INDAPAMIDA TERAPIA 1.5mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Indapamidă Terapia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 144,22 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate cu eliberare prelungită

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă.

Hipertensiune arterială esenţială la adulţi.

Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg cu apă şi fără a fi mestecat.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4)

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor alterată.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4)

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor modificată.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Indapamidă Terapia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită la copii şi adolescenţi. Nu există date disponibile.

Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.

Hipokaliemie.

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică, în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.

Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul tratamentului acesta trebuie întrerupt. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale (UVA).

Precauţii speciale pentru utilizare

Echilibrul hidro-electrolitic

Natremie

Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Scăderea concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea este esenţială monitorizarea periodică, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică (vezi punctele 4.8. şi 4.9.). Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidența și gradul acestui efect sunt ușoare.

Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi cele înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de tulburări de ritm cardiac.

Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special de tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.

În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea mai frecventă a kaliemiei. Primul control al concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului.

În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.

Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestă se poate datora unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior.

Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în special în prezenţa hipokaliemiei.

La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

Diureticele tiazidice şi cele înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar uşor modificată (creatininemie sub 25 mg/l, respectiv 220 µmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului cu un diuretic, determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi a creatininei. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că acest medicament conţine o substanţă activă care poate pozitiva testele anti-doping.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest produs.

Litiul

Asocierea indapamidei cu litiul determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, ca şi în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă totuşi este necesară administrarea diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

Asocieri care necesită precauţie la utilizare

- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)

- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)

- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină); benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă); butirofenone (droperidol, haloperidol)

- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.

Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică, a electroliţilor plasmatici şi a ECG.

În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina torsada vârfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic (≥ 3 g/zi)

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.

La pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă renală acută (prin scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu un inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior ar fi putut determina depleţie de sodiu, este necesară:

- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor al ECA şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determina hipokaliemie, amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi (cu administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).

Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent.

Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Creşterea efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Digitalice

Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomandă monitorizarea kaliemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)

Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformin, datorită unei posibile insuficienţe renale funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformin când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei.

În prezenţa deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.

Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare a calciului.

Ciclosporină, tacrolimus

Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în absenţa depleţiei hidrice/sodice.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.

Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman. Poate să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari.

Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în timpul alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei.

Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează niciun efect asupra fertilității la om.

Indapamida nu afectează vigilenţa, dar pot apărea reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în cazuri individuale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv.

În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții macropapulare.

În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.

Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar

Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

MedDRA Reacții adverse Frecvență

Aparate, sisteme și organe

Tulburări hematologice Agranulocitoză Foarte rare și limfatice

Anemie aplastică Foarte rare

Anemie hemolitică Foarte rare

Leucopenie Foarte rare

Trombocitopenie Foarte rare

Tulburări metabolice și Hipercalcemie Foarte rare de nutriţie

Depleţie de potasiu cu hipokaliemie,

Cu frecvență necunoscută care poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu grad mare de risc (vezi pct. 4.4)

Hiponatremie (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută

Tulburări ale sistemului Vertij Rare nervos

Fatigabilitate Rare

Cefalee Rare

Parestezii Rare

Sincope Cu frecvență necunoscută

Tulburări oculare Miopie Cu frecvență necunoscută

Vedere încețoșată Cu frecvență necunoscută

Tulburări de vedere Cu frecvență necunoscută

Tulburări cardiace Aritmii Foarte rare

Torsada vârfurilor (potențial letală)

Cu frecvență necunoscută (vezi pct. 4.4 și 4.5)

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Foarte rare

Tulburări gastro- Vărsături Mai puțin frecvente intestinale

Greață Rare

Constipație Rare

Xerostomie Rare

Pancreatită Foarte rare

Tulburări hepatobiliare Afectare a funcției hepatice Foarte rare

În caz de insuficienţă hepatică există

Cu frecvență necunoscută posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4)

Hepatită Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale

Reacții de hipersensibilitate Frecvente țesutului subcutanat

Erupții maculopapulare Frecvente

Purpură Mai puțin frecvente

Angioedem Foarte rare

Urticarie Foarte rare

Necroliză epidermică toxică Foarte rare

Sindrom Stevens-Johnson Foarte rare

Posibilitatea agravării lupusului

Cu frecvență necunoscută eritematos sistemic acut diseminat preexistent

Reacții de fotosensibilitate (vezi pct.

Cu frecvență necunoscută 4.4)

Tulburări renale și ale

Insuficiență renală Foarte rare căilor urinare

Interval QT prelungit pe

Investigații diagnostice Cu frecvență necunoscută electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 și 4.5)

Creștere a glicemiei (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută

Creștere a uricemiei (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută

Valori crescute ale enzimelor hepatice Cu frecvență necunoscută

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică.

Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipopotasemie).

Clinic, pot să apară greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij, somnolenţă, stare confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei).

Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-o unitate medicală specializată.

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu acţiune de intensitate redusă, exclusiv tiazide; sulfonamide, cod

ATC: C03B A11

Indapamida este un derivat sulfonamidic având un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie. Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând astfel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studii clinice de fază II şi III au evidenţiat că indapamida administrată în monoterapie are efect antihipertensiv pe o durată de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

Diureticele tiazidice şi cele înrudite după o anumită doză au un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile adverse cresc ca frecvenţă. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

De asemenea, s-a demonstrat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul cu indapamidă pe termen scurt, mediu şi lung

- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul;

- nu interferă cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.

Indapamidă Terapia 1,5 mg se prezintă într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Cantitatea de indapamidă eliberată se absoarbe total şi rapid din tractul digestiv.

Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.

Concentraţia plasmatică maximă după o doză unică se atinge după aproximativ 12 ore de la administrare, administrarea repetată permiţând limitarea variatiilor concentratiilor serice ȋntre 2 prize. Există variabilitate intra-individuală.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).

Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.

Administrarea repetată nu determină acumularea indapamidei.

Se elimină prin urină (70% din doza administrată) şi fecale (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.

Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.

Cele mai mari doze administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 ori mai mari decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate și teratogenitate.

Fertilitatea nu a fost afectată la femelele și masculii de șobolan.

Lactoză monohidrat

Amidon pregelatinizat

Hipromeloză (K100MCR)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Hipromeloză 6 cPs

Macrogol 6000

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

2 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original.

Cutie cu 3 blistere Al/PVC a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

Nu sunt necesare.

Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România

9090/2016/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016

Iunie, 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .