IASOFLU 2 GBQ/ml soluție injectabilă prospect medicament

IASOflu 2,0 GBq/ml soluţie injectabilă

Un ml conţine fluorură de sodiu (18F) 2,0 GBq, la data şi ora calibrării.

Radioactivitatea totală per flacon este cuprinsă între 0,37 GBq şi 22,0 GBq, la data şi ora calibrării.

Fluorul (18F) se descompune la oxigen stabil (18O), cu un timp de înjumătăţire de 110 minute, printr-o radiaţie pozitronică cu energie maximă de 634 keV, urmată de radiaţii fotonice de anihilare de 511 keV.

Fiecare ml conţine sodiu 3,57 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie incoloră.

Acest medicament este utilizat numai pentru diagnosticare.

Tomografia cu emisie de pozitroni (TEP) folosind fluorura de sodiu (18F) este indicată pentru imagistică funcţională în bolile în care obiectivul de diagnostic îl constituie activitatea osteogenă anormal modificată. Următoarele indicaţii au fost documentate în mod special:

- Detectarea şi localizarea metastazelor osoase în caz de neoplasm la adulţi

- Ca adjuvant în evaluarea durerii osoase de origine incertă la nivelul spatelui, la adulţi, atunci când modalităţile imagistice convenţionale nu sunt concludente

- Ca adjuvant în detectarea prezenţei leziunilor osoase legate de o suspiciune de abuz asupra copilului

Radioactivitatea recomandată pentru un adult cu greutatea corporală de 70 kg este de 370 MBq (radioactivitatea va fi adaptată în funcţie de greutatea corporală, tipul de cameră (TEP/TC) utilizat şi modul de captare).Radioactivitatea poate varia în intervalul 100-400 MBq, administrată prin injecţie intravenoasă directă.

Dacă este necesar, examinările TEP cu fluorură de sodiu (18F) pot fi repetate într-un interval scurt de timp.

În caz de insuficienţă renală, expunerea la radiaţii ionizante poate fi sporită. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când este calculată radioactivitatea ce trebuie administrată.

Utilizarea ca copii şi adolescenţi trebuie analizată cu atenţie, pe baza necesităţilor clinice şi cu evaluarea raportului risc/beneficiu la acest grup de pacienţi. Cantităţile de radioactivitate administrate la copii şi adolescenţi pot fi calculate conform recomandărilor din ghidul de dozare al comisiei EANM pentru copii şi adolescenţi; radioactivitatea administrată la copii şi adolescenţi poate fi calculată prin înmulţirea radioactivităţii la momentul iniţial (din punct de vedere al calculului) cu coeficienţii dependenţi de masa corporală, redaţi în tabelul de mai jos.

A[MBq] Administrată = Activitatea la momentul iniţial × Coeficient

Se recomandă o radioactivitate minimă de 14 MBq în cazul captării cu sistemul TEP 3D şi de 26 MBq în cazul captării cu sistemul TEP 2D. La copii este preferată captarea imaginilor în modul 3D.

Greutate Coeficient Greutate Coeficient Greutate Coeficient [kg] [kg] [kg]3 1,00 22 5,29 42 9,14 4 1,14 24 5,71 44 9,57 6 1,76 6,14 46 10,00 8 2,14 28 6,43 48 10,29 10 2,71 30 6,86 50 10,71 12 3,14 32 7,29 52-54 11,29 14 3,57 34 7,72 56-58 12,00 16 4,00 36 8,00 60-62 12,71 18 4,43 38 8,43 64-66 13,43 20 4,86 40 8,86 68 14,00

Pentru administrare intravenoasă.

Pentru administrare de doze repetate.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 12.

Pentru pregătirea pacientului, vezi pct. 4.4.

Radioactivitatea fluorurii de sodiu (18F) trebuie măsurată cu un activimetru imediat înainte de administrarea injecţiei.

Injecţia trebuie să se administreze intravenos, pentru se a evita iradierea rezultată din extravazarea locală, precum şi artefactele de imagine.

Captarea imaginii

Scanările de emisie se încep de regulă la 60 de minute după administrarea injecţiei cu fluorură de sodiu (18F). Cu condiţia rămânerii unei activităţi suficiente pentru o statistică numerică adecvată, scanările TEP cu fluorură de sodiu (18F) pot fi efectuate, de asemenea, după un interval maxim de două sau trei ore de la administrare, reducând astfel activitatea de fond. Pentru a reduce radioactivitatea la nivelul pelvisului, se recomandă evacuarea urinei imediat înainte de procedura imagistică.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

- Sarcină (vezi pct. 4.6)

Justificarea individuală a beneficiului/riscului

Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii trebuie să poată fi justificată printr-un beneficiu probabil.

În orice situaţie, radioactivitatea administrată trebuie să fie redusă pe cât de este posibil, în mod rezonabil, pentru a se putea obţine informaţiile diagnostice necesare.

La aceşti pacienţi este necesară o examinare atentă a raportului dintre risc şi beneficiu, deoarece este posibilă o expunere crescută la radiaţii.

Pentru informaţi privind utilizarea la copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2.

Este necesară o stabilire atentă a indicaţiilor, deoarece doza eficace per MBq este mai mare decât la adulţi (vezi pct. 11).

Pacientul trebuie să fie bine hidratat înainte de începerea examinării şi încurajat să îşi golească vezica cât mai des posibil în primele ore după examinare, pentru a reduce nivelul radiaţiei.

Interpretarea imaginilor TEP cu fluorură de sodiu (18F)

Fluorura de sodiu (18F) are o sensibilitate pentru detectarea leziunilor osoase mai mare decât a altor substanţe indicatoare 'pentru detectare osoasă” (fosfatul marcat cu 99mTc şi derivatele fosfonice acide).

Deoarece fluorura de sodiu (18F) nu prezintă în mod direct procesele neoplazice secundare, dar notifică efectele neoplazice (activitate osteogenă ca urmare a leziunilor osoase), este mai puţin eficace pentru detectarea metastazelor osoase în stadii incipiente, cum sunt metastazele măduvei osoase fără deteriorare osoasă substanţială.

Fuziunea computerizată a imaginilor TEP funcţionale cu fluorură de sodiu (18F) cu imaginile morfologice, de exemplu TEP-TC, poate duce la obţinerea unei sensibilităţi şi specificităţi crescute pentru diagnosticul la nivel osos.

Deoarece nu există diferenţe semnificative de absorbţie între leziunile maligne şi cele benigne, diferenţierea dintre metastazele osoase şi leziunile osoase non-maligne beneficiază de analiza fuziunii imaginilor TEP şi TC, obţinute mai corect prin imagistică TEP/TC hibridă sau, dacă nu este disponibilă, prin proceduri suplimentare de diagnostic (RMN, TC).

Trebuie restricţionată intrarea în contact strâns cu sugarii şi femeile gravide în primele 12 ore după administrarea injecţiei.

În funcţie de momentul administrării injecţiei, conţinutul de sodiu administrat pacientului poate fi, în unele cazuri, mai mare de 1 mmol (23 mg). Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu aport redus de sodiu.

Măsurile de precauţie referitoare la pericolele pentru mediul înconjurător sunt expuse la pct. 6.6.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Dacă se are în vedere administrarea de medicamente radiofarmaceutice la o femeie aflată la vârsta fertilă, este important să se stabilească dacă aceasta este sau nu gravidă. Orice femeie la care s-a înregistrat absenţa unei menstre trebuie considerată gravidă până la proba contrarie. Dacă sarcina este incertă (dacă femeia respectivă a înregistrat absenţa unei menstre, dacă menstruaţia este foarte neregulată etc.), pacientei trebuie să i se recomande tehnici alternative, care nu utilizează radiaţii ionizante (dacă există).

Utilizarea fluorurii de sodiu (18F) este contraindicată la femeile gravide, din cauza expunerii fătului la radiaţii (vezi pct. 4.3).

Înainte de a administra medicamente radiofarmaceutice unei mame care alăptează, trebuie luată în considerare posibilitatea amânării administrării de radionuclizi până când mama încetează alăptarea, precum şi alegerea atentă a medicamentelor radiofarmaceutice cele mai adecvate, ţinând cont de secreţia de radioactivitate în laptele matern. Dacă se consideră că administrarea este necesară, alăptarea trebuie întreruptă timp de 12 ore, iar laptele produs în această perioadă trebuie aruncat.

Trebuie restricţionată intrarea în contact strâns cu sugarii în primele 12 ore după administrarea injecţiei.

Nu s-au efectuat studii referitoare la fertilitate.

Nu este relevant.

Expunerea la radiaţiile ionizante este asociată cu inducerea apariţiei cancerului şi cu posibilitatea dezvoltării unor malformaţii ereditare. Deoarece doza eficace este de 6,8 mSv când se administrează cantitatea de radioactivitate maximă recomandată, de 400 MBq pentru un adult de 70 kg, este de aşteptat o probabilitate redusă de apariţie a acestor reacţii adverse.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare (www.anm.ro/anmdm/en/index.html).

În cazul administrării unei doze radioactive de fluorură de sodiu (18F) mai mare decât cea recomandată, doza absorbită de pacient trebuie redusă, acolo unde este posibil, prin creşterea eliminării radionuclizilor din organism prin diureză forţată şi prin golirea frecventă a vezicii urinare.

Poate fi utilă estimarea dozei eficace utilizate.

Grupa farmacoterapeutică: radiofarmaceutice pentru diagnostic, alte medicamente radiofarmaceutice pentru diagnostic pentru detectarea tumorilor, codul ATC: V09IX06.

La concentraţiile chimice utilizate pentru examinările diagnostice, fluorura de sodiu (18F) nu pare să prezinte nicio activitate farmacodinamică.

După administrarea intravenoasă, aproximativ 50% din fluorura de sodiu (18F) este preluată rapid de către schelet, unde rămâne în perioada descompunerii radioactive. Restul de fluorură de sodiu (18F) se distribuie în lichidul extracelular şi se elimină prin excreţie renală în câteva ore. Măsura în care fluorura de sodiu (18F) se leagă de proteinele plasmatice nu este cunoscută.

Preluarea la nivelul organelor

Datorită afinităţii sale pentru mineralele ţesutului osos, fluorura de sodiu (18F) este încorporată de 3-10 ori mai mult la nivelul regiunilor osoase care sunt afectate de procese maligne ce au ca rezultat o activitate osteoblastică sau la nivelul defectelor produse prin osteoliză, decât la nivelul osului intact, neafectat. Leziunile necanceroase de tip traumatic, eroziv sau inflamator ale structurii osoase sunt caracterizate, de asemenea, printr-o osteogeneză crescută. Prin urmare, fluorura de sodiu (18F) este un marker al proceselor reactive osoase care sunt declanşate ca urmare a agresiunii canceroase sau traumatice. Aceasta detectează, totodată, şi zonele non-maligne care prezintă metabolism osos accelerat, din motive fiziologice sau patologice.

Aproximativ 50% din fluorura de sodiu (18F) este preluată rapid de către schelet, unde rămâne în perioada descompunerii radioactive. În mod normal, fluorura de sodiu (18F) se acumulează simetric la nivelul scheletului, cu o depunere mai importantă la nivelul scheletului axial şi în oasele juxta-articulare decât în scheletul membrelor şi în diafizele oaselor lungi. Are loc o depunere mai mare în jurul zonelor cu fracturi şi în oasele afectate de osteomielită, displazie fibroasă, spondilită tuberculoasă, boala Paget, hiperostoză frontală internă, miozită osificantă sau tumori, precum şi la nivelul epifizelor cu creştere rapidă.

Fluorura de sodiu (18F) se elimină în principal pe cale renală, aproximativ 20% din radioactivitate fiind excretată în urină în primele 2 ore după injectare.

Studiile toxicologice efectuate la şobolani Sprague-Dawley au demonstrat că, în urma administrării intravenoase a unei singure injecţii cu fluorură de sodiu (18F) în doză de 5 ml/kg, nu s-au observat decese. Acest medicament nu este destinat pentru administrare r sau continuă.

Nu au fost efectuate studii de mutagenitate şi studii de carcinogenitate pe termen lung.

Clorură de sodiu

Dihidrogenofosfat de potasiu

Apă pentru preparate injectabile

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul 12.

16 ore de la încheierea procesului de fabricare (timpul de calibrare).

După prima utilizare: 10 ore. A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A se păstra la temperaturi sub 25 . A se păstra în ambalajul original.

Pentru condiţiile de păstrare după prima utilizare a medicamentului, vezi pct. 6.3.

Păstrarea medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să se facă în conformitate cu reglementările naţionale privind materialele radioactive.

Flacon multidoză cu capacitatea de 15 ml sau 25 ml, din sticlă incoloră de tip I, închis cu dop din cauciuc şi sigilat cu capac din aluminiu.

Un flacon monodoză cu capacitatea de 15 ml conţine între 0,37 ml şi 15,0 ml de soluţie, corespunzând unei valori între 0,74 şi 30 GBq la momentul calibrării.

Un flacon multidoză cu capacitatea de 25 ml conţine între 0,37 ml şi 22,0 ml de soluţie, corespunzând unei valori între 0,74 şi 44 GBq la momentul calibrării.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Datorită procesului de fabricaţie, IASOflu poate fi livrat cu un despărţitor perforat din cauciuc.

Avertizări generale

Medicamentele radiofarmaceutice pot fi recepţionate, utilizate şi administrate numai de către persoane autorizate, în cadrul unor instituţii spitaliceşti adecvate. Recepţionarea, păstrarea, utilizarea, transportul şi eliminarea acestora sunt supuse reglementărilor şi autorizării corespunzătoare din partea organizaţiilor oficiale competente.

Prepararea medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să se facă de către utilizator într-un mod care să satisfacă atât cerinţele de siguranţă în cazul lucrului cu materiale radioactive cât şi cerinţele de calitate din punct de vedere farmaceutic. Trebuie luate măsuri de precauţie adecvate pentru asigurarea asepsiei.

Dacă, în orice moment pe durata pregătirii medicamentului, integritatea flaconului este compromisă, acesta nu trebuie utilizat.

Procedurile de administrare trebuie să se facă în aşa fel încât să se minimizeze riscul de contaminare a medicamentului şi de iradiere a operatorilor. Este obligatorie purtarea unui echipament adecvat de ecranare împotriva radiaţiilor.

Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice presupune riscuri pentru alte persoane, din cauza radiaţiilor externe sau a contaminării prin intermediul urinei, vărsăturilor etc. Ca urmare, trebuie luate măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor în conformitate cu reglementările naţionale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

IASON GmbH

Feldkirchnerstrasse 4

A-8054 GRAZ-SEIERSBERG

AUSTRIA

Tel.: 0043 (0)316-28 43 00

Fax: 0043 (0)316-28 43 00-4

E-mail:office@iason.eu

8035/2015/01-02

Reînnoirea autorizaţiei - August 2015

August 2015

Datele de mai jos sunt preluate din Publicaţia 53 a ICRP (Comisia Internaţională de Protecţie

Radiologică), anexa a 4-a, şi sunt calculate pe baza următoarelor prezumţii:

Fluorura cu 18F este un marker foarte eficient în scanarea TEP la nivelul oaselor, utilizată pentru detectarea anomaliilor scheletale. Mecanismul de preluare a fluorurii cu 18F este asemănător cu cel al metilen difosfonatului marcat cu 99mTc (MDP), însă are caracteristici farmacocinetice superioare, incluzând un clearance sanguin mai rapid şi o preluare de 2 ori mai rapidă la nivelul ţesutului osos.

Preluarea fluorurii cu 18F reflectă fluxul sanguin şi remodelarea osoasă.

Doza absorbită per unitate de radioactivitate administrată

Organ (mGy/MBq)

Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an

Glande suprarenale 6,7E-03 8,8E-03 1,3E-02 2,0E-02 3,9E-02

Vezică urinară 1,5E-0,9E-0,8E-01 3,9E-01 5,4E-01

Suprafeţe osoase 9,4E-02 7,5E-02 1,2E-0,1E-01 4,8E-01

Creier 6,6E-03 7,5E-03 1,1E-02 1,6E-02 2,5E-02

Sân 2,9E-03 3,7E-03 6,0E-03 9,5E-03 1,8E-02

Vezica biliară 4,2E-03 5,1E-03 8,2E-03 1,2E-02 2,3E-02

Tract gastrointestinal

- Stomac 3,7E-03 4,6E-03 7,9E-03 1,1E-02 2,0E-02

- Intestin subţire 5,8E-03 7,5E-03 1,1E-02 1,7E-02 3,0E-02

- Colon 6,8E-03 8,4E-03 1,3E-02 1,9E-02 3,0E-02

- Intestin gros, partea 5,1E-03 6,3E-03 1,0E-02 1,5E-02 2,6E-02) superioară

- Intestin gros, partea 9,1E-03 1,1E-02 1,7E-02 2,5E-02 3,7E-02) inferioară

Inimă 4,2E-03 5,1E-03 7,9E-03 1,2E-02 2,2E-02

Rinichi 1,3E-02 1,6E-02 2,4E-02 3,6E-02 6,7E-02

Ficat 4,0E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,2E-02 2,3E-02

Plămâni 4,5E-03 5,8E-03 8,6E-03 1,3E-02 2,6E-02

Muşchi 5,8E-03 7,1E-03 1,1E-02 1,6E-02 2,8E-02

Esofag 3,7E-03 4,8E-03 7,2E-03 1,1E-02 2,2E-02

Ovare 8,3E-03 1,1E-02 1,5E-02 2,2E-02 3,6E-02

Pancreas 5,0E-03 6,1E-03 9,2E-03 1,4E-02 2,7E-02

Măduvă osoasă roşie 3,7E-02 3,9E-02 7,6E-02 1,8E-01 4,4E-01

Piele 4,1E-03 4,9E-03 7,7E-03 1,2E-02 2,2E-02

Splină 4,2E-03 5,5E-03 8,4E-03 1,3E-02 2,6E-02

Testicule 6,1E-03 8,3E-03 1,4E-02 2,0E-02 3,2E-02

Timus 3,7E-03 4,8E-03 7,2E-03 1,1E-02 2,2E-02

Tiroidă 4,9E-03 5,7E-03 8,1E-03 1,2E-02 2,0E-02

Uter 1,3E-02 1,5E-02 2,4E-02 3,5E-02 5,0E-02

Alte organe 5,9E-03 7,3E-03 1,1E-02 1,7E-02 2,8E-02

Doza eficace (mSv/MBq) 1,7E-02 2,0E-02 3,3E-02 5,6E-02 1,1E-01

Pentru TEP cu fluorură de sodiu (18F) efectuate în modul 2D, doza eficace rezultată din administrarea unei radioactivităţi recomandate, de 400 MBq pentru un adult de 70 kg, este de aproximativ 6,8 mSv.

Pentru o radioactivitate administrată de 400 MBq, dozele uzuale de radiaţie care ajung la organele critice (vezica urinară, suprafeţele osoase, măduva osoasă roşie, rinichii şi uterul) sunt de 60, 38, 15, 5 şi 5 mGy, respectiv.

Pentru TEP cu fluorură de sodiu (18F) efectuate în modul 3D, doza eficace rezultată din administrarea unei radioactivităţi recomandate, de 200 MBq pentru un adult de 70 kg, este de aproximativ 3,4 mSv.

Pentru o radioactivitate administrată de 200 MBq, dozele uzuale de radiaţie care ajung la organele critice (vezica urinară, suprafeţele osoase, măduva osoasă roşie, rinichii şi uterul) sunt de 30, 19, 8, 3 şi 3 mGy, respectiv.

RADIOFARMACEUTICE

Ambalajul trebuie verificat înainte de utilizare, iar radioactivitatea trebuie măsurată cu un activimetru.

Medicamentul poate fi diluat cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).

Extragerea medicamentului trebuie efectuată în condiţii aseptice. Flacoanele nu trebuie deschise înainte de dezinfectarea dopului, soluţia trebuie extrasă prin dop cu ajutorul unei seringi monodoză prevăzute cu un ecran de protecţie adecvat şi al unui ac steril de unică folosinţă sau cu ajutorul unui sistem de aplicare automat autorizat.

Dacă integritatea flaconului este compromisă, medicamentul nu trebuie utilizat.

Soluţia trebuie examinată vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, fără particule vizibile.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.