KARISSA 75mcg / 20mcg drajeuri prospect medicament

KARISSA 75 micrograme/20 micrograme drajeuri

Fiecare drajeu conţine gestoden 75 micrograme şi etinilestradiol 20 micrograme.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,165 mg, zahăr 19,66 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Drajeuri

Drajeuri rotunde, biconvexe, de culoare galben deschis.

Contracepţie orală.

Decizia de a prescrie Karissa trebuie să ia în considerare factorii de risc actuali ai fiecărei femei, în special factorii de risc de tromboembolism venos (TEV) şi nivelul de risc de apariţie a TEV în cazul administrării Karissa comparativ cu cel al altor CHC (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Cum se administrează Karissa

Drajeurile trebuie luate zilnic, aproximativ la aceeaşi oră, în ordinea indicată pe blister. Se ia câte un drajeu pe zi, 21 de zile consecutiv. Fiecare cutie ulterioară se va începe după un interval de 7 zile în care nu se administrează drajeurile, perioadă în care apare sângerarea de întrerupere. Această sângerare începe, de obicei, în ziua 2 sau 3 după ce a fost administrat ultimul drajeu şi este posibil să nu se oprească înaintea începerii următoarei cutii.

Cum se începe administrarea Karissa

Când nu s-au mai utilizat contraceptive hormonale în ultima lună

Utilizarea drajeurilor trebuie începută în ziua 1 a ciclului menstrual natural al femeii (adică în prima zi a sângerării menstruale). Este posibilă începerea administrării drajeurilor şi în ziua 2 până la 5, dar, în aceste cazuri, pe parcursul primului ciclu de administrare se recomandă utilizarea unei metode contraceptive de barieră în primele 7 zile de administrare a drajeurilor.

Trecerea de la alt contraceptiv oral combinat

Femeia trebuie să înceapă administrarea Karissa în prima zi după administrarea ultimului comprimat activ utilizat anterior, dar nu mai târziu de prima zi după intervalul liber sau perioada placebo a comprimatelor contraceptive combinate utilizate anterior.

Trecerea de la o metodă contraceptivă bazată numai pe progestogen (pilule, injecţii, implanturi)

Femeia poate trece în orice zi de la medicamente care conţin numai progestogen. Primul drajeu trebuie luat în prima zi după oricare dintre medicamentele care conţin numai progestogen. Când se trece de la un implant, utilizarea Karissa trebuie iniţiată în ziua îndepărtării implantului. Când se trece de la forma injectabilă, utilizarea Karissa trebuie iniţiată atunci când trebuia efectuată noua injecţie. În toate aceste cazuri, se recomandă să se utilizeze suplimentar o metodă de tip barieră pentru primele 7 zile de la începerea administrării comprimatelor.

După avort în primul trimestru de sarcină

Femeia poate începe administrarea imediat. Odată ce începe administrarea, nu mai este nevoie să utilizeze metode contraceptive suplimentare.

După naştere sau avort în trimestrul al doilea de sarcină

Pentru femeile care alăptează - vezi pct. 4.6.

Femeile trebuie sfătuite să înceapă administrarea drajeurilor din ziua 21 până în ziua 28 după naştere sau după un avort în al doilea trimestru de sarcină. Dacă se începe mai târziu, este recomandabilă folosirea unei metode contraceptive suplimentare (tip barieră) în primele 7 zile de administrare. Dacă în această perioadă a avut loc deja un contact sexual, trebuie mai întâi exclusă posibilitatea unei sarcini sau femeia trebuie să aştepte primul ciclu menstrual înainte de a începe utilizarea drajeurilor.

Drajeurile omise

Dacă se întârzie administrarea oricărui drajeu mai puţin de 12 ore protecţia contraceptivă nu este redusă. Femeia trebuie să ia comprimatul imediat ce îşi aduce aminte iar restul comprimatelor trebuie luate la ora obişnuită.

Dacă se întârzie administrarea oricărui drajeu mai mult de 12 ore, este posibil ca protecţia contraceptivă să fie redusă. Există două reguli care trebuie urmate în cazul drajeurilor uitate:

1. Administrarea drajeului nu trebuie întreruptă niciodată mai mult de 7 zile.

2. Este necesară o perioadă de 7 zile de administrare neîntreruptă a drajeurilor pentru inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-ovarian.

În funcţie de caz, în practica medicală se pot face următoarele recomandări:

Săptămâna 1

Femeia trebuie să ia ultimul drajeu omis imediat ce şi-a amintit, chiar dacă aceasta implică administrarea a două drajeuri în acelaşi timp. După aceea se va continua administrarea drajeurilor la ora obişnuită. Suplimentar, pentru următoarele 7 zile, trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de tip barieră, cum ar fi prezervativul. În cazul în care a avut un contact sexual în ultimele 7 zile, trebuie luată în considerare posibilitatea unei sarcini. Riscul de sarcină este cu atât mai mare cu cât s-au omis mai multe drajeuri şi cu cât acest lucru se întâmplă mai aproape de intervalul obişnuit fără drajeuri.

Săptămâna 2

Femeia trebuie să ia ultimul drajeu omis imediat ce îşi aduce aminte, chiar dacă aceasta implică administrarea a două drajeuri în acelaşi timp. După aceea se va continua administrarea drajeurilor la ora obişnuită. Dacă drajeurile au fost administrate corect în primele 7 zile şi apoi s-a omis o administrare, nu este necesară utilizarea unei metode contraceptive suplimentare. Totuşi, în cazul în care s-a omis administrarea a mai mult de 1 drajeu se recomandă utilizarea unei metode contraceptive suplimentare în următoarele 7 zile.

Săptămâna 3

Riscul reducerii protecţiei contraceptive este iminent datorită apropierii de intervalul liber. Cu toate acestea, reducerea protecţiei contraceptive poate fi prevenită prin ajustarea schemei de administrare a drajeurilor. În cazul în care pacienta urmează una din cele două proceduri prezentate mai jos, nu se impun măsuri contraceptive suplimentare, cu condiţia ca în cele 7 zile care au precedat drajeul omis, femeia să fi luat corect toate drajeurile. Dacă nu a fost cazul, femeia trebuie sfătuită să folosească prima dintre cele două opţiuni şi, de asemenea, să utilizeze măsuri contraceptive suplimentare în următoarele 7 zile.

1. Femeia trebuie să ia ultimul drajeu omis imediat ce îşi aduce aminte, chiar dacă aceasta implică administrarea a două drajeuri în acelaşi timp. După aceea, se va continua administrarea drajeurilor la ora obişnuită. Următoarea cutie va fi începută de îndată ce termină ultimul drajeu din cutia curentă; adică fără nicio pauză între ele. Este puţin probabil ca sângerarea de întrerupere să apară înainte de utilizarea completă a drajeurilor din a doua cutie, însă pot să apară pete de sânge sau sângerări neregulate în zilele în care sunt administrate drajeurile.

2. De asemenea, femeia poate fi sfătuită să întrerupă administrarea drajeurilor din cutia curentă.

În acest caz, ea trebuie să păstreze un interval de până la 7 zile fără produs, incluzând în acest interval ziua în care a uitat drajeul, după care să continue cu următoarea cutie.

În cazul în care femeia omite administrarea mai multor drajeuri, iar ulterior nu apare sângerarea de întrerupere în primul interval fără produs, se poate lua în considerare posibilitatea unei sarcini.

Recomandări în caz de vărsături/diaree

Dacă vărsăturile apar în decurs de 3-4 ore de la administrarea drajeului, absorbţia poate fi incompletă.

În acest caz, trebuie urmate recomandările anterioare privind drajeurile omise. Diareea poate reduce eficacitatea prin scăderea absorbţiei. Dacă femeia nu doreşte să modifice schema obişnuită de utilizare a drajeurilor, atunci trebuie să utilizeze drajeuri suplimentare dintr-un alt blister.

Cum se schimbă sau se întârzie apariţia sângerării menstruale

În cazuri excepţionale, menstruaţia poate fi întârziată urmând recomandările de mai jos.

Pentru a întârzia apariţia menstruaţiei, femeia trebuie să continue administrarea Karissa fără a mai respecta perioada fără produs. Amânarea apariţiei menstruaţiei poate fi continuată după dorinţă până la terminarea drajeurilor din a doua cutie, dar nu mai mult de atât. În timpul în care menstruaţia este amânată pot să apară sângerări intermenstruale neregulate sau pete de sânge. Utilizarea normală a

Karissa trebuie să revină la normal după perioada obişnuită de 7 zile fără produs.

Pentru a schimba apariţia menstruaţiei în altă zi a săptămânii decât cea obişnuită conform schemei de administrare a drajeurilor, femeia poate fi sfătuită să scurteze perioada fără produs cu câte zile doreşte.

Cu cât intervalul este mai scurt, cu atât este mai mare riscul ca menstruaţia să nu apară şi să prezinte sângerări de întrerupere sau pete de sânge pe parcursul administrării următoarei cutii (la fel ca în cazul amânării menstruaţiei).

Nu se aplică. Nu este indicată administrarea Karissa după menopauză.

Administrarea Karissa la femeile cu insuficiență hepatică este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Nu sunt date disponibile privind pacientele cu insuficiență renală.

Administrarea Karissa este recomandată numai după prima sângerare menstruală.

Contraceptivele hormonale combinate (CHC) nu trebuie utilizate în următoarele condiţii. Dacă una dintre afecţiunile prezentate apare pe perioada folosirii CHC, administrarea acestui produs trebuie oprită imediat:

− Prezenţa sau riscul de tromboembolism venos (TEV) − Tromboembolism venos - TEV prezent (tratat cu anticoagulante) sau în antecedente (de exemplu, tromboză venoasă profundă [TVP] sau embolie pulmonară [EP]); − Predispoziţie cunoscută, ereditară sau dobândită, pentru tromboembolism venos, cum sunt rezistenţa la PCA [proteina C activată], (inclusiv factorul V Leiden), deficitul de antitrombină III, deficitul de proteină C, deficitul de proteină S; − Intervenţie chirurgicală majoră cu imobilizare prelungită (vezi pct. 4.4); − Risc crescut de tromboembolism venos din cauza prezenţei de factori de risc multipli (vezi pct. 4.4); − Afecţiuni cardiovasculare, adică afecţiuni cardiace, valvulopatie, tulburări de ritm cardiac; − Prezenţa sau riscul de tromboembolism arterial (TEA) − Tromboembolismul arterial - tromboembolism arterial prezent, antecedente de tromboembolism arterial (de exemplu, infarct miocardic) sau o afecţiune prodromală (de exemplu, angină pectorală); − Boală cerebrovasculară - accident vascular cerebral prezent, antecedente de accident vascular cerebral sau o afecţiune prodromală (de exemplu, atac ischemic tranzitor (AIT)); − Predispoziţie cunoscută, ereditară sau dobândită, pentru tromboembolism arterial, cum sunt hiperhomocisteinemia sau anticorpii antifosfolipidici (anticorpi anticardiolipinici, anticoagulant lupic); − Antecedente de migrenă cu simptome neurologice focale; − Risc crescut de tromboembolism arterial din cauza prezenţei de factori de risc multipli (vezi pct. 4.4) sau a prezenţei unui factor de risc grav, cum ar fi:

− diabet zaharat cu simptome vasculare − hipertensiune arterială severă − dislipoproteinemie severă; − Patologie oculară de origine vasculară; − Tumori maligne de sân diagnosticate sau suspectate; − Tumori maligne de endometru sau alte neoplazii estrogen dependente diagnosticate sau suspectate; − Afecţiuni hepatice recente sau severe, atât timp cât rezultatele testelor funcţionale hepatice nu s-au normalizat; − Prezenţă sau antecedente de tumori hepatice benigne sau maligne; − Sângerări vaginale de etiologie necunoscută; − Sarcină sau suspiciune de sarcină (vezi pct. 4.6); − Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Este contraindicată administrarea Karissa concomitent cu medicamente care conțin ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir, medicamente care conțin glecaprevir/pibrentasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (vezi pct. 4.5).

Fumatul creşte riscul de reacţii adverse cardiovasculare grave provocate de utilizarea CHC. Acest risc creşte odată cu vârsta şi cu numărul de ţigări fumate şi este oarecum mai pronunţat la femeile cu vârsta peste 35 de ani. Tuturor femeilor ce utilizează CHC, trebuie să li se recomande în mod ferm să nu fumeze. Pentru femeile cu vârsta peste 35 de ani, fumătoare, trebuie luate în considerare alte metode contraceptive.

În cazul prezenţei oricăreia dintre afecţiunile sau a oricăruia dintre factorii de risc menţionaţi mai jos, trebuie discutat cu femeia respectivă dacă este adecvată administrarea Karissa.

În eventualitatea agravării sau a apariţiei pentru prima dată a oricăreia dintre aceste afecţiuni sau a oricăruia dintre factorii de risc, femeia trebuie sfătuită să contacteze medicul pentru a se stabili dacă trebuie oprită utilizarea Karissa.

Riscul de tromboembolism venos (TEV)

Utilizarea oricărui contraceptiv hormonal combinat determină creşterea riscului de tromboembolism venos (TEV) comparativ cu situaţiile în care nu se administrează niciun astfel de contraceptiv.

Medicamentele care conţin levonorgestrel, norgestimat sau noretisteron sunt asociate cu cel mai scăzut risc de TEV. Alte medicamente, cum este Karissa, pot prezenta un nivel de risc de până la două ori mai mare decât acesta. Decizia de a utiliza orice alt medicament decât unul dintre cele cu cel mai scăzut risc de TEV trebuie luată numai după o discuţie purtată cu femeia respectivă, pentru a se asigura că aceasta înţelege riscul de TEV asociat cu Karissa, modul în care factorii săi de risc curenţi influenţează acest risc şi că riscul său de TEV este cel mai crescut în primul an de utilizare pentru prima dată. De asemenea, există dovezi că riscul este crescut atunci când administrarea CHC este reiniţiată după o pauză de utilizare de 4 săptămâni sau mai mult.

Dintre femeile care nu utilizează un CHC şi nu sunt gravide, la aproximativ 2 din 10000 va apărea

TEV în decurs de un an. Cu toate acestea, la orice femeie riscul poate fi mult mai crescut, în funcţie de factorii săi de risc coexistenţi (vezi mai jos).

Se estimează1 că din 10000 femei care utilizează un CHC care conţine gestoden, la un număr cuprins între 9 şi 12 femei va apărea TEV în decurs de un an; aceasta comparativ cu aproximativ 62 femei dintre cele care utilizează un CHC care conţine levonorgestrel.

În ambele cazuri, numărul de apariţii a TEV în decursul unui an este mai mic decât numărul preconizat la femei în timpul sarcinii sau în perioada post-partum.

În 1-2% din cazuri, TEV poate fi letal.

Număr de evenimente de TEV la 10000 femei în decurs de un an 1 Aceste incidenţe au fost estimate din totalitatea datelor din studii epidemiologice, utilizând nivelurile de risc relativ pentru diferite produse, comparate cu CHC care conţin levonorgestrel. 2 Punctul de mijloc al intervalului de 5-7 din 10000 FA, pe baza riscului relativ pentru CHC care conţin levonorgestrel comparativ cu riscul în cazul neutilizării, de 2,3-3,6

Număr de evenimente de TEV

Persoane care nu utilizează CHC CHC care conţin levonorgestrel CHC care conţin gestoden (2 evenimente) (5-7 evenimente) (9-12 evenimente)

Extrem de rar s-a raportat apariţia trombozei la nivelul altor vase de sânge, de exemplu venele şi arterele hepatice, mezenterice, renale sau retiniene, la utilizatoarele de CHC.

Factori de risc de TEV

Riscul de complicaţii aferente tromboembolismului venos la utilizatoarele de CHC poate creşte substanţial la o femeie cu factori de risc suplimentari, în special dacă există factori de risc multipli (vezi tabelul).

Karissa este contraindicat dacă o femeie prezintă factori de risc multipli care determină prezenţa unui risc crescut de tromboembolism venos pentru aceasta (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie prezintă mai mult de un factor de risc, este posibil ca suma factorilor individuali să fie mai mică decât creşterea riscului - în acest caz, trebuie luat în considerare riscul total de TEV pentru aceasta. Dacă se consideră că riscurile depăşesc beneficiile, nu trebuie prescris un CHC (vezi pct. 4.3).

Tabel: Factori de risc de TEV

Factor de risc Observaţie

Obezitate (indice de masă corporală peste Riscul creşte substanţial odată cu creşterea IMC.

30 kg/m2). Este deosebit de important de luat în considerare dacă sunt prezenţi şi alţi factori de risc.

Imobilizare prelungită, intervenţie În aceste situaţii se recomandă întreruperea utilizării chirurgicală majoră, orice fel de plasturelui/pilulei/inelului (în cazul intervenţiei intervenţie chirurgicală la nivelul chirurgicale de elecţie cu cel puţin patru săptămâni picioarelor sau al pelvisului sau înainte) şi nereluarea acesteia până la două săptămâni traumatism major. după remobilizarea completă. Trebuie utilizată o altă metodă contraceptivă pentru a evita apariţia unei sarcini nedorite.

Trebuie luat în considerare tratamentul antitrombotic dacă nu a fost întreruptă în prealabil utilizarea

Notă: imobilizarea temporară din cauza Karissa.

unei deplasări pe calea aerului >4 ore poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc de TEV, în special la femeile cu alţi factori de risc.

Prezenţa antecedentelor heredocolaterale Dacă se suspectează o predispoziţie ereditară, femeia (de exemplu, tromboembolism venos trebuie trimisă la un specialist pentru recomandări prezent vreodată la un frate/o soră sau la înainte de a se decide în legătură cu utilizarea oricărui vreunul dintre părinţi, în special la o CHC.

vârstă relativ tânără, înainte de vârsta de 50 ani).

Alte afecţiuni medicale asociate cu TEV. Cancer, lupus eritematos sistemic, sindrom hemolitic uremic, boală intestinală inflamatorie cronică (boală

Crohn sau colită ulcerativă) şi anemie falciformă

Înaintarea în vârstă. În special vârsta peste 35 ani.

Nu există un consens legat de rolul posibil al venelor varicoase şi al tromboflebitei superficiale în ceea ce priveşte debutul sau progresia trombozei venoase.

Trebuie luat în considerare riscul crescut de tromboembolism în timpul sarcinii şi în special în perioada puerperală de 6 săptămâni (pentru informaţii privind 'Fertilitatea, sarcina şi alăptarea” vezi pct. 4.6).

Simptomele TEV (tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară)

În eventualitatea apariţiei simptomelor, femeile trebuie sfătuite să solicite asistenţă medicală imediată şi să informeze profesionistul din domeniul sănătăţii că iau un CHC.

Simptomele trombozei venoase profunde (TVP) pot include:

- umflare unilaterală a membrului inferior şi/sau a piciorului sau de-a lungul unei vene a membrului inferior;

- durere sau sensibilitate la nivelul membrului inferior, care este posibil să fie resimţită numai în ortostatism sau în timpul mersului,

- senzaţie crescută de căldură la nivelul membrului inferior afectat; înroşirea sau decolorarea tegumentului de la nivelul membrului inferior.

Simptomele de embolie pulmonară (EP) pot include:

- debut brusc al senzaţiei de lipsă de aer sau al unei respiraţii rapide;

- tuse bruscă, care poate fi însoţită de hemoptizie;

- durere toracică ascuţită;

- vertij sau ameţeală severe;

- ritm cardiac rapid sau neregulat.

Unele dintre aceste simptome (de exemplu 'senzaţia de lipsă de aer”, 'tusea”) sunt nespecifice şi pot fi interpretate greşit ca aparţinând unor evenimente mai frecvente sau mai puţin severe (de exemplu, infecţii de tract respirator).

Alte semne de ocluzie vasculară pot include: durere bruscă, umflare şi decolorare uşoară spre albastru a unei extremităţi.

Dacă ocluzia apare la nivelul ochiului, simptomele pot varia de la înceţoşarea nedureroasă a vederii, care poate progresa spre pierderea vederii. Uneori, pierderea vederii poate apărea aproape imediat.

Riscul de tromboembolism arterial (TEA)

Studiile epidemiologice au evidenţiat, de asemenea, asocierea utilizării CHC cu un risc crescut de tromboembolism arterial (infarct miocardic) sau accident cerebrovascular (de exemplu, atac ischemic tranzitor, accident vascular cerebral). Evenimentele tromboembolice arteriale pot fi letale.

Factori de risc de TEA

Riscul de complicaţii tromboembolice arteriale sau de accident cerebrovascular la utilizatoarele de

CHC creşte la femeile cu factori de risc (vezi tabelul). Karissa este contraindicat dacă o femeie prezintă un factor de risc grav sau factori de risc multipli pentru TEA, care determină prezenţa unui risc crescut de tromboză arterială pentru aceasta (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie prezintă mai mult de un factor de risc, este posibil ca suma factorilor individuali să fie mai mică decât creşterea riscului - în acest caz, trebuie luat în considerare riscul total pentru aceasta. Dacă se consideră că riscurile depăşesc beneficiile, nu trebuie prescris un CHC (vezi pct. 4.3).

Tabel: Factori de risc de TEA

Factor de risc Observaţie

Înaintarea în vârstă. În special vârsta peste 35 ani.

Fumatul. Femeile trebuie sfătuite să nu fumeze dacă doresc să utilizeze un CHC. Femeile cu vârsta peste 35 ani care continuă să fumeze trebuie sfătuite cu insistenţă să utilizeze o metodă contraceptivă diferită.

Hipertensiunea arterială

Obezitate (indice de masă corporală Riscul creşte substanţial odată cu creşterea IMC.

peste 30 kg/m2). Deosebit de important la femeile cu factori de risc suplimentari.

Prezenţa antecedentelor Dacă se suspectează o predispoziţie ereditară, femeia heredocolaterale (de exemplu, trebuie trimisă la un specialist pentru recomandări tromboembolism arterial prezent înainte de a se decide în legătură cu utilizarea oricărui vreodată la un frate/o soră sau la CHC.

vreunul dintre părinţi, în special la o vârstă relativ tânără, înainte de vârsta de 50 ani).

Migrenă O creştere a frecvenţei sau severităţii migrenei în timpul utilizării CHC (care poate reprezenta un prodrom al unui eveniment cerebrovascular) poate reprezenta un motiv pentru întreruperea imediată a utilizării acestuia.

Alte afecţiuni medicale asociate cu Diabetul zaharat, hiperhomocisteinemia, cardiopatia evenimente adverse de natură valvulară şi fibrilaţia atrială, dislipoproteinemia şi vasculară lupusul eritematos sistemic.

În eventualitatea apariţiei de simptome, femeile trebuie sfătuite să solicite asistenţă medicală imediată şi să informeze profesionistul din domeniul sănătăţii că iau un CHC.

Simptomele de accident cerebrovascular pot include:

- amorţire sau slăbiciune bruscă la nivelul feţei, braţului sau piciorului, în special pe o parte a corpului;

- apariţia bruscă de probleme la mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau coordonării;

- apariţia bruscă a confuziei, problemelor de vorbire sau de înţelegere;

- apariţia bruscă a problemelor de vedere la unul sau ambii ochi;

- cefalee bruscă, severă sau prelungită, fără cauză cunoscută;

- pierderea cunoştinţei sau leşin, cu sau fără convulsii.

Simptomele temporare sugerează că evenimentul este un atac ischemic tranzitor (AIT).

Simptomele infarctului miocardic (IM) pot include:

- durere, disconfort, presiune, greutate, senzaţie de constricţie sau de plenitudine la nivelul toracelui, braţului sau sub stern;

- senzaţie de disconfort care radiază spre spate, maxilar, gât, braţ, stomac;

- senzaţie de suprasaţietate, indigestie sau sufocare;

- transpiraţie, greaţă, vărsături sau ameţeală;

- slăbiciune extremă, anxietate sau lipsă de aer;

- ritm cardiac rapid sau neregulat.

Atunci când se ia în considerare raportul risc/beneficiu, medicul trebuie să ia în calcul faptul că un tratament adecvat al unei afecţiuni medicale poate reduce riscul asociat de tromboză şi că riscul asociat cu sarcina este mai mare decât cel asociat cu folosirea CHC.

Tumori

Cancer cervical

În unele studii epidemiologice, a fost semnalată creşterea riscului de cancer de col uterin la femeile ce utilizează pe termen lung CHC, dar continuă să existe controverse cu privire la măsura în care această constatare poate fi atribuită efectelor comportamentului sexual sau ale altor factori, cum ar fi virusul papiloma uman (HPV).

Cancer mamar

O meta-analiză a 54 de studii epidemiologice a arătat că la femeile care utilizează contraceptive orale combinate, există o creştere uşoară a riscului relativ (RR = 1,24) de dezvoltare a cancerului mamar.

Riscul crescut se diminuează gradat, pe o perioadă de 10 ani de la oprirea utilizării CHC. Deoarece cancerul mamar este o afecţiune rară la femeile cu vârsta sub 40 de ani, creşterea numărului de cazuri de cancer mamar diagnosticat la utilizatoare actuale sau anterioare de CHC este mică, comparativ cu riscul de cancer mamar pe tot parcursul vieţii.

Aceste studii nu prezintă dovezi pentru a stabili o relaţie cauzală. Modelul observat de risc crescut poate fi determinat de o diagnosticare precoce a cancerului mamar la utilizatoarele de CHC, de efectele biologice ale CHC sau de o combinaţie a celor două.

Tumori hepatice

Au fost raportate cazuri de tumori hepatice benigne şi maligne la utilizatoarele de CHC. Aceste tumori au determinat în cazuri izolate, hemoragii intraabdominale, care pun viaţa în pericol. Tumora hepatică trebuie luată în considerare în diagnosticul diferenţial atunci când apar dureri severe în partea superioară a abdomenului, hepatomegalie sau semne de hemoragie intraabdominală, la femeile care folosesc CHC.

Stările depresive și depresia sunt reacții adverse bine cunoscute ale utilizării contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.8). Depresia poate fi gravă și este un factor de risc bine cunoscut pentru comportament suicidar și suicid. Femeile trebuie sfătuite să se adreseze medicului în caz de schimbări de dispoziție și de simptome depresive, inclusiv la scurt timp după inițierea tratamentului.

Femeile la care apare depresie severă în timpul utilizării de CHC trebuie să întrerupă administrarea

CHC și să fie sfătuite să utilizeze o metodă contraceptivă alternativă în timp ce se încearcă să se afle dacă simptomele sunt cauzate de CHC. Femeile care au prezentat episoade de depresie severă în trecut trebuie monitorizate cu atenție și să întrerupă utilizarea CHC dacă reapar simptomele depresiei.

Femeile diagnosticate cu hipertrigliceridemie, sau cu antecedente heredocolaterale de hipertrigliceridemie, pot prezenta un risc crescut de pancreatită în timpul utilizării CHC.

Estrogenii exogeni pot induce sau agrava simptomele angioedemului ereditar sau dobândit.

În caz de insuficienţă hepatică acută sau cronică, utilizarea Karissa trebuie întreruptă, până în momentul în care valorile testelor funcţionale hepatice revin în limita valorilor normale. La pacientele cu insuficienţă hepatică, metabolizarea hormonilor steroizi poate fi redusă.

Femeile diagnosticate cu hiperlipidemie trebuie strict monitorizate în timpul utilizării CHC.

Deşi a fost raportată o uşoară creştere a tensiunii arteriale la femeile care utilizează CHC, creşterile clinic semnificative ale tensiunii arteriale sunt rare. Dacă în timpul utilizării CHC apare hipertensiune arterială persistentă, manifestă clinic, utilizarea CHC trebuie întreruptă şi hipertensiunea trebuie tratată. Când se consideră necesar, administrarea CHC poate fi reluată, dacă valorile tensiunii arteriale se normalizează sub tratament antihipertensiv.

A fost raportată apariţia sau agravarea următoarelor afecţiuni, atât în timpul sarcinii cât şi în timpul utilizării CHC, dar dovezile unei relaţii de cauzalitate sunt neconcludente: icter şi/sau prurit asociate cu colestază, formarea de calculi la nivelul veziculei biliare, porfirie, lupus eritematos sistemic, sindrom hemolitic uremic, coree Sydenham, herpes gestaţional, diminuarea auzului determinată de otoscleroză.

CHC pot influenţa rezistenţa periferică la insulină şi toleranţa la glucoză. În consecinţă, pacientele cu diabet zaharat trebuie strict monitorizate în timpul utilizării CHC.

Boala Crohn şi colita ulceroasă au fost asociate cu utilizarea de contraceptive hormonale combinate.

Poate să apară cloasmă, în special la femeile cu antecedente de cloasmă gravidică. Femeile cu predispoziţie la cloasmă, trebuie să evite expunerea la razele solare sau la raze ultraviolete în timpul utilizării CHC.

Au fost raportatate cazuri de tromboză retiniană asociată folosirii CHC. Admistrarea CHC trebuie întreruptă dacă apare un simptom inexplicabil de pierdere parţială sau totală a vederii sau dacă apare exoftalmie sau diplopie, papilo-edem sau dacă apar tulburări vasculare retiniene.

Preparatele pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) nu trebuie utilizate în timp ce se administrează Karissa, datorită riscului scăderii concentraţiilor plasmatice şi al reducerii efectelor clinice ale Karissa (vezi pct. 4.5).

Înainte de iniţierea sau reinstituirea utilizării Karissa, trebuie efectuată o anamneză completă (incluzând antecedentele heredocolaterale) şi trebuie exclusă prezenţa unei sarcini. Trebuie măsurată tensiunea arterială şi trebuie efectuat un examen fizic, ghidat de contraindicaţii (vezi pct. 4.3) şi atenţionări (vezi pct. 4.4). Este important să se atragă atenţia femeii asupra informaţiilor despre tromboza venoasă sau arterială, inclusiv riscul Karissa comparativ cu al altor CHC, simptomele de

TEV şi TEA, factorii de risc cunoscuţi şi ce trebuie să facă în eventualitatea suspectării unei tromboze.

De asemenea, femeia trebuie instruită să citească cu atenţie prospectul şi să respecte recomandările furnizate. Frecvenţa şi natura examinărilor trebuie să se bazeze pe recomandările din ghidurile terapeutice în vigoare şi să fie adaptate pentru fiecare femeie în parte.

Femeile trebuie informate că medicamentele contraceptive hormonale nu oferă protecţie împotriva infecţiei cu HIV (SIDA) şi a altor boli cu transmitere sexuală.

Eficacitate redusă

Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi redusă în cazul omiterii drajeurilor sau vărsăturilor (vezi pct. 4.2) sau în cazul administrării concomitente a altor medicamente (vezi pct. 4.5).

Reducerea controlului menstruaţiei

La toate contraceptivele orale combinate, pot să apară sângerări neregulate (pete sau sângerări intermenstruale), în special în cursul primelor luni de utilizare. De aceea, evaluarea oricărei sângerări neregulate este semnificativă doar după un interval de adaptare de aproximativ 3 cicluri.

Dacă sângerările neregulate persistă, poate fi luată în considerare administrarea de CHC cu un conţinut mai ridicat de hormoni. Dacă sângerările neregulate apar după cicluri anterioare regulate, trebuie luate în considerare cauze nehormonale şi sunt indicate măsuri adecvate de diagnostic care să excludă prezenţa malignităţii sau sarcina.

La unele femei, sângerarea de întrerupere poate să nu apară pe parcursul intervalului de pauză. Dacă drajeurile au fost utilizate conform indicaţiilor de la pct. 4.2, este puţin posibil ca femeia să fie însărcinată. Totuşi, dacă drajeurile nu au fost administrate în conformitate cu aceste recomandări, înainte de prima sângerare de întrerupere care nu s-a produs sau dacă nu s-au produs două sângerări de întrerupere, trebuie exclusă existenţa unei sarcini înainte de a continua administrarea CHC.

Acest medicament conţine lactoză și sucroză. Pacientele cu afecțiuni rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, intoleranță la fructoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Notă: Trebuie consultate informaţiile privind prescrierea medicamentelor care se administrează concomitent pentru a identifica interacţiunile potenţiale.

În cadrul studiilor clinice efectuate la pacienți tratați pentru infecții cu virusul hepatitei C (VHC) cu medicamente care conțin ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir, împreună cu sau fără ribavirin, creșteri ale valorilor transaminazelor (ALAT) de peste 5 ori limita superioară a normalului (LSN) au apărut semnificativ mai frecvent la femeile care utilizau medicamente care conțin etinilestradiol, cum sunt contraceptive hormonale combinate (CHC). În plus, și la pacienții la care se administrează glecaprevir/pibrentasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir, au fost observate creșteri ale ALAT la femeile care utilizează medicamente care conțin etinilestradiol, cum sunt CHC (vezi pct. 4.3).

Ca urmare, utilizatoarele Karissa trebuie să treacă la o metodă alternativă de contracepție (de exemplu, contracepție numai cu progestogen sau metode non-hormonale) înainte de a începe tratamentul cu aceste regimuri terapeutice combinate. Administrarea Karissa poate fi reluată după 2 săptămâni de la terminarea tratamentului cu aceste regimuri terapeutice combinate.

Efectele altor medicamente asupra Karissa

Pot apare interacţiuni cu medicamente care induc enzimele microzomale, care pot avea ca rezultat un clearance crescut al hormonilor sexuali și care pot determina sângerări neregulate şi/sau scăderea eficacităţii protecţiei contraceptive.

Inducția enzimatică poate fi observată deja după câteva zile de tratament. În general, inducţia enzimatică maximă este observată în decurs de câteva săptămâni. După întreruperea administrării medicamentului, inducția enzimatică se poate menţine aproximativ 4 săptămâni.

Tratamentul pe termen scurt

Femeile care urmează un tratament cu medicamente inductoare ale enzimelor hepatice trebuie să utilizeze temporar o metodă de barieră sau o altă metodă contraceptivă suplimentar administrării COC.

Metoda de barieră trebuie utilizată pe toată perioada administrării concomitente a tratamentului medicamentos şi încă 28 zile după întreruperea utilizării acestuia. Dacă tratamentul medicamentos depăşeşte perioada de administrare a comprimatelor din blisterul de COC, administrarea următorului blister de COC trebuie începută imediat după acesta, fără a mai păstra intervalul obişnuit fără comprimate.

Tratamentul pe termen lung

Pentru femeile cărora li se administrează un tratament pe termen lung cu substanţe active cu efect inductor asupra enzimelor hepatice se recomandă utilizarea unei alte metode contraceptive, non-hormonale, sigure.

Următoarele interacțiuni au fost raportate în literatura de specialitate.

Substanțe active care determină creșterea clearance-ului COC (eficacitate a COC redusă prin inducție enzimatică), de exemplu:

Barbiturice, bosentan, carbamazepină, fenitoină, primidonă, fenilbutazonă, dexametazonă, rifampicină, rifabutină și medicamentele împotriva infecţiei cu HIV ritonavir, nevirapină și efavirenz şi, de asemenea, posibil: felbamat, griseofulvină, oxcarbazepină, topiramat, modafinil şi preparate din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum).

Substanțe active care au efecte variabile asupra clearance-ului COC:

Dacă sunt administrate concomitent cu COC, multe asocieri de inhibitori ai proteazei HIV și inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei, inclusiv asocieri cu inhibitori VHC, pot determina creșterea sau scăderea concentrațiilor plasmatice ale estrogenului sau ale progestativelor. În unele cazuri, efectul net al acestor modificări poate fi relevant din punct de vedere clinic.

Ca urmare, trebuie consultate informațiile de prescriere ale medicamentelor administrate concomitent pentru tratarea HIV/HVC, pentru a identifica interacțiunile posibile și orice recomandări legate de acestea. Dacă există vreun dubiu, femeile la care se administrează tratament cu inhibitori ai proteazei sau cu inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă suplimentară de barieră.

Alte exemple de substanțe active care pot cauza reducerea concentrațiilor plasmatice ale etinilestradiolului:

Orice substanță care reduce timpul de tranzit gastro-intestinal și, ca o consecință, absorbția (de exemplu laxative).

Exemple de substanțe care pot cauza creșterea concentrațiilor plasmatice ale etinilestradiolului:

− Atorvastatină − Inhibitori competitivi pentru sulfatarea de la nivelul peretelui gastro-intestinal, cum sunt acidul ascorbic (vitamina C) și paracetamolul − Substanțe care inhibă izoenzimele citocromului P450 3A4, cum sunt indinavir, fluconazol, voriconazol și troleandomicină.

Efectele Karissa asupra altor medicamente

Contraceptivele orale pot influenţa metabolizarea anumitor alte substanţe active. Ca urmare, concentraţia plasmatică şi concentraţiile tisulare ale acestora poate creşte (de exemplu ciclosporina, teofilina, corticosteroizii) sau poate scădea (de exemplu lamotrigina, valproat).

Tizanidină

Contraceptivele orale pot determina creșterea efectului de scădere a tensiunii arteriale al tizanidinei din cauza inhibării metabolizării tizanidinei de către CYP1A2. Trebuie manifestată prudență atunci când tizanidina este prescrisă la utilizatoarele COC din cauza indicelui terapeutic îngust al acesteia.

Tratamentul cu estrogeni poate avea ca rezultat reducerea concentrației plasmatice de tiroxină liberă și creșterea TSH la femeile cu hipotiroidie la care se administrează tratament cu levotiroxină.

Administrarea concomitentă poate fi efectuată cu ajustarea dozei.

Alte forme de interacțiune

Troleandomicina poate crește riscul de colestază intrahepatică pe parcursul administrării concomitente cu COC.

S-a raportat că utilizarea de contraceptive orale la pacientele care urmează tratament cu flunarizină determină creșterea riscului de apariție a galactoreei.

Folosirea steroizilor contraceptivi poate influenţa rezultatele unor teste de laborator, inclusiv parametrii biochimici pentru ficat, glanda tiroidă, glanda suprarenală şi funcţiile renale; concentraţiile plasmatice ale proteinelor (de transport), de exemplu ale globulinei care leagă corticosteroizii şi ale fracţiunilor lipidice/lipoproteice, parametrii metabolismului glucidelor şi parametrii coagulării şi ai fibrinolizei. Modificările rămân în general în limitele normale.

Karissa nu este indicată în timpul sarcinii. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului cu Karissa, administrarea acesteia trebuie întreruptă imediat.

Datele privind sarcinile expuse la gestoden sunt relativ limitate şi nu permit tragerea unor concluzii privind efectele negative ale gestodenului asupra sarcinii, sănătăţii fătului sau a nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile date epidemiologice relevante.

Studiile la animale nu indică efecte negative directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, parturiţiei şi dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

Majoritatea studiilor epidemiologice nu au demonstrat niciun risc crescut de defecte la naştere la copii născuţi din mame care au utilizat CHC înaintea sarcinii şi niciun efect teratogen în cazul în care CHC au fost utilizate în mod inadecvat, în fazele incipiente ale sarcinii. Cu toate acestea, pe baza activităţii hormonale ale componentelor active, efectele negative ale componentelor active asupra dezvoltării embrio-fetale nu pot fi complet excluse.

Riscul crescut de TEV trebuie luat în considerare la reînceperea utilizării Karissa în perioada post partum (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Alăptarea poate fi influenţată de steroizii contraceptivi deoarece aceştia pot reduce cantitatea şi pot modifica compoziţia laptelui matern. De aceea, în general, utilizarea steroizilor contraceptivi nu trebuie recomandată, până când se întrerupe alăptarea. Cantităţi mici de steroizi contraceptivi şi/sau metaboliţii acestora pot fi excretaţi în laptele matern, dar nu s-a demonstrat în mod clar că acest lucru afectează în mod negativ starea de sănătate a copilului.

Karissa nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Karissa are un efect neglijabil sau nu are niciun efect asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse foarte frecvente raportate (>1/10) sunt: sângerări neregulate, greaţă, creştere în greutate, sensibilitatea sânilor şi cefalee. Acestea apar, de obicei, la iniţierea tratamentului şi sunt tranzitorii.

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Foarte rare Frecvenţă necunoscută pe aparate, frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente şi rare <1/10000) (frecvența nu poate fi sisteme şi ≥1/10 ≥1/10000 şi <1/1000 estimată din datele organe disponibile)

Tumori Cancer de sân benigne, Adenom hepatic maligne şi Neoplasm hepatic nespecificate malign (incluzând Carcinom cervical chisturi şi polipi)

Tulburări ale Reacţii anafilactice/ Agravare a Agravare a simptomelor sistemului anafilactoide sindromului angioedemului ereditar sau 1 3 imunitar incluzând cazuri de lupus dobândit foarte rare de eritematos urticarie, edem sistemic angioneurotic şi reacţii severe însoţite de simptome respiratorii sau circulatorii

Lupus eritematos sistemic

Tulburări Retenţie de Hiperlipidemie Agravare a metabolice şi lichide Schimbări în porfiriei de nutriţie apetitul alimentar (creştere sau scădere)

Tulburări Tulburări de psihice libido

Modificări de dispoziţie incluzând depresie

Nervozitate

Tulburări ale Cefalee Migrene Coreea Agravare a sistemului Ameţeli coreei nervos

Tulburări Tulburări ale Intoleranţă la lentile Nevrită oculare corneei de contact optică,*

Tulburări de tromboză vedere vasculară retiniană

Tulburări Otoscleroză acustice şi vestibulare

Tulburări Hipertensiune Agravarea vasculare arterială venelor

Tromboembolism varicoase venos

Embolism

Tulburări Greaţă Dureri Vărsături Colită gastro- abdominale Pancreatită ischemică intestinale Crampe abdominale

Balonare

Tulburări Tulburări Leziuni hepatobiliare (de ex.

hepatobiliare biliare hepatită, funcţie hepatică incluzând anormală) colelitiază** 1 4

Afecţiuni Acnee Cloasmă (melasmă) Eritem cutanate şi ale care poate persista polimorf ţesutului Hirsutism subcutanat Alopecie

Erupţii cutanate tranzitorii

Eritem nodos

Tulburări Sindrom renale şi ale hemolitic căilor urinare uremic

Tulburări ale Menstruaţie Amenoree aparatului neregulată Hipomenoree genital şi Sensibilitate Mărire a sânilor sânului la nivelul Galactoree sânilor Dismenoree

Modificări ale sângerărilor menstruale

Modificări ale ectropionului şi secreţiei cervicale

Tulburări Iritabilitate generale şi la nivelul locului de administrare

Investigaţii Creştere în Modificări ale Frotiu vaginal diagnostice greutate greutăţii anormal corporale Modificări ale (creştere sau lipidelor plasmatice, scădere) incluzând hipertrigliceridemie

Scădere a concentraţiilor plasmatice de folat***

* Nevrita optică poate duce la pierderea parţială sau totală a vederii

** CHC pot agrava afecţiunile biliare pre-existente şi pot accelera apariţia acestor afecţiuni la femei asimptomatice anterior.

*** Valorile plasmatice de folat pot fi reduse de tratamentul cu CHC. Aceasta poate avea semnificaţie clinică în cazul în care femeia rămâne gravidă la scurt timp de la întreruperea tratamentului cu CHC.

S-a observat un risc crescut de evenimente trombotice şi tromboembolice arteriale şi venoase, inclusiv infarct miocardic, accident vascular cerebral, atacuri ischemice tranzitorii, tromboză venoasă şi embolie pulmonară la femeile care utilizează CHC, prezentate mai detaliat la pct. 4.4.

La utilizatoarele de CHC, au fost raportate următoarele reacţii adverse grave, vezi pct. 4.3 și pct. 4.4:

− Cancer de col uterin − Tumori hepatice − Afecţiuni cutanate şi subcutanate: cloasmă 1 5

Sângerări intermenstruale și/sau eșecul metodei contraceptive pot apare ca rezultat al interacțiunilor altor medicamente (inductori enzimatici) cu contraceptivele orale (vezi pct. 4.5).

Frecvenţa diagnosticării cancerului mamar este foarte uşor crescută la femeile care utilizează CHC.

Deoarece cancerul mamar este rar la femeile cu vârsta sub 40 de ani, numărul mai mare de cazuri de cancer mamar diagnosticat este mic, în comparaţie cu riscul general de cancer mamar. Nu se cunoaşte relaţia cauzală cu utilizarea CHC. Pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 4.3 și pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu au fost raportate efecte nocive severe după supradozaj. Simptomele ce pot să apară în caz de supradozaj sunt: greaţă, vărsături şi sângerări vaginale. Nu există antidot specific, tratamentul trebuie să fie simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: hormoni sexuali şi modulatorii sistemului genital, progestogeni şi estrogeni, combinaţii fixe

Codul ATC: G03 AA10.

Efectul contraceptiv al CHC se bazează pe interacţiunea dintre diferiţi factori, între care cei mai importanţi sunt inhibarea ovulaţiei şi schimbarea secreţiei cervicale. În afara protecţiei împotriva unei sarcini, medicamentele contraceptive au şi alte efecte pozitive care trebuie luate în calcul împreună cu cele negative pentru a hotărî asupra metodei de control a sarcinii. Ciclul este mai regulat, menstruaţia este adesea mai puţin dureroasă iar sângerarea mai mică. Acest din urmă aspect poate avea ca rezultat o scădere a apariţiei deficienţei de fier. În afară de acest lucru, pentru doze mai mari de medicamente contraceptive (50 mcg etinilestradiol), există dovezi ale reducerii riscului apariţiei de tumori mamare fibrochistice, chisturi ovariene, afecţiuni pelviene inflamatorii, sarcină ectopică şi cancer endometrial şi ovarian. Rămâne să fie confirmat dacă aceasta se aplică şi pentru doze mai mici de contraceptive.

Gestoden

Gestodenul administrat oral este absorbit rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 4 ng/ml sunt atinse la aproximativ 1 oră după administrarea unei singure doze.

Biodisponibilitatea este de aproximativ 99%.

1 6

Gestodenul se leagă de albumina serică şi de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG). Numai 1-2% din concentraţia plasmatică totală a gestoden este reprezentată de steroizi liberi, 50-70% fiind legat de SHBG. Creşterea SHBG, indusă de etinilestradiol, influenţează distribuţia proteinelor plasmatice, ceea ce duce la o creştere a fracţiei legate de SHBG şi o reducere a fracţiei legate de albumină. Volumul mediu aparent de distribuţie al gestodenului este 0,7 l/kg.

Gestodenul este metabolizat complet pe căile metabolice steroidiene cunoscute. Rata medie a clearance-ului metabolic din plasmă este de 0,8 ml/min/kg. Nu a fost descoperită niciun fel de interacţiune cu etinilestradiolul co-administrat.

Concentraţiile plasmatice ale gestodenului scad în două faze. Faza finală a eliminării este caracterizată de un timp de înjumătăţire de 20-28 de ore. Gestodenul nu este excretat. Doar metaboliţii sunt excretaţi, într-un raport urină:bilă de 6:4. Timpul de înjumătăţire prin eliminare a metabolitului este de aproximativ o zi.

Condiții la starea de echilibru

Farmacocinetica gestodenului este influenţată de valorile plasmatice ale SHBG, care cresc până la aproximativ de 3 ori în condiţiile asocierii cu etinilestradiol. După ingerarea zilnică, concentraţiile plasmatice ale gestodenului cresc până la de aproximativ 4 ori faţă de doza unică şi ating starea de echilibru în cea de-a doua parte a ciclului de tratament.

Etinilestradiolul administrat oral se absoarbe rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 80 pg/ml sunt atinse într-un interval de 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută, ca rezultat al conjugării presistemice şi metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic este de aproximativ 60%.

Etinilestradiolul este legat în proporţie mare, dar nespecific, de albumina serică (aproximativ 98,5%) şi determină o creştere a concentraţiilor plasmatice de SHBG. S-a observat un volum aparent de distribuţie de 5 l/kg.

Etinilestradiolul este supus conjugării presistemice atât în mucoasa intestinului subţire, cât şi la nivelul ficatului. Etinilestradiolul este metabolizat în principal prin hidroxilare aromatică, dar se formează o varietate mare de metaboliţi hidroxilaţi şi metilaţi, iar aceştia sunt prezenţi sub formă de metaboliţi liberi şi metaboliţi conjugaţi cu glucuronide şi sulfat. Rata clearance-ului metabolic al etinilestradiolului este de aproximativ 5 ml/min/kg.

Concentraţiile plasmatice de etinilestradiol scad în două faze, faza de eliminare terminală fiind caracterizată de un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 24 ore. Etinilestradiolul nu este excretat, doar metaboliţii sunt excretaţi, aceasta realizându-se într-un raport urină:bilă de 4:6. Timpul de înjumătăţire plasmatică al excreţiei metaboliţilor este de aproximativ 1 zi.

Condiții la starea de echilibru

Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 3-4 zile, şi concentraţiile plasmatice sunt cu 30-40% mai mari decât cele obţinute după o singură doză.

Studiile de toxicitate la animale pentru estimarea riscului la om au fost efectuate pentru ambii componenţi ai preparatului, etinilestradiol şi gestoden, precum şi pentru combinaţia dintre cele două.

1 7

Nu au fost observate efecte care să indice riscuri neaşteptate la om în timpul studiilor de toleranţă sistemică după administrare repetată.

Studiile de toxicitate după doze repetate pe termen lung nu au indicat niciun potenţial carcinogen în cazul utilizării la om a medicamentului în doze terapeutice. Cu toate acestea, trebuie reţinut că steroizii sexuali pot stimula creşterea anumitor tumori şi ţesuturi hormono-dependente.

Studiile asupra embriotoxicităţii şi teratogenităţii etinilestradiolului şi evaluarea efectelor combinaţiei asupra fertilităţii animalelor părinţi, a dezvoltării fetale, a lactaţiei şi a abilităţii de reproducere nu au indicat vreun risc de reacţii adverse la om, în cazul dozelor de medicament recomandate.

Studiile in vitro şi in vivo nu au demonstrat un potenţial mutagenic.

Edetat de sodiu şi calciu

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Polividonă K-30

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat.

Galben de chinolină (E 104)

Povidonă K-90

Dioxid de titan C.I. 77891 (E 171)

Macrogol 6000

Talc

Carbonat de calciu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 21 drajeuri, introdus în pungă de Al.

Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 21 drajeuri, introduse în pungă de Al.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

1 8

Gedeon Richter Plc.

Gyömrői út 19-21

H-1103 Budapesta, Ungaria

11853/2019/01-02

Data primei autorizări: Decembrie 2004

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Mai 2019

Iunie 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

1 9