IBUPROFEN KABI 400mg soluție perfuzabilă prospect medicament

Ibuprofen Kabi 400 mg soluție perfuzabilă

Fiecare ml soluție conține ibuprofen 4 mg.

Fiecare flacon de 100 ml conține ibuprofen 400 mg.

Fiecare ml soluție conține sodiu 3,71 mg.

Fiecare flacon de 100 ml conține sodiu 371 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție perfuzabilă.

Soluție perfuzabilă limpede și incoloră.

pH: 7,2 - 8,0

Osmolalitate: 270 - 330 mOsm/kg

Ibuprofen Kabi este indicat la adulți:

- pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii acute moderate și

- pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al febrei atunci când administrarea pe cale intravenoasă este justificată clinic și atunci când administrarea pe alte căi nu este posibilă.

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pe cea mai scurtă durată de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4).

Pacienții trebuie trecuți la tratamentul cu administrare orală cât mai curând posibil.

Acest medicament este indicat numai pentru tratamentul pe termen scurt, în fază acută, și nu trebuie utilizat pentru mai mult de 3 zile.

Trebuie menținută o hidratare adecvată a pacientului, pentru a minimiza riscul de apariție a posibilelor reacții adverse la nivel renal.

Doza recomandată de ibuprofen este de 400 mg, cu administrarea la interval de 6 până la 8 ore, după cum este necesar. Doza zilnică maximă recomandată este de 1200 mg și nu trebuie depășită.

Trebuie luate măsuri de precauție în cazul tratamentului la pacienţii vârstnici care sunt, în general, mai predispuşi la reacții adverse (vezi pct. 4.4 și 4.8) şi care prezintă probabilitate crescută de disfuncție renală, hepatică sau cardiovasculară precum și de utilizare a medicațiilor concomitente. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale regulate şi întrerupt dacă nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare intoleranţă.

Trebuie luate măsuri de precauție atunci când AINS sunt utilizate la pacienți cu insuficiență renală. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza inițială trebuie redusă și funcţia renală trebuie monitorizată. Acest medicament este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3).

Insuficiența hepatică

Trebuie luate măsuri de precauție atunci când AINS sunt utilizate la acest grup de pacienți, cu toate că nu au fost observate diferențe în ceea ce privește profilul farmacocinetic. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze reduse și pacienții trebuie să fie monitorizați atent. Acest medicament este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Nu au fost încă stabilite siguranța și eficacitatea Ibuprofen Kabi în cazul utilizării la copii și adolescenți. Prin urmare, Ibuprofen Kabi nu trebuie utilizat la copii și adolescenți.

Pentru administrare intravenoasă.

Soluția trebuie administrată sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30 de minute.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Antecedente de bronhospasm, astm bronșic, rinită, angioedem sau urticarie asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

- Afecțiuni care implică o tendință crescută la sângerare sau sângerare activă, cum ar fi trombocitopenia.

- Ulcer gastroduodenal activ/ hemoragie activă sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte, dovedite, de ulcerare sau sângerare).

- Antecedente de sângerare sau perforare gastro-intestinală, asociată tratamentului anterior cu

- Sângerare cerebrovasculară sau altă sângerare activă.

- Insuficiență hepatică sau renală severă.

- Insuficiență cardiacă severă (clasa IV NYHA).

- Deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pe cea mai scurtă durată de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.8).

Trebuie evitată utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 (coxibi).

Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi perforare gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.8).

Riscuri gastro-intestinale

Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în cursul tratamentului cu toate tipurile de AINS, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastro-intestinale este mai mare la doze crescute de AINS, în cazul pacienţilor cu antecedente de ulcer, mai ales dacă prezintă complicaţii cu hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.3) şi la pacienții vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare asocierea tratamentului cu medicamente cu efect protector (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni), acest lucru fiind valabil și în cazul pacienţilor care necesită tratament concomitent cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau cu alte medicamente care au probabilitatea de a creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii tratați concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de ulcerare sau sângerare, precum corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente cu efect antiagregant plachetar precum acidul acetilsalicilic (AAS) (vezi pct. 4.5).

Când apare sângerarea sau ulcerarea gastro-intestinală la pacienţii tratați cu ibuprofen, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).

AINS trebuie administrate cu grijă la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecțiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

Studiile clinice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Per ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează faptul că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu, ≤1200 mg/zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasa II-

III NYHA), boală cardiacă ischemică cunoscută, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o atentă evaluare a situaţiei și dozele mari (2400 mg/zi) trebuie evitate.

O evaluare atentă trebuie de asemenea efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat și fumători), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ibuprofen Kabi. Sindromul Kounis a fost definit ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau hipersensibile asociate cu constricția arterelor coronare și care pot duce la infarct miocardic.

Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem multiform, sindrom

Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) și pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA), care poate pune viața în pericol sau poate fi fatală, au fost raportate în asociere cu utilizarea de ibuprofen (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacții au apărut în prima lună.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, tratamentul cu ibuprofen trebuie retras imediat și se va lua în considerare un tratament alternativ (după caz).

Ibuprofenul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu antecedente de boală hepatică sau renală și, în mod special, în cursul tratamentului concomitent cu diuretice, întrucât inhibitorii de prostaglandine pot cauza retenție de lichid și afectare a funcției renale. La acești pacienți, ibuprofenul trebuie administrat la cea mai mică doză posibilă iar funcția renală a pacientului trebuie monitorizată cu regularitate.

În caz de deshidratare, se va asigura un aport de lichide suficient. Se recomandă o deosebită precauție în cazul pacienților deshidratați, de exemplu din cauza diareii, întrucât deshidratarea poate fi un factor declanșator pentru apariția insuficienței renale.

Utilizarea regulată a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni renale şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice).

Acest risc este mai mare la pacienții vârstnici și la pacienții cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, la cei care care urmează tratament concomitent cu diuretice sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). După întreruperea tratamentului cu AINS, pacientul revine de obicei la starea de dinaintea tratamentului.

Ibuprofenul poate cauza creșteri ușoare și tranzitorii ale unora dintre parametrii funcției hepatice, precum și creșteri semnificative ale valorilor serice ale transaminazelor. Dacă există o creștere semnificativă a acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).

Reacții anafilactoide

Ca practică standard în cursul perfuziei intravenoase, se recomandă monitorizarea atentă a pacientului, în special la începutul perfuzării, pentru a detecta orice reacție anafilactică provocată de substanța activă sau de excipienți.

Reacţiile de hipersensibilitate acute şi severe (de exemplu, şocul anafilactic) sunt observate foarte rar.

La primele semne de reacție de hipersensibilitate în urma administrării de ibuprofen, tratamentul trebuie oprit și trebuie instituit un tratament simptomatic. Trebuie să se instituie măsurile clinice necesare, în funcţie de simptome, de către personalul specializat.

Este necesară precauție atunci când acest medicament este administrat la pacienți care au, în prezent sau în antecedente, astm bronșic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât s-a raportat că AINS cauzează bronhospasm, urticarie sau angioedem la acești pacienți.

Ibuprofenul poate inhiba temporar funcția plachetelor sanguine (agregarea trombocitelor), determinând creșterea timpului de sângerare și a riscului de hemoragie.

Ibuprofenul trebuie utilizat numai cu deosebită precauţie la pacienţii tratați cu AAS pentru inhibarea agregării plachetare (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).

Prin urmare, pacienții cu tulburări de coagulare sau cei care sunt supuși intervențiilor chirurgicale trebuie monitorizați. Este necesară o vigilență medicală deosebită în cazul utilizării la pacienți aflați imediat după o intervenție chirurgicală majoră.

În cursul administrării prelungite de ibuprofen, este necesară verificarea regulată a parametrilor funcției hepatice, funcției renale, precum și a hemoleucogramei.

Utilizarea ibuprofenului trebuie să se facă numai după evaluarea strictă a raportului beneficiu/risc la pacienții cu tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă).

În cazul utilizării AINS, consumul concomitent de alcool poate exacerba reacțiile adverse asociate substanței active, în special cele care privesc tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Este necesară precauție în cazul pacienților cu anumite afecțiuni, care pot fi agravate:

- La pacienții care dezvoltă reacții alergice la alte substanțe, întrucât la acești pacienți există un risc crescut de apariție a reacțiilor de hipersensibilitate în cazul utilizării acestui medicament.

- La pacienții diagnosticați cu febra fânului, polipi nazali sau boli pulmonare obstructive cronice, deoarece la acești pacienți există un risc mai mare de apariţie a reacţiilor alergice. Acești pacienți pot prezenta crize de astm bronșic (aşa-numitul astm bronșic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie.

Au fost raportate unele cazuri de meningită aseptică asociate cu utilizarea ibuprofenului la pacienți cu lupus eritematos sistemic (LES). Deși are o probabilitate mai mare de apariție la pacienți cu LES și boli de țesut conjunctiv asociate, meningita aseptică a fost raportată și la unii pacienți care nu aveau nicio boală cronică preexistentă. Prin urmare, acest lucru trebuie luat în considerare la administrarea acestui tratament (vezi pct. 4.8).

Mascarea simptomelor infecţiilor preexistente

Ibuprofen Kabi poate masca simptomele unei infecţii, ceea ce poate duce la iniţierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Ibuprofen Kabi se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

În cazul utilizării ibuprofenului pe cale orală au fost raportate cazuri de vedere încețoșată sau diminuată, scotoame și modificări ale percepției culorilor. În cazul în care pacientul prezintă astfel de probleme, tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt și pacientul trebuie trimis la un consult oftalmologic care să includă testarea câmpurilor vizuale centrale și a percepției culorilor.

Utilizarea prelungită a medicamentelor antialgice poate cauza cefalee, care nu trebuie tratată cu doze crescute de medicament.

În mod excepţional, varicela poate cauza complicaţii infecţioase grave la nivelul pielii şi ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul contributiv al AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. Prin urmare, se recomandă evitarea administrării ibuprofenului în caz de varicelă.

AINS pot masca simtomele unei infecții concomitente.

Interferență cu testele de laborator

- Timpul de sângerare (poate fi prelungit timp de o zi după întreruperea tratamentului)

- Glicemia (poate scădea)

- Clearance-ul creatininei (poate scădea)

- Hematocritul sau hemoglobina (pot scădea)

- Concentrațiile plasmatice ale azotului ureic, creatininei și potasiului (pot crește)

- Testele pentru evaluarea funcției hepatice: valori serice crescute ale transaminazelor

Precauții referitoare la excipienți

Acest medicament conține sodiu 371 mg per flacon, echivalent cu 18,6% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Ca urmare a efectelor sinergice, administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS poate crește riscul de ulcere și sângerări gastro-intestinale. Prin urmare, trebuie evitată administrarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este, în general, recomandată din cauza potențialului de accentuare a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când medicamentele sunt administrate concomitent. Cu toate că există incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată de ibuprofen, pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Administrarea ocazională de ibuprofen nu este considerată a fi asociată cu probabilitatea apariției unui efect clinic relevant (vezi pct. 5.1).

Administrarea concomitentă de Ibuprofen Kabi cu medicamente care conțin litiu poate creşte litemia.

Verificarea concentrației plasmatice a litiului nu este de regulă necesară pentru utilizarea corectă a

Ibuprofen Kabi (nu mai mult de 3 zile).

Administrarea concomitentă de Ibuprofen Kabi cu medicamente care conțin digoxină poate crește concentrația plasmatică a digoxinei. Verificarea concentrației plasmatice a digoxinei nu este de regulă necesară pentru utilizarea corectă a Ibuprofen Kabi (nu mai mult de 3 zile).

Administrarea concomitentă de Ibuprofen Kabi cu medicamente care conțin fenitoină poate crește concentrația plasmatică a fenitoinei. Verificarea concentrației plasmatice a fenitoinei nu este de regulă necesară pentru utilizarea corectă a Ibuprofen Kabi (nu mai mult de 3 zile).

Antihipertensive (diuretice, inhibitori ai ECA, medicamente blocante ale receptorilor beta-adrenergici și antagoniști ai angiotensinei II)

Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta-blocantelor. La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA și a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate duce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor, până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, în special la pacienţii vârstnici, astfel de administrări concomitente trebuie utilizate numai cu prudenţă. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi, în perioada imediat următoare iniţierii terapiei concomitente, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie.

Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie (se recomandă verificarea concentrației plasmatice a potasiului).

Studii experimentale au indicat faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de creştere a excreţiei de sodiu.

Risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Medicamente antiplachetare (de exemplu, clopidogrel și ticlopidină) și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina din cauza riscului de efect aditiv în inhibarea funcției plachetare.

AINS inhibă secreția tubulară a metotrexatului și pot avea loc anumite interacțiuni metabolice, care duc la scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate determina concentrații plasmatice crescute ale metotrexatului și poate crește efectul toxic al acestuia. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a AINS și a dozelor mari de metotrexat. De asemenea, trebuie luat în considerare riscul potențial de interacțiuni în cazul tratamentului concomitent cu doze mici de metotrexat, în special la pacienții cu disfuncție renală. În timpul tratamentului concomitent, trebuie monitorizată funcţia renală.

Riscul de lezare a rinichilor de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul administrării concomitente a ciclosporinei cu ibuprofen.

AINS pot mări efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi pct. 4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea coagulogramei.

AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.

Risc crescut de nefrotoxicitate.

Există dovezi care sugerează prezenţa unui risc crescut de hemartroze şi hematom la pacienţii cu hemofilie, HIV-pozitivi, tratați concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă efectuarea hemoleucogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.

Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot prelungi excreţia ibuprofenului.

Datele provenite de la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul convulsiilor asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii tratați concomitent cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Inhibitori ai CYP2C9

Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai

CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+)-ibuprofen, cu aproximativ 80 - 100%. Trebuie avută în vedere reducerea dozei de ibuprofen când se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se utilizează doze mari de ibuprofen concomitent cu voriconazol sau cu fluconazol.

Dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate reduce efectul mifepristonei.

Utilizarea de ibuprofen în cazul consumatorilor cronici de alcool etilic (14-20 sau mai multe doze de alcool etilic pe săptămână) trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacții adverse gastro-intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.

AINS pot încetini excreția aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.

Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare generat de AINS.

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea un efect advers asupra sarcinii şi/sau asupra dezvoltării embrio-fetale. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţie cardiacă şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creştere a numărului de avorturi înainte şi după implantare, precum şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, s-au raportat incidenţe crescute ale unor malformaţii diverse, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor de sinteză a prostaglandinei în perioada de organogeneză (vezi pct. 5.3).

Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligoamnios, care apare în caz de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea s-au rezolvat după întreruperea tratamentului. Prin urmare, ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este administrat unei femei care intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, la fel şi durata tratamentului. Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios și constricție a canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă dacă se constată oligoamnios sau constricție a canalului arterial.

În cel de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:

Fătul, la:

- toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară)

- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligoamnios (vezi mai sus).

Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putându-se manifesta chiar şi la doze foarte mici

- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.

Ca urmare, utilizarea ibuprofenului în al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Ibuprofenul şi metaboliţii acestuia trec în laptele matern în cantităţi mici. Până în prezent nu sunt cunoscute efecte nocive asupra sugarilor, prin urmare, întreruperea alăptării nu este în general necesară în cazul tratamentelor pe termen scurt, cu doze mici.

Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina reducerea fertilităţii la femei, prin influenţarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

În cazul utilizării singulare sau pe termen scurt, Ibuprofen Kabi nu are niciun efect sau prezintă un efect neglijabil asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, apariția unor reacții adverse relevante, cum sunt oboseala și vertijul, poate afecta reactivitatea iar capacitatea de a conduce vehicule şi/sau de a folosi utilaje poate fi redusă. Acest lucru se aplică în mod special în cazul asocierii cu consumul de alcool.

Următoarele frecvențe sunt luate ca bază pentru evaluarea reacțiilor adverse:

Foarte frecvente: ≥1/10 Frecvente: ≥1/100 și <1/10 Mai puțin frecvente: ≥1/1000 și <1/100 Rare:

≥1/10000 și <1/1000 Foarte rare: <1/10000

Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. În special la vârstnici, pot apărea ulcere gastroduodenale, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori cu rezultat letal (vezi pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita s-a observat mai puţin frecvent. În mod special, riscul de hemoragie gastro-intestinală este dependent de valoarea dozei şi de durata tratamentului.

Foarte rar, au fost raportate reacții severe de hipersensibilitate (inclusiv reacții la nivelul locului de administrare a perfuziei, șoc anafilactic) și reacții adverse cutanate grave, de exemplu reacții buloase incluzând sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică (sindromul Lyell), eritem polimorf și alopecie.

Au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei legată de infecţie (de exemplu, apariţia fasceitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor AINS. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al medicamentelor AINS.

În timpul varicelei pot să apară fotosensibilitate, vasculită alergică și, în cazuri excepționale, infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi (vezi pct. 4.4).

Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu

AINS. Studiile clinice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Clasificare pe Frecvență Reacția adversă aparate, sisteme și organe

Infecții și Foarte rare Au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei legată de infecţie infestări (de exemplu, apariţia fasceitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Tulburări Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, agranulocitoză, leucopenie, hematologice şi trombocitopenie și pancitopenie) Primele simptome sunt: febră, limfatice dureri în gât, răni superficiale la nivelul gurii, simptome de tip gripal, moleșeală severă, epistaxis și sângerări la nivelul pielii.

Tulburări ale Mai puțin Reacţii de hipersensibilitate cu erupţii cutanate tranzitorii şi prurit, sistemului frecvente precum şi crize de astm bronșic (posibil însoţite de hipotensiune imunitar arterială).

Foarte rare Lupus eritematos sistemic (LES), reacții severe de hipersensibilitate, edem facial, tumefiere a limbii, tumefiere la nivelul laringelui intern cu constricţie a căilor respiratorii, dificultăți la respirație, palpitații, hipotensiune arterială și șoc cu risc letal.

Tulburări Mai puțin Anxietate, neliniște.

psihice frecvente

Rare Reacții psihotice, nervozitate, iritabilitate, confuzie sau dezorientare și depresie.

Tulburări ale Foarte Fatigabilitate sau dificultăți la adormire, cefalee, amețeală.

sistemului frecvente nervos Mai puțin Insomnie, agitație, iritabilitate și oboseală.

frecvente

Foarte rare Meningită aseptică (redoare a cefei, cefalee, greață, vărsături, febră sau confuzie).

Pacienţii cu boli autoimune (LES, boală mixtă a ţesutului conjunctiv) par a avea o anumită predispoziţie.

Tulburări Mai puțin Tulburări de vedere.

oculare frecvente

Rare Ambliopie toxică reversibilă.

Tulburări Frecvente Vertij acustice şi Mai puțin Tinitus vestibulare frecvente

Rare Tulburări auditive

Tulburări Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.

cardiace Cu frecvență Sindromul Kounis necunoscută

Tulburări Foarte rare Hipertensiune arterială vasculare

Tulburări Foarte rare Astm bronșic, bronhospasm, dispnee și wheezing.

respiratorii, toracice şi mediastinale

Tulburări Foarte Pirozis, durere abdominală, greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, gastro- frecvente constipaţie şi hemoragii gastro-intestinale minore care, în cazuri intestinale excepţionale, pot provoca anemie.

Frecvente Ulcere gastro-intestinale, potenţial asociate cu hemoragie şi perforaţie. Stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei și a bolii

Crohn.

Mai puțin Gastrită frecvente

Rare Stenoză esofagiană, exacerbare a bolii diverticulare, colită hemoragică nespecifică.

Dacă apare sângerarea gastro-intestinală, aceasta poate cauza anemie și hematemeză.

Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare de stricturi intestinale asemănătoare unor diafragme.

Tulburări Rare Icter, disfuncţie hepatică, afectare hepatică, în special în cazul hepato-biliare tratamentului prelungit, hepatită acută.

Cu frecvență Insuficienţă hepatică necunoscută

Afecţiuni Frecvente Erupție cutanată cutanate şi ale Mai puțin Urticarie, prurit, purpură (inclusiv purpură alergică), erupții ţesutului frecvente cutanate trazitorii. subcutanat Foarte rare Reacții adverse cutanate severe (RACS) (inclusiv eritem multiform, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică), alopecie.

Reacții de fotosensibilitate și vasculită alergică. În cazuri excepţionale, în timpul varicelei, infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi (vezi de asemenea 'Infecţii şi infestări”).

Cu frecvență Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice necunoscută (sindrom DRESS).

Pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA).

Tulburări Rare Redoare a cefei.

musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale Mai puțin Excreție redusă de urină și formare de edeme, în special la pacienţii şi ale căilor frecvente cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, urinare nefrită interstiţială, care se pot asocia cu insuficienţă renală acută.

Rare Leziuni ale țesutului renal (necroză papilară), în special în cazul tratamentului de lungă durată, creștere a concentrației serice a acidului uric.

Tulburări Frecvente Durere și senzație de arsură la nivelul locului de administrare.

generale şi la Cu frecvență Reacții la nivelul locului de injectare, de exemplu tumefiere, nivelul locului necunoscută hematom sau sângerare. de administrare

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Ca simptome ale supradozajului pot apărea tulburări ale sistemului nervos central, incluzând cefalee, tinitus, stare de confuzie, nistagmus, amețeală, pierdere a conștienței, convulsii cu pierderea conştienţei (preponderent la copii) și ataxie, precum și durere abdominală, greață și vărsături. În plus, sunt posibile hemoragii gastro-intestinale, precum și tulburări funcționale ale ficatului și rinichilor. Pot apărea și hipotensiune arterială, hiperkaliemie, hipotermie, deprimare respiratorie și cianoză.

În cazul supradozajului grav, poate să apară acidoza metabolică.

Tratamentul este simptomatic și nu există antidot specific.

Posibilitățile terapeutice în caz de intoxicație sunt dictate de magnitudinea, nivelul și simptomele clinice, în conformitate cu practicile obișnuite de terapie intensivă.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene. Derivați de acid propionic; Codul ATC: M01AE01.

Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de inflamaţie evaluate la animal, s-a dovedit eficace, probabil prin inhibarea sintezei de prostaglandine.

La om, ibuprofenul are un efect antipiretic, reduce durerea asociată inflamaţiei și edemul. Mai mult, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.

Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când medicamentele sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice arată că atunci când s-au administrat doze unice de 400 mg de ibuprofen în intervalul de 8 ore înainte sau la 30 de minute după o doză de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), apare o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată de ibuprofen, pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Administrarea ocazională de ibuprofen nu este considerată a fi asociată cu probabilitatea apariției unui efect clinic relevant (vezi pct. 4.5).

Ibuprofen Kabi este administrat intravenos, prin urmare nu există un proces de absorbție iar biodisponibilitatea ibuprofenului este totală.

După administrarea intravenoasă a ibuprofenului la om, concentrația maximă (Cmax) a enantiomerului

S (activ) și a enantiomerului R este atinsă după aproximativ 40 minute, la o durată a perfuziei de 30 minute.

Volumul de distribuţie estimat este de 0,11-0,21 l/kg.

Ibuprofenul se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice, în special de albumină.

Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic, rezultând doi metaboliți inactivi, iar aceștia, împreună cu ibuprofenul nemetabolizat, sunt excretați prin rinichi, fie ca atare fie în formă conjugată.

După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi absorbit complet la nivelul intestinului subţire. După metabolizarea la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare), metaboliţii inactivi farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%) dar şi prin bilă.

Excreția pe cale renală este rapidă și completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.

Ibuprofenul prezintă liniaritate a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp, după administrarea unei doze unice de ibuprofen (doză cuprinsă în intervalul dintre 200 și 800 mg).

Relaţie(i) farmacocinetică(e)/farmacodinamie(ce)

Există o corelație între concentrațiile plasmatice ale ibuprofenului, proprietățile farmacodinamice ale acestuia și profilul său general de siguranță. Farmacocinetica ibuprofenului este stereo-selectivă după administrarea intravenoasă și orală. Mecanismul de acțiune și farmacologia ibuprofenului administrat intravenos nu diferă de mecanismul în cazul ibuprofenului administrat pe cale orală.

În cazul pacienților cu insuficiență renală ușoară, au fost raportate valori crescute ale (S)-ibuprofenului liber, valori crescute ale ASC pentru (S)-ibuprofen și raporturi crescute ale ASC ale enantiomerilor (S/R), comparativ cu subiecții sănătoși din grupul de control.

La pacienții cu boală renală în stadiu terminal, care efectuează ședințe de dializă, valoarea medie a fracției libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoși.

Afectarea severă a funcției renale poate duce la acumularea metaboliților ibuprofenului. Semnificația acestui efect nu este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

La pacienții cu ciroză și cu insuficiență hepatică moderată (scorul Child Pugh de 6-10) tratați cu ibuprofen racemic, a fost observată o prelungire a timpului de înjumătățire plasmatică, în medie, de 2 ori, iar raportul ASC ale enantiomerilor (S/R) a fost semnificativ mai mic, comparativ cu subiecții sănătoși din grupul de control, ceea ce sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R)-ibuprofenului în enantiomerul (S), care este activ (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

În cadrul studiilor la animale, toxicitatea subcronică și cronică a ibuprofenului s-a manifestat în principal sub forma leziunilor și ulcerelor la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile efectuate in vitro şi in vivo nu au arătat existenţa unor indicii cu relevanţă clinică ale potenţialului mutagen al ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolan şi şoarece nu au fost găsite dovezi ale unor efecte carcinogene ale ibuprofenului.

Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepure, precum şi tulburări de implantare la diverse specii de animale (iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale la şobolan şi iepure au indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, o incidență crescută a malformaţiilor (defecte septale ventriculare) a apărut la puii de şobolan.

Ibuprofenul prezintă un risc asupra mediului acvatic (vezi pct. 6.6).

Fosfat disodic dodecahidrat

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Clorură de sodiu

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

30 de luni.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere. În caz contrar, intervalele şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se congela. Flaconul trebuie păstrat în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a flaconului de medicament, vezi pct. 6.3.

Cutie cu 10, 20 sau 40 de flacoane din PEJD a 100 ml soluție perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Ibuprofen Kabi este indicat pentru utilizare ca doză unică; orice cantitate de soluție neutilizată trebuie aruncată. Înainte de administrare, soluția trebuie inspectată vizual pentru a exista siguranța că este limpede și incoloră. Aceasta nu trebuie utilizată dacă se observă particule.

Acest medicament prezintă un risc asupra mediului (vezi pct. 5.3).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Strada Henri Coandă, Nr. 2,

Oraș Ghimbav, Județ Brașov,

România

13592/2020/01-03

Data primei autorizări: decembrie 2020

Martie 2024