HOTEMIN 20mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Hotemin 20 mg/ml soluţie injectabilă

Fiecare ml soluţie injectabilă conţine piroxicam 20 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă

Soluţie injectabilă, limpede, incoloră.

Piroxicam este indicat pentru ameliorarea simptomelor de osteoartrită, poliartrită reumatoidă sau spondilită anchilozantă.

Dacă este indicat un AINS, piroxicam nu este o opţiune de primă intenţie terapeutică, datorită profilului de siguranţă (vezi pct. 4.2, pct. 4.3. și pct. 4.4).

Decizia de a prescrie piroxicam trebuie să fie luată în funcţie de evaluarea riscului global al fiecărui pacient (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Prescrierea tratamentului cu piroxicam trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă în evaluarea diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii sau degenerative.

Se foloseşte exclusiv pentru administrare injectabilă intramusculară. Dozele recomandate pentru forma injectabilă sunt identice cu cele recomandate în cazul capsulelor sau supozitoarelor, în cadrul aceloraşi indicaţii terapeutice. Durata tratamentului este stabilită individual de la caz la caz. În general durata este de 1-3 zile. Dacă este posibil şi necesar, tratamentul trebuie continuat pe o perioada mai lungă cu capsule sau supozitoare.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului trebuie reevaluate în decurs de 14 zile. Dacă se consideră necesară continuarea tratamentului, acesta va fi reevaluat frecvent.

Deoarece a fost demonstrată asocierea piroxicamului cu un risc crescut de complicaţii gastro-intestinale, trebuie luată în considerare necesitatea terapiei asociate cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică), în special la pacienţii în vârstă.

Pentru această categorie de pacienţi, în special în cazul prezenţei insuficienţei renale sau hepatice, afecţiunilor cardiace, este necesară o precauţie specială asemănătoare tuturor antiinflamatoarele nesteroidiene.

Dozele nu trebuie ajustate în cazul insuficienţei renale uşoare sau moderate.

Nu sunt date din punct de vedere farmacocinetic privind administrarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă renală severă (GFR < 10ml/min) sau la cei hemodializaţi.

Este necesară reducerea dozei la pacienţii cu afecţiuni hepatice, deoarece substanţa activă este metabolizată pe cale hepatică.

Nu este recomandată administrarea Hotemin soluţie injectabilă la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).

Doza maximă zilnică recomandată este de 20 mg.

- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- antecedente de ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale;

- antecedente de tulburări gastro-intestinale care predispun la tulburări hemoragice, cum sunt colita ulcerativă, boala Chron, cancerul gastro-intestinal sau diverticulita;

- pacienţi cu ulcer peptic activ, tulburări gastro-intestinale inflamatorii sau hemoragii gastro-intestinale;

- utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv AINS COX-2 selective şi acid acetilsalicilic în doze analgezice;

- utilizarea concomitentă cu medicamente anticoagulante;

- antecedente de reacţie alergică gravă de orice tip, în special reacţii cutanate, cum sunt eritemul polimorf, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică;

- hipersensibilitate la substanţa activă, reacţii cutanate anterioare (indiferent de severitate) la piroxicam, alte AINS şi alte medicamente sau la oricare dintre excipienţi;

- pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau oricare alt AINS a indus simptome de astm bronşic, polipoză nazală, angioedem sau urticarie;

- diateze hemoragice;

- insuficienţă hepatică sau renală severă;

- insuficienţă cardiacă severă;

- copii cu vârsta sub 12 ani;

- sarcină și alăptare (vezi pct. 4.6).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale, prezentate mai jos).

Beneficiul clinic şi tolerabilitatea trebuie reevaluate periodic, iar tratamentul trebuie imediat întrerupt la prima apariţie a reacţiilor cutanate sau a evenimentelor gastro-intestinale relevante.

Efecte gastro-intestinale, risc de ulceraţii, hemoragii şi perforaţii gastro-intestinale.

AINS, inclusiv piroxicam, pot determina evenimente gastro-intestinale grave, inclusiv hemoragii, ulceraţii şi perforarea stomacului, intestinului subţire sau intestinului gros, care pot fi letale. Aceste evenimente adverse grave pot să apară în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare, la pacienţi trataţi cu AINS.

Expunerea la AINS cu durată de acţiune lungă sau scurtă poate avea un risc crescut de evenimente gastro-intestinale grave. Date din studiile observaţionale sugerează faptul că piroxicamul poate fi asociat cu un risc mare de toxicitate gastro-intestinală gravă, comparativ cu alte AINS.

Pacienţii cu factori semnificativi de risc pentru evenimente gastro-intestinale grave trebuie trataţi cu piroxicam doar după evaluare atentă (vezi pct 4.3 şi mai jos).

Trebuie luată în considerare cu atenţie posibilitatea necesităţii terapiei asociate cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică) (vezi pct. 4.2).

Riscul de a avea complicaţii gastro-intestinale grave creşte cu vârsta. Vârsta peste 70 de ani se asociază cu un risc mare de apariţie a complicaţiilor. Trebuie evitată administrarea la pacienţi cu vârsta peste 80 de ani.

Pacienţii care utilizează concomitent corticosteroizi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic în doze mici, au un risc crescut de complicaţii gastro-intestinale grave (vezi mai jos şi pct. 4.5). Similar altor AINS, trebuie luată în considerare utilizarea piroxicam în asociere cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice), la pacienţi cu risc.

Pacienţii şi medicii trebuie să fie atenţi la semnele şi simptomele de ulceraţii şi/sau hemoragii gastrointestinale în timpul tratamentului cu piroxicam.

Pacienţilor trebuie să li se ceară să raporteze orice simptom abdominal nou sau neobişnuit în timpul tratamentului cu piroxicam. Dacă este suspectată o complicaţie gastro-intestinală în timpul tratamentului, administrarea de piroxicam trebuie înteruptă imediat şi trebuie luate în considerare o evaluare clinică suplimentară şi tratamentul adecvat.

În asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii adverse grave, câteva fatale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Date din studiile observaţionale sugerează faptul că utilizarea piroxicam poate fi asociată cu un risc crescut de reacţii cutanate grave decât alte AINS non-oxicamice. Pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariţie al acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu piroxicam trebuie întrerupt la prima apariţie a eritemului cutanat, leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru piroxicam.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu piroxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Eventualele tulburări vizuale trebuie evaluate de către un oftalmolog.

Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.

Similar altor AINS, trebuie evitată utilizarea piroxicamului în asociere cu acidul acetilsalicilic sau utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv alte formulări de piroxicam, deoarece nu există date adecvate care să demonstrează că asemenea asocieri determină o îmbunătăţire mai mare decât cea obţinută doar cu piroxicam; în plus, posibilitatea de apariţie a reacţiilor adverse este crescută (vezi pct. 4.4). Studiile la om au demonstrat că utilizarea concomitentă a piroxicamului si acidului acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică de piroxicam la aproximativ 80% din valoarea normală.

Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

Medicamente anticoagulante: AINS, inclusiv piroxicam, pot intensifica efectul medicamentelor anticoagulante, cum ar fi warfarina. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a piroxicamului cu anticoagulante, cum este warfarina (vezi pct. 4.3).

Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Trebuie avut grijă în cazul co-administrării cu:

- orice medicament cu afinitate mare de legare de proteinele plasmatice (piroxicamul poate inhiba prin competiţie legarea de proteinele plasmatice);

- medicamentele conţinând litiu (creşte concentraţia plasmatică a litiului);

- medicamentele conţinând potasiu sau diureticele care economisesc potasiul (risc de hiperkaliemie);

- diuretice şi antihipertensive (piroxicamul determină retenţie de sodiu şi potasiu astfel încât eficacitatea acestora este redusă);

- metotrexat (piroxicamul inhibă excreţia metotrexatului, astfel creşte toxicitatea acestuia);

- cimetidină (absorbţia piroxicamului este crescută, deşi timpul de înjumătăţire sau eliminarea nu este afectată).

Deşi nu au fost observate efecte teratogene în studiile efectuate la animale, utilizarea piroxicamului în perioada de sarcină nu este recomandată. Piroxicamul inhibă sinteza şi eliberarea de prostaglandine prin inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei. Acest efect, ca şi în cazul celorlalte AINS, a fost asociat cu o creştere a frecvenţei de producere a distociei şi a întârzierii naşterii la femelele gestante, atunci când administrarea medicamentului a fost continuată şi în ultima perioadă perioada finală a sarcinii.

Despre AINS se ştie că produc închiderea ductului arterial la nou-născuţi.

Prezenţa piroxicamului în laptele matern a fost evidenţiată în timpul administrării iniţiale şi în administrarea pe termen îndelungat (52 zile). Valorile concentraţiilor de piroxicam în laptele matern sunt de aproximativ 1-3% din cele plasmatice. Nu a fost observată acumularea piroxicamului în laptele matern aşa cum se întâmplă în plasmă, în timpul tratamentului. Utilizarea piroxicamului la femeile care alăptează nu este recomandată deoarece nu a fost stabilit până în prezent profilul de siguranţă clinică.

Nu sunt date clinice care să indice o afectare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje determinată de piroxicam.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: disconfort

Tulburări gastro-intestinale: stomatite, anorexie, epigastralgii, greaţă, constipaţie, disconfort abdominal, flatulenţă, diaree şi tulburări de digestie.

De asemenea, pot să apară ulceraţii, hemoragii şi perforaţii gastro-intestinale, care necesită întreruperea imediată a tratamentului. Rar, pot să apară pancreatite.

Tulburari hepatobiliare: tulburări uşoare ale funcţiei hepatice (modificări ale valorilor standard ale parametrilor funcţiei hepatice, creşterea valorilor serice ale transaminazelor). Insuficienţa hepatică severă, icterul sau hepatite urmate de deces au fost rar întâlnite. Tratamentul trebuie imediat întrerupt dacă apar asemenea reacţii.

Tulburari cardiace: palpitaţii, dispnee, insuficiență cardiacă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Tulburări vasculare: hipertensiune arterială

Tulburari ale sistemului nervos: ameţeli, somnolenţă, cefalee, confuzie, parestezii.

Tulburari psihice: insomnie, depresie, instabilitate psihică, nervozitate, halucinaţii, coşmaruri.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare, rar onicoliză, alopecie. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene pot să apară în cazuri izolate necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), sindrom Stevens-Johnson şi erupţii veziculo-buloase.

Tulburări ale sistemului imunitar: anafilaxie, bronhospasm, erupţii cutanate tranzitorii, angioedem, vasculite, boala serului.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrite interstiţiale, sindrom nefrotic, insuficienţă renală, necroză papilară renală.

Tulburări oculare: tulburări ale vederii (vedere înceţoşată),

Tulburări hematologice şi limfatice: scăderea hemoglobinei şi hematocritului (chiar şi în absenţa hemoragiilor digestive), scăderea agregării plachetare, anemie, trombocitopenie, purpura Henoch-

Schönlein, leucopenie, eozinofilie. Rar poate sa apara anemie aplastică sau hemolitică sau epistaxis.

Tulburari metabolice şi de nutriţie: hipoglicemie, hiperglicemie, modificări ale greutăţii corporale.

Tulburări acustice şi vestibulare: au fost raportate cazuri nedocumentate de tinitus şi pierdere a auzului.

Investigații diagnostice: cazuri nedocumentate de ANA pozitiv, creșteri reversibile ale valorilor BUN și creatininei.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: disconfort, retenţie de lichide, edeme (la nivelul extremităţilor inferioare, în primul rând la pacienţii cardiaci).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În cazul unei administrări corecte, nu s-au semnalat simptome de supradozaj.

În cazul în care voit sau accidental se bea conţinutul a mai multor fiole, atunci este posibil să apară simptome de supradozaj.

Simptomele sunt comune tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene: letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături, dureri epigastrice, simptome care pot fi tratate simptomatic. Pot să apară de asemenea hemoragii gastrice. Foarte rar, pot să apară: hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, deprimare respiratorie, comă. În cazul supradozei pot să apară şi reacţii anafilactice.

Tratament: nu se cunoaşte un antidot specific. În cazul supradozei se va aplica un tratament simptomatic. În cazul în care conţinutul fiolei este înghiţit se recomandă evacuarea conţinutului gastric şi/sau administrarea de cărbune activat şi/ sau laxative osmotice care să reducă absorbţia piroxicamului. În cazul supradozei, la aplicarea tratamentului trebuie să se ţină seama de timpul lung de înjumătăţire al piroxicamului. Se recomandă diureza forţată; hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt recomandate ţinând cont de legarea puternică de proteinele plasmatice a piroxicamului.

Grupa farmacoterapeutică: sistemul musculo-scheletic, antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC01

Piroxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu un efect analgezic şi antipiretic pentru tratamentul simptomatic al osteoartritelor, poliartritei reumatoide sau spondilitei anchilozante.

Pe lângă inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei, reduce atât sinteza cât şi eliberarea prostaglandinelor.

Reduce edemele, eritemul, febra şi durerea asociată procesului inflamator. Piroxicamul are un timp de înjumătăţire lung, de aceea administrarea este în priză unică zilnică.

Absorbția și distribuția

Piroxicamul are o bună absorbţie atât în cazul administrării orale cât şi rectale. Pe cale orală administrarea concomitentă cu alimentele poate reduce rata absorbţiei dar nu şi cantitatea absorbită.

Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 3-5 ore de la administrare.

Administrarea repetată a unei doze de 20 mg piroxicam determină creşterea concentraţiei plasmatice abia după 7-12 zile, efect ce se poate obţine în 1-2 zile prin administrarea de doze zilnice de 40 mg.

Metabolizarea și eliminarea

Piroxicamul este metabolizat în proporţie mare, mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată nemetabolizată prin urină sau fecale. În prima fază piroxicamul este hidroxilat la nucleul piridinic după care urmează o conjugare cu acidul glucuronic şi excreţia urinară.

Timpul de înjumătăţire este de 50 ore, de aceea concentraţia plasmatică este constantă în urma unei administrări unice în 24 ore.

Carcinogenitate, mutagenitate, fertilitate

Studii de toxicitate acută, subacută şi cronică au fost făcute la şobolan, şoarece, câine şi maimuţă. Cele mai frecvente au fost puse în evidenţă necroze ale papilelor renale şi afecţiuni la nivelul gastrointestinal, efecte comune tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Testele preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au pus în evidenţă afectarea fertilităţii.

Povidonă

Glicincarbonat de sodiu

Edetat disodic

Apă pentru preparate injectabile

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu un blister din C-PET/PE a 5 fiole tip B, din sticlă incoloră (tip I), a 1 ml soluţie injectabilă.

Fiola este marcată cu două inele de cod de culoare verde şi cu un punct de rupere de culoare albă.

Fiolele sunt pentru unică utilizare, trebuie utilizate imediat după deschidere și orice cantitate de substanță neutilizată trebuie aruncată.

Egis Pharmaceuticals PLC

Keresztúri út 30-38, H-1106 Budapesta, Ungaria

6208/2014/01

Reînnoirea autorizaţiei - Februarie 2014

Februarie 2014