INTRATECT 50g / l soluție perfuzabilă prospect medicament

Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă

Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă

2.1 Descriere generală

Imunoglobulină umană normală (IgIV) 2.2 Compoziția calitativă și cantitativă

Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă

Un ml conţine:

Imunoglobulină umană normală 50 mg (puritate minim 96% IgG)

Fiecare flacon a 20 ml conţine: 1 g de imunoglobulină umană normală

Fiecare flacon a 50 ml conţine: 2,5 g de imunoglobulină umană normală

Fiecare flacon a 100 ml conţine: 5 g de imunoglobulină umană normală

Fiecare flacon a 200 ml conţine: 10 g de imunoglobulină umană normală

Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă

Un ml conţine:

Imunoglobulină umană normală 100 mg (puritate minim 96% IgG)

Fiecare flacon de 10 ml conţine: 1 g

Fiecare flacon de 25 ml conţine: 2,5 g

Fiecare flacon de 50 ml conţine: 5 g

Fiecare flacon de 100 ml conţine: 10 g

Fiecare flacon de 200 ml conţine: 20 g

Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative):

IgG1 57%

IgG2 37%

IgG3 3%

IgG4 3%

Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă

Conţinutul maxim de IgA este de 900 micrograme/ml.

Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă

Conţinutul maxim de IgA este de 1800 micrograme/ml.

Fabricat din plasmă de la donatori umani.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie perfuzabilă.

Soluţia este limpede până la uşor opalescentă şi incoloră până la galben deschis.

Intratect 50 g/l are un pH de 5,0-5,6 și o osmolalitate de 250-350 mOsmol/kg.

Intratect 100 g/l are un pH de 5,0-5,6 și o osmolalitate de 280-380 mOsmol/kg.

Terapie de substituţie la adulţi, copii și adolescenţi (0-18 ani) în:

* Sindroame de imunodeficienţă primară (IDP) cu afectare a producerii de anticorpi

* Imunodeficiențe secundare (IDS) la pacienți cu infecții severe sau recurente, cu tratament antimicrobian ineficace și care prezintă insuficiență de anticorpi specifici dovedită (IASD)* sau niveluri serice de IgG < 4 g/l.

*IASD = incapacitatea de a crește de cel puțin 2 ori titrul de anticorpi IgG la polizaharidul pneumococic și la vaccinuri care conțin antigenul polipeptidic

Imunomodulare la adulţi, copii și adolescenţi (0-18 ani) în:

* Trombocitopenie imună primară (TIP) la pacienţi cu risc crescut de sângerare sau anterior unei intervenţii chirurgicale, pentru a corecta numărul de trombocite

* Sindrom Guillain Barré

* Boală Kawasaki (în asociere cu acidul acetilsalicilic, vezi pct. 4.2)

* Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)

* Neuropatie motorie multifocală (NMM)

Terapia cu IgIV trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor sistemului imunitar.

Doza şi schema terapeutică se stabilesc în funcţie de indicaţie.

Doza administrată trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul clinic. În cazul în care doza este stabilită în funcție de greutatea corporală, poate fi necesară ajustarea acesteia la pacienți subponderali sau supraponderali.

Următoarele scheme terapeutice sunt furnizate în scop orientativ.

Terapie de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară

Schema terapeutică utilizată trebuie să determine obţinerea unei concentraţii minime a IgG (măsurate înainte de următoarea administrare) de minim 6 g/l sau în funcție de intervalul de referință pentru vârsta populației. Pentru echilibrare (concentrații de IgG la starea de echilibru) sunt necesare 3-6 luni de la iniţierea terapiei. Doza iniţială recomandată este de 0,4 - 0,8 g/kg administrată o dată, continuând cu o doză de cel puţin 0,2 g/kg la interval de 3-4 săptămâni.

Doza necesară pentru a atinge o concentraţie minimă de IgG de 6 g/l este de aproximativ 0,2-0,8 g/kg/lună. După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor variază între 3-4 săptămâni.

Concentraţiile minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Pentru a reduce incidenţa infecţiilor bacteriene, este posibil să fie necesară creşterea dozei, urmărindu-se concentraţii minime mai mari.

Terapie de substituţie în imunodeficiențe secundare (conform definiției de la pct. 4.1)

Doza recomandată este de 0,2-0,4 g/kg la interval de trei până la patru săptămâni.

Concentraţiile minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Doza trebuie ajustată după cum este necesar pentru a obține protecția optimă împotriva infecțiilor; la pacienții cu infecție persistentă poate fi necesară creşterea dozei; scăderea dozei poate fi avută în vedere atunci când pacientul nu mai prezintă semne de infecție.

Imunomodulare în:

Există două scheme de tratament alternative:

- O doză de 0,8-1 g/kg administrată în ziua 1; această doză se mai poate repeta o dată în decurs de 3 zile

- O doză de 0,4 g/kg administrată zilnic, timp de 2-5 zile.

Tratamentul poate fi repetat în caz de recidivă.

Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile (este posibilă repetarea dozei în caz de recidivă).

Boală Kawasaki

O doză de 2,0 g/kg trebuie administrată ca doză unică. Pacienţii trebuie să beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)

Doză inițială: 2 g/kg în doze fracționate timp de 2-5 zile consecutive

Doze de întreținere: 1 g/kg în doze fracționate în 1-2 zile consecutive la intervale de 3 săptămâni.

Efectul terapeutic trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect terapeutic după 6 luni, tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă tratamentul este eficace, medicul trebuie să evalueze oportunitatea administrării tratamentului de lungă durată, în funcție de răspunsul pacientului și de răspunsul la tratamentul de întreținere. Dozajul și intervalele de dozaj pot fi adaptate în funcție de evoluția bolii pentru fiecare pacient.

Neuropatie motorie multifocală (NMM)

Doză inițială: 2 g/kg în doze fracționate timp de 2-5 zile consecutive

Doză de întreținere: 1 g/kg la intervale de 2-4 săptămâni sau 2 g/kg la intervale de 4-8 săptămâni.

Efectul terapeutic trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect terapeutic după 6 luni, tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă tratamentul este eficace, medicul trebuie să evalueze oportunitatea administrării tratamentului de lungă durată, în funcție de răspunsul pacientului și de răspunsul la tratamentul de întreținere. Dozajul și intervalele de dozaj pot fi adaptate în funcție de evoluția bolii pentru fiecare pacient.

Recomandările privind dozele sunt rezumate în tabelul următor:

Indicaţia Doza Frecvenţa perfuziilor

Terapie de substituţie:

Sindroame de imunodeficienţă primară Doza iniţială:

0,4-0,8 g/kg Doză de întreținere:

0,2-0,8 g/kg la interval de 3-4 săptămâni

Imunodeficienţe secundare (conform 0,2-0,4 g/kg la interval de 3-4 săptămâni definiției de la pct. 4.1)

Trombocitopenie imună primară 0,8-1 g/kg în ziua 1, cu posibilitate de repetare o dată în decurs de 3 zile sau 0,4 g/kg şi zi timp de 2-5 zile

Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg/ şi zi timp de 5 zile

Boală Kawasaki 2 g/kg într-o singură doză, în asociere cu acid acetilsalicilic

Poliradiculoneuropatie demielinizantă Doza inițială:

inflamatorie cronică (PDIC) 2 g/kg în doze fracționate timp de 2-5 zile

1 g/kg la interval de 3 săptămâni în doze fracționate timp de 1-2 zile

Neuropatie motorie multifocală (NMM) Doza inițială:

2 g/kg în doze fracționate timp de 2-5 zile consecutive

1 g/kg la interval de 2-4 săptămâni sau sau 2 g/kg la interval de 4-8 săptămâni în doze fracționate timp de 2-5 zile

Dozele pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi trebuie ajustate în funcţie de rezultatul clinic al afecţiunilor menţionate mai sus.

Nu sunt disponibile date privind necesitatea ajustării dozei.

Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.

Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.

Intratect trebuie administrat în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de cel mult 0,3 ml/kg/oră, timp de 30 minute. Vezi pct. 4.4. În caz de reacție adversă, trebuie redusă viteza de administrare sau perfuzia trebuie oprită. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare poate fi crescută treptat până la maxim 1,9 ml/kg şi oră.

Numai pentru Intratect 100g/l soluție perfuzabilă

Terapia de substituție:

La pacienții care au tolerat viteza de administrare a perfuziei de 1,9 ml/kg și oră, viteza poate fi crescută treptat până la 6 ml/kg și oră și, în cazul în care este bine tolerată în continuare, mai poate fi crescută treptat până la maxim 8 ml/kg și oră.

În general dozele și vitezele de administrare ale perfuziei trebuie să fie personalizate în funcție de nevoile pacientului (vezi pct. 4.4).

* Hipersensibilitate la substanţa activă (imunoglobuline umane) sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4 și 6.1).

* Pacienți cu deficit de IgA selectiv care dezvoltă anticorpi anti-IgA, deoarece administrarea unui medicament care conține IgA poate duce la anafilaxie.

Pentru îmbunătățirea trasabilității medicamentelor biologice, numele și numărul de lot al produsului administrat trebuie înregistrate în mod clar.

Precauții privind administrarea:

Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că pacienţii:

* nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală, administrând iniţial medicamentul foarte lent (0,3 ml/kg şi oră, corespunzător la 0,005 ml/kg şi minut),

* sunt monitorizaţi cu atenţie, observând orice simptom care apare în timpul perfuzării. În mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-a schimbat medicamentul care conţine IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de timp de la ultima administrare trebuie monitorizaţi într-o unitate de îngrijiri medicale controlată în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după prima perfuzie, pentru a detecta eventualele reacţii adverse și a asigura posibilitatea administrării imediate a tratamentului de urgență în caz de probleme. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp de cel puţin 20 minute după administrare.

În cazul tuturor pacienţilor, administrarea de IgIV necesită:

* hidratare adecvată înaintea iniţierii perfuziei cu IgIV

* monitorizarea diurezei

* monitorizarea creatininemiei

* evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5)

În caz de reacţii adverse, trebuie redusă viteza perfuziei sau trebuie oprită administrarea perfuziei.

Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.

Anumite reacţii adverse severe (de exemplu cefalee, hiperemie, frisoane, mialgie, wheezing, tahicardie, durere lombară, greață și hipotensiune arterială) pot fi legate de viteza de administrare.

Viteza de administrare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, iar în timpul administrării perfuziei trebuie observate cu atenţie toate simptomele.

Reacţii adverse pot apărea mai frecvent:

* la pacienţi cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în cazuri rare, când medicamentul care conţine imunoglobulină umană normală este schimbat cu altul sau când a trecut un interval lung de la ultima perfuzare

* la pacienți cu infecție activă sau cu inflamație cronică subiacentă

Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.

Anafilaxia poate apărea la pacienții:

* cu concentrații de IgA nedetectabile și anticorpi anti-IgA

* care au tolerat un tratament anterior cu imunoglobuline normale urmane

În caz de șoc, trebuie instituit tratamentul medical standard pentru șoc.

Există dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IgIV şi evenimente tromboembolice cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (inclusiv apoplexie), embolismul pulmonar şi tromboza venoasă profundă, care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii sângelui prin influxul mare de imunoglobuline la pacienţii cu risc. Prescrierea şi administrarea de IgIV la pacienţii obezi trebuie făcută cu prudenţă, precum şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru apariţia unor evenimente trombotice (cum sunt vârsta înaintată, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat şi antecedentele de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu boli trombofilice dobândite sau ereditare, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu hipovolemie severă, pacienţi cu boli cu vâscozitate sanguină crescută).

La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate cu viteza minimă posibilă şi în cea mai mică doză eficace.

Insuficienţa renală acută

S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii trataţi cu IgIV. În majoritatea cazurilor, s-au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, obezitate, administrarea concomitentă a unor medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 ani.

Parametrii renali ar trebui evaluați în special la pacienții considerați cu risc potențial crescut de dezvoltare a insuficienței renale acute, inaintea perfuziei cu IgIV și din nou la intervale de timp adecvate. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate cu viteza minimă şi în cea mai mică doză practicabilă. În caz de insuficienţă renală, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu IgIV.

În timp ce raportările de disfuncţie renală şi de insuficienţă renală acută au fost asociate cu administrarea mai multor medicamente care conţin IgIV autorizate, având în compoziţie excipienţi diferiţi cum sunt sucroza, glucoza şi maltoza, cele care conţin sucroză ca stabilizator au fost asociate cu cel mai mare număr de astfel de cazuri. La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea medicamentelor care conţin IgIV dar nu conţin aceşti excipienţi. Intratect nu conţine sucroză, maltoză sau glucoză.

Sindromul meningitei aseptice (SMA)

S-a raportat apariţia SMA în asociere cu tratamentul cu IgIV.

Sindromul apare de obicei într-un interval cuprins între câteva ore şi 2 zile după tratamentul cu IgIV.

Examinările lichidului cefalorahidian (LCR) sunt adesea pozitive pentru pleiocitoză, până la câteva mii de celule într-un mm3, predominant din serii granulocitare şi prezintă concentraţii crescute ale proteinelor, până la câteva sute de mg/dl.

SMA poate să apară mai frecvent în asociere cu tratamentul cu IgIV în doză mare (2 g/kg).

Pacienților care prezintă aceste semne și simptome trebuie să li se efectueze un examen neurologic complet, incusiv examinarea LCR, pentru a exclude alte cauze de meningită.

Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisia SMA în câteva zile, fără sechele.

Medicamentele care conţin IgIV pot să conţină anumiţi anticorpi ai grupelor de sânge care se pot comporta ca hemolizine, determinând in vivo acoperirea eritrocitelor cu imunoglobulină, determinând o reacţie pozitivă directă antiglobulină (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. În urma terapiei cu IgIV se poate dezvolta o anemie hemolitică, din cauza intensificării fenomenului de sechestrare a eritrocitelor. Pacienţii aflaţi în tratament cu IgIV trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor clinice şi a simptomelor de hemoliză. (Vezi pct. 4.8)

După tratamentul cu IgIV s-au raportat scăderi tranzitorii ale numărului de neutrofile și/sau episoade de neutropenie, uneori severe. Acestea apar de obicei în decurs de câteva ore sau zile după administrarea IgIV și se rezolvă spontan în decurs de 7-14 zile.

Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)

La pacienții cărora li s-au administrat IgIV, au existat câteva raportări de edem pulmonar acut non-cardiogen [Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)]. LPALT se caracterizează prin hipoxie severă, dispnee, tahipnee, cianoză, febră și hipotensiune arterială. Simptomele de LPALT se dezvoltă de obicei în timpul sau în decurs de 6 ore după transfuzie, de obicei în decurs de 1-2 ore. Prin urmare, pacienții cărora li se administrează IgIV trebuie monitorizați iar perfuzia cu IgIV trebuie oprită imediat în caz de reacții adverse pulmonare. LPALT este o afecțiune cu risc vital care necesită tratament imediat într-o unitate de terapie intensivă.

După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a titrurilor diverşilor anticorpi transferaţi pasiv poate determina obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice.

Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct).

Măsurile standard de prevenire a infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor obţinute din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, testarea fiecărei probe donate şi a rezervei de plasmă pentru a evidenţia indicatori specifici de infecţie şi introducerea în procesul de fabricaţie a unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se administrează medicamente obţinute din plasmă sau sânge uman, nu poate fi exclusă în totalitate posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor necunoscute sau nou apărute şi al altor microorganisme patogene.

Măsurile adoptate sunt considerate eficiente în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitic B (VHB) şi virusul hepatitic C (VHC). Măsurile adoptate pot prezenta valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum sunt virusul hepatitic A (VHA) şi parvovirusul B19.

Experienţa clinică nu a evidenţiat transmiterea VHA sau a parvovirusului B19 prin imunoglobuline şi se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa virală o are conţinutul de anticorpi.

Avertizările şi precauţiile speciale pentru utilizare menţionate pentru adulţi trebuie luate în considerare şi în cazul copiilor şi adolescenţilor.

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate

Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum sunt vaccinurile cu virus rujeolic, rubeolic, parotiditic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi de maxim 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul vaccinării împotriva rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin împotriva rujeolei trebuie să se verifice statusul anticorpilor.

Diuretice de ansă

Trebuie evitată administrarea concomitentă de diuretice de ansă.

Se preconizează că la copii şi adolescenţi pot apărea aceleaşi interacţiuni ca cele menţionate pentru adulţi.

Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide. S-a demonstrat că medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în special în timpul celui de-al treilea trimestru.

Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt aşteptate efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.

Siguranța acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate și, de aceea, trebuie administrat cu precauție la mamele care alăptează.

Imunoglobulinele se excretă în laptele uman: Nu se anticipează efecte negative asupra nou-născuților/sugarilor alăptați la sân.

Experienţa clinică privind imunoglobulinele indică faptul că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra fertilităţii.

Intratect are influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacțiile adverse provocate de imunoglobuline normale umane (în ordinea descrescătoare a frecvenței) cuprind (vezi și pct. 4.4):

* frisoane, cefalee, amețeală, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială şi lombalgie moderată

* reacții hemolitice reversibile; în special la pacienții cu grupe sanguine A, B și AB și (rareori) anemie hemolitică care necesită transfuzie

* (rareori) scădere bruscă a presiunii sanguine și, în cazuri izolate, șoc anafilactic, chiar și atunci când pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrarea precedentă

* (rareori) reacții cutanate tranzitorii (inclusive lupus eritematos cutanat - cu frecvență necunoscută)

* (foarte rar) reacții tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolie pulmonară, tromboze venoase profunde

* cazuri de meningită aseptică reversibilă

* cazuri de creatininemie crescută și/sau de apariție a insuficienței renale acute

* cazuri de leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)

Pentru informaţii referitoare la siguranţă cu privire la microorganismele transmisibile, vezi pct. 4.4.

Reacţii adverse la medicament suspectate, raportate în studiile clinice finalizate:

Au fost efectuate trei studii clinice cu Intratect (50 g/l): două la pacienţi cu imunodeficienţă primară (IDP) şi unul la pacienţi cu purpură trombocitopenică idiopatică (PTI). În cadrul celor două studii pentru indicaţia IDP au fost trataţi cu Intratect (50 g/l) 68 pacienţi, la care a fost evaluată siguranţa.

Perioada de tratament a fost de 6 şi respectiv 12 luni. Studiul pentru indicaţia PTI a fost efectuat la 24 pacienţi.

Celor 92 pacienţi li s-a administrat un total de 830 perfuzii cu Intratect (50 g/l), înregistrându-se un total de 51 de reacţii adverse la medicament (RAM).

S-a efectuat un studiu clinic cu Intratect 100 g/l la pacienţi cu IDP. Au fost trataţi cu Intratect 100 g/l 30 pacienţi, timp de 3 până la 6 luni, la care a fost evaluată siguranţa. La aceşti 30 pacienţi s-au administrat în total 165 perfuzii cu Intratect 100 g/l, din care un total de 19 perfuzii (11,5%) au fost asociate cu reacţii adverse la medicament.

Cele mai multe dintre aceste RAM au fost uşoare până la moderate şi auto-limitate. Nu au fost observate RAM grave în timpul studiilor.

Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO şi termeni preferaţi).

Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) în studiile clinice cu Intratect (50 g/l), indicaţiile IDP şi PTI (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate (n=830) şi respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=92.))

MedDRA Reacţia adversă Frecvenţă Frecvenţă

Clasificarea pe (Termen preferat (TP) pe baza numărului de pe baza aparate, sisteme şi MedDRA) perfuzii administrate numărului de organe (ASO) (n=830) pacienţi trataţi (n=92)

Tulburări Hemoliză (uşoară) Mai puţin frecvente Frecvente hematologice şi limfatice

Tulburări ale Cefalee Frecvente Foarte sistemului nervos frecvente

Disgeuzie Mai puţin frecvente Frecvente

Tulburări vasculare Hipertensiune arterială, Mai puţin frecvente Frecvente tromboflebită superficială

Tulburări gastro- Greaţă, vărsături, durere Mai puţin frecvente Frecvente intestinale gastro-intestinală

Afecţiuni cutanate Erupţie cutanată papulară Mai puţin frecvente Frecvente şi ale ţesutului subcutanat

Tulburări generale Febră Frecvente Foarte şi la nivelul locului frecvente de administrare Frisoane, senzaţie de căldură Mai puţin frecvente Frecvente

Investigaţii Hipertermie, rezultat pozitiv Mai puţin frecvente Frecvente diagnostice la testul Coombs (indirect şi direct)

Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) într-un studiu clinic cu Intratect 100 g/l, indicaţia IDP (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate (n=165) şi respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=30).)

MedDRA Reacţia adversă Frecvenţă Frecvenţă

Clasificarea pe aparate, (Termen preferat (TP) pe baza numărului de pe baza sisteme şi organe (ASO) MedDRA) perfuzii administrate numărului (n=165) de pacienţi trataţi (n=30)

Tulburări ale sistemului Reacţii legate de perfuzie Frecvente Frecvente imunitar Hipersensibilitate Mai puţin frecvente Frecvente

Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente Frecvente nervos Perturbări senzoriale Mai puţin frecvente Frecvente

Tulburări cardiace Palpitaţii Frecvente Frecvente

Tulburări vasculare Hiperemie, hipertensiune Mai puţin frecvente Frecvente arterială

Tulburări Diaree, dureri abdominale Mai puţin frecvente Frecvente gastro-intestinale

Afecţiuni cutanate şi ale Durere la nivelul pielii, Mai puţin frecvente Frecvente ţesutului subcutanat erupţie cutanată tranzitorie

Tulburări Artralgie, dorsalgie, durere Frecvente Frecvente musculo-scheletice şi osoasă ale ţesutului conjunctiv Mialgie Mai puţin frecvente Frecvente

Tulburări generale şi la Disconfort Frecvente Foarte nivelul locului de frecvente administrare Fatigabilitate, frisoane, Mai puţin frecvente Mai puţin hipotermie frecvente

Detalii privind reacţiile adverse cu raportare spontană ulterioară:

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări cardiace: angină pectorală

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frisoane

Tulburări ale sistemului imunitar: şoc anafilactic, reacţie alergică

Investigaţii diagnostice: hipotensiune arterială

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: durere de spate

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: dispnee nespecifică

Tulburări vasculare: şoc

Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie

Reacţiile adverse pentru Intratect corespund profilului preconizat pentru imunoglobuline umane normale.

Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi ca la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii cu risc, incluzând sugarii, pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă (vezi pct. 4.4).

Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline: imunoglobulină umană normală pentru administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02

Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină G (IgG) cu un spectru larg de anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase.

Imunoglobulina umană normală conţine anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală. De obicei, este preparată din rezerve de plasmă de la minim 1000 donatori. Conţine o distribuţie a subclaselor de imunoglobulină G proporţională cu cea din plasma umană nativă. Administrarea de doze adecvate din acest medicament poate restabili la valori normale nivelurile de imunoglobulină G scăzute patologic.

Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii în afara terapiei de substituţie nu este complet elucidat, dar include efecte imunomodulatorii.

Este de aşteptat ca proprietăţile farmacodinamice la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi cu cele observate la adulţi.

După administrare intravenoasă, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă imediat şi în totalitate în circulaţia persoanei căreia i s-a efectuat administrarea.

Se distribuie relativ rapid în plasmă şi în lichidul extravascular; după aproximativ 3-5 zile se realizează un echilibru între compartimentele intravascular şi extravascular.

Intratect 50 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 27 zile.

Intratect 100 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 34 zile.

Acest timp de înjumătăţire plasmatică poate varia individual, în special în imunodeficienţa primară.

IgG şi complexele IgG sunt descompuse în celulele sistemului reticuloendotelial.

Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman. Testarea toxicităţii după doze repetate şi studiile privind toxicitatea embrio-fetală nu sunt practicabile din cauza inducerii şi interferenţei cu anticorpii. Efectele medicamentului asupra sistemului imunitar al nou-născutului nu au fost studiate.

Deoarece experienţa clinică nu a demonstrat efecte carcinogene şi mutagene ale imunoglobulinelor, nu se consideră necesară efectuarea de studii experimentale, în special la specii heterologe.

Glicină

Apă pentru preparate injectabile.

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau cu orice alte produse care conțin IgIV.

3 ani.

După prima deschidere, se recomandă utilizarea imediată.

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se congela.

A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă 20 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu).

Cutie cu 1 flacon a 20 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml soluție.

Cutie cu 3 flacoane a 200 ml soluție.

Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă 10 ml sau 25 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu) - ambalaje conţinând un flacon.

Cutie cu 1 flacon a 10 ml, 25 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml soluție.

Cutie cu 3 flacoane a 100 ml sau 200 ml soluție.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.

Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă și incoloră până la galben deschis. A nu se utiliza soluţii tulburi sau care prezintă depozite.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Biotest Pharma GmbH

Landsteinerstrasse 5 63303 Dreieich

Germania

Tel.: (49) 6103 80

Fax: (49) 6103 8050

E-mail: mail@biotest.com

8695/2016/01-04 8696/2016/01-05

Autorizare - Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă - Septembrie 2012 - Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă - Martie 2013

Reînnoirea autorizaţiei- Februarie 2016

Iulie 2024