele funcţiei renale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare- mai puţin frecvente: edem
- cu frecvenţă necunoscută: fatigabilitate.
Investigaţii diagnostice- rare: creştere în greutate.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În cele mai multe cazuri, simptomele observate au fost benigne și limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică.
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul suspectării unui supradozaj masiv, se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic şi de susţinere biologică pentru a compensa deshidratarea, monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei dacă aceasta este prezentă.
Dacă este prezentă insuficienţa renală pentru a îndepărta medicamentul din circulaţie se poate folosi hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01 AE03.
Mecanismul de acţiuneKetoprofenul a demonstrat că are efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor, prin inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin 2 izoenzime ciclooxigenaza 1 (COX 1) şi ciclooxigenaza 2 (COX 2) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului arahidonic.
Ketoprofen stabilizează membrana lizozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică.
Mecansimul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus).
La anumite femei, ketoprofenul reduce simptomele dismenoreei primare probabil datorită inhibiţiei sintezei şi/sau eficacităţii prostaglandinelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ketoprofenul din Ketonal UNO este bine absorbit după administrarea orală.
Capsulele de Ketonal UNO diferită faţă de capsulele obişnuite în ceea ce priveşte eliberarea diferită a substanţei active. Capsulele conţin pelete cu eliberare prelungită, care accentuează acţiunea prelungită.
Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungită de 200 mg.
Când ketoprofenul este administrat concomitent cu alimentele, biodisponibilitatea sa totală (ASC) nu este modificată; totuşi rata absorbţiei este încetinită. Alimentele grase nu afectează biodisponibilitatea (ASC) sau concentraţia plasmatică, totuşi concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse mai târziu.
Administrarea concomitentă a antiacidelor sau a altor medicamente care pot creşte pH-ul gastric nu modifică viteza sau mărimea absorbţiei ketoprofenului.
După administrarea orală a unei capsule cu eliberare prelungită de 200 mg ketoprofen, concentraţia plasmatică maximă Cmax de 3,1-3,4±1,2 mg/l a fost obţinută în 5 ore.
DistribuţieKetoprofenul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distribuţie este de 0,1 l/kg.
Se distribuie în lichidul sinovial, unde atinge 30% din concentraţia plasmatică.
Metabolizare şi eliminareKetoprofenul este metabolizat intens în ficat; se leagă de acidul glucuronic formând un metabolit instabil - ketoprofenglucuronid, care serveşte ca potenţială sursă pentru medicamentul iniţial. Aceasta prezintă importanţă la pacienţii cu insuficienţă renală, la care produşii de conjugare se pot acumula în ser, având drept rezultat procesul invers conjugării. Sunt raportate concentraţii scăzute ale produşilor de conjugare la adulţii sănătoşi, dar sunt mai ridicate la subiecţii vârstnici (probabil datorită reducerii clearance-ului renal).
Nu se cunosc metaboliţi activi ai ketoprofenului. Metabolitul hidroxil nu este eficient. Clearance-ul plasmatic al ketoprofenului este de aproximativ 0,08 l/kg/oră.
Aproximativ 80% din ketoprofen este excretat în urină timp de 24 de ore, în principal ca metabolit glucuronid. Concentraţiile terapeutice active ale ketoprofenului sunt măsurabile în plasmă chiar la 24 ore de la administrare.
Grupuri speciale de pacienţiPacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, probabil datorită hipoalbuminemiei (ketoprofen activ biologic nelegat), concentraţia ketoprofenului este aproximativ dublată, necesitând astfel administrarea dozei minime eficace.
Pacienţi cu insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală clearance-ul ketoprofenului redus. În insuficienţa renală severă este necesară reducerea dozelor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
DL50 a ketoprofenului la şoareci după administrarea orală este de 360 mg/kg corp, la şobolani 160 mg/kg corp şi la porcii de Guineea 1300 mg/kg.
Toxicitatea cronică
Au fost administrate oral la şobolani doze de 2, 6, respectiv 18 mg ketoprofen pe kg corp, timp de 4 săptămâni. Din ziua a 6-a şi până în a 30-a, 10% dintre animalele tratate cu 18 mg/kg au fost sacrificate; la unii şobolani au apărut ulceraţii gastrice. La câini au fost raportate doar ulceraţii gastrice asociate cu această doză şi toate animalele au supravieţuit. În comparaţie cu indometacinul, 50% dintre animale au fost sacrificate la o doză de 6 mg indometacin/kg corp şi toate animalele au fost sacrificate la o doză de 18 mg/kg corp.
Într-un studiu de 6 luni efectuat pe şobolani, s-au administrat oral 3, 6 sau 9 mg ketoprofen/kg corp.
După 8 săptămâni, 53% dintre şobolanii masculi trataţi cu 6 mg/kg au fost sacrificaţi, precum şi 67% dintre masculi şi 20% dintre şobolanii femelă trataţi cu 9 mg/kg. La animalele tratate cu 9 mg/kg concentraţiile plasmatice ale proteinelor au scăzut iar greutatea splinei şi ficatului au crescut. Nu au fost raportate modificări patologice importante la grupul de animale care au supravieţuit.
Carcinogenitate, mutagenitate, efecte asupra fertilităţii
Studii de toxicitatea cronică orală la şoareci (până la 32 mg/kg şi zi) nu au indicat un potenţial carcinogen al ketoprofenului. Ketoprofenul nu a prezentat potenţial mutagen la testul Ames.
Ketoprofenul administrat la şobolanii masculi (până la 9 mg/kg corp şi zi) nu a avut un efect semnificativ asupra capacităţii de reproducere sau asupra fertilităţii. La femelele de şobolan s-a observat că administrarea a 6 sau 9 mg/kg corp/ zi a determinat scăderea numărului locurilor de nidaţie. La şobolanii masculi şi câini a determinat inhibarea spermatogenezei. Pe testele efectuate la câini şi babuini cu doze mari s-a observat scăderea greutăţii testiculelor.
TeratogenitateKetoprofenul administrat la şoareci, în doze de până la 12 mg/kg corp/ zi şi la şobolani în doze până la 9 mg/kg corp/zi, nu a fost teratogen sau embriotoxic.
La iepuri, dozele toxice materne au fost asociate cu embriotoxicitate, dar nu cu teratogenitate.
Siguranţa administrării ketoprofenului a fost demonstrată în timpul practicii clinice îndelungate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Microgranule
Celuloză microcristalină
FilmPoliacrilat dispersie 30%
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Talc
Oxid roşu de fer (E 172)
Capsula:Corp: gelatină
Capac: Patent Blue V (E 131), dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC-TE-PVDC a 10 capsule cu eliberare prelungită
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-TE-PVDC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2019