INOVIRA 500mg comprimate prospect medicament

Inovira 500 mg comprimate

Fiecare comprimat conține 500 mg inosină acedoben dimepranol/inozină pranobex.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimate

Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, inscripționate 'INO” pe una dintre fețe, cu diametru de13.52 mm și grosime de 5.67 mm.

Inovira comprimate este indicat ca imunomodulator nespecific la pacienții imunocompetenți, ca tratament adăugat la tratamentul standard antiviral sau chirurgical în următoarele afecțiuni virale:

− Tratamentul infecţiilor virale ale tractului respirator superior (de exemplu rinofaringită acută, faringită acută, laringită acută, laringo-faringită acută, gripă); − Infecții labiale sau genitale recurente, necomplicate, cauzate de virusul Herpes simplex (tip 1 şi 2); − Infecții necomplicate cauzate de virusul Herpes zoster (reactivarea infecției cu Virusul varicelo-zosterian [VZV]); − Infecții cauzate de Papilomavirus uman (HPV) care implică pielea sau mucoasele (de exemplu condyloma accuminatum); − Hepatită virală ; − Varicelă severă sau complicată; Rubeolă severă sau complicată; − Panencefalită sclerozantă subacută (PESS).

Acest medicament este destinat exclusiv administrării orale.

Doza se stabileşte în funcţie de greutatea corporală a pacientului şi de severitatea bolii.

Doza zilnică totală trebuie divizată în prize egale, administrate în mod regulat pe parcursul zilei.

Nu trebuie depășită doza zilnică de 4 g.

Adulţi, inclusiv vârstnici

Doza zilnică recomandată este de 50 mg/kg greutate corporală, până la maxim 4 g pe zi (de obicei câte 2 comprimate de 3-4 ori pe zi).

În afecţiunile cu evoluţie de scurtă durată, tratamentul trebuie continuat încă 1 sau 2 zile după ameliorarea simptomelor, sau mai mult timp, în funcţie de decizia medicului. Durata uzuală a tratamentului este de 5 - 14 zile.

Tratamentul trebuie administrat încă 1-2 săptămâni după ameliorarea simptomelor sau mai mult, în funcţie de decizia medicului.

În faza iniţială a tratamentului, doza recomandată este aceeaşi cu cea utilizată în cazul afecţiunilor acute.

În timpul tratamentului de întreţinere, doza poate fi scăzută la 500 - 1000 mg (1-2 comprimate) pe zi.

Dacă apar semnele iniţiale sau recidivă, se reiniţiază tratamentul cu dozele pentru faza acută şi continuate 1-2 zile după ameliorarea simptomelor. Aceste doze pot fi repetate de câteva ori dacă este necesar, conform evaluării stării clinice efectuată de medic şi la recomandarea acestuia.

Doze de 50 mg/kg şi zi, administrate fracţionat, după cum este prezentat mai jos.

Cazuri asimptomatice: 30 zile de tratament, 60 zile de pauză.

Simptome uşoare: 60 zile de tratament, 30 zile de pauză.

Simptome severe: 90 zile de tratament, 30 zile de pauză.

Dacă este necesar, aceste doze pot fi repetate şi pacientul trebuie monitorizat în acelaşi mod ca pentru afecţiunile recidivante.

Panencefalită sclerozantă subacută (PESS)

Doza zilnică este de 100 mg/kg corp, maxim 3-4 g. Este recomandat pentru tratamentul continuu, de lungă durată, cu evaluarea periodică a stării clinice și a parametrilor de laborator, precum și a necesităţii prelungirii tratamentului.

Pentru a fi mai uşoară ingestia, comprimatele trebuie zdrobite şi dizolvate în momentul administrării într-o mică cantitate de lichid.

Infecții genitale asociate cu HPV

Pentru tratamentul condiloamelor genitale externe (cu excepția condiloamelor perianale, intraanale sau meatale) sau al infecţiilor endocervicale asociate cu HPV, doza zilnică recomandată este de 3 g (2 comprimate de 3 ori pe zi) timp de 14-28 zile, ca tratament adăugat la procedurile convenţionale topice sau chirurgicale, conform următoarelor scheme de tratament:

a) la pacienţii cu risc scăzut, inosina este administrată continuu timp de 14-28 zile, urmate de o perioadă fără tratament de maximum 2 luni, pentru a se obține eliminarea maximă a virusului; b) la pacienţii cu risc crescut1, medicamentul trebuie administrat timp de 3 luni, pentru a se obține eliminarea maximă a virusului, și anume 1-2 săptămâni consecutive în fiecare lună, timp de 5 zile pe săptămână; 1 Cel mai recent profil de 'risc crescut” pentru recurenţă sau displazie cervicală în cazul pacienților cu infecţii genitale cu HPV este similar altor afecțiuni şi include:

− Antecedente de HPV cu localizare genitală (>2 ani sau >3 eșecuri ale tratamentului anterior); − Imunodepresie cauzată de:

* infecţii recurente sau cronice sau oricare alte boli cu transmitere sexuală în antecedente;

* chimioterapie anticanceroasă;

* consum zilnic de alcool etilic în exces;

* diabet zaharat insuficient controlat;

* atopie; − Utilizarea contraceptivelor orale timp îndelungat (2 ani sau mai mult); − Concentraţii ale folatului eritrocitar sub 660 nmol/l; − Parteneri multipli pentru contact sexual vaginal sau orice modificare la un partener de lungă durată; − Contact sexual anal; − Vârsta peste 20 ± 3 ani; − Fumat.

Se administrează independent de ingestia alimentelor și trebuie administrate cu un pahar cu apă.

Grupe speciale de vârstă:

Nu există date privind ajustarea tratamentului la pacienții cu insuficiență renală.

Nu există date privind ajustarea tratamentului la vârstnici.

Populație pediatrică 50 mg /kg zilnic.

Inosină acedoben dimepranol sub formă de comprimate nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice inadecvate. În aceste cazuri, se poate utiliza alta o altă forma farmaceutică, de exemplu sirop.

− Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

− Episod acut de gută.

− Valori anormal crescute ale acidului uric în plasmă.

Inosina acedoben dimepranol poate determina o creştere tranzitorie a concentraţiei acidului uric în plasmă şi urină, care de obicei se menţine în limite normale (utilizând ca limită superioară 8 mg/dl, care corespunde la 420 μmol/l). Această creștere poate fi observată în special la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici de ambele sexe.

Creşterea concentraţiilor plasmatice ale acidului uric este determinată de faptul că, la om, inosina din compoziția acestui medicament este metabolizată la acid uric, adică această creştere a concentraţiei acidului uric în plasmă nu este indusă de modificarea funcției enzimatice de către medicament și nici unei modificări a funcţiei renale.

Prin urmare, acest medicament poate fi administrat doar cu prudență la pacienţii cu antecedente de gută, hiperuricemie, urolitiază sau cu afectare a funcției renale. În timpul tratamentului, concentraţiile serice ale acidului uric trebuie monitorizate periodic.

În cazul tratamentului pe termen lung (3 luni sau mai lung) este posibil să se formeze calculi renali.

Concentraţiile de acid uric din plasmă şi urină, funcţia ficatului, hemoleucograma şi funcţia renală trebuie monitorizate periodic dacă inosina acedoben dimepranol este utilizată pe termen lung.

La unii pacienţi pot să apară reacţii de hipersensibilitate (urticarie, angioedem, anafilaxie).

Tratamentul cu Isoprinosine trebuie oprit imediat în aceste cazuri.

Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie cu inhibitori ai xantinoxidazei sau cu uricozurice, inclusiv cu diuretice - tiazide (de ex., hidroclorotiazidă, clortalidonă, indapamidă) sau diuretice care afectează excreția renală prin ansă (cum ar fi furosemidul, torasemidul, acidul etacrinic).

Inovira comprimate poate fi administrat după, dar nu concomitent cu tratamentul cu imunosupresoare, deoarece poate apărea o influenţă farmacocinetică asupra efectelor terapeutice dorite.

Administrarea concomitentă cu zidovudină (azidotimidină) creşte formarea nucleotidului zidovudină prin mecanisme multiple, care implică biodisponibilitatea plasmatică crescută a zidovudinei şi fosforilarea intracelulară crescută a monocitelor din sângele uman. Prin urmare, inosină acedoben dimepranol amplifică efectul zidovudinei.

Nu există date suficiente privind utilizarea inosină acedoben dimepranol in sarcină.

De aceea, inosină acedoben dimepranol nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau alăptării, cu excepţia cazului în care medicul decide că beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial asupra fătului.

Nu se cunoaşte dacă inosină dimepranol acedoben se excretă în laptele uman.

La om, nu sunt disponibile studii controlate care să monitorizeze riscul fetal şi efectele asupra fertilităţii.

Inosină acedoben dimepranol nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Singura reacţie adversă raportată cu frecvența “foarte frecvente’’ în timpul tratamentului cu inosină acedoben dimepranol atât la adulţi, cât şi la copii este creşterea tranzitorie a concentraţiilor acidului uric în urină şi plasmă care, de obicei, revin la valorile iniţiale la câteva zile după terminarea tratamentului.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind convenţia MedDRA: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvență Foarte frecvente Frecvente Mai puțin frecvente

SOC

Tulburări psihice nervozitate, insomnie

Tulburări ale cefalee somnolență sistemului nervos

Tulburări acustice şi vertij vestibulare

Tulburări gastro- greață, vărsături, diaree, constipație intestinale disconfort epigastric

Afecţiuni cutanate şi prurit, erupție cutanată ale ţesutului tranzitorie subcutanat

Tulburări musculo- artralgie scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale şi ale poliurie căilor urinare

Tulburări generale şi fatigabilitate, stare la nivelul locului de generală de rău administrare

Investigaţii diagnostice creștere a concentrației creștere a valorilor de acid uric în sânge şi serice ale urină transaminazelor, creștere a concentrației de fosfatază alcalină în sânge, creștere a concentrației de azot ureic în sânge (blood urea nitrogen (BUN))

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a inosinei aceddoben dimepranol.

Frecvenţa de apariţie a acestora este necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar hipersensibilitate, reacție anafilactică

Tulburări ale sistemului nervos amețeli

Tulburări gastro-intestinale dureri epigastrice și abdominale

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat angioedem, eritem, urticarie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu sunt cunoscute cazuri de supradozaj cu inosină acedoben dimepranol.

În studiile de toxicitate efectuate la animale, cu excepţia creşterii concentraţiilor de acid uric din organism, este puţin probabil apariţia reacţiilor adverse severe. Tratamentul instituit constă în tratament simptomatic şi măsuri de susţinere.

Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, cu acţiune directă, cod ATC: J05AX05

Inosină acedoben dimepranol este un derivat purinic de sinteză, cu proprietăţi imunomodulatoare şi antivirale. Prin acțiunea asupra sistemului imunitar și influențarea răspunsului imunitar mediat celular, determină o creștere a imunității endogene și inhibă replicarea virală.

In vivo, aceste efecte rezultă dintr-o creştere aparentă a răspunsurilor imune.

În studiile clinice, s-a demonstrat că inosină acedoben dimepranol normalizează imunitatea mediată celular deprimată sau disfuncţională prin evocarea răspunsului de tip Th1, care iniţiază maturarea limfocitului T şi prin diferenţierea şi potenţarea răspunsurilor limfoproliferative induse în celulele mitogene sau antigen-activate. În mod similar, s-a demonstrat că medicamentul modulează citotoxicitatea limfocitului T şi a celulelor natural-killer, funcţiile celulelor CD8+ supresoare şi CD4+ helper, precum şi creşterea titrului de IgG şi markeri ai complementului de suprafaţă. Inosină acedoben dimepranol creşte sinteza de citokine IL-1 şi IL-2, reglând in vitro expresia receptorului IL-2. In vivo, creşte semnificativ secreţia endogenă de γ-IFN şi scade producerea de IL-4. De asemenea, s-a demonstrat că potenţează chemotaxia neutrofilelor, monocitelor şi macrofagelor şi fagocitoza.

In vivo, inosina acedoben dimepranol amplifică capacitatea redusă de translaţie a ARNm din limfocite și sinteza proteică redusă, în timp ce inhibarea sintezei de ARN viral se realizează prin (căi care încă mai trebuie clarificate):

1) încorporarea acidului orotic în poliribozomi, mediată de inosină; 2) inhibarea acidului poliadenilic ataşat ARNm viral 3) reorganizarea moleculară a complexelor de proteine transmembranare implicate în transducerea eficientă a semnalului activator prin intermediul receptorilor specifici celulelor T, în particulele plasmatice intramembranare (IMP), rezultând o creştere de aproximativ trei ori a densităţii.

In vitro, inosină acedoben dimepranol inhibă fosfodiesteraza GMPc numai la concentraţii mari, şi la concentraţii care nu exercită efecte imunofarmacologice in vivo.

Fiecare componentă a substanței active manifestă proprietăţi farmacologice diferite.

La om, după administrare orală, inosină acedoben dimepranol este absorbită rapid şi complet din tractul gastro-intestinal şi apare în sânge. În studiile cu marcare radioactivă, pe baza radioactivității măsurate în urină, absorbția componentelor DIP (N,N-dimetilamino-2-propanol) şi PAcBA (acid p-acetamidobenzoic) poate fi considerată practic completă după 8 până la 24 ore după ingestie. În mod similar, după administrarea orală la maimuţele Rhesus, 94-100% din valorile intravenoase ale componentelor DIP şi PAcBA se regăsesc în urină.

Inosina care provine din inosină acedoben dimepranol este metabolizată identic inosinei endogene, pe calea metabolismului purinic. Creșterea concentrației de acid uric este determinată pentru a măsura rata de absorbție cantitativă. După administrarea orală sub formă de comprimate, până la 70% din inosina exogenă se excretă prin urină sub formă de acid uric. Cantitatea rămasă este eliminată sub formă de metaboliți normali (adică xantină și hipoxantină).

La om, substanța marcată radioactiv nu este adecvată măsurării absorbției inosinei formate, deoarece izotopul radioactiv poate fi încorporat ulterior în ADN pe calea metabolismului purinic normal, fapt dovedit în cadrul studiilor efectuate la animale (radioactivitatea a apărut în fracțiunea nucleotidică).

Când medicamentul a fost administrat la maimuţe, substanța marcată radioactiv a fost regăsită în următoarele ţesuturi, în ordinea descreşterii activităţii specifice: rinichi, plămân, ficat, inimă, splină, testicule, pancreas, creier şi muşchi scheletici.

Componenta inosină a medicamentului este eliminată prin aceeași cale metabolică (degradare purinică) ca și inosina endogenă.

La om, metaboliţii principali sunt N-oxid pentru DIP şi O-acilglucuronoconjugat pentru PAcBA.

La subiecţii umani la care s-a administrat oral o doză de 1 g inosină acedoben dimepranol marcată radioactiv, concentraţiile plasmatice ale DIP au fost 3,7 micrograme/ml, iar cele de PAcBA de 9,4 micrograme/ml, după 2 sau 4 ore. În studiile de tolerabilitate a dozei efectuate la om, creşterea maximă a uricemiei după administrarea dozei ca marker indirect în măsurarea inosinei derivate din medicament nu este liniară şi poate varia cu ±10%, în decurs de 1-3 ore.

După administrarea a 4 g pe zi, excreţia urinară în 24 ore a PAcBA şi a metabolitului său principal, la starea de echilibru, a reprezentat aproximativ 85% din doza administrată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3,5 ore pentru DIP şi de 50 minute pentru PAcBA.

Conform studiilor efectuate la om, la starea de echilibru, din fiecare gram de inosină acedoben dimepranol administrat oral se excretă în urină 0,147 g acid uric în decurs de 24 ore.

După administrarea pe cale orală, condițiile pentru starea de echilibru au fost atinse în ziua a 4-a, iar cantitatea regăsită în urină din componentul PAcBA și metaboliții acestuia a fost ≥90% din doza totală. Cantitatea regăsită din DIP și metaboliții acestuia a fost ≥76%. ASC a fost ≥88% pentru DIP şi ≥77% pentru PAcBA, calculate pe baza cantității regăsite în urină.

Inosină acedoben dimepranol a demonstrat un profil scăzut de toxicitate în studiile de toxicitate acută, subacută şi cronică efectuate la şoarece, şobolan, câine, pisică şi maimuţă, la doze de până la 1500 mg/kg şi zi şi DL50 a fost determinat la cea mai mică doză acută administrată oral cu o valoare de 50 ori doza terapeutică maximă de 100 mg/kg şi zi.

Studiile de toxicitate pe termen lung efectuate la şoarece şi şobolan nu au evidenţiat potenţial carcinogen.

Testele standard de mutagenitate şi studiile in vivo la şoarece şi şobolan, precum şi studiile in vitro efectuate pe limfocite din sângele uman periferic nu au evidenţiat diferențe privind potenţialul mutagen.

În studiile cu doze de până la de 20 ori doza terapeutică maximă recomandată la om (100 mg/kg şi zi) efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu s-a evidenţiat toxicitate perinatală, embriotoxicitate, teratogenitate sau afectare a funcţiei de reproducere, în cazul administrării parenterale continue (vezi pct. 4.6).

Amidon de porumb

Povidonă K-90

Celuloză microcristalină

Acid stearic

Stearat de magneziu.

Nu este cazul.

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original pentru a fi ferit de umiditate.

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 5 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sanience S.R.L.

Str. Frederic Chopin nr. 1A, sector 2,

Bucureşti, România

16146/2025/01-02

Data primei autorizări: Iulie 2025

Iulie 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.