INDAPAMIDA SR TORRENT 1.5mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Indapamidă SR Gemax 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 144,22 mg pe comprimat cu eliberare prelungită

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă.

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulți.

Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg cu apă şi fără a fi mestecat.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4)

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor afectată.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4)

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată.

Siguranța și eficacitatea administrării Indapamidă SR Gemax la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- Insuficienţă renală severă.

- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.

- Hipokaliemie.

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina, în special în caz de dezechilibru electrolitic, encefalopatie hepatică care poate evolua către comă hepatică. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilizare

Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul tratamentului, acesta trebuie întrerupt. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale (UVA).

Precauţii speciale pentru utilizare

- Echilibrul hidro-electrolitic

* Natremie

Aceasta trebuie măsurată înaintea inițierii tratamentului, apoi la intervale periodice. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, ca urmare, este esenţială monitorizarea la intervale periodice şi chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu ciroză hepatică (vezi pct.

4.8 şi 4.9). Hiponatremia asociată cu hipovolemie poate duce la deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidența și amploarea acestui efect sunt scăzute.

* Kaliemie

Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi înrudite cu acestea. Hipokaliemia poate determina tulburări musculare. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză, în principal în contextul hipokaliemiei severe. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe populaţionale cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor.

Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.

În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului.

În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia. Hipokaliemia identificată în asociere cu hipomagneziemie poate fi refractară la tratament, cu excepția cazului în care concentrația plasmatică de magneziu este corectată.

* Magneziemie

S-a demonstrat că tiazidele și diureticele înrudite cu acestea, inclusiv indapamida, cresc excreția urinară de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).

* Calcemie

Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestă se poate datora preexistenţei unui hiperparatiroidism nediagnosticat.

Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

- Glicemie

La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa hipokaliemiei.

- Acid uric

La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

- Funcţia renală şi diureticele

Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor afectată (creatininemia sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină o reducere a filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

- Sportivi

Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că acest medicament conţine o substanţă activă care poate pozitiva testele anti-doping.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom acut secundar cu unghi închis

Medicamentele care conțin sulfonamide sau derivați de sulfoniluree pot cauza o reacție idiosincratică care duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ scăderea acuității vizuale cu debut acut sau dureri oculare și apar de obicei în decurs de câteva ore până la săptămâni de la inițierea administrării medicamentului. Glaucomul acut cu unghi închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul inițial constă în oprirea administrării medicamentului cât mai repede posibil. Poate fi necesar un tratament medicamentos prompt sau o intervenție chirurgicală dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată.

Antecedentele de alergii la sulfonamide sau la penicilină sunt factori de risc pentru apariția glaucomului acut cu unghi închis.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Asocierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este necesară utilizarea diureticelor, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)

- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă, bretiliu)

- unele antipsihotice:

- neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină)

- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă)

- butirofenone (droperidol, haloperidol)

- alte antipsihotice (pimozidă)

- alte medicamente (bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v. ., metadonă, astemizol, terfenadină)

Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Trebuie monitorizată şi, dacă este necesar, corectată hipokaliemia înainte de a introduce în medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.

În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina torsada vârfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid acetilsalicilic (≥ 3 g/zi)

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.

La pacienţii deshidrataţi, există riscul de producere a insuficienţei renale acute (scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu un inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior ar fi putut determina depleţie de sodiu, este necesară:

- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor al ECA şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determina hipokaliemie (amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi (cu administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante)

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).

Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Efect antihipertensiv crescut.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Digitalice

Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomandă monitorizarea kaliemiei, a magneziemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.

Administrarea concomitentă cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Diuretice care economisesc potasiu (amiloridă, spironolactonă, triamteren)

Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemia sau hiperkaliemia (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformină când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

În prezenţa deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.

Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare a calciului.

Ciclosporină, tacrolimus

Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în absenţa depleţiei hidrice/sodice.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini).

Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină poate reduce volumul matern, precum și fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară și întârziere de creștere.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.

Nu există date suficiente cu privire la excreția indapamidei/metaboliților acesteia în laptele matern.

Poate să apară hipersensibilitate la derivații de sulfonamide și hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari.

Indapamida are o structură foarte asemănătoare cu diureticele tiazidice cu care a fost asociată în ceea ce privește reducerea sau chiar eliminarea lactației în timpul perioadei de alăptare.

Indapamida nu este recomandată în timpul alăptării.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan, masculi şi femele, nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează efecte asupra fertilității la om.

Indapamida nu afectează vigilenţa, dar pot apărea reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în cazuri individuale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv.

În acest caz, capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt hipokaliemia, reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții maculopapulare.

Următoarele reacții adverse raportate în timpul tratamentului sunt clasificate după următoarea frecvență:

foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.

Tulburări metabolice și de nutriție

Frecvente: Hipokaliemie (vezi pct. 4.4).

Mai puțin frecvente: Hiponatremie (vezi pct. 4.4).

Rare: Hipocloremie, Hipomagneziemie.

Hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.

Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară:

incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.

Foarte rare: hipercalcemie.

Creştere a concentraţiei plasmatice de acid uric şi a glicemiei: oportunitatea utilizării acestor diuretice trebuie atent evaluată la pacienţii cu gută sau diabet zaharat.

Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezie.

Cu frecvență necunoscută: Sincopă.

Cu frecvență necunoscută: miopie, vedere încetoșată, tulburări de vedere, glaucom acut cu unghi închis, efuziune coroidiană.

Foarte rare: aritmie.

Cu frecvență necunoscută: torsada vârfurilor (cu potențial letal) (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Foarte rare: hipotensiune arterială.

Mai puţin frecvente: vărsături.

Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.

Foarte rare: pancreatită.

Foarte rare: afectare a funcţiei hepatice.

Cu frecvenţă necunoscută: posibil debut al encefalopatiei hepatice la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4), hepatită.

Frecvente: reacţii de hipersensibilitate, erupţii cutanate maculo-papuloase.

Mai puţin frecvente: purpură.

Foarte rare: edem angioneurotic, urticarie, sindrom Lyell, sindrom Steven-Johnson.

Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos diseminat acut preexistent, reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Foarte rare: insuficienţă renală.

Cu frecvență necunoscută: spasme musculare, slăbiciune musculară, mialgie, rabdomioliză.

Mai puțin frecvente: Disfuncție erectilă

Cu frecvență necunoscută: prelungirea intervalului QT la electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 și 4.5), creșterea glicemiei (vezi pct. 4.4), creșterea uricemiei (vezi pct. 4.4), creșterea valorilor enzimelor hepatice.

În timpul studiilor de fază II și III care au comparat indapamida 1,5 mg și 2,5 mg, analiza concentrației plasmatice a potasiului a arătat un efect dependent de doză al indapamidei:

- Indapamidă 1,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

- Indapamidă 2,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 25% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,41 mmol/l.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 de ori doza terapeutică recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemiei).

Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru specializat.

Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, diuretice, diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC: C03BA11

Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice, care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.

Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, într-o măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect antihipertensiv cu durată de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung cu indapamidă:

- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-cloesterolul;

- nu interferă cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.

Indapamidă SR Gemax se prezintă într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului gastro-intestinal.

Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.

Concentraţia plasmatică maximă după administrare unei doze unice se atinge la aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice între 2 prize.

Există variabilitate intra-individuală.

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).

Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.

Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.

Eliminarea este, în principal, urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.

Cele mai mari doze administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 ori mai mari decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei.

Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.

Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate sau teratogenitate.

Fertilitatea nu este afectată la șobolan, masculi sau femele.

Lactoză monohidrat

Amidon pregelatinizat

Hipromeloză (K100MCR)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Hipromeloză 6 cps

Macrogol 6000

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

2 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Gemax Pharma s.r.o.

Na Florenci 2116/15, Nové Město, 110 00 Praga 1, Republica Cehă

12412/2019/01

Data primei autorizări: Iunie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2019

August, 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.