IZONIAZIDA ARENA 100mg comprimate prospect medicament

Izoniazidă Arena 100 mg comprimate

Izoniazidă Arena 300 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine izoniazidă 100 mg.

Fiecare comprimat conţine izoniazidă 300 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Izoniazidă Arena 100 mg comprimate

Comprimate rotunde, plate, marcate pe una din fețe cu litera ″H″, cu diametrul de 7 mm, de culoare albă sau aproape albă.

Izoniazidă Arena 300 mg comprimate

Comprimate rotunde, plate, marcate pe una din fețe cu litera ″H″, cu diametrul de 10,5 mm, de culoare albă sau aproape albă.

Tratamentul tuberculozei active pulmonare sau extrapulmonare în asociere cu alte tuberculostatice.

Tratamentul primo-infecţiei tuberculoase simptomatice.

Tratamentul infecţiilor micobacteriene atipice sensibile (sensibilitate determinată prin concentraţia minimă inhibitorie). Acest tratament se bazează pe o asociere de antibiotice active.

Profilaxia tuberculozei.

Profilaxia secundară la copii şi adolescenţi asimptomatici cu test cutanat tuberculinic pozitiv.

Tratamentul şi profilaxia tuberculozei se fac conform Programului Naţional de control al Tuberculozei.

Un exemplu de dozaj poate fi următorul:

Tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare (în asociere cu alte tuberculostatice).

Adulţi: 5-10 mg /kg şi zi în regimul continuu şi 10-15 mg/kg şi zi în regimul intermitent.

Doza maximă (mg) de izoniazidă în funcție de regimul terapeutic 7/7 3/7 2/7 300 900 900

Copii: doza recomandată este de 5-10 mg izoniazidă/kg şi zi, la începutul tratamentului, fără a depăşi 300 mg pe zi.

Regimuri terapeutice

Forme de boală Categoria şi regimul de tratament

TB pulmonară cu BAAR pozitiv Categoria I 2 HRZE7/ 4 HR7 sau 3

TB pulmonară cu BAAR negative, dar cu leziuni (zilnic sau de 3 ori pe săptămână) parenchimatoase extinse (miliară, opacităţi segmentare/lobare)

TB extrapulmonară severă (TB diseminată, TB peritoneală,

TB osteo-articulară, pericardita TB) Meningita TB Categoria I 2 HRZS7/6-10HR3 TB pulmonară cu BAAR -negativă Categoria III* microscopic 2 HRZ7/ 4 HR7 sau 3 (zilnic sau de 3 ori pe săptămână)

Insuficienţă hepatică: la pacienţii cu insuficienţă hepatică doza trebuie ajustată.

Insuficienţă renală severă: la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu trebuie depăşită doza de 300 mg izoniazidă pe zi. Se va ţine cont de clearance-ul creatininei:

Clearance de creatinină ml/min Doze Frecvenţa 10-50 300 mg La fiecare 24 de ore <10 200 mg La fiecare 24 de ore

În insuficienţă renală severă, la pacienţii dializaţi, izoniazida trebuie administrată la sfârşitul şedinţei de hemodializă (vezi şi pct. 4.4.)

Comprimatele se administrează oral, într-o singură priză, dimineaţa, cu 30 de minute înainte de masă.

Izoniazida este utilizată şi în chimioprofilaxie. Chimioprofilaxia constă în monoterapie cu izoniazidă, administrată zilnic, în doză de 5 mg/Kg şi zi la adulţi, (maxim 300 mg pe zi) şi 10 mg/kg şi zi sau 200 mg/m2 suprafaţă corporală la copii, timp de cel puţin 6 luni.

La copii, doza maximă (mg/kg) în funcție de regimul de administrare este:

7/7 3/7 2/7 5-10 15 10

Nu trebuie administrată la copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice, decât după sfărâmarea şi dizolvarea comprimatului într-un pahar cu apă; pentru creşterea complianţei, în apă se poate adăuga un îndulcitor.

Durata tratamentului este în funcţie de regimul terapeutic ales, starea clinică a pacientului, răspunsul radiologic, rezultatele obţinute în urma examinării frotiului şi a culturii, precum şi în funcţie de studiile de susceptibilitate la Mycobacterium tuberculosis.

Tratamentul nu trebuie întrerupt prematur datorită riscului de apariţie a rezistenţei, precum şi a reactivării bolii.

Hipersensibilitate la izoniazidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Insuficienţă hepatică severă sau semne clinice şi biologice de hepatită activă.

Datorită efectului hepatotoxic al izoniazidei (în special în primele trei luni de tratament şi în asociere cu rifampicină şi pirazinamidă), se recomandă monitorizarea periodică a funcţiilor hepatice (teste de citoliză), săptămânal în prima lună, apoi lunar în timpul tratamentului. O creştere moderată a valorilor transaminazelor (< de 3 x valoarea normală) nu necesită întreruperea tratamentului. Dacă valorile transaminazelor sunt mai mari (> de 5 x valoarea normală), se impune întreruperea imediată a tratamentului până la normalizarea rezultatului probelor biologice, după care se reia tratamentul antituberculos. Atitudinea terapeutică trebuie individualizată pentru fiecare pacient. Se recomandă administrarea tratamentului sub directă supraveghere medicală pe toata durata acestuia.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă doze mai mici decât cele uzuale.

Datorită riscului de apariţie a neuropatiei periferice se recomandă examinare neurologică periodică şi administrarea cu prudenţă în special la pacienţii alcoolici. La pacienţii cărora li se administrează concomitent stavudină, există un risc crescut de neuropatie periferică.

În insuficienţa renală severă este necesară ajustarea dozei în funcţie de clearance-ul de creatinină (vezi şi pct. 4.2).

În cazul supradozajului sau la pacienţi acetilatori lenţi, izoniazida poate determina convulsii. Se recomandă supravegherea şi administrarea de anticonvulsivante.

Administrarea izoniazidei trebuie atent monitorizată la pacienţii cu boală hepatică cronică curentă sau disfuncţie renală severă.

În cazul tratamentului cu izoniazidă pot să apară hepatite severe, uneori letale, chiar după mai multe luni de tratament. Riscul dezvoltării hepatitei este corelat cu vârsta. De aceea pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele prodromale ale hepatitei, cum sunt fatigabilitate, slăbiciune, stare generală de rău, anorexie, greaţă sau vărsături. Dacă apar aceste simptome sau se constată semne sugestive de afectare hepatică, tratamentul cu izoniazidă trebuie întrerupt, deoarece s-a raportat că utilizarea în continuare a medicamentului determină o formă mai severă de afectare hepatică.

Deoarece la pacienţii cu vârsta peste 35 ani, există o frecvenţă mai mare de apariţie a hepatitei asociate izoniazidei, la acest grup de vârstă, trebuie efectuată o determinare iniţială a transaminazelor, apoi, cel puţin o dată pe lună în cursul tratamentului. Alţi factori asociaţi cu o creştere a riscului de hepatită includ consumul zilnic de alcool etilic, boală hepatică cronică, utilizarea de droguri cu administrare intravenoasă şi apartenenţa, în cazul sexului feminin, la rasa neagră sau hispanică.

În timpul tratamentului cu izoniazidă, se recomandă prudenţă la pacienţi vârstnici, malnutriţi, copii alăptaţi la sân, copii cu dietă carenţială proteică, pacienţi cu afecţiuni care predispun la neuropatii, care pot necesita suplimentarea tratamentului cu vitamina B6.

Deoarece izoniazida are o oarecare activitate inhibitorie a monoaminooxidazei, pot să apară interacţiuni cu alimente care conţin tiramină (brânză, vin roşu) De asemenea poate fi inhibată diaminooxidaza, determinând astfel un răspuns exagerat (de exemplu, cefalee, hiperhidroză, palpitaţii, eritem facial tranzitor, hipotensiune arterială) la alimente conţinând histamină (de exemplu peşte săritor, ton, alţi peşti tropicali).

Pacienţii cărora li se administrează izoniazidă trebuie să evite alimentele care conţin tiramină şi histamină.

Asocierea izoniazidei cu pirazinamidă determină creşterea hepatotoxicităţii izoniazidei. Este necesară monitorizarea clinică şi biologică a funcţiei hepatice. În cazul apariţiei hepatitei trebuie întreruptă administrarea izoniazidei. Aceleaşi efecte le pot avea şi medicamentele cu rol de inductori enzimatici (de exemplu rifampicina, barbituricele) (vezi şi pct. 4.8).

Administrarea concomitentă de etionamidă şi izoniazidă a crescut concentraţia serică a izoniazidei atât la acetilatorii rapizi cât şi la cei lenţi. Dacă administrarea concomitentă este extrem de necesară se va administra suplimentar piridoxină şi reacţiile adverse ale izoniazidei trebuie monitorizate (nevrită periferică, hepatotoxicitate, encefalopatie).

Nu se recomandă administrarea izoniazidei în asociere cu carbamazepină (determină creşterea concentraţiei plasmatice a carbamazepinei cu semne de supradozaj în urma inhibării metabolizării hepatice a carbamazepinei) sau cu disulfiram (tulburări de comportament şi de coordonare).

Izoniazida creşte efectul fenitoinei şi de asemenea inhibă metabolizarea primidonei.

Sărurile şi hidroxidul de aluminiu scad absorbţia digestivă a izoniazidei. Se recomandă un interval de cel puţin 2 ore între administrarea acestora şi izoniazidă.

Anestezicele volatile halogenate favorizează efectul hepatotoxic al izoniazidei, datorită formării în cantităţi mari a metaboliţilor toxici ai izoniazidei. În cazul unor intervenţii chirurgicale programate, se întrerupe cu prudenţă tratamentul cu izoniazidă cu o săptămână înaintea intervenţiei şi nu se reia decât după 15 zile.

Glucocorticoizii scad concentraţia plasmatică a izoniazidei. Mecanismul invocat este creşterea metabolizării hepatice a izoniazidei şi scăderea metabolizării glucocorticoizilor.

Izoniazida determină scăderea concentraţiei plasmatice a ketoconazolului. Intervalul dintre administrarea celor două antibiotice trebuie să fie de cel puţin 12 ore. Eventual, se va supraveghea concentraţia plasmatică a ketoconazolului şi se vor ajusta dozele.

Asocierea izoniazidei cu stavudină creşte riscul apariţiei neuropatiei periferice, prin cumularea reacţiilor adverse.

La unii pacienţi, în timpul administrării în asociere a izoniazidei cu etionamidă, pot să apară accese maniacale, delir acut sau depresie (vezi şi pct. 4.8).

Consumul de alcool etilic în timpul tratamentului cu izoniazidă creşte riscul afectării hepatice.

Nu există studii clinice controlate privind administrarea izoniazidei în timpul sarcinii.

În timpul sarcinii, la femeile cu tuberculoză, se administrează medicamentele antituberculoase esenţiale (deci şi izoniazidă), exceptând streptomicină. Gravidei i se va administra 10-20 mg piridoxină pe zi. Instituirea tratamentului antituberculos nu reprezintă o indicaţie pentru avortul terapeutic. Nou-născutului i se va administra în mod profilactic izoniazidă timp de cel puţin trei luni după momentul vindecării mamei.

Vaccinarea BCG a nou-născutului trebuie amânată până după terminarea chimioprofilaxiei. Nou-născutului i se va administra piridoxină.

Izoniazida Arena se excretă în lapte. Alăptarea este permisă, mama neîntrerupând tratamentul antituberculos.

Nu s-au raportat cazuri de afectare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul apariţiei reacţiilor neurologice trebuie manifestată prudenţă.

Frecvenţa apariţiei reacţiilor adverse la izoniazida nu este definită. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele la nivelul sistemului nervos şi cele hepatice.

Tulburări ale sistemului nervos: neurotoxicitate, datorită deficitului de piridoxină şi care se poate manifesta prin: neuropatie periferică (parestezii distale, în special la subnutriţi, la alcoolici sau la acetilatorii lenţi), nevrite, slăbiciune musculară, hiperreflexie, tulburări neuropsihice (hiperreactivitate, euforie, insomnie), convulsii. Neuropatia periferică este în general corelată cu doza, la o doză zilnică de 10 mg pe zi incidenţa este de 10-20%).

Tulburări psihice: la pacienţii susceptibili, în special în cazul asocierii de etionamidă, pot să apară accese maniacale, delir acut sau depresie. (vezi şi pct. 4.5).

Tulburări hepatobiliare: a fost observată creşterea relativ frecventă a valorilor serice ale transaminazelor (creştere moderată în 10-20% din cazuri), precum şi cazuri rare de hepatită acută (cu sau fără icter), unele cazuri chiar severe. Hepatotoxicitatea este crescută în urma asocierii cu rifampicină (printr-un mecanism de inducţie enzimatică) sau cu pirazinamidă. Şi alte medicamente inductoare enzimatice pot avea acelaşi efect (barbiturice) (vezi şi pct. 4.5). S-au mai raportat hiperbilirubinemie, bilirubinurie, icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: eritem, erupţii cutanate tranzitorii (morbiliforme, maculopapulare, pruriginoase sau exfoliative), acnee.

Tulburări endocrine: ginecomastie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperglicemie, acidoză metabolică, deficit de piridoxină.

Tulburări gastro-intestinale: anorexie, greaţă, vărsături, dureri epigastrice.

Tulburări hematologice şi limfatice: poate să apară agranulocitoză, anemie (aplastică, hemolitică, sideroblastică), trombocitopenie, eozinofilie.

Tulburări cardiace: palpitaţii, tahicardie.

Tulburări vasculare: hipertensiune arterială,vasculită.

Tulburări oculare: vedere înceţoşată, scăderea acuităţii vizuale, nevrită şi atrofie optică.

Alte reacţii: febră, anorexie, mialgii, artralgii, limfadenopatie, sindrom reumatoid, algodistrofie (sindrom umăr-mână), sindrom lupic, constipaţie, disurie, iritaţii gastrice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Doza letală maximă este 200 mg/kg.

Absorbţia unor doze mari de izoniazidă determină simptome precum greaţă, vărsături, vertij, tulburări vizuale, halucinaţii, în intervalul a ½-3 ore. Se poate instala şi comă convulsivă, cu anoxie care poate fi letală.

În cazul supradozajului se poate instala acidoză metabolică, cetonurie şi hiperglicemie.

Tratamentul supradozajului necesită internare într-un centru specializat: corectarea acidozei, resuscitare cardio-respiratorie, administrare de anticonvulsivante şi de doze mari de piridoxină. În cazurile severe, pacienţii pot fi hemodializaţi.

Grupa farmacoterapeutică: antimicobacteriacee, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, hidrazide, codul ATC: J04AC01.

Izoniazida este hidrazida acidului izonicotinic având o structură similară piridoxinei (vitamina B6) şi o acţiune micobactericidă selectivă şi intensă, pe bacili intra şi extracelulari aflaţi în diviziune. Acţionează prin inhibarea sintezei unor acizi graşi cu lanţ lung (acizi micolici), precursori ai acidului izonicotinic, componenta esenţială a peretelui micobacteriilor. Izoniazida este un promedicament, fiind activată de KatG, o peroxidază micobacteriană. Datorită frecvenţei mari de apariţie a bacililor rezistenţi în condiţiile tratamentului unic cu izoniazidă, aceasta se administrează în scheme polichimioterapice.

Izoniazida nu prezintă o acţiune antibacteriană semnificativă împotriva microorganismelor, cu excepţia micobacteriilor.

Prevalenţa rezistenţei bacteriene dobândite poate varia în funcţie de zona geografică şi de timp pentru anumite specii.

Specii sensibile: Mycobacterium africanum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium bovis BCG,

Mycobacterium tuberculosis.

Specii moderat sensibile: Mycobacterium kansasii.

Specii rezistente: micobacterii atipice, cu excepţia Mycobacterium kansasii.

Mecanism de instalare a rezistenţei:

Atât rezistenţa naturală, cât şi rezistenţa dobândită a M. tuberculosis la izoniazidă a fost demonstrată in vitro şi in vivo. In vitro, rezistenţa la izoniazidă se dezvoltă treptat. Mecanismul pare că ar avea legătură cu insuficienta penetrare a medicamentului sau cu rezistenţa bacteriană în sine.

Dacă izoniazida este administrată în tratamentului tuberculozei în monoterapie, rezistenţa la speciile iniţial sensibile se dezvoltă rapid.

După administrarea orală, concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 1-2 ore. După 3 ore, concentraţia plasmatică eficace este de 1-2 μg/ml.

Izoniazida se distribuie bine în ţesuturi, organe, salivă, spută, fecale, la nivel intestinal, la nivel cerebro-spinal, peritoneal şi pleural.

Izoniazida se leagă în proporţie redusă de proteinele plasmatice, iar excreţia în laptele matern a fost demonstrată de concentraţiile echivalente cu concentraţiile plasmatice materne, ceea ce corespunde unei ingestii cotidiene de către sugar a 5 mg de izoniazidă (corespunzător unei jumătăţi din doza terapeutică a copilului).

Izoniazida este metabolizată în special prin acetilare în acetilizoniazidă. Procesul de acetilare al izoniazidei prezintă determinism genetic (există acetilatori lenţi şi acetilatori rapizi). Timpul de înjumătăţire plasmatică poate varia, în aceste condiţii, între 1-6 ore. Determinarea vitezei acetilării permite administrarea fiecărui pacient a celei mai mici doze active: această doză este de 3 mg/kg pentru acetilatorii lenţi şi de 6 mg/kg pentru acetilatorii rapizi.

Izoniazida se leagă în proporţie de 4-30 % de proteinele plasmatice.

Acetilizoniazida este hidrolizată şi apoi parţial transformată într-un metabolit instabil. Acest metabolit este responsabil de hepatotoxicitatea izoniazidei.

Excreţia se face sub formă activă în proporţie de 10-30 % (acetilare rapidă sau lentă) în urină, iar sub formă metabolizată prin bilă.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al izoniazidei poate fi prelungit.

S-a demonstrat că, la un număr de specii de şoareci, izoniazida determină apariţia tumorilor pulmonare. Cu toate acestea, la om, izoniazida nu are potenţial carcinogen sau tumorigen.

Studii efectuate la şobolan şi iepure au arătat că izoniazida poate fi embriocidă. Izoniazida nu este teratogenă la şoarece, şobolan sau iepure.

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină PH 101

Povidonă K 30

Stearat de magneziu

Laurilsulfat de sodiu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Cutie cu 2 blistere din film PVC opac/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 5 blistere din film PVC opac/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 150 blistere din film PVC opac/Al a câte 10 comprimate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

ARENA GROUP S.A

Str. Ştefan Mihăileanu, nr 31, sector 2, Bucureşti, cod 024022, România

12629/2019/01-02-03 12630/2019/01-02-03

Data primei autorizări: Septembrie 2014.

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2019

Noiembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.