INDAPAMIDA SOPHARMA 1.5mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Indapamida Sopharma 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține indapamidă 1,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 75,26 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită.

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, rotunde, biconvexe, cu diametrul de 9 mm.

Indapamidă Sopharma este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale la adulți

Un comprimat la 24 ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar cu apă, fără a fi mestecat. La doze crescute acțiunea antihipertensivă a indapamidei nu este mărită, dar crește efectul saluretic.

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor modificată.

Insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.4):

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamida Sopharma 1,5 mg în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor modificată.

Siguranța și eficacitatea Indapamida Sopharma 1,5 mg la copii și adolescenți nu a fost stabilită. Nu există date disponibile.

- Hipersensibilitate la substanța activă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- Insuficienţă renală severă.

- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.

- Hipokaliemie.

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele, pot determina encefalopatie hepatică, în special în prezenţa dezechilibrului electrolitic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilizare:

În cazul administrării diureticelor tiazidice şi a diureticelor înrudite cu tiazidele au fost raportate cazuri de fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului apar reacţii de fotosensibilizare, se recomandă oprirea acestuia. Dacă se consideră necesară reluarea administrării diureticelor, se recomandă protecţia zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale UVA.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar acut cu unghi închis:

Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacție idiosincratică ce duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Precauţii speciale pentru utilizare

- Echilibrul hidro-electrolitic:

* Natremia:

Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, prin urmare, este esenţială monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi pacienților cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9). Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Hiponatremia asociată cu hipovolemia poate determina deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică secundară compensată: incidența și gradul acestui efect este ușoară.

* Kaliemia:

Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor.

De asemenea, pacienţii cu interval QT prelungit prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei, indiferent dacă originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, dar şi bradicardia, sunt factori favozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special, torsada vârfurilor, potenţial letală.

În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Primul evaluare a kaliemiei trebuie efectuată în prima săptămână după începerea tratamentului.

În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia. Hipokaliemia identificată în asociere cu hipomagneziemie poate fi refractară la tratament, cu excepția cazului în care concentrația plasmatică de magneziu este corectată.

Magneziemie:

S-a demonstrat că tiazidele și diureticele înrudite cu acestea, inclusiv indapamida, cresc excreția urinară de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).

* Calcemia:

Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia renală de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestă poate fi determinată de hiperparatiroidismul nediagnosticat preexistent.

Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

Glicemia:

La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa hipokaliemiei.

Acidul uric:

La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor alterată (creatininemia sub 25 mg/l, adică 220 μmol/l pentru un adult). La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate determina creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Atleți

Se recomandă atenție la atleți deoarece acest medicament conține o substanță ce poate da reacții pozitive la testul anti-dopping.

Creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, la fel ca și un regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este necesară utilizarea unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),

- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),

- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol);

- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.

Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.

În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic (≥ 3 g/zi):

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.

La pacienţii deshidrataţi, există riscul de insuficienţă renală acută (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA):

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special, la pacienţii cu stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a determinat depleţie de sodiu, este necesară:

- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi, dacă este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al

ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determina hipokaliemie, amfotericină B (IV), gluco- şi mineralocorticoizi (administrate sistemic), tetracosactid, laxative stimulante:

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).

Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare, mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Creşterea efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Digitalice:

Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomandă monitorizarea kaliemiei a magneziemiei și ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren):

Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea cu toate acestea hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special, la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat).

Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, din cauza unei posibile insuficienţe renale funcţionale, asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformină când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei.

În cazul prezenţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special, când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri de calciu):

Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării renale de calciu.

Ciclosporina, tacrolimus:

Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).

Nu există sau există date limitate (mai puțin de 300 de rezultate pe gravide) despre utilizarea indapamidei la femeile gravide. Expunerea prelungită la tiazide în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină poate reduce volumul de plasmă maternală precum și fluxul sanguin uteroplacentar, care poate duce la ischemie feto-placentară și retard de creștere.

Studiile pe animale nu au indicat direct sau indirect efecte de toxicitate reproductivă (a se vedea cap.

5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite administrarea de indapamidă în timpul sarcinii.

Nu există suficiente informații asupra excreției de indapamidă/metaboliți în laptele uman. Pot apare hipersensibilitate la sulfonamide- derivate medicamentoase și hipokalemie. Nu poate fi exclus un risc pentru nou născut/copil.

Indapamida este in legătură directă cu diureticele tiazide care au fost asociate, în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar oprirea lactației.

Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Studiile de toxicitate asupra funcției reproductive nu au arătat efecte asupra fertilității la șobolanii femele și masculi (a se vedea cap. 5.3)

Nu au fost anticipate efecte asupra fertilității la om.

Indapamida Sopharma nu afectează vigilenţa, dar în cazuri individuale, pot apărea diferite reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv.

Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.

Rezumatul profiluui de siguranță

Cele mai frecvente reacții adverse sunt hipokaliemia, reacții de hipersensibilitate, în principal dermatologice și la subiecții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și erupții cutanate tranzitorii maculopapulare.

Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă, clasificate după frecvenţă:

Foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 to <1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000 to < 1/100); rare (1/10000 to <1/1000); foarte rare (1/100000 to <1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe Frecvență aparate, sisteme Efecte adverse și organe

Agranulocitoză Foarte rare

Tulburări Anemie aplastică Foarte rare hematologice şi

Anemie hemolitică Foarte rare limfatice:

Leucopenie Foarte rare

Trombocitopenie Foarte rare

Hipercalcemie. Foarte rare

Tulburări Hipokaliemie (vezi pct. 4.4) frecvente metabolice și de

Hiponatremie (vezi pct. 4.4) Mai puțin frecvente nutriție:

Hipocloremie Rare

Hipomagneziemie Rare

Vertij Rare

Tulburări ale Fatigabilitate Rare sistemului Cefalee Rare nervos: Parestezii Rare Cu frecvență

Sincopă necunoscută

Cu frecvență

Miopie necunoscută

Cu frecvență

Vedere înțeșoșată necunoscută

Tulburări

Tulburări de vedere Cu frecvență oculare necunoscută

Efuziune coroidiană Cu frecvență necunoscută

Tulburări Aritmie Foarte rare cardiace: Torsada vârfurilor (potențial letală) (vezi pct. 4.4 Cu frecvență și 4.5). necunoscută

Tulburări

Hipotensiune arterială Foarte rare vasculare

Vărsături Mai puțin frecvente

Greață Rare

Tulburări

Constipație Rare gastrointestinale

Gură uscată Rare

Pancreatită Foarte rare

Afectarea funcţiei hepatice. Foarte rare

Posibilitatea apariției encefalopatiei hepatice în Cu frecvență

Tulburări caz de insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.4); necunoscută hepatobiliare

Cu frecvență

Hepatită necunoscută

Reacţii de hipersensibilitate Frecvente

Erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase Frecvente

Purpura Mai puțin frecvente

Angiedem Foarte rare

Afecţiuni

Urticarie Foarte rare cutanate şi ale

Necroliză epidermică toxică Foarte rare ţesutului

Sindrom Steven Johnson. Foarte rare subcutanat,

Posibilitatea agravării lupusului eritematos Cu frecvență sistemic preexistent. necunoscută

Reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4). Cu frecvență necunoscută

Tulburări renale şi ale căilor

Insuficiență renală Foarte rare urinare:

Tulburări ale aparatului genital Disfuncție erectilă Mai puțin frecvente şi sânului

Cu frecvență

Prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5), necunoscută

Cu frecvență

Creșterea glicemiei

Investigaţii necunoscută diagnostice Cu frecvență

Creșterea acidului uric necunoscută

Valori crescute ale enzimelor hepatice. Cu frecvență necunoscută

În timpul studiilor de fază II și III care au comparat indapamida 1,5 mg și 2,5 mg, analiza concentrației plasmatice a potasiului a arătat un efect dependent de doză al indapamidei:

- Indapamidă 1,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

- Indapamidă 2,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 25% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,41 mmol/l.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică recomandată.

Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).

Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru specializat.

Grupa farmacoterapeutică: Diuretice. tiazide.

codul ATC: C03BA 11

Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.

Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung cu indapamidă:

* nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul;

* nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi

Indapamida Sopharma 1,5 mg se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului gastro-intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice între 2 prize. Există variabilitate intra-individuală.

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14 până la 24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile. Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.

Eliminarea este, în principal, pe cale urinară (70% din doză) şi materii fecale (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.

Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.

Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 până la 8000 de ori mai mari decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei.

Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, de exemplu bradipnee şi vasodilataţie periferică.

Studiile de toxicitate reroductivă nu au arătat embriotoxicitate și teratogenitate.

Fertilitatea nu a fost afectată nici la șobolanii masculi nici la femele.

Hipromeloză K4M (E464)

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină (E460)

Povidonă K25 (E1201)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551)

Stearat de magneziu (E572)

Opadry II White: hipromeloză 2910(E464), dioxid de titan (E171), lactoză monohidrat, macrogol 3-000, triacetină (E1518)

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25 °С.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Blister cu folie rigidă, incoloră, transparentă din PVC/Al cu 10 comprimate filmate; cutie de carton cu 3 blistere și un prospect.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sopharma AD

Iliensko Shosse 16 1220 Sofia,

Bulgaria

10731/2018/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2018

August 2023