IBALGIN DUO 400mg / 100mg comprimate filmate prospect medicament

Ibalgin DUO 400 mg/100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate oblongi, de culoare albă, cu dimensiunile de 17,8 x 8,6 mm.

Ibalgin DUO este indicat la adulți pentru tratamentul de scurtă durată al durerii acute de intensitate moderată, cum ar fi dureri dentare sau cefalee (vezi pct. 5.1).

Pentru durerea acută de intensitate moderată, se recomandă o singură administrare de ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg. Administrarea poate fi repetată după 6-8 ore, fără a depăși doza zilnică maximă de ibuprofen de 1200 mg și de cafeină de 300 mg (3 comprimate pe zi). Durata tratamentului nu trebuie să depășească 3 zile.

Ibalgin DUO nu este recomandat pentru afecțiuni dureroase de intensitate ușoară sau atunci când durata tratamentului depășește 3 zile . Trebuie luată în considerare terapia cu o singură substanță activă în cea mai mică doză eficace, de exemplu ibuprofen 200 mg.

Numai pentru utilizare de scurtă durată.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Se recomandă ca pacienții cu sensibilitate gastrică să ia Ibalgin DUO cu alimente.

Nu au fost efectuate studii clinice la vârstnici; prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice privind doza. Având în vedere că pacienții vârstnici prezintă un risc mai mare de apariție a reacțiilor adverse la

AINS și/sau cafeină (vezi pct. 4.4), se recomandă monitorizarea cu atenție sporită a vârstnicilor.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu deteriorare ușoară până la moderată a funcției renale (vezi pct. 4.4). (Pentru pacienții cu insuficiență renală severă, vezi pct. 4.3).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu deteriorare ușoară până la moderată a funcției hepatice (vezi pct. 4.4). (Pentru pacienții cu disfuncție hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Siguranța si eficacitatea pentru Ibalgin DUO la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită.

Nu există date disponibile.

Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu un pahar cu apă.

- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronșic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

- Tulburări neelucidate de hematopoieză.

- Ulcer peptic activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).

- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamentul anterior cu AINS.

- Sângerare cerebrovasculară sau altă sângerare activă.

- Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA) .

- Insuficienţă hepatică severă, insuficiență renală severă.

- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

- Deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile gastrointestinale și cardiovasculare, prezentate mai jos).

Este necesară precauție la pacienții cu anumite afecțiuni, care pot fi agravate:

- lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv - risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

- tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă).

- tulburări gastrointestinale și boală intestinală inflamatorie cronică (de exemplu, rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn) (vezi pct. 4.8).

- hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece funcția renală se poate deteriora (vezi pct. 4.8)

- insuficiență renală (vezi pct. 4.8).

- disfuncție hepatică (vezi pct. 4.8).

- imediat după o intervenţie chirurgicală majoră.

- la pacienții cu predispoziție de apariție a reacțiilor alergice la alte substanțe, deoarece aceștia pot avea o predispoziție de apariție a reacțiilor de hipersensibilitate și la ibuprofen.

- la pacienţii care suferă de febra fânului, polipi nazali sau afecţiuni pulmonare obstructive cronice, deoarece aceştia prezintă risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta sub formă de crize de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie.

Utilizarea Ibalgin DUO concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2, crește riscul apariției reacțiilor adverse (vezi pct. 4.5) și trebuie evitată.

În cazul tuturor AINS au fost raportate hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI. În cazul apariției hemoragiei sau ulceraţiei GI la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen, se recomandă întreruperea tratamentului.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie, precum și la vârstnici.

Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de evenimente GI (vezi pct. 4.5).

Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea medicamentului și să consulte imediat un medic în cazul apariției durerii severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau hematemezei. Pacienţilor cu antecedente de toxicitate GI, mai ales celor vârstnici, trebuie să li se recomande să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenți antiplachetari precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală GI (de exemplu colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8).

Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu Ibalgin DUO trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate, leziuni ale mucoaselor.

În mod excepţional, varicela poate fi asociată cu debutul unor complicaţii infecțioase grave cutanate și ale ţesuturilor moi. Datorită potențialului AINS de a agrava aceste infecții, se recomandă evitarea utilizării ibuprofenului în cazul varicelei.

Este necesară precauţie înainte de începerea tratamentului la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edeme asociate terapiei cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).

În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III

NYHA), cardiopatie ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o evaluare atentă şi trebuie evitată utilizarea unor doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, trebuie efectuată o evaluare atentă înainte de iniţierea tratamentului de durată mai lungă la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Reacţiile de hipersensibilitate acută severe (de ex. şoc anafilactic) se observă foarte rar. La primele semne de reacţie de hipersensibilitate (de exemplu, edem facial, angioedem, dispnee, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale, şoc anafilactic) după administrarea Ibalgin DUO, terapia trebuie oprită. Pacientului trebuie să i se recomande să solicite imediat asistență medicală.

Efecte asupra parametrilor hepatici, renali și hematologici

Ibuprofenul poate produce inhibiția temporară a funcției plachetare (a agregării plachetare). Prin urmare, pacienții cu tulburări plachetare trebuie monitorizați cu atenție.

În cazul tratamentului prelungit cu ibuprofen, parametrii hepatici și renali, precum și cei hematologici trebuie verificați cu regularitate. Primele semne ale tulburărilor de hematopoieză pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, plăgi superficiale la nivelul cavităţii bucale, acuze similare gripei, slăbiciune severă, epistaxis şi sângerare la nivel cutanat.

În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare.

Utilizarea prelungită a analgezicelor

În cazul utilizării prelungite a oricărui tip de analgezic pentru cefalee, acesta poate să o agraveze. În cazul existenței sau suspicionării acestei situații, tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente trebuie suspectat la pacienţii care prezintă frecvent sau zilnic cefalee, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate a medicaţiei pentru cefalee.

Consumul concomitent de alcool

În cazul consumului concomitent de alcool, reacţiile adverse asociate substanţei active, mai ales cele la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central, pot fi accentuate la utilizarea

Mascarea semnelor de infecție

Ibuprofenul poate masca simptomele infecției și febra.

Pacienții care raportează tulburări oculare în timpul tratamentului cu ibuprofen trebuie să întrerupă administrarea și trebuie efectuate examene oftalmologice.

Aportul excesiv de cafeină (de exemplu cafea, ceai, alimente, alte medicamente și băuturi) trebuie evitat în timpul administrării acestui medicament (vezi pct. 4.9).

Este necesară prudență deosebită în cazul utilizării cafeinei la pacienții cu hipertiroidism (risc de reacții adverse ale cafeinei) sau aritmii.

Pacienții vârstnici prezintă un risc mai mare de apariție a reacțiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi perforaţiei GI, care pot fi letale.

În etapele inițiale ale tratamentului, este necesară monitorizarea atentă a debitului urinar și a funcției renale la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, pacienții cu funcție renală sau hepatică cu deteriorare cronică, pacienți cărora li se administrează diuretice, pacienți cu hipovolemie ca rezultat al unei intervenții chirurgicale majore și, în special, la pacienții vârstnici.

Utilizarea concomitentă a ibuprofenului Efecte posibile: cu:

Alte AINS, inclusiv salicilați: Administrarea concomitentă a mai multor medicamente AINS poate crește riscul de ulcere și hemoragie gastrointestinală, din cauza unui efect sinergic. Prin urmare, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Digoxină: Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu preparate de digoxină poate crește nivelurile serice ale acestor medicamente. Nu este necesară verificarea digoxinei serice în cazul utilizării conform recomandărilor (pe durata maximă de 3 zile).

Corticosteroizi: Corticosteroizii pot crește riscul de apariție a reacțiilor adverse, în special la nivelul tractului gastrointestinal (de ex. ulcerație sau hemoragie gastrointestinală) (vezi pct. 4.4).

Agenți antiplachetari: Creşterea riscului de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent.

Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, de lungă durată cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor (vezi pct. 4.4).

Fenitoină: Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu preparate de fenitoină poate crește concentrația serică a acestor medicamente. Nu este necesară verificarea concentrațiilor serice de fenitoină în cazul utilizării conform recomandărilor (pe durata maximă de 3 zile).

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei Creşterea riscului de hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4). (ISRS):

Litiu: Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu preparate de litiu poate crește concentrația serică a acestor medicamente. Nu este necesară verificarea concentrațiilor serice de litiu în cazul utilizării conform recomandărilor (pe durata maximă de 3 zile).

Probenecid și sulfinpirazonă: Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului.

Diuretice, inhibitori ai ECA, beta-blocante AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente și antagoniști ai receptorilor angiotensinei antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă

II: (de ex. pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, de beta-blocante sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II şi medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute care este, de regulă, reversibilă. Prin urmare, tratamentul concomitent trebuie administrat cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi, ulterior, periodic.

Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice careeconomisesc potasiul poate provoca hiperpotasemie. Se recomandă verificarea concentrației serice de potasiu.

Metotrexat: Administrarea de ibuprofen cu 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexatpoate determina concentraţii crescute de metotrexat şi o creştere a toxicităţii acestuia.

Ciclosporină: Riscul de efect nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect poate fi relevant și pentru asocierea dintre ciclosporină și ibuprofen.

Tacrolimus: Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul în care cele două medicamente sunt administrate concomitent.

Zidovudină: Există dovezi privind un risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii hemofilici HIV pozitivi care sunt trataţi concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Sulfoniluree: Investigațiile clinice au demonstrat interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi antidiabetice (sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi sulfoniluree, se recomandă verificarea glicemiei ca măsură de precauţie în cazul administrării concomitente.

Antibiotice din clasa chinolonelor: Datele din studiile efectuate pe animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu antibioticele din clasa chinolonelor. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Inhibitorii CYP2C9: Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai

CYP2C9 poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru

CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o expunere crescută cu 80 până la 100% la S(+)-ibuprofen. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi) împreună cu voriconazol sau cu fluconazol.

Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.

Gingko biloba: Poate crește riscul de hemoragie.

Utilizarea concomitentă a cafeinei cu: Efecte posibile:

Barbiturice, antihistaminice și alte Cafeina poate antagoniza efectul sedativ. medicamente cu efect sedativ:

Barbiturice și fumat: Acestea pot crește metabolismul cafeinei la nivel hepatic.

Simpatomimetice, tiroxină și alte Administrarea concomitentă poate crește efectul tahicardic. medicamente cu efect tahicardizant:

Contraceptive orale, cimetidină, Administrarea concomitentă reduce metabolismul cafeinei la fluvoxamină și disulfiram: nivel hepatic.

Teofilină: Cafeina reduce excreția teofilinei.

Antibiotice din clasa chinolonelor: Administrarea concomitentă poate întârzia eliminarea cafeinei.

Inhibiția sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele provenite din studii epidemiologice au generat îngrijorări cu privire la un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în etapele inițiale ale sarcinii.

Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%.

Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului.

La animal, s-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine determină creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi mortalitatea embriofetală. În plus, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare.

Ibuprofenul nu este recomandat în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul se utilizează de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară)

- disfuncție renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici.

- inhibiția contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, Ibalgin DUO este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Există dovezi privind faptul că ingestia prelungită a unor cantități mari de cafeină poate duce la avort spontan sau naștere prematură la femeile gravide. Studiile non-clinice au demonstrat o toxicitate asupra funcției de reproducere la doze foarte mari.

Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec în laptele matern doar în concentraţii mici. Până în prezent nu sunt cunoscute efecte nocive asupra sugarilor. Prin urmare, în cazul tratamentului de scurtă durată cu doza recomandată (vezi pct. 4.2), în general nu este necesară întreruperea alăptatului.

Cafeina trece în laptele matern și poate influența starea și comportamentul sugarului. Au fost raportate iritabilitate și perturbarea tiparului de somn la sugari. Ibalgin DUO trebuie utilizat de mamele care alăptează numai dacă este absolut necesar.

Există unele dovezi privind faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina afectări ale fertilității femeilor prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Deoarece la utilizarea unor doze mari de Ibalgin DUO pot să apară reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, precum oboseală, ameţeli şi tulburări de vedere, capacitatea de reacţie şi capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje pot fi afectate în mod negativ în cazuri izolate. Acest lucru se întâmplă mai frecvent în cazul utilizării în asociere cu alcoolul.

Lista următoarelor reacții adverse cuprinde toate reacțiile adverse care pot să apară în timpul tratamentului cu ibuprofen, inclusiv pe cele apărute în cazul tratamentului de lungă durată cu doze mari la pacienții cu boli reumatice.

Pentru efectele adverse descrise in continuare, trebuie să se ia in considerare faptul că acestea sunt predominant dependente de doză și variază individual.

Pentru medicamentele care conțin ibuprofen, cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastrointestinală. Pot să apară ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare, au fost raportate greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei și boala Crohn (vezi pct. 4.4). Mai rar, s-a observat gastrită. În mod special riscul de apariție a hemoragiilor gastrointestinale depinde de intervalul de doză și de durata utilizării.

Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu clinic care a investigat efectul Ibalgin DUO asupra durerii după extracția dentară a mai multor molari, frecvența osteitei alveolare a fost raportată ca fiind 2,8%, iar a stomatitei aftoase, 1,4%.

Pacienții trebuie informați că trebuie să oprească imediat administrarea Ibalgin DUO și să consulte un medic în cazul în care prezintă o reacție adversă gravă la medicament.

Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate folosind următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 to <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1,000 to <1/100); rare (≥1/10,000 to <1/1,000); foarte rare (<1/10,000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificare pe aparate, Frecvențe Reacția adversă sisteme și organe

Infecții și infestări Foarte rare Exacerbarea inflamaţiilor asociate cu infecţiile (de exemplu apariţia fasceitei necrozante).2

Simptome de meningită aseptică (redoarea cefei, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare), în special la pacienții cu boli autoimune preexistente (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv).2

Tulburări hematologice Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, şi limfatice trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).2

Tulburări ale sistemului Mai puțin Reacţii de hipersensibilitate cu erupţii cutanate şi prurit, precum şi imunitar frecvente crize de astm bronşic (cu scăderea tensiunii arteriale).2

Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate generalizate severe, ale căror semne pot fi edem facial, angioedem, dispnee, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale, șoc anafilactic.2

Tulburări psihice Mai puțin Reacţii psihotice1,2 frecvente

Foarte rare Depresie2

Tulburări ale sistemului Frecvente Amețeli1,2, insomnie1,2,3, cefalee4 nervos Mai puțin Tulburări la nivelul sistemului nervos central precum agitație2, frecvente iritabilitate2 sau oboseală2

Cu frecvență Tremor3 necunoscută

Tulburări oculare Mai puțin Tulburări de vedere2 frecvente În acest caz, utilizarea Ibalgin DUO trebuie întreruptă și trebuie efectuate examene oftalmologice

Tulburări acustice Rare Tinitus2, pierderea auzului2 și vestibulare

Tulburări cardiace Mai puțin Palpitații1,2 frecvente

Foarte rare Insuficienţă cardiacă2, infarct miocardic2

Cu frecvență Tahicardie3 necunoscută

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială2, vasculită

Tulburări Frecvente Acuze gastrointestinale2,3, precum pirozis2, durere abdominală2, gastrointestinale greață1,2, vărsături2, flatulență2, diaree2, constipație2, pierderi minore de sânge la nivel gastrointestinal ducând în rare cazuri la anemie2

Mai puțin Ulcere gastrointestinale posibil cu hemoragie și/sau perforație; frecvente melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei și bolii Crohn, gastrită (vezi pct. 4.4)2

Foarte rare Esofagită2, pancreatită2, formare de stricturi intestinale cu aspect de diafragmă2

Tulburări Foarte rare Disfuncție hepatică, leziuni hepatice, mai ales hepatobiliare în cazul tratamentului de lungă durată, insuficienţă hepatică, hepatită acută.2

Afecțiuni cutanate și ale Foarte rare Reacţii buloase precum sindrom Stevens-Johnson şi necroliză țesutului subcutanat epidermică toxică (sindrom Lyell), alopecie, infecţii cutanate severe, complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în timpul unei infecții cu virusul varicelei.2

Cu frecvență Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice necunoscută (sindrom DRESS)

Tulburări renale şi ale Rare Leziuni ale țesutului renal (necroză papilară), creşterea căilor urinare concentraţiilor de acid uric în sânge, creşterea concentraţiilor de uree în sânge2

Foarte rare Edeme (mai ales la pacienții cu hipertensiune arterială sau insuficiență renală), sindrom nefrotic, nefrită interstițială, insuficiență renală acută.2 1 Reacții adverse identificate observate pentru terapia în asociere cu ibuprofen și cafeină 2 Reacții adverse identificate pentru ibuprofen pe baza RCP din EU al ibuprofenului 3 Reacții adverse identificate pentru cafeină pe baza experienței cu alte medicamente care conțin cafeină în asociere 4 Pe baza unui studiu clinic realizat pe 282 pacienți

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele supradozajului pot include greață, vărsături, dureri abdominale sau, mai rar, diaree. De asemenea, este posibil să apară nistagmus, vedere încețoșată, tinitus, cefalee și hemoragii gastrointestinale.

În intoxicaţiile mai grave, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin vertij, somnolență, agitație ocazională, pierderea cunoștinței sau comă. Ocazional, pacienții dezvoltă convulsii.

În intoxicaţiile grave, poate să apară acidoza metabolică. Este posibil să apară hipotermie și hiperkaliemie.

Pot să apară insuficiența renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, detresă respiratorie și cianoză. Exacerbarea astmului este posibilă la astmatici.

Nu există un antidot specific.

Simptomele de toxicitate pot apărea la doze mari de cafeină (250 - 500 mg) și peste, dacă doza este administrată într-o perioadă scurtă de timp.

Simptomele timpurii ale intoxicației acute cu cafeină sunt de obicei tremorul și neliniștea. Acestea sunt urmate de greață, vărsături, tahicardie și confuzie. În intoxicații severe pot apărea delir, convulsii, tahiaritmii supraventriculare și ventriculare, hipokaliemie și hiperglicemie.

Abordarea terapeutică a supradozajului cu Ibalgin DUO

Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică și de susţinere şi include menținerea liberă a căilor respiratorii, precum și monitorizarea cardiacă și a funcțiilor vitale până când acestea devin stabile. Luați în considerare administrarea de cărbune activat dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră după ingestia unei cantități potențial toxice sau efectuarea unui lavaj gastric. Simptomele sistemului nervos central și convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine; tahiaritmiile supraventriculare pot fi controlate prin utilizarea de beta-blocante precum propranolol, administrate intravenos.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi din acid propionic, codul ATC: M01AE51

Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care, în modelele experimentale convenționale de inflamație la animale s-a dovedit a fi eficace prin intermediul inhibiției sintezei prostaglandinelor.

Cafeina este o metilxantină care își exercită efectele antinociceptive în principal prin antagonizarea receptorilor adenozinici și inhibiția sintezei prostaglandinelor.

La om, ibuprofenul reduce durerea și tumefierea asociate cu inflamația, precum și febra. Suplimentar, ibuprofenul inhibă în mod reversibil agregarea plachetară indusă de ADP și colagen.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unor doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte de sau în decurs de 30 minute de la administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, de lungă durată cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră improbabil ca utilizarea ocazională de ibuprofen să aibă vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Cafeina este un stimulant ușor și este utilizată ca adjuvant analgezic.

Beneficiul administrării de Ibalgin DUO a fost stabilit la pacienții cu dureri dentare acute, ca model al durerii somatice. Efectul poate fi diferit cantitativ în funcție de tipul de durere (de exemplu, nu a fost stabilit un beneficiu pentru dureri acute de spate sau durere cervicală).

Un studiu clinic randomizat controlat dublu-orb realizat pe 562 pacienți cu durere acută de intensitate moderată până la severă după extracție dentară a investigat asocierea dintre ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg. Pacienții tratați cu această asociere au prezentat o reducere de o amplitudine statistic semnificativă și clinic relevantă mai mare a intensității durerii (≥ 1 pe scala de evaluare numerică NRS) comparativ cu ibuprofen în monoterapie în intervalul de timp 0,5-2 ore. Până la patru ore după administrare, rezultatele au fost statistic semnificative, însă diferența medie a intensității durerii a fost sub 1 pe NRS.

Asocierea ibuprofen plus cafeină a demonstrat un interval de timp semnificativ mai scurt până la ameliorarea perceptibilă a durerii (cu 55 minute mai devreme comparativ cu ibuprofen în monoterapie).

În acest studiu clinic, siguranța și tolerabilitatea asocierii ibuprofen 400 mg plus cafeină 100 mg au fost demonstrate pentru o perioadă de tratament de 5 zile. Incidența reacțiilor adverse a fost numeric mai mare comparativ cu ibuprofen în monoterapie.

Un alt studiu randomizat, controlat activ și cu placebo, multinațional , multicentric, cu grupuri paralele, a comparat efectul CDF (combinație în doză fixă) care conține ibuprofen 400 mg și cafeină 100 mg versus efectul ibuprofen 400 mg și placebo la pacienții cu dureri acute de spate sau durere cervicală. Obiectivul principal a fost modificarea durerii la mișcare în cadrul celei mai intense proceduri (POMWP) între momentul inițial și o zi după inițierea tratamentului. Ambele tratamente active au prezentat reduceri similare ale POMWP. Obiectivul secundar a fost evaluarea siguranței și a tolerabilității a 400 mg ibuprofen/100 mg cafeină în comparație cu un comprimat ibuprofen de 400 mg și cu placebo. Procentul general al pacienților cu reacții adverse apărute in timpul tratamentului in cadrul acestui studiu a fost scăzut (placebo: 5,6%, ibuprofen: 7,1%, ibuprofen/cafeină: 7,8%). Studiul nu a reușit să demonstreze că o combinație în doză fixă de 400 mg ibuprofen și 100 mg cafeină este superioară raportat la 400 mg ibuprofen sau placebo în ceea ce privește efectul analgezic la pacienții cu dureri acute de spate sau durere cervicală.

După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit aproape complet din tractul gastrointestinal. După doze orale de ibuprofen de 400 mg, concentrațiile plasmatice maxime de 31,0 ± 17,2 µg/ml (Cmax) de ibuprofen au fost atinse într-un timp median de 1,5-1,9 ore (tmax). Administrarea concomitentă cu alimente poate să întârzie tmax de aproximativ 2 ori. Media geometrică a ariei de sub curba concentrației în funcție de timp până la ultimul punct măsurat (ASC0-t ±% g CV) a fost calculată ca fiind 133,0 ± 22,2 µg/ml/h.

Legarea de proteinele plasmatice se ridică la circa 99%. Volumul de distribuție aparent al ibuprofenului după administrare orală este de circa 0,1-0,2 l/kg. Ibuprofenul poate trece în laptele matern la om, iar prezența sa scade odată cu concentrația de proteine și durata lactației. Doza relativă de ibuprofen pe care o primește un sugar a fost cuantificată ca fiind ≤10%, ceea ce este considerat sigur chiar și la cei născuți prematuri. Se consideră că ibuprofenul traversează bariera hematoencefalică și bariera sânge-lichid cefalorahidian.

În lichidul sinovial au fost constatate concentrații stabile de ibuprofen de 5-8 mg/L după 2 până la 8 ore de la administrare. Cmax din lichidul sinovial este de circa o treime din Cmax plasmatică.

Metabolizarea hepatică implică conjugarea ibuprofenului cu acid glucuronic și oxigenarea acestuia, rezultând doi metaboliți principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen și carboxi-ibuprofen. Descompunerea ibuprofenului este catalizată de CYP2C9, CYP2C8 și CYP2C19.

După 24 de ore, 74,5% ± 9,6% dintr-o doză de ibuprofen de 400 mg se regăsește în urină, din care cantitatea de ibuprofen activ liber reprezintă circa 8%. Timpul de înjumătățire prin eliminare la persoanele sănătoase și la cele cu afecțiuni hepatice și renale este de 1,8-3,5 ore. Clearance-ul aparent al ibuprofenului după administrare orală este de circa 0,05- 0,1 L/h/kg.

Farmacocinetica liniară a ibuprofenului a fost raportată în intervalul de doze între 200 și 400 mg.

A fost raportat faptul că clearance-ul aparent, volumul aparent de distribuție și timpul mediu de rezidență ale ibuprofenului la persoanele vârstnice (cu vârsta de 65-85 de ani) nu sunt diferite față de valorile de la subiecții tineri (cu vârsta de 22-35 de ani).

Timpul de înjumătățire al ibuprofenului în timpul hemodializei, respectiv de 1,3-1,9 ore, este similar cu cel de la subiecții normali. Recuperarea medicamentului în urma hemodializei reprezintă o fracțiune mică a dozei totale ingerate, adică <4%. Caracterul non-dializabil al ibuprofenului poate fi atribuit probabil legării sale în proporție mare de proteine. Pacienții uremici pot necesita un interval mai mare de timp pentru a atinge concentrațiile terapeutice, însă nu necesită ajustarea dozei. Timpul de înjumătăţire prin eliminare la pacienții vârstnici cu insuficiență renală a fost calculat ca fiind 3,25 ore.

După administrarea orală, disfuncția hepatică nu are efect asupra profilului farmacocinetic al ibuprofenului, adică asupra ASC și t1/2. Nu este necesară ajustarea dozei.

Cafeina este absorbită rapid și complet cu un timp de înjumătățire prin absorbție de circa 10 minute, concentrațiile maxime fiind atinse la circa 30-40 minute.

Cafeina este distribuită în majoritatea țesuturilor, traversează bariera hematoencefalică și placenta și este excretată în laptele matern. Legarea de proteine este relativ redusă (30-40%).

Cafeina este metabolizată aproape complet la nivel hepatic în principalii săi metaboliți, dimetilxantină, paraxantină, teobromină și teofilină. Principala enzimă implicată în metabolizarea cafeinei este CYP 1A2, care este responsabilă de mai mult din 95% din clearance-ul cafeinei.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este relativ variabil (2-12 ore).

Cafeina și metaboliții acesteia (xantina și derivații acidului uric) sunt excretați în principal pe cale renală (86% din doză în decurs de 48 de ore). Numai 0,5% până la 2% din cafeina ingerată care a fost administrată este excretată sub formă netransformată prin urină.

Asocierea dintre ibuprofen și cafeină

A fost demonstrat faptul că, în condiții de repaus alimentar, formularea ibuprofen și cafeină este bioechivalentă cu alte formulări care conțin numai ibuprofen. Profilul farmacocinetic al cafeinei nu este modificat de prezența ibuprofenului și nici invers.

În condiții de repaus alimentar (după un repaus alimentar nocturn (>=10 ore)), Cmax este mai mică (cu 41,9%) și Tmax este mai lung (1,88 ore față de 0,50 ore) pentru ibuprofenul din Ibalgin DUO, comparativ cu lizinatul de ibuprofen. Expunerea a fost echivalentă pentru cele două medicamente.

În condiții post-ingestie de alimente, Cmax este mai mare (cu 12,7%), iar Tmax este mai scurt (1,25 ore față de 1,625 ore) pentru ibuprofenul din Ibalgin DUO, comparativ cu un comprimat de lizinat de ibuprofen din medicamentul de referință. Expunerea a fost echivalentă pentru cele două medicamente.

Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele realizate pe animale s-a observat în principal sub formă de leziuni şi ulceraţii ale tractului gastrointestinal. Studiile in vitro și in vivo nu au evidenţiat nicio dovadă semnificativă clinic a potenţialului mutagen al ibuprofenului. În studiile realizate pe şobolani şi şoareci nu s-a descoperit nicio dovadă de efecte carcinogene ale ibuprofenului. Ibuprofenul nu a afectat fertilitatea la șobolani, iar studiile realizate pe iepuri nu au furnizat dovezi de teratogenitate.

La șobolani, ibuprofenul a demonstrat toxicitate maternă și embriofetală, precum și o creștere a incidenței variațiilor scheletice la niveluri ridicate ale dozei orale (600 mg/kg/zi). Incidența variațiilor externe a crescut la doze de 255 mg/kg/zi și peste. Studiile experimentale au demonstrat faptul că ibuprofenul traversează placenta.

Cafeina nu este mutagenă, însă este clastogenă și/sau aneugenă în mai multe teste relevante in vitro privind genotoxicitatea, cu dovezi limitate in vivo. Există dovezi inadecvate privind carcinogenitatea în experimentele realizate pe animale și oameni. A fost raportat faptul că cafeina, în doze toxice pentru mamă, produce inhibiția dezvoltării scheletice și malformații majore la animalele de laborator, cauzate de tulburările hemodinamice materne. Cu toate acestea, nu există dovezi care să susțină efectul teratogen al cafeinei la om. În doze foarte mari, cafeina a influențat negativ mortalitatea post-implantare și indicele de fertilitate la șobolani și șoareci. Relevanța clinică a acestor efecte asupra parametrilor de fertilitate nu este cunoscută.

Asocierea ibuprofen/cafeină

Într-un studiu privind toxicitatea după doze repetate administrate pe cale orală timp de 7 zile la șobolani masculi, doze zilnice ale asocierii ibuprofen/cafeină (120 mg/30 mg și 180 mg/45 mg pe kilogram greutate corporală) au fost comparate cu componentele unice ibuprofen (120 și 180 mg/kg greutate corporală) și cafeină (30 și 45 mg/kg greutate corporală) și cu vehiculul. Expunerea animalelor la ibuprofen și cafeină a depășit în mod evident expunerea respectivă la oameni la doza terapeutică recomandată. În comparație cu ibuprofenul ca agent unic, nu au existat indicii ale unor leziuni toxicologice neașteptate și nici vreo creștere relevantă a toxicității gastrointestinale pentru asocierea ibuprofen/cafeină.

Într-un studiu farmacologic privind evaluarea siguranței realizat pe câini, în care doze unice ale asocierii ibuprofen/cafeină (50 mg/12,5 mg pe kg greutate corporală) au fost comparate cu componentele unice ibuprofen (50 mg/kg greutate corporală) și cafeină (12,5 mg/kg greutate corporală) și cu vehiculul și care a inclus o evaluare telemetrică a efectelor cardiovasculare, inclusiv efectele asupra tensiunii arteriale, frecvenței cardiace și electrocardiogramei (ECG), asocierea ibuprofen/cafeină nu a generat nicio problemă privind siguranța în cazul unei expuneri sistemice la ibuprofen și cafeină care a depășit în mod evident expunerea respectivă la oameni la doza terapeutică recomandată. Nu au existat dovezi privind o interacțiune farmacodinamică relevantă între cafeină și ibuprofen.

Substanța activă ibuprofen poate prezenta un risc asupra mediului acvatic, în special pentru peşti (vezi pct. 6.6).

Nucleul

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Hipromeloză

Hidroxipropilceluloză

Macrogol 6000

Talc

Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25 ° C.

Blister opac de culoare albă (PVC-PVdC/Al).

Ambalaje cu 6, 10, 12, 15, 18, 20 și 24 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Acest medicament poate prezenta un risc asupra mediu înconjurător (vezi pct. 5.3).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Opella Healthcare Romania S.R.L.

Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajul 9

Sector 2, București

România

13115/2020/01-02

Data primei autorizări: Aprilie 2020

August 2021