Prospect KANAMICINA PANPHARMA 1g PULBERE PENTRU SOLUȚIE INJECTABILĂ/PERFUZABILĂ
Indicat în: infecții bacteriene
Cale de administrare: injectabilă / prin perfuzie
Substanța: kanamicină (antibiotic aminoglicozidic)
ATC: J01GB04 (Antiinfecțioase de uz sistemic | Aminoglicozide antibacteriene | Alte aminoglicozide)
Poate necesita ajustarea dozei în boli renale.
Risc de reacție alergică severă. Solicitați urgent ajutor medical dacă apar simptome grave.
Solicitați sfatul medicului dacă apare diaree severă sau persistentă.
Poate afecta rinichii.
Poate afecta auzul sau echilibrul.
Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.
Kanamicina este un antibiotic din clasa aminoglicozidelor utilizat pentru tratamentul infecțiilor bacteriene severe, cum ar fi tuberculoza sau infecțiile abdominale. Acesta acționează prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene, distrugând astfel bacteriile sensibile.
Medicamentul este administrat de obicei prin injecție intramusculară sau intravenoasă, sub supravegherea unui medic.
Efectele secundare pot include afectarea funcției renale, pierderea auzului sau reacții alergice. Utilizarea pe termen lung necesită monitorizare atentă pentru a preveni toxicitatea.
Pacienții trebuie să informeze medicul despre orice alte medicamente pe care le iau și să evite utilizarea concomitentă cu alte medicamente ototoxice sau nefrotoxice. Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să discute cu un specialist înainte de utilizare.
Date generale despre KANAMICINA PANPHARMA 1g
- Substanța: kanamicină
- Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2022
- Codul comercial: W61665001
- Concentrație: 1g
- Forma farmaceutică: PULBERE PENTRU SOLUȚIE INJECTABILĂ/PERFUZABILĂ
- Cantitate: 50
- Prezentare produs: cutie x50 flac din sticla incolora cu 1g pulb pt sol inj/perf
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Forme farmaceutice disponibile pentru kanamicină
Concentrațiile disponibile pentru kanamicină
- 1%
- 10mg/g
- 1g
Prospect KANAMICINA PANPHARMA 1g
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul KANAMICINA PANPHARMA 1g PULBERE PENTRU SOLUȚIE INJECTABILĂ/PERFUZABILĂ
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Kanamicină Panpharma 1g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine kanamicină 1 g, sub formă de sulfat acid de kanamicină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Produsul ambalat pentru comercializare: pulbere de culoare albă sau aproape albă, higroscopică
Soluţia reconstituită (pulberea dintr-un flacon dizolvată în 4 ml apă pentru preparate injectabile): soluţie incoloră până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul bolilor transmisibile cauzate de microorganisme sensibile la kanamicină (vezi pct.
5.1):
- Tuberculoza cauzată de bacilii Koch care sunt rezistenţi la majoritatea medicamentelor împotriva tuberculozei (utilizare concomitentă cu alte medicamente destinate tratamentului tuberculozei)
- Boli cu risc vital, de exemplu pneumonie, sepsis, endocardită, cauzate de bacterii gram negative care sunt rezistente la alte antibiotice din grupa aminoglicozidelor (utilizare concomitentă cu alte antibiotice)
Pentru tratamentul cu Kanamicină Panpharma, recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene, în vigoare pe plan local, trebuie luate în considerare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Kanamicină Panpharma poate fi administrată prin injecţie intramusculară profundă, prin perfuzie intravenoasă (0,5 g sau 1 g medicament în 250 ml soluţie izotonică de glucoză sau soluţie salină) efectuată lent adică pe o durată de 30 - 60 minute sau prin injecţie intratecală.
Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede, fără particule.
Pacienţi cu funcţie renală normală
Injecţie intramusculară
AdulţiDoza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi divizată în două prize egale (7,5 mg/kg greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Doza zilnică maximă la adult este de 1,5 g. Doza maximă totală care poate fi utilizată pe întreaga durată a tratamentului este de 15 g kanamicină.
CopiiDoza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi divizată în două prize egale (7,5 mg/kg greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Doza zilnică maximă la copil este de 600 mg. Durata de utilizare a acestui medicament nu trebuie să depăşească 6 zile.
Sugari
Doza zilnică pentru acest medicament este de 5-15 mg/kg greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi divizată în două prize egale (7,5 mg/kg greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Trebuie monitorizată cu regularitate concentraţia serică a antibioticului.
Perfuzie intravenoasă
Adulţi şi copiiPentru acest medicament, doza care trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă este aceeaşi cu cea folosită pentru injecţia intramusculară, la adulţi şi la copii.
Sugari
Doza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi divizată în două prize egale (7,5 mg/kg greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore. Trebuie monitorizată cu regularitate concentraţia serică a antibioticului.
Injecţie intratecală
AdulţiDoza zilnică la adulţi este de 25 - 50 mg.
Copii cu vârsta sub 4 ani
Doza zilnică la copiii cu vârsta sub 4 ani este de 12 mg.
Copii cu vârsta peste 4 ani
Doza zilnică la copiii cu vârsta peste 4 ani este de 25 mg.
Pacienţi cu insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală, este necesar să se ia următoarele măsuri:
- reducerea dozei
- verificarea cu regularitate a funcţiilor renală, auditivă şi vestibulară
- ajustarea imediată a dozei în funcţie de concentraţia plasmatică a medicamentului
Doza iniţială la adulţii cu oligurie este de 1 g. Ulterior, trebuie folosită o doză de 500 mg la fiecare 2 - 4 zile.
După episodul de oligurie sau în caz de azotemie, ori în cazul unei rate a filtrării glomerulare mai mică de 10 ml/min, doza iniţială este de 1 g. Ulterior, trebuie folosită o doză de 500 mg la fiecare 1 - 2 zile.
Dozele şi perioada de administrare a dozelor recomandate depind de clearance-ul creatininei.
La pacienţii hemodializaţi, după administrarea unei doze de încărcare de 5-7,5 mg kanamicină/kg, administrarea următoarelor doze se va face după şedinţele de hemodializă, în funcţie de concentraţia plasmatică a kanamicinei.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Miastenia gravis
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări vestibulare sau cohleare, inclusiv tulburări ale funcţiei nervului cranian VIII (acustico-vestibular).
- Kanamicina cauzează toxicitate renală şi auditivă; în consecinţă, trebuie luate măsuri de precauţie la utilizarea acestui medicament:
- la pacienţii cu insuficienţă renală, administrarea kanamicinei se face numai dacă este absolut necesar. La această categorie de pacienţi, se impune adaptarea dozelor în funcţie de clearance-ul creatininei, supravegherea funcţiei renale în perioada tratamentului şi monitorizarea concentraţiei plasmatice a antibioticului (vezi pct. 4.2.). Aceleaşi precauţii sunt necesare şi la pacienţii vârstnici.
- nu se recomandă asocierea kanamicinei cu diuretice de ansă (creşte riscul nefrotoxicităţii).
- în cazul tratamentului îndelungat (de ex. în tuberculoză) se impune supravegherea funcţiilor renală şi vestibulo-cohleară.
- În cazul intervenţiilor chirurgicale la pacienţi aflaţi sub tratament cu kanamicină, trebuie atenţionat medicul anestezist (vezi pct. 4.5.).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu botulism, boală Parkinson şi hipocalcemie severă, deoarece, în aceste situaţii, kanamicina creşte riscul blocului neuromuscular. Efectul aminoglicozidelor asupra joncţiunii neuromusculare este similar cu cel al curarei. Aceasta poate conduce la slăbiciune musculară şi blocaj neuromuscular.
Utilizarea kanamicinei ca tuberculostatic:
Administrarea kanamicinei se face pe baza principiilor generale de tratament în tuberculoză. Kanamicina nu trebuie administrată fără confirmare bacteriologică a prezenţei bacilului Koch şi se va face în funcţie de rezultatele antibiogramei, în cadrul unei scheme polichimioterapice antituberculoase.
Pentru a fi eficientă, kanamicina trebuie să fie utilizată în combinaţie cu unul sau mai multe medicamente împotriva tuberculozei.
Efectul de toxicitate renală este sporit în cazul utilizării concomitente a antibioticelor din grupa aminoglicozidelor şi cea a cefalosporinelor.
Datorită imaturităţii renale a nou-născuţilor, eliminarea antibioticelor aminoglicozidice la acest grup de pacienţi este mai lentă; în consecinţă, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi prelungit. Antibioticele aminoglicozidice trebuie utilizate cu precauţie la nou-născuţii la termen şi la cei prematuri.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Incompatibilitatea in-vitro a antibioticelor aminoglicozidice şi beta-lactamice, de exemplu peniciline, a fost demonstrată; prin urmare, acestea nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă.
Dacă se consideră necesară utilizarea unei asemenea combinaţii de antibiotice, acestea trebuie injectate la momente diferite şi în locuri diferite.
În cazul utilizării concomitente cu alte antibiotice care pot induce toxicitate renală şi auditivă (gentamicină, streptomicină, neomicină, polimixină, cefalosporine), toxicitatea renală şi auditivă indusă de kanamicină este sporită.
DiureticeÎn cazul utilizării concomitente a kanamicinei cu diuretice potente, în special diuretice de ansă, de exemplu furosemidul, toxicitatea renală este sporită.
Anestezice generale, medicamente care induc relaxarea musculară
Kanamicina poate amplifica efectul anestezicelor generale şi al medicamentelor care induc relaxarea musculară, ceea ce poate conduce la slăbiciune musculară şi blocaj neuromuscular, cauzând paralizie respiratorie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Kanamicina traversează bariera fetoplacentară. Concentraţiile serice fetale de kanamicină care sunt, în medie, între 16 şi 50% din concentraţiile serice la mamă. Nu au fost efectuate la om studii bine controlate.
Studiile experimentale la şobolan nu au demonstrat existenţa niciunui efect teratogen al kanamicinei; pe de altă parte, studiile experimentale la cobai şi şobolan, cu doze de 200 mg/kg/zi, au indicat apariţia tulburărilor de auz la pui.
Studiile cu antibiotice aminoglicozidice, de exemplu gentamicina, au demonstrat faptul că utilizarea acestui antibiotic la femeile gravide poate fi toxică pentru rinichii fătului.
Studiile cu streptomicină şi tobramicină au demonstrat că poate apărea surditatea ireversibilă, bilaterală, la fătul provenit de la o femeie care a utilizat acest antibiotic. În concluzie, nu se recomandă administrarea kanamicinei în perioada sarcinii.
AlăptareaAminoglicozidele se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Întrucât kanamicina este slab absorbită din tractul gastro-intestinal (1% din doza utilizată este absorbită), cantităţile de kanamicină care trec în circulaţia sanguină a sugarului alăptat sunt neglijabile. Kanamicina poate perturba flora microbiană intestinală a sugarului alăptat de către o mamă care urmează tratament cu kanamicină. Sugarul poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor ; se recomandă fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită riscului de a produce reacţii adverse vestibulare, kanamicina poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente: (≥ 1/10)
- Nefrotoxicitate (Incidenţă medie 10-15%). Insuficienţa renală acută se poate caracteriza prin creşterea nivelurilor azotului ureic în sânge, scăderea nivelurilor creatininei şi oligurie, greaţă şi vărsături. Aceste tulburări apar cel mai adesea în cursul tratamentului prelungit sau cu doze mari, la pacienţii cu antecedente de insuficienţă renală sau tulburări circulatorii, sau la cei care primesc tratament concomitent cu medicamente despre care se ştie că sunt nocive pentru rinichi.
Aceste efecte sunt reversibile odată cu întreruperea administrării antibioticului.
Frecvente: (≥1/100 şi <1/10)
- Ototoxicitate (incidenţă 1-5%). Incidenţa toxicităţii cohleare indusă de aminoglicozide la nou-născuţi a fost estimată ca fiind de aproximativ 2%.
Mai puţin frecvente: (≥1/1000 şi <1/100)
- Leziuni vestibulare şi auditive, de obicei ireversibile. Greaţă, vărsături, tinitus şi scăderea auzului.
În principal, raportate la pacienţii care au urmat tratament pe termen lung sau cu doze foarte mari.
Acest efect este frecvent întâlnit la pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală sau la cei care primesc tratament concomitent cu medicamente care induc efecte toxice asupra organelor auzului şi echilibrului.
- Intoleranţă gastro-intestinală: greaţă, vomă, diaree
- Erupţii cutanate tranzitorii. Reacţie de hipersensibilizare: erupţii pe piele, papule, mâncărime
Rare: (≥1/10000 şi <1/1000)
- Surditate congenitală.
- Paralizie neuromusculară (cel mai frecvent, apare în cazul administrării de doze mari prin instilaţie peritoneală sau la pacienţii cu miastenia gravis). Cefalee, parestezie, spasme şi slăbiciune musculară, convulsii.
- Neurotoxicitate: cefalee, parestezie şi vedere înceţoşată. În cazuri foarte rare apar nevrită periferică, nevrită optică, blocaj neuromuscular (cu posibil stop respirator).
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile :
- Tulburări hematologice şi limfatice: Modificări ale numărului celulelor sanguine.
- Tulburări hepatobiliare: creşterea temporară a transaminazelor serice (AST, ALT), creşterea bilirubinei serice.
- Cardiovasculare: Edem
- Locale: Senzaţie de arsură, înţepătură
- Respiratorii: Dispnee
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt aceleaşi cu cele datorate reacţiilor adverse. Pot apărea pierderea echilibrului şi tulburări de auz, cefalee, ameţeală, greaţă şi tulburări renale. Dozele toxice de kanamicină pot bloca transmiterea impulsurilor nervoase către muşchi, inhibând respiraţia. În caz de blocaj neuromuscular, este nevoie de susţinerea funcţiei respiratorii; vor fi administrate calciu şi neostigmină injectabil.
În caz de supradozaj sau reacţii adverse, hemodializa sau dializa peritoneală sunt de natură să faciliteze îndepărtarea kanamicinei din sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: aminoglicozide antibacteriene, codul ATC: J01GB04
Mecanism de acţiuneAminoglicozidele acţionează bactericid prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene. Aceste antibiotice pătrund în celulele bacteriene prin transport activ şi prin difuziune. Transportul activ este dependent de oxigen, ceea ce explică rezistenţa naturală a bacteriilor anaerobe. În interiorul celulelor, moleculele de aminoglicozide se fixează de subunităţile ribozomale bacteriene 30S, având drept consecinţă inhibarea sintezei proteice.
Aminoglicozidele au efect postantibiotic, care se menţine câteva ore după ce concentraţia plasmatică scade sub valoarea concentraţiei minime inhibitorii (CMI). Efectul postantibiotic creşte odată cu concentraţia şi durata expunerii la substanţa activă; de asemenea, este favorizat de prezenţa leucocitelor (efect postantibiotic leucocitar).
Acţiunea antibacteriană este redusă în prezenţa puroiului, în condiţii locale de anaerobioză şi în mediu acid.
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii.
Astfel, informaţiile privind prevalenţa rezistenţei la antibiotice pe plan local sunt utile, în special în cazul tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii transmisibile, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.
Frecvenţa rezistenţei în Europa
SENSIBILI
Aerobi gram-pozitivi
Staphylococcus (tulpini sensibile la meticilină)
Aerobi gram-negativi
Proteus mirabilis Streptococcus pyogenes
Tulpini de Proteus pozitive la indol, cu excepţia
Providencia
E.coli
Klebsiella
Salmonella
Shigella
Campylobacter
REZISTENTE
Aerobi gram-pozitivi
Staphylococcus (tulpini rezistente la meticilină)
Meningococcus
Streptococcus
Pneumococcus,
Enterococcus
Aerobi gram-negativi
Providencia rettgeri
Anaerobi
Actinomyces israelii
Clostridium
Clostridium perfringens
Fusobacterium
Peptostreptococcus
Porphyromonas
Prevotella
Propionibacterium acnes
Veillonella
Alţii
Treponema pallidum
REZISTENŢĂ VARIABILĂ
Aerobi gram-negativi
Enterobacter
Serratia
Pseudomonas
Acinetobacter
Citrobacter
Notă. Deşi kanamicina nu are niciun efect asupra streptococilor în condiţii in vitro, în condiţiile utilizării concomitente cu antibioticele beta-lactamice apare un efect sinergic. Asupra streptococilor, efectul sinergic este mai slab.
Rezistenţa bacteriană la kanamicină este frecventă şi larg răspândită. Mecanismul implicat obişnuit în rezistenţă constă în inactivarea antibioticului prin adenilare sau fosforilare de către enzime specifice, mediate plasmidic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Datorită moleculei polare, kanamicina nu se absoarbe după administrare orală. După injectare intramusculară, kanamicina se absoarbe rapid si aproape complet, realizând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ 1 oră. Volumul aparent de distribuţie corespunde compartimentului lichidian extracelular (0,2-0,4 l/kg). Concentraţia serică maximă de kanamicină este atinsă după 1 oră de la administrarea dozei. La o oră după administrarea unei doze de 1 g kanamicină, concentraţia plasmatică este de 10 - 60 μg /ml.
În caz de insuficienţă renală, concentraţia serică a kanamicinei creşte până la niveluri care pot provoca neurotoxicitate.
DistribuţiaTraversează bariera fetoplacentară şi se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Kanamicina se leagă în mică măsură pe proteinele plasmatice.
Medicamentul difuzează în lichidele extracelulare, abcese, lichidul de ascită, lichidul pericardic, lichidul pleural, lichidul peritoneal, lichidul sinovial, limfă. Difuziunea sa este mai lentă în bilă, secreţii bronşice, salivă, creier şi alte fluide corporale.
Când meningele nu este inflamat, kanamicina nu trece în lichidul cefalorahidian.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-4 ore la adulţi cu funcţie renală normală; este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală şi la nou-născuţi.
MetabolizareaAminoglicozidele nu sunt metabolizate în ficat; ele sunt excretate în urină în formă nemodificată.
EliminareaKanamicina este eliminată rapid sub formă nemodificată prin urină (prin filtrare glomerulară), concentraţia acesteia în sânge scăzând în decurs de 6 ore şi devenind neglijabilă în 12 - 24 ore. Prin bilă se elimină o cantitate foarte mică de kanamicină.
Cea mai mare parte din doza administrată pe cale parenterală este eliminată în decurs de 24 ore, prin urină.
La om, medicamentul se excretă în laptele matern şi trece în circulaţia sanguină a cordonului ombilical.
Kanamicina poate fi epurată prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii cu kanamicină pentru a determina efectul acesteia din punct de vedere al carcinogenităţii şi mutagenităţii la om. Studiile efectuate cu alte antibiotice din clasa aminoglicozidelor nu au relevat nici un efect carcinogen sau mutagen la şobolan şi şoarece. Studiile efectuate la şobolan şi la iepure nu au relevat nicio tulburare de fertilitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Antibioticele aminoglicozidice nu trebuie amestecate în acelaşi flacon sau seringă cu alte medicamente, în special cu antibioticele beta-lactamice.
Pentru prepararea soluţiei injectabile, conţinutul unui flacon se dizolvă în 4 ml ser fiziologic sau apă distilată pentru preparate injectabile.
Kanamicina se injectează intramuscular profund.
Pentru administrare în perfuzii intravenoase, conţinutul unui flacon se dizolvă în 250 ml soluţie glucozată sau ser fiziologic. Perfuzia se administrează lent, într-un interval de 30-60 minute.
6.3 Perioada de valabilitate
După ambalarea pentru comercializare: 3 ani
Soluţia reconstituită (1 g pulbere cu 4 ml apă pentru preparate injectabile) se administrează imediat, în injecţie i.m.
Soluţia reconstituită şi diluată în soluţiile perfuzabile indicate în RCP se administrează imediat, în perfuzie i.v.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
- cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dopuri de cauciuc clorobutilic şi etanşeizate cu capse din aluminium, conţinând 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
- cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dopuri de cauciuc clorobutilic şi etanşeizate cu capse din aluminium, conţinând 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2020