KAMIREN 2mg comprimate prospect medicament

Kamiren 1 mg comprimate

Kamiren 2 mg comprimate

Kamiren 4 mg comprimate

Kamiren 1 mg

Fiecare comprimat conţine doxazosină 1 mg, sub formă de mesilat de doxazosină 1,21 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 30,00 mg.

Kamiren 2 mg

Fiecare comprimat conţine doxazosină 2 mg, sub formă de mesilat de doxazosină 2,43 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 40,00 mg.

Kamiren 4 mg

Fiecare comprimat conţine doxazosină 4 mg, sub formă de mesilat de doxazosină 4,86 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 80,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Kamiren 1 mg: comprimate rotunde, uşor biconvexe, cu margini conturate, de culoare albă.

Kamiren 2 mg: comprimate rotunde, plate, cu margini conturate, de culoare albă, având pe una din feţe un şanţ median.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Kamiren 4 mg: comprimate rotunde, plate, cu margini conturate, de culoare albă, având pe una din feţe un şanţ median.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Kamiren este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi poate fi utilizat în monoterapie pentru controlul tensiunii arteriale la majoritatea pacienţilor. La pacienţii cu un control insuficient al tensiunii arteriale prin monoterapie, Kamiren poate fi utilizat în asociere cu diureticele tiazidice, beta-blocante, blocante al canalelor de calciu sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Hipertrofia benignă de prostată

Kamiren este indicat în tratamentul obstrucţiei urinare şi al simptomelor asociate cu hipertrofia benignă de prostată (HBP). Poate fi administrat atât pacienţilor hipertensivi, cât şi celor normotensivi. La pacienţii hipertensivi reduce, în acelaşi timp, şi tensiunea arterială.

Dozele trebuie ajustate în funcţie de răspunsul la tratament şi/sau de posibilele reacţii adverse.

Se recomandă ca administrarea să se facă după o schema terapeutică. Dacă pacientul nu utilizează medicamentul timp de câteva zile, noua schema terapeutică trebuie iniţiată cu doza cea mai mică.

Kamiren se administrează în doză zilnică unică; doza iniţială este de 1 mg, pentru evitarea apariţiei hipotensiunii ortostatice şi/sau sincopei (vezi pct. 4.4). Doza zilnică se poate creşte la interval de 1 - 2 săptămâni până la 4 mg. Doza zilnică de 4 mg, sau mai mică, este eficace la majoritatea pacienţilor. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 8 mg sau până la doza maximă recomandată, de 16 mg.

Hipertrofie benignă de prostată la pacienţi normotensivi

Doza iniţială este de 1 mg doxazosină pe zi, pentru evitarea apariţiei hipotensiunii ortostatice şi/sau sincopei (vezi pct. 4.4). În funcţie de starea clinică şi simptomatologia HBP, doza zilnică poate creşte la intervale de 1 - 2 săptămâni până la 2 mg, 4 mg sau doza maximă, de 8 mg. De obicei, doza eficace este de 2 - 4 mg doxazosină pe zi.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Nu sunt suficiente date privind administrarea doxazosinei la pacienţii cu afectare hepatică şi asupra efectului unor medicamente care afectează metabolizarea hepatică a doxazosinei (de exemplu, cimetidină).

Similar celorlalte medicamente care sunt metabolizate la nivelul ficatului, doxazosinul trebuie utilizaă cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Nu se recomandă administrarea Kamiren la copii şi adolescenţi, deoarece nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării la acest grup de vârstă.

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală nu s-au observat modificări ale parametrilor farmacocinetici ai doxazosinei, nu este necesară ajustarea dozei la aceşti pacienţi.

Kamiren se administrează pe cale orală.

Medicamentul poate fi administrat înainte, după sau în timpul mesei.

Hipersensibilitate la doxazosină, la alte chinazoline (prazosin, terazosin) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu antecedente de hipotensiune arterială ortostatică.

Pacienţii cu hipertrofie benignă de prostată şi congestie concomitentă a tractului urinar superior, infecţii cronice ale tractului urinar sau litiază vezicală.

Alăptare (vezi pct. 4.6) (numai pentru indicația hipertensiune arterială).

Pacienţi cu hipotensiune arterială (numai în cazul indicaţiei terapeutice de hipertrofie benignă de prostată)

Doxazosina este contraindicată în monoterapie la pacienţi cu debit urinar crescut sau anurie, cu sau fără insuficienţă renală progresivă.

Din cauza efectului alfa-blocant al doxazosinei, pacienții pot prezenta hipotensiune arterială ortostatică, manifestată prin amețeli, astenie, rareori pierdere a conştienţei (sincopă), în special la inițierea terapiei. Prin urmare, în practica medicală, la inițierea tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, pentru a reduce la minimum eventualele reacţii posturale. Pacientul trebuie avertizat să evite situaţiile în care s-ar putea răni ca urmare a ameţelii sau asteniei care ar apărea în timpul iniţierii tratamentului cu doxazosină.

Utilizare la pacienţii cu boli cardiace acute

Similar altor antihipertensive cu efect vasodilatator, doxazosina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu următoarele afecţiuni cardiace acute:

- edem pulmonar determinat de stenoza aortică sau stenoza mitrală.

- insuficienţă cardiacă cu debit minut-volum cardiac crescut.

- insuficienţă cardiacă dreaptă determinată de embolie pulmonară sau exudat pericardic.

- insuficienţă cardiacă stângă cu presiune de umplere scăzută.

Utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Similar oricărui medicament care sunt metabolizate în ficat, doxazosina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu semne de afectare a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.2). Deoarece nu există date clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu se recomandă administrarea doxazosinei la aceşti pacienţi.

Administrarea de inhibitori ai PDE-5

Administrarea doxazosinei în asociere cu inhibitori ai 5-fosfodiesterazei (cum sunt sildenafil, tadalafil şi vardenafil) poate determina la unii pacienţi hipotensiune arterială simptomatică. Pentru a reduce riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale ortostatice, se recomandă iniţierea tratamentului cu inhibitori de 5-fosfodiesterază numai dacă pacientul este stabil hemodinamic prin tratament cu alfa-blocant. Mai mult, se recomandă iniţierea tratamentului cu inhibitori de 5-fosfodiesterază cu cea mai mică doză posibilă şi păstrarea unui interval de 6 ore de la administrarea doxazosinei. Nu există studii clinice cu doxazosină în forma farmaceutică cu eliberare prelungită.

Utilizare la pacienţii programaţi pentru operaţia de cataractă 'Sindromul de iris intraoperator flotant” (SIIF, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost observat în timpul operaţiei de cataractă la unii pacienţi care au fost trataţi anterior cu tamsulosin. Au fost raportate cazuri izolate în care acest sindrom a fost observat la administrarea altor alfa-1 blocante şi, astfel, nu se poate exclude posibilitatea unui efect de clasă. Deoarece SIIF poate să determine creşterea frecvenţei complicaţiilor operaţiei de cataractă, utilizarea în mod curent sau anterior a blocantelor alfa-1 trebuie menţionată chirurgului oftalmolog înaintea operaţiei.

Informaţii importante privind unele componente ale Kamiren

Kamiren conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Utilizarea doxazosinei în asociere cu inhibitori de 5-fosfodiesterază (cum sunt sildenafilul, tadalafilul, vardenafilul) poate determina, la unii pacienţi, hipotensiune arterială simptomatică la unii pacienţi (vezi pct. 4.4).

Doxazosina se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice (98%). În studiile in vitro, doxazosina nu a influenţat legarea de proteinele plasmatice a digoxinei, warfarinei, fenitoinei sau indometacinei.

Doxazosina în forma farmaceutică convenţională a fost administrată în asociere cu diuretice tiazidice, furosemid, beta-blocante, antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice, antidiabetice orale, uricozurice şi anticoagulante, fără a fi observate reacţii adverse.

Doxazosina potenţează acţiunea de scădere a tensiunii arteriale a altor alfa-blocante şi a altor medicamente antihipertensive.

Într-un studiu deschis, randomizat, controlat cu placebo, efectuat la 22 voluntari sănătoşi de sex masculin, administrarea unei doze unice de doxazosină în ziua 1 a unui tratament de 4 zile cu cimetidină administrată oral (400 mg de două ori pe zi) a determinat creşterea cu 10% a ASC pentru doxazosină, fără modificări semnificative statistic a valorilor medii ale Cmax şi timpului de înjumătăţire pentru doxazosină. Creşterea cu 10% a valorilor medii ale ASC pentru doxazosină, administrată în asociere cu cimetidină se înscrie în valoarea variaţiei individuale (27%) a valorilor medii ale ASC pentru doxazosină, administrată concomitent cu placebo.

Nu sunt studii adecvate şi bine controlate la gravide privind siguranţa administrării doxazosinei în timpul sarcinii. De aceea, doxazosina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul depăşeşte riscul potenţial. Cu toate că în studiile la animal nu au fost observate efecte teratogene, la doze foarte mari, rata de supravieţuire fetală a scăzut (vezi pct. 5.3).

Dacă este necesar tratamentul cu doxazosină, trebuie întreruptă alăptarea.

Doxazosina este contraindicată în timpul alăptării, deoarece s-a demonstrat că medicamentul se acumulează în laptele femelelor de șobolan, iar la om, nu există date adecvate privind excreția medicamentului în lapte.

Deoarece nu a fost stabilită siguranța administrării doxazosinei în timpul alăptării, acest medicament este contraindicat femeilor care alăptează.

Hipertrofia benignă de prostată

Nu este cazul.

Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată la inițierea tratamentului.

Hipertensiune arterială: în studiile clinice efectuate la pacienți cu hipertensiune arterială, cele mai frecvente reacții adverse asociate tratamentului cu doxazosină au fost cele ortostatice (rar asociate cu sincopă) sau nespecifice.

Hipertrofia benignă de prostată (HBP): rezultatele studiilor clinice controlate din HBP indică un profil al reacțiilor adverse similar celui din hipertensiunea arterială.

- Foarte frecvente (≥1/10)

- Frecvente (≥1/100 la <1/10)

- Mai puţin frecvente (≥1/1000 la <1/100)

- Rare (≥1/10000 la <1/1000)

- Foarte rare (<1/10000),

- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută

Infecţii şi Infecţie a infestări tractului respirator, infecţie a tractului urinar

Tulburări Leucopenie, hematologice trombocitopenie şi limfatice

Tulburări ale Recţie alergică sistemului la medicament imunitar

Tulburări Gută, creşterea metabolice şi apetitului de nutriţie alimentar, anorexie

Tulburări Agitaţie, psihice depresie, anxietate, insomnie, nervozitate

Tulburări ale Somnolenţă, Accident Ameţeli posturale, sistemului ameţeli, vascular parestezii nervos cefalee cerebral, hipoestezie, sincopă, tremor

Tulburări Vedere înceţoşată Sindromul de oculare iris intraoperator flotant (vezi pct. 4.4)

Tulburări Vertij Tinitus acustice şi vestibulare

Tulburări Palpitaţii, Angină Bradicardie, artimii cardiace tahicardie pectorală, cardiace infarct miocardic

Tulburări Hipotensiune Bufeuri vasculare arterială, hipotensiune arterială ortostatică

Tulburări Bronşită, tuse, Epistaxis Bronhospasm respiratorii, dispnee, rinită toracice şi mediastinale

Tulburări Durere Constipaţie, gastro- abdominală, flatulenţă, intestinale dispepsie, vărsături, xerostomie, gastroenterită, greaţă, diaree

Tulburări Alterarea Colestază, hepatită, hepatobiliare testelor icter funcţionale hepatice

Afecţiuni Prurit Erupţie cutanată Urticarie, alopecie, cutanate şi ale tranzitorie purpură ţesutului subcutanat

Tulburări Lombalgie, Artralgie Crampe musculo- mialgie musculare, scheletice şi miastenie ale ţesutului conjunctiv

Tulburări Cistită, Disurie, Poliurie Creştere a diurezei, renale şi ale incontinenţă polakiurie, tulburări urinare, căilor urinare urinară hematurie nicturie

Tulburări ale Impotenţă Ginecomastie, Ejaculare aparatului priapism retrogradă genital şi sânului

Tulburări Astenie, dureri Durere, edem Fatigabilitate, generale şi la toracice, facial indispoziţie nivelul locului simptome de asemănătoare administrare gripei, edeme periferice

Investigaţii Creştere în diagnostice greutate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Dacă supradozajul determină hipotensiune arterială, pacientul va fi plasat în poziţie supină, cu capul mai jos şi membrele uşor ridicate. În cazuri individuale, poate fi utilizat alt tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Deoarece doxazosina se legă puternic de proteinele plasmatice, nu este indicată dializa.

Dacă tratamentul nu este eficace, în cazul şocului trebuie întâi corectată hipovolemia cu soluţii perfuzabile.

Dacă este necesar, trebuie utilizate vasopresoare. Funcţia renală trebuie monitorizată şi asistată la nevoie.

Grupa farmacoterapeutică: antagonist al receptorului adrenergic alfa-1 post-sinaptic, medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, antagonist al receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC:

C02CA04; G04CAN1.

Doxazosina este un antagonist potent şi selectiv al receptorilor alfa-1-adrenergici la nivel post-juncţional.

Această acţiune determină scăderea tensiunii arteriale sistemice. Doxazosina se administrează oral, o dată pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială esenţială.

Doxazosina nu determină reacţii adverse metabolice, putând fi administrat la pacienţii care au concomitent diabet zaharat, gută şi rezistenţă la insulină.

Doxazosina se poate administra la pacienţii cu astm bronşic, hipertrofie ventriculară stângă şi la pacienţii vârstnici.

S-a demonstrat că tratamentul cu doxazosină determină determină regresia hipertrofiei ventriculare stângi, inhibarea agregării plachetare şi intensificarea capacităţii de activare a plasminogenului tisular. De asemenea, doxazosina scade rezistenţa la insulină.

În studii de lungă durată, s-a demonstrat că, în plus faţă de efectul antihipertensiv, doxazosina determină o scădere modestă a concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor, colesterolului total, LDL-colesterolului, aducând astfel beneficii terapeutice la pacienţii hipertensivi cu hiperlipidemie concomitentă.

Administrarea doxazosinei la pacienţii cu HBP duce la ameliorarea semnificativă a dinamicii urinare şi a simptomatologiei. Aceste efecte se datorează blocării selective a receptorilor alfa 1-adrenergici localizaţi în stroma musculară a prostatei şi la nivelul colului vezical.

După administrarea orală la om, doxazosina este bine absorbită, iar biodisponibilitatea este de aproximativ 2/3 din doza administrată.

Doxazosina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 98%.

La om şi la animalele de laborator testate, doxazosina este metabolizată extensiv la nivelul ficatului.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 22 ore, ceea ce face adecvată administrarea în doză zilnică unică. Eliminarea se realizează predominant prin materii fecale.

După administrare orală, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor doxazosinei sunt scăzute. Metabolitul cel mai activ (6-hidroxi-doxazosină) este prezent la om în concentraţie de 1/40 faţă de doxazosină, ceea ce sugerează că efectul antihipertensiv principal se datorează doxazosinei.

Sunt disponibile date limitate privind acţiunea doxazosinei asupra pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi asupra medicamentelor cunoscute a influenţa metabolismul hepatic (de exemplu cimetidină). Într-un studiu clinic la 12 pacienţi cu afectare minoră a funcţiei hepatice, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a crescut cu 43% şi clearance-ul a scăzut cu 40% după administrarea unei doze unice.

Similar oricărui medicament care se metabolizează la nivel hepatic, administrarea doxazosinei trebuie făcută cu precauţie la pacienţii cu funcţia hepatică afectată (vezi pct. 4.4).

După administrare pe cale orală, DL50 a fost de 2,935 g doxazosină/kg la şoarece şi mai mult de 5 g doxazosină/kg la şobolan.

La şobolan, nici chiar doze foarte mari de doxazosină (100 mg/kg şi zi) nu au provocat tulburări ale funcţiei sexuale şi fertilităţii. Cu toate că au fost administrate doze foarte mari de doxazosină la femelele gestante de şobolan şi iepure, acestea nu au determinat tulburări de dezvoltare ale descendenţilor.

După administrarea unor doze mari (50 mg doxazosină/kg şi zi) la femelele de şobolan în ultima perioadă a gestaţiei şi în timpul alăptării, s-au observat întârzierea creşterii şi dezvoltării puilor; totuşi, nu s-au evidenţiat efecte pe termen lung asupra comportamentului şi capacităţii de reproducere.

Doxazosina se excretă în laptele şobolanilor în concentraţii ce depăşesc de 20 de ori concentraţiile plasmatice.

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Amidonglicolat de sodiu

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDE/Al a 10 comprimate

Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDE/Al a 10 comprimate

Fără cerinţe speciale.

KRKA d.d. NOVO MESTO

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto

Slovenia

7763/2015/01-02 7764/2015/01-02 7765/2015/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2015

Iunie 2015