INNOHEP 20000UI ANTI-XA/ml 20000 UI anti-Xa / ml soluție injectabilă în flacoane prospect medicament

innohep 20000 UI anti-Xa/ml soluţie injectabilă în flacoane

Un ml soluţie injectabilă conţine tinzaparină sodică 20000 UI antifactor Xa.

Metabisulfit de sodiu (E223) 1,83 mg/ml, alcool benzilic 10 mg/ml și sodiu până la 40 mg/ml)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, incoloră sau slab colorată în galben

Tratamentul trombozei venoase şi al bolii tromboembolice incluzând tromboza venoasă profundă şi embolismul pulmonar la adulți.

Tratamentul prelungit al trombembolismului venos și prevenirea recurențelor la pacienții adulți cu cancer activ.

Pentru unii pacienți cu embolism pulmonar (de ex. cei cu instabilitate hemodinamică severă), poate fi indicat un tratament alternativ, cum ar fi intervenția chirurgicală sau tromboliza.

Tratamentul la adulți:

175 UI anti-Xa/kg în injecţie subcutanată, o dată pe zi timp de cel puțin 6 zile și până la stabilirea unei anticoagulări orale adecvate.

Tratamentul prelungit la pacienții adulți cu cancer activ:

175 UI anti-Xa/kg în injecţie subcutanată, o dată pe zi, pentru o perioadă de tratament recomandată de 6 luni.

Beneficiul tratamentului anticoagulant continuat mai mult de 6 luni trebuie evaluat.

Dozele terapeutice de innohep (175 UI/kg) sunt contraindicate la pacienții care primesc anestezie neuraxială, vezi pct. 4.3. Dacă se planifică efectuarea anesteziei neuraxiale, administrarea innohep trebuie întreruptă cu cel puțin 24 de ore înaintea efectuării procedurii. Administrarea innohep nu trebuie reluată cel puțin 4-6 ore după administrarea anesteziei neuraxiale sau după ce cateterul a fost înlăturat.

Pentru posibilitatea de interschimbabilitate cu alte heparine cu greutate moleculară mică, a se vedea pct. 4.4.

Siguranța și eficacitatea utilizării innohep la copiii și adolescenții sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctul. 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele

Dacă se suspectează insuficiența renală, trebuie evaluată funcția renală folosind o formulă bazată pe creatinina serică, pentru estimarea valorii clearance-ului creatininei.

Nu este recomandată administrarea la pacienții cu clearance-ul creatininei < 30 ml/min pentru că nu au fost stabilite dozele pentru acești pacienți. Dovezile disponibile nu au arătat acumularea la pacienții cu valoarea clearance-ului creatininei sub 20 ml/min. Dacă este necesar la acești pacienți, poate fi inițiat tratamentul cu innohep cu monitorizarea activității, dacă beneficiile depășesc riscurile (vezi pct. 4.4 Insuficiența renală). În această situație dozele de innohep trebuie ajustate, dacă este necesar, pe baza activității anti-factor Xa. Dacă nivelul activității anti-factor Xa este sub sau peste nivelul dorit, doza de innohep trebuie crescută sau, respectiv, scăzută și măsurarea activității anti-factor Xa trebuie repetată după administrarea a 3-4 doze noi.

Această ajustare a dozei trebuie repetată până se atinge nivelul dorit al activității anti-factor Xa. Pentru orientare, nivelurile medii între 4 și 6 ore după administrarea la voluntari sănătoși și pacienți fără insuficiență renală severă, au fost între 0,5 și 1,5 UI/anti-factor Xa UI/ml. Determinarea activității anti-factor Xa s-a realizat prin testare cromogenică.

innohep trebuie folosit în doze standard la vârstnici. Se recomandă prudență în tratamentul pacienților vârstnici cu insuficiență renală. Dacă se suspectează insuficiența renală, vezi pct. 4.2. Insuficiență renală și pct. 4.4. Insuficiența renală.

Medicamentele pentru utilizare parenterală trebuie inspectate vizual înainte de administrare. Dacă se observă că lichidul este tulbure sau prezintă precipitate, nu trebuie utilizate. Chiar dacă lichidul capătă o colorație gălbuie pe parcursul păstrării, este adecvat pentru administrare.

Administrarea se face prin injecție subcutanată. Aceasta se poate face în pielea de pe abdomen, de pe fața supero-laterală a coapsei, partea inferioară a spatelui, partea superioară a piciorului sau a brațului. Nu injectați în zona din imediata vecinătate a ombilicului, lângă cicatrici sau răni. Pentru injectarea abdominală, pacientul trebuie să stea culcat pe spate, alternând injecțiile pe partea stângă și pe cea dreaptă. Bula de aer din seringă nu trebuie eliminată. În timpul injectării, pielea trebuie ținută sub forma unui pliu.

- Hipersensibilitate la tinzaparină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;

- trombocitopenie mediată imun (tip II) indusă de heparină, în timpul tratamentului sau în antecedente vezi pct. 4.4.;

- hemoragii acute severe sau afecțiuni care predispun la hemoragii severe, definite ca hemoragii care îndeplinesc oricare unul dintre următoarele trei criterii: a) apar într-o zonă critică sau organ critic (de exemplu intracranial, intraspinal, intraocular, retroperitoneal, intraarticular sau pericardial, intrauterin sau intramuscular cu sindrom de compartimentare), b) determină scăderea nivelului hemoglobinei cu 20 g/L (1,24 mmol/L) sau mai mult, c) determină transfuzia a două sau mai multe unități de sânge total sau masă eritrocitară.

- endocardita septică.

Indicaţii terapeutice

Dozele terapeutice de innohep (175UI/kg) sunt contraindicate la pacienții care primesc anestezie neuraxială.

Dacă este planificată o anestezia neuraxială, tratamentul cu innohep trebuie întrerupt cu cel puțin 24 de ore înainte de efectuarea procedurii.

Tratamentul cu innohep nu trebuie reluat cel puțin 4-6 ore după folosirea anesteziei spinale sau după ce cateterul a fost îndepărtat. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru semnele și simptomele de leziune neurologică.

Flacoanele multidoză de innohep 20000 UI anti-Xa /ml soluţie injectabilă conţin conservantul alcool benzilic 10 mg/ml. Această formulare nu trebuie administrată la prematuri și nou-născuţi datorită riscului de sindrom

Gasping.

Se recomandă prudență când se efectuează anestezie neuraxială sau puncție lombară la pacienții care primesc doze profilactice de innohep, datorită riscului de hematoame spinale care pot duce la paralizie prelungită sau permanentă. Un interval de minimum 12 ore trebuie lăsat între ultima doză profilactică și inserarea acului sau a cateterului. Pentru tehnicile continue, o întârziere similară trebuie asigurată înainte de îndepărtarea cateterului. Mai mult, innohep nu trebuie sa fie administrat până cel puțin 4-6 ore după administrarea anesteziei spinale sau după îndepărtarea cateterului. Pacienții trebuie monitorizați atent pentru semnele și simptomele de leziune neurologică.

Se recomandă prudență când innohep este administrat pacienților cu risc de hemoragie. Pentru pacienții cu risc de hemoragii majore vezi pct. 4.3. Asocierea cu medicamente care afectează funcția plachetară sau sistemul de coagulare trebuie evitată sau monitorizată cu atenție (vezi capitolul 4.5).

Injecțiile intramusculare innohep nu trebuie administrat prin injecție intramusculară datorită riscului de hematom. Datorită riscului de hematom, în timpul tratamentului cu innohep trebuie evitat tratamentul intramuscular cu alte medicamente.

Datorită riscului de trombocitopenie mediată imun indusă de heparină (tip II), se recomandă numărătoarea trombocitelor înaintea începerii tratamentului cu tinzaparină și periodic după aceea. Administrarea innohep trebuie întreruptă la pacienții care dezvoltă trombocitopenie mediată imun indusă de heparină (tip II) (vezi pct. 4.3 și 4.8). Numărul de trombocite se va normaliza în mod obișnuit între 2 și 4 săptămâni de la întreruperea tratamentului.

Medicamentele heparinice pot determina supresia secreției adrenale de aldosteron, având drept rezultat hiperpotasemia. Factorii de risc includ diabetul zaharat, insuficiența renală cronică, acidoză metabolică preexistentă, valori crescute ale potasiului seric înainte de tratament, terapia concomitentă cu medicamente care cresc valoarea serică a potasiului și folosirea innohep pe termen lung. La pacienții cu risc, concentrația potasiului trebuie măsurată înaintea inițierea tratamentului cu innohep și monitorizată periodic ulterior.

Hiperpotasemia determinată de heparină este de obicei reversibilă după oprirea tratamentului, totuși, dacă tratamentul cu innohep este considerat neapărat necesar, se pot lua în considerare și alte măsuri (scăderea aportului de potasiu, întreruperea administrării altor medicamente care afectează balanța potasiului).

La momentul actual nu există studii adecvate care să evalueze eficacitatea şi siguranţa utilizării innohep în prevenire trombozelor valvulare la pacienţii cu proteze valvulare. De aceea nu este recomandată utilizarea innohep în acest scop.

Dovezile disponibile nu au arătat acumularea la pacienții cu valoarea clearance-ului creatininei sub 20 ml/min. Deși monitorizarea anti-Xa reprezintă cea mai adecvată evaluare a efectului farmacodinamic al innohep, ea rămâne un predictor insuficient al riscului de hemoragie, cu toate acestea monitorizarea activității anti-factor Xa poate fi luată în considerare la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). Se recomandă administrarea cu prudență la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). Există disponibile date limitate la pacienți cu un clearance al creatininei estimat la valori sub 20 ml/minut.

Vârstnicii sunt mult mai susceptibili să aibă funcția renală scăzută (vezi pct. 4.4. Insuficiența renală); de aceea este necesară prudență când se prescrie innohep pacienților vârstnici.

Flacoanele multidoză de innohep conțin 10 mg/ml din conservantul alcool benzilic. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Alcoolul benzilic poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii sub 3 ani. Volumele mari trebuie utilizate cu precauție și numai dacă este necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).

innohep 20000 UI anti-Xa/ml soluţie injectabilă conține metabisulfit de sodiu. Metabisulfitul poate, în cazuri rare, să determine reacții de hipersensibilitate și bronhospasm. Formulările de innohep care conțin metabisulfit de sodiu trebuie administrate cu prudență la pacienții cu astm bronșic.

innohep 20000 UI anti-Xa/ml soluţie injectabilă conţine până la 40 mg/ml sodiu. Cantitatea de 40 mg este echivalentă cu 2% din doza zilnică maximă recomandată de OMS, care este de 2 g pentru un adult.

Efectul anticoagulant al innohep poate fi crescut de alte medicamente care influenţează hemostaza, cum sunt cele care inhibă funcția plachetară (acidul acetil salicilic și alte antiinflamatoare nesteroidiene), trombolitice, antagoniştii de vitamina K, proteina C activată, inhibitori de factor anti Xa și anti IIa. Astfel de combinații trebuie evitate sau monitorizate cu atenție (vezi pct. 4.4).

Tratamentul anticoagulant al femeilor gravide necesită implicarea medicului specialist.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Conform unui număr mare de date privind femeile gravide (peste 2200 de rezultate obținute din sarcini) nu s-au evidențiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale tinzaparinei. Tinzaparina nu traversează placenta. innohep poate fi administrat pe parcursul tuturor trimestrelor de sarcină dacă este necesar din punct de vedere clinic.

Datorită riscului de hematom spinal, dozele terapeutice de innohep (175 UI/kg) sunt contraindicate la pacientele care primesc anestezie neuraxială (vezi pct. 4.3). Prin urmare, anestezia epidurală la gravide trebuie întotdeauna amânată cel puțin 24 de ore după administrarea ultimei doze terapeutice de innohep.

Dozele profilactice pot fi utilizate atâta timp cât se asigura un interval minim de 12 ore între ultima administrare de innohep și inserarea acului sau a cateterului (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate eşecuri terapeutice la femeile gravide cu valve cardiace prostetice la administrarea de tinzaparină în doze terapeutice anticoagulante, sau a altor heparine cu greutate moleculară mică. Nu este recomandată utilizarea tinzaparinei la această populaţie.

Excipienți innohep flacoane conține alcool benzilic. Deoarece acesta poate să traverseze placenta, trebuie folosite în timpul sarcinii formulările de innohep fără alcool benzilic (seringile).

Datele la animale arată că excreția innohep în laptele matern este minimă.

Nu se cunoaște dacă tinzaparina se excretă în laptele uman. Deși absorbția orală a heparinelor cu greutate moleculară mică este improbabilă, nu se poate exclude un risc la nou/năacuți/sugari. La pacienții cu risc, incidența tromboembolismului venos este în special ridicată în timpul primelor 6 săptămâni după naștere.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu innohep având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu sunt disponibile studii clinice cu innohep referitoare la fertilitate.

innohep nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvent raportate reacții adverse sunt evenimentele hemoragice, anemia secundară hemoragiilor și reacțiile la locul de injectare.

Hemoragiile pot fi prezente în orice organ și au diferite grade de severitate. Complicațiile pot să apară mai ales când sunt administrate doze mari. Deși sângerările majore sunt neobișnuite, au fost raportate în câteva cazuri decesul sau dizabilitatea permanentă.

Trombocitopenia mediată imun indusă de heparină (tip II) în mare măsură se manifestă intre zilele 5 și 14 de la administrarea primei doze. Mai mult, a fost descrisă o formă cu debut rapid la pacienții expuși anterior la heparină. Trombocitopenia mediată imun indusă de heparină (tip II) se poate asocia cu tromboză arterială și venoasă. Administrarea innohep trebuie întreruptă în toate cazurile de trombocitopenie mediată imun indusă de heparină (vezi pct. 4.4).

În cazuri rare innohep poate determina hiperpotasemie datorită hipoaldosteronismului. Pacienții cu risc sunt cei cu diabet zaharat sau insuficiență renală.

Reacții alergice grave pot să apară uneori. Acestea includ cazuri rare de necroză cutanată, erupție cutanată toxică (de exemplu sindrom Stevens-Johnson), angioedem și anafilaxie. Tratamentul trebuie întrerupt imediat la cea mai mică suspiciune a unor astfel de reacții severe.

Estimarea frecvenței reacțiilor adverse se bazează pe analiza datelor cumulate din studiile clinice și raportările spontane.

Reacțiile adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA System Organ Class iar reacțiile adverse individuale sunt prezentate începând cu reacția raportată cel mai frecvent. În cadrul fiecărei grupări în funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii

Foarte frecvente 1/10

Frecvente 1/100 si <1/10

Mai puţin frecvente 1/1000 si <1/100

Rare 1/10000 si <1/1000

Foarte rare <1/10000

Frecvente 1/100 si <1/10 Anemie (inclusiv scăderea hemoglobinei)

Mai puţin frecvente 1/1000 si <1/100 Trombocitopenie (tip I) (inclusiv scăderea numărului de trombocite)

Rare 1/10000 si <1/1000 Trombocitopenie indusă de heparină (tip II) trombocitoză

Mai puţin frecvente 1/1000 si <1/100 Hipersensibilitate

Rare 1/10000 si <1/1000 Reacție anafilactică

Tulburări metabolice și de nutriție

Rare 1/10000 si <1/1000 Hiperpotasemie

Frecvente 1/100 si <1/10 Hemoragii

Hematom

Mai puţin frecvente 1/1000 si <1/100 Echimoze și purpură

Mai puţin frecvente 1/1000 si <1/100 Creșterea enzimelor hepatice (inclusiv creșterea transaminazelor, ALT, AST și GGT)

Mai puţin frecvente 1/1000 si <1/100 Dermatită (inclusiv dermatită alergică și buloasă)

Rare 1/10000 si <1/1000 Erupție cutanată toxică (incusiv sindrom Stevens-

Johnson)

Urticarie

Rare 1/10000 si <1/1000 Osteoporoză (în legătură cu tratamentul pe termen lung)

Rare 1/10000 si <1/1000 Priapism

Frecvente 1/100 si <1/10 Reacții la locul de injectare (inclusiv hematom la locul de administrare, hemoragie, durere, prurit, noduli, eritem și extravazare)

Date limítate provenite dintr-un studiu clinic și postmarketing arată că modelul reacțiilor adverse la copii și adolescenți este comparabil cu al adulților.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Hemoragia este complicația principală a supradozajului. Datorită perioadei de injumătățire relativ scurte a innohep (vezi capitolul 5.2) hemoragiile minore pot fi tratate conservator după întreruperea tratamentului.

Hemoragiile grave pot necesita administrarea antidotului sulfat de protamină. Pacienții trebuie supravegheați cu atenție.

Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, grupul heparinei, codul ATC: B01AB10

Tinzaparina sodică este o heparină cu greutate moleculară mică de 6500 Daltoni (5500-7500 Daltoni), de origine porcină, cu un raport anti-Xa/anti-IIa între 1,5 şi 2,5. Tinzaparina sodică este produsă prin depolimerizarea enzimatică a heparinei nefracţionate convenţionale. Ca şi heparina convenţională, tinzaparina sodică acţionează ca anticoagulant prin potenţarea inhibării de către antitrombina III a factorilor de coagulare activaţi, în primul rând a factorului Xa.

Activitatea biologică a tinzaparinei sodice este standardizată în raport cu primul 'standard internaţional pentru heparinele cu greutate moleculară mică' şi exprimată în unităţi internaţionale anti-Xa (UI). Activitatea anti-Xa a tinzaparinei sodice nu este mai mică de 70 şi mai mare de 120 UI /mg. Valoarea caracteristică a masei moleculare medii a tinzaparinei sodice este de aproximativ 6500. Procentul masic al lanţurilor mai mici de 2000 nu este mai mare de 10,0%. Procentul masic de lanţuri între 2000 şi 8000 variază între 60,0% şi 72,0% (tipic 66%). Procentul masic de lanţuri mai mari 8000 variază între 22,0% şi 36,0%.

Biodisponibilitatea innohep este de aproximativ 90% după injectarea subcutanată. Timpul de înjumătăţire prin absorbţie este de 200 minute. Activitatea antifactor Xa este maximă după 4-6 ore de la administrarea subcutanată. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 80 minute. Tinzaparina sodică se elimină în principal pe cale renală sub formă neschimbată.

Principalul avantaj al utilizării innohep în comparaţie cu heparina convenţională se referă la profilul farmacocinetic. Biodisponibilitatea este superioară. Timpul de înjumătăţire este mai lung, ceea ce permite administrarea într-o singură injecţie subcutanată pe zi.

Proprietăţile farmacocinetice ale innohep au fost studiate în timpul sarcinii. Datele rezultate din monitorizarea farmacocinetică secvenţială a 55 sarcini sugerează că proprietăţile farmacocinetice nu diferă faţă de statutul de non-sarcină. A fost observată doar o scădere minimă, nesemnificativă statistic, a valorii anti-Xa în stadiile avansate de gestaţie.

Datele preliminare privind utilizarea tinzaparinei sugerează că la copiii mai mici, inclusiv la nou-născuți și sugari, tinzaparina se elimină mai repede și, de aceea, pot necesita doze mai mari decât copiii mai mari.

Totuși, nu sunt date suficiente pentru a permite o recomandare de doză, vezi pct. 4.2.

În general, heparinele nu sunt toxice, ceea ce este valabil si pentru innohep. Cea mai importantă reacţie adversă observată în studiul toxicităţii acute, subacute şi cronice, cât şi referitor la funcţia de reproducere şi la riscul mutagen a fost hemoragia determinată de dozele foarte mari.

După administrare intramusculară a heparinelor cu masă moleculară mică la animale a fost observată apariţia hematomelor necrotizante. Intr-un studiu cu durată de 12 luni, la şobolan, a fost observată apariţia osteoporozei. Studiile cu heparina cu masă moleculară mică în doze până la 25 mg/kg, la şobolan şi iepure, nu au evidenţiat un potenţial teratogen. Fetuşii expuşi prenatal la doze de 10 mg/kg au avut o greutate corporală mică.

Metabisulfit de sodiu

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

innohep se administrează în injecţii subcutanate (cu excepţia dializei) şi nu trebuie amestecat cu altă soluţie injectabilă.

innohep este compatibil cu soluţia izotonică de clorură de sodiu (0,9%) sau soluţia izotonică de glucoză 5%.

Nu se va administra împreună cu altă soluţie perfuzabilă.

2 ani

S-a demonstrat stabilitatea fizică și chimică în timpul utilizării pentru o perioadă de 28 de zile la 30°C.

Din punct de vedere microbiologic, odată deschis, medicamentul poate fi păstrat maxim 28 de zile la 30°C.

Păstrarea în timpul utilizării în alte condiții de temperatură și de timp este responsabilitatea utilizatorului.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a 2 ml (40000 UI anti Xa) soluţie injectabilă, cu dop de cauciuc de culoare cenuşie deschis, armătură de etanşare din Al lăcuit cu lac de culoare verde şi capsă de siguranţă din

PP de culoare verde închis.

Fără cerinţe speciale.

Leo Pharma A/S,

Industriparken 55, DK - 2750 Ballerup

Danemarca

5236/2012/01

Reînnoirea autorizaţiei -Decembrie 2012

August 2022.